Finanţarea legală din bugetul local al primăriei a sumelor necesare achiziţionării de bonuri valorice de carburant pentru consumul efectuat de Poliţia Română.

Finanţarea legală din bugetul local al primăriei a sumelor necesare achiziţionării de bonuri valorice de carburant pentru consumul efectuat de Poliţia Română.

 Potrivit art. 25 Legea nr.218/2002 „În cazuri justificate de evenimente deosebite, între autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile de poliţie, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor poliţiei.” iar conform art. 44 „ Dotarea Poliţiei Române se realizează de către Ministerul Afacerilor Interne din fondurile alocate cu această destinaţie prin legea bugetului de stat şi din alte surse constituite potrivit legii.”

Aceste dispoziţii constituie cadrul legal în baza căruia Poliţia Oraşului Z. poate încheia protocoale de colaborare cu autorităţile publice locale pentru îndeplinirea eficientă a atribuţiilor sale.

 În consecinţă, Curtea constată că finanţarea din bugetul local aferent  anilor  2011 si 2012, a sumelor necesare achiziţionării de bonuri valorice de carburant achiziţionate si decontate de primărie pentru  consumul de carburant efectuat de către Poliţia Română,  nu  contravine legii şi nu se poate susţine au fost încălcate dispoziţiile art.23 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 428/02 februarie 2015

Prin sentinţa nr. 1229/CAF/2014 Tribunalul Alba a admis  acţiunea în contencios administrativ, exercitată de partea reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ Z., în contradictoriu cu  pârâta  Camera de Conturi a Judeţului A.

A admis cererea de intervenţie accesorie formulată  în sprijinul părţii reclamante, de către intervenientul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI A. şi în consecinţă:

A anulat în parte  Decizia  nr. 10/28.02.2013 a  Camerei de Conturi a Judeţului A., respectiv în ceea ce priveşte :

1. Punctul 1, al Capitolului II, constând în Abateri de la legalitate şi  regularitate care au generat prejudicii, constatate referitor la angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata unor cheltuieli fără legătură cu  activitatea entităţii.

2. Punctul 2, al Capitolului II, constând în Abateri de la legalitate şi  regularitate care au generat prejudicii, constatate referitor la angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor bugetare cu  nerespectarea prevederilor legale. 

Şi, în consecinţă, a dispus:

1. Anularea măsurilor aplicate la pct. II. 1 al  Deciziei nr. 10/2013, emisă de pârâtă, constând în:

„Luarea tuturor măsurilor legale ce se impun de către ordonatorul principal de credite pentru remedierea deficienţelor constatate:

- stabilirea cu exactitate a tuturor sumelor reprezentând carburant achitat nelegal pentru consumul efectuat de către Poliţia Română, în anul 2011 şi 2012;

- calcularea folosului nerealizat datorat neutilizării sumei de 14.400 lei de către U.A.T.O. Z., stabilit de la data acordării sumei în cauză, până la data încasării efective a sumelor de recuperat, funcţie de dobânda de refinanţare stabilită de BNR;

- recuperarea cu maximă operativitate a debitelor stabilite şi reîntregirea bugetului local cu aceste sume;

- preîntâmpinarea producerii unor asemenea deficienţe în viitor, condiţie a realizării unei bune gestiuni financiare.”

 2. Anularea măsurilor aplicate la pct. II. 2 al  Deciziei nr. 10/2013, emisă de pârâta, constând în:

„Luarea tuturor măsurilor legale ce se impun de către ordonatorul principal de credite pentru remedierea deficienţelor constatate:

- recuperarea cu maximă operativitate a sumei de 134.684 lei reprezentând finanţări nerambursabile acordate în anii 2011 şi 2012, în condiţiile în care Clubul Sportiv Z.  nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate  prevăzute de legislaţia în domeniu  pentru a putea beneficia de aceste finanţări  şi reîntregirea bugetului local cu aceste sume;

- calcularea folosului nerealizat datorat neutilizării sumei de 134.584 lei de către U.A.T.O.  Z., stabilit de la data acordării sumei în cauză, până la data încasării efective a sumelor de recuperat, funcţie de dobânda de refinanţare stabilită de BNR;

- înregistrarea sumelor de recuperat în evidenţa contabilă a entităţii;

- preîntâmpinarea producerii unor asemenea deficiente în viitor, condiţie a realizării unei bune gestiuni financiare.”

Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut următoarele:

Prin  Decizia nr. 10/2013, Camera de Conturi a Judeţului A.  a reţinut că a  fost identificată următoarea abatere de la legalitate şi regularitate cauzatoare de prejudicii: achiziţionarea şi plata de către UATO Z., în perioada 2011-2012, de bonuri valorice pe baza cărora a fost  achiziţionat combustibil, care a  fost  utilizat în fapt  de Poliția Oraşului Z., contrar prevederilor legale în vigoare.

 Prin Încheierea nr. 56/24.05.2013, Curtea de Conturi a României a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr.10/2013, reţinând  în esenţă  că U.A.T. a efectuat cheltuieli care nu au nicio bază legală,  încălcând astfel dispoziţiile art.14 alin.3 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederile art. 64 din Legea nr.500/2002, după cum şi prevederile Legii nr.218/2002, privind funcţionarea Poliţiei Române, şi ale Legii nr.155/2010, care nu prevăd că din bugetele locale, se pot finanţa cheltuieli cu  achiziţionarea de carburanţi pentru autoturismele din dotarea Poliţiei Române.

Potrivit art.2 din Legea nr.218/2002, “activitatea Poliţiei Române, constituie serviciu public specializat şi se realizează în interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii”.

Potrivit art. 3 din acelaşi act normativ, „în îndeplinirea misiunilor care îi revin Poliţia Română cooperează cu instituţiile statului şi colaborează cu asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice, în limitele legii” , iar potrivit art. 25 alin. (1),” în cazuri justificate de evenimente deosebite, între autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile de poliţie, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor poliţiei.”

Din cele ce preced, rezultă că, art.25 alin.1 din Legea nr.218/2002, permite încheierea Protocoalelor de colaborare aferente anilor 2011-2012, pentru aplicarea Proiectului de interes public local intitulat „Operativitate în rezolvarea problemelor de ordine publică în Oraşul Z.”.

Astfel cum s-a reţinut  în cele ce preced, aceste Protocoale au fost însuşite prin Hotărâri de Consiliu Local, hotărâri asumate în numele şi pentru UAT Z. - ştiut fiind că, potrivit art. 20 şi art.23 din Legea nr.215/2001,  unităţile administrativ teritoriale - şi exercită autonomia locală prin intermediul autorităţilor administraţiei publice locale, anume Consiliile locale ca autorităţi deliberative şi Primării, ca autorităţi executive.

Potrivit art. 36 alin.2 litera d si  e, din Legea nr.215/2011, Consiliul Local are atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni, (lit.d), precum şi atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi  extern, atribuţii în exercitarea cărora, potrivit art. 36 alin.6 pct.7, asigura în condiţiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind ordinea publică, respectiv, potrivit art. 36 alin.7 lit. a, hotărăşte în condiţiile legii, cooperarea sau  asocierea, cu persoane juridice romane sau  străine, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni,  lucrări,  servicii, sau proiecte de interes public local.

Raportat la considerentele de fapt şi de drept antemenţionate, instanţa a reţinut  că, încheierea Protocoalelor de colaborare în vederea realizării Proiectului de interes public local intitulat “Operativitate în rezolvarea problemelor de ordine publică în Oraşul Zlatna”, apare ca fiind legitimă şi în consonanţă cu atribuţiile legale atât ale Consiliului Local Z.  ca organ deliberativ al UAT Z., cât şi cu cele ale IPJ A. - Poliţia Z.

Consecvent  cu  cele mai  sus expuse, rezultă că, finanţarea din bugetul local aferent  anilor  2011 şi 2012, a sumelor necesare achiziţionării şi plăţii de către UATO Z., în perioada 2011-2012, de bonuri valorice pe baza cărora a fost achiziţionat combustibil, care a  fost  utilizat în fapt  de Poliţia Oraşului Z., bonurile valorice fiind predate pe baza de Procese Verbale, încheiate între reclamantă şi reprezentanţi ai IPJ A., nu  face decât să se circumscrie executării prin finanţare din partea UAT, a Protocoalelor de colaborare, (Acorduri de Cooperare) în vederea realizării Proiectului de interes public local antemenţionat.

Ca atare, câtă vreme Proiectul de interes public local, în vederea realizării  căruia, au fost încheiate Protocoalele de colaborare şi au fost finanţate din  bugetul local aferent  anilor  2011 şi 2012, sumele necesare achiziţionării şi plăţii de către UAT Z., în perioada 2011-2012, de bonuri valorice pe baza cărora a fost  achiziţionat combustibil, care a  fost  utilizat în fapt de Poliţia Oraşului Z., este legitim, fiind încheiat de către părţile semnatare în limitele şi în exercitarea atribuţiilor legale, rezultă că la rândul ei,  finanţarea din bugetul local  este legitimă, neputând fi considerată o plată nelegală.

În concluzie, nu  se poate susţine că U.A.T. Z. a efectuat cheltuieli care nu au legătură cu obiectul său de activitate şi că a încălcat astfel, dispoziţiile art.23 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la constatările de la Punctul 2, al Capitolului II, constând în Abateri de la legalitate şi  regularitate care au generat prejudicii, constatate referitor la angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor bugetare cu  nerespectarea prevederilor legale, din Decizia  nr. 10/28.02.2013 a Camerei de Conturi a Judeţului A., instanţa a reţinut întemeiată contestaţia dedusă judecăţii şi cererea de intervenţie accesorie în sprijinul reclamantei,  pentru următoarele considerente: 

Pârâta a reţinut că, în perioada 2010-2012 au fost acordate de către UAT Oraşul Z.  finanţări nerambursabile către Clubul Sportiv Z., fără respectarea procedurilor de atribuire  prevăzute de art. 5 din Legea nr.350 din 2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, (în anul 2010), respectiv în  condiţiile în care, Clubul Sportiv Z., nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plata exigibile, în ceea ce priveşte impozitele şi  taxele datorate bugetului  de stat şi bugetului asigurărilor sociale, neîndeplinind astfel condiţiile de eligibilitate şi nu a respectat nici procedurile de atribuire prevăzute de prevederile legale.

Pentru  anii 2011 şi 2012, acordarea finanţărilor în sumă totală de 134.684 lei, s-a efectuat în condiţiile în care Clubul Sportiv Z.  nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată exigibile în ce priveşte impozitele şi taxele datorate bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat stipulate de art. 21 lit. a din Legea nr.350 din 2005, valoarea estimativă a erorii/abaterii constatate, fiind de 134.684 lei.

După cum se observă, pârâta se prevalează de eludarea de către reclamantă a prevederilor  art. 5 din Legea nr.350 din 2005.

Potrivit  art. 5 din Legea nr.350 din 2005, atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă se face exclusiv pe  baza selecţiei publice de proiecte, procedura care permite atribuirea unui contract de finanţare nerambursabilă din fonduri publice, prin  selectarea acestuia de către o comisie, cu respectarea principiilor prevăzute la art.4.

În speţă însă, finanţarea Clubului Sportiv Z., nu  s-a făcut pe baza de contract de finanţare, astfel că, nu era necesar respectarea procedurii selecţiei publice de proiecte.

Prin HCL nr. 32/10.03.2009, Consiliul Local Z., şi-a exprimat acordul în sensul participării în calitate de membru, la constituirea unei asociaţii nonprofit, în vederea înfiinţării unui  Club Sportiv, a cărui activitate să fie finanţată din  bugetul local şi  alte surse.

Împrejurarea că începând cu  anul 2013, mai concret  cu  luna martie 2013, UAT  Z. a demarat  procedura evaluării Proiectelor depuse în  vederea obţinerii de finanţare nerambursabilă, din fonduri publice, prin Programul Promovarea Sportului şi întreţinerea şi  funcţionarea bazei  materiale sportive, procedura de achiziţie publică, organizată în baza Legii nr.350/2005, Ordinului nr.130/2006 şi Legii nr.69/2002, nu poate fi  privită ca o  asumare de către reclamantă a vreunei culpe în ceea ce priveşte acordarea în anii 2010-2012 de finanţări nerambursabile către Clubul Sportiv Z., fără respectarea procedurilor de atribuire  prevăzute de art. 5 din Legea nr.350 din 2005, ci poate fi  privită  mai  degrabă, ca o încercare a reclamantei de a evita expunerea la riscul unor noi masuri ale pârâtei, de natura celor contestate, în ceea ce priveşte finanţarea Clubului Sportiv Z., pentru  anul 2013,  cel puţin până la momentul tranşării legalităţii acestor masuri în instanţă.

Art.2 litera e din Legea nr.350/2005, defineşte contractul de finanţare nerambursabilă ca fiind contractul încheiat, în condiţiile legii, între o autoritate publică – denumită în continuare autoritate finanţatoare şi un beneficiar.

În speţă, nu poate fi ignorat faptul că, potrivit Statutului, Consiliul Local Z.  are un aport de 98 %  din patrimoniul iniţial al Clubului Sportiv Z.

Este incontestabil că, în calitate de asociat, Consiliul Local Z., are obligaţia legală şi statutară de a asigura - în condiţiile legii, optima  funcţionare a  Asociaţiei nonprofit înfiinţate, ceea ce desigur, implică inclusiv asigurarea fondurilor necesare funcţionarii ei, una dintre obligaţiile statutare ale membrilor fondatori fiind şi aceea de a propaga prin orice mijloace posibile scopurile clubului.

În acest context, s-ar putea pune în mod legitim problema dacă, în derularea procedurii selecţiei publice de proiecte în vederea atribuirii contractelor de finanţare nerambursabilă, reglementată de art.5 din Legea nr.350/2005, Consiliul Local Z. - ca autoritate finanţatoare, nu s-ar afla în conflict  de interes, câtă vreme, ar trebui sa evalueze în sistem  competitiv, (art.8 din Legea 350/2005), alţi  contracandidaţi ai Clubului Sportiv Z., al cărui asociat  majoritar, cu un  aport de 98 %, este.

În consecinţă, fiind vorba de înfiinţarea Clubului Sportiv Z. şi aprobarea finanţării sale din bugetul local, în vederea  executării în concret a activităţilor din domeniile prevăzute la art. 36 alin.6 literele a-d din Legea nr.215/2001, domenii printre care se regăsesc si educaţia, tineretul şi sportul, finanţarea Clubului Sportiv din bugetul local, cu  fonduri nerambursabile, este  legală, neputându-se reţine abaterile de la legalitate şi regularitate generatoare de prejudicii, invocate de Camera de Conturi, după cum nu se poate reţine nici eludarea prevederilor art.23, art.54 alin.5 si 6 din Legea nr.273/2006.

Consecvent cu toate cele ce preced, şi pentru identitate de raţiune, instanţa reţine că nu se mai pune nici problema eludării de către reclamantă,  a principiilor prevăzute de art.2 din O.U.G. nr.34/2006, privind principiile care stau  la baza atribuirii contractelor de achiziţie publică, cu atât mai  mult  cu  cât, raportat la Scopul Clubului  Sportiv Z., astfel cum este prevăzut în Statut, (art. 8 –10), este evident că acesta nu are natura unui operator economic, în accepţiunea art.3  litera r din O.U.G.  nr.34/2006 şi ca atare nici nu poate fi parte a unui contract  de achiziţie publică - în accepţiunea art. 3 litera f din acelaşi  act  normativ, activităţile în vederea derulării cărora a fost înfiinţat  Clubul Sportiv Z., neînscriindu-se în sfera celor care pot  face obiectul  contractelor de achiziţie publică, astfel cum sunt reglementate de art.3/1-art.7 din O.U.G. nr.34/2006 şi  neînscriindu-se în vreuna din tipurile de activităţi enumerate expres şi limitativ în Anexele 1, 2A si  2B ale O.U.G. nr.34/2006.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi A., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate  cu consecinţa respingerii ca nefondată a acţiunii reclamantei.

În motivare, a arătat în esenţă următoarele:

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii şi a fost dată cu încălcarea respectiv aplicarea greşită a legii, respectiv: art. 1, art. 20, art. 45 din Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, art. 36 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, art. 14, art. 23 şi art. 54 din Legea nr.273/2006, pct. 2 din Ordinul nr.1792/2002 pentru aprobarea normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, art. 5 din Legea nr.350 din 2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi non profit de interes general.

Motivând sentinţa, instanţa de fond a aplicat greşit legea, faţă de atribuţiile şi organizarea Poliţiei Oraşului Z. şi a UATO Z.

Motivând astfel, instanţa de fond a circumstanţiat condiţiile în care reclamanta a finanţat cheltuielile Poliţiei Oraşului Z., însă această circumstanţiere nu este în măsură a înlătura dispoziţiile legale care prevăd, expres, modul în care este finanţată Poliţia Oraşului Z., respectiv atribuţiile intimatei reclamante.

Instanţa de fond trebuia să dea dezlegare pricinii prin prisma prevederilor legale aplicabile, cercetând dacă cheltuielile efectuate de reclamantă au fost legale şi nu de a face consideraţii cu privire la criza economică, creşterea exponenţială a fenomenului infracţional ş.a, opunând şi că pârâtele nu au contestat aceste aspecte.

Motivarea instanţei de fond nu ţine seama de definiţia dată de legiuitor autonomiei locale, sens în care a făcut trimitere la art. 3 (1) din Legea nr.215/2001 potrivit cu care “prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi a gestiona în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii”.

Astfel, autonomia locală nu îngăduie autorităţilor locale, libertatea de a acţiona ci posibilitatea de a acţiona, în limitele stabilite de legiuitor.

Reclamanta nu avea posibilitatea legală de a încheia Protocolul de colaborare cu Poliţia Oraşului Zlatnapentru finanţarea cheltuielilor acesteia deoarece această competenţă aparţine altei autorităţi şi excede atribuţiilor intimatei reclamante.

Din interpretarea sistematică rezultă că textele legale şi argumentele reţinute de instanţă, în baza cărora a fost considerată legală încheierea Protocolului de colaborare între reclamantă şi Poliţia Oraşului Z., a condus la interpretarea şi aplicarea greşită a art. 20, art. 45 din Legea nr.218/2002 şi a art. 36 alin. 1 din Legea nr.215/2001, cu consecinţa lipsirii acestora de efecte.

Mai mult, nelegal a mai reţinut prima instanţă, cele reţinute de expert cu privire la faptul că suma de 14.400 nu reprezintă prejudiciu...justificarea consumului de carburant trebuind să se regăsească la IPJ A., în foile de parcurs. Această aserţiune reprezintă înţelegerea greşită a cauzei deoarece Curtea de Conturi a efectuat auditul la UATO Z. şi nu la IPJ A. iar patrimoniul IPJ nu se confundă cu patrimoniul intimate reclamante.

Hotărârea de fond cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii şi a fost dată cu încălcarea respectiv aplicarea greşită a legii deoarece reclamanta a acordat finanţări nerambursabile către Clubul Sportiv Z., fără respectarea procedurilor de atribuire prevăzute de art. 5 din Legea nr.350 din 2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi non profit de interes general.

Pentru anii 2011 şi 2012, acordarea finanţărilor, a fost efectuată în condiţiile în care Clubul Sportiv Z. nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată exigibile în ce priveşte impozitele şi taxele datorate bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat.

Deşi legiuitorul nu a prevăzut această distincţie, instanţa de fond a apreciat că nu s-a încheiat contract de finanţare şi nici nu trebuia încheiat un astfel de contract deoarece Clubul Sportiv beneficiar al finanţării a fost înfiinţat de finanţator.

În condiţiile în care, Clubul Sportiv Z., potrivit art. 1 din statut, este structură sportivă de drept privat, fără scop lucrativ, nonprofit, fără scop patrimonial, apolitică şi independentă, nesubordonată vreunei persoane juridice, acordarea de finanţări nerambursabile acesteia de către intimata reclamantă, trebuia făcută cu respectarea prevederilor Legii nr.350/2005, coroborate cu prevederile O.U.G.  nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Aceste prevederi legale nu exclud respectarea lor în situaţia în care entitatea finanţată este înfiinţată de finanţator, cum greşit a apreciat prima instanţă deoarece tocmai finanţarea în acest mod este efectuată cu nerespectarea tuturor principiilor de atribuire, inclusiv a imparţialităţii.

Acordarea de către intimata reclamantă, de finanţări nerambursabile din fonduri publice către Clubul Sportiv Z. a fost efectuată şi fără respectarea etapelor prevăzute de lege respectiv etapele prevăzute de art. 5 ş.u. din Legea nr.350/2005.

Mai mult, acordarea de către reclamantă, de finanţări nerambursabile din fonduri publice către Clubul Sportiv Z., pentru anii 2011 şi 2012, a fost efectuată în condiţiile în care Clubul Sportiv Z. nu îndeplinea condiţia de eligibilitate prevăzută la art.21 lit.a) din Legea nr.350/2005, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată exigibile în ce priveşte impozitele şi taxele datorate bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat.

În drept, a invocat  prevederile art. 483, art. 488 pct. 6 şi 8 NCPC, art. 1, art. 13 NCPC, art. 24 şi art. 140 din Constituţie, art. 6 din CEDO, art. 1 şi art. 22 din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, art. 1, art. 20 şi art. 45 din Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, art. 36 din Legea nr.215/2001, a administraţiei publice locale, art. 14 alin.(2) şi(3), art.23 şi art. 54 alin. (5) şi (6) din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, pct.2 din Ordinul nr.1792 din 24.12.2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, Legea nr.544/2004 privind Contenciosul administrativ, art. 5 din Legea nr.350 din 2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi non profit de interes general, O.U.G.  nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.

Intimatul IPJ A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat şi menţinerea sentinţei atacate pentru următoarele:

Contrar criticilor formulate de Curtea de Conturi, activitatea Poliţiei Române constituie serviciu public specializat(art. 2 din Legea nr.218/2002), astfel că Poliţia Română nu este autoritate a administraţiei publice, iar unităţile de poliţie cooperează cu autorităţile administraţiei publice locale.

Cât timp legea prevede că între autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile de poliţie, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor poliţiei, fără a detalia această colaborare şi fără a interzice cea mai amplă şi completă cooperare, cea sub aspect material, consideră legală şi firească încheierea acestei asocieri.

Această colaborare între autoritatea administraţiei publice locale şi o unitate de poliţie, care nu este singulară în plan judeţean şi naţional, a avut loc în perioada 2011 - 2012, pe fondul situaţiei de criză economică.

Contrar celor constatate de Curtea de Conturi în realizarea atribuţiilor sale prin emiterea actelor administrative contestate, în prezenta cauză, în mod corect, instanţa a concluzionat asupra legalităţii cheltuirii fondurilor publice, astfel cum legalitatea este definită la art.2 din Legea nr.94/1992.

În contextul de faţă apar ca nefondate criticile recurentei care susţine că intimata reclamantă nu avea posibilitatea legală de a încheia Protocolul de colaborare cu Poliţia Oraşului Z.  pentru finanţarea cheltuielilor acesteia.

Corect a reţinut instanţa de fond că, raportat la prevederile art. 36 alin. 6 pct. 7 şi art. 36 alin.7 lit. a din Legea nr.215/2001 şi ale art. 2, art. 3 şi art.25 alin.1 din Legea nr. 218/2002, nu se poate susţine eludarea dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 273/2006, câtă vreme UATO Z.  a finanţat din bugetul local, iar Poliţia oraşului Z. a beneficiat de combustibil a cărui contravaloare a fost finanţată din bugetul local, în vederea rezolvării problemelor de ordine publică în oraşul Z., garantarea şi asigurarea ordinii publice fiind atributul legal atât al Consiliului Local ca organ deliberativ al unităţii administrativ teritoriale, cât şi al Poliţiei oraşului Z.

Cât timp legea prevede că între autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile de poliţie, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor poliţiei, fără a detalia această colaborare şi fără a interzice cea mai amplă şi completă cooperare, cea sub aspect material, consideră legală şi firească încheierea acestei asocieri.

Recurentul nu menţionează faptul că UAT Z. sau I.P.J. A.  nu ar fi prezentat documente justificative pentru achiziţionarea şi utilizarea carburantului, deşi s-a dovedit ca Inspectoratul de Poliţie Judeţean A. a recepţionat bonurile valorice primite de la Primăria oraşului Z.  pe baza procesului verbal de predare-primire, comisia de recepţie întocmind lunar în acest sens Nota de recepţie.

În drept,  a invocat prevederile Legii nr.544/2004, Legii nr.215/2001, Legii nr.218/2002, Legii nr.273/2006, Ordinului nr.1792/2002.

Reclamanta UAT Z.  a formulat întâmpinare,  solicitând respingerea recursului declarat pentru următoarele considerente:

De fapt recurenta nu a înţeles că de la bugetul local al Oraşului Z.  nu a fost finanţată Politia Română ci, în baza Protocolului, a fost finanţată o activitate. Au fost finanţate acţiuni comune a două instituţii care aveau obiectiv comun: asigurarea ordinii publice şi creşterea siguranţei cetăţeanului.

Legea nr.155/2010 prevede nenumărate cazuri de colaborare între autorităţile publice locale - prin Poliţia Locală şi Poliţia Română. În acest scop a făcut trimitere la art. 43 (şi nu numai) care prevede: ,,procesele - verbale de constatare a contravenţiilor încheiate de poliţiştii locali cu atribuţii în domeniul circulaţiei rutiere pentru abateri care presupun aplicarea de puncte de penalizare se comunică în termen de 24 de ore, în copie, la unităţile/structurile teritoriale ale Poliţiei Române, pentru a fi introduse în baza de dale, în baza protocolului încheiat între părţi.”

La subpunctele 1.7 şi 1.8 din recurs, recurenta arată că au fost încălcate prevederile Legii nr.215/2001. Recurenta se află în eroare datorită faptului că nici de această dată nu ia în considerare atribuţiile autorităţilor locale, prevăzute în cele două legi: Legea nr.155/2010, cu privire la asigurarea ordinii şi liniştii publice şi siguranţei cetăţeanului şi Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale.

Din interpretarea textelor de lege, rezultă clar că nu a fost încălcată Legea 215/2001, mai mult, Consiliul Local şi-a îndeplinit atribuţiile în domeniul ordinii publice prin încheierea Protocolului de Colaborare: Proiectul de interes public local “Operativitate în rezolvarea problemelor de ordine publică în Oraşul Z.”.

Protocolul de colaborare cu IPJ A.  a fost însuşit prin Hotărârea Consiliului Local nr. 32 din 29.03.2012, cu respectarea legislaţiei având şi aviz de legalitate din partea Prefecturii A. - în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 1 lit. e, f/Leg. Nr. 340/2004.

Cu referire la punctul 2 şi subpunctul 2.1. din recurs, privitor Ia finanţarea Clubului Sportiv Z., în mod nejustificat, recurenta pretinde aplicarea unei proceduri care ar conduce la utilizarea ineficientă a banului public cu implicaţii mult mai grave pentru comunitate. Bugetul local al oraşului Z. nu permite punerea la dispoziţie a unor sume pentru acordarea de finanţări nerambursabile, conform prevederilor Legii nr.350/2005.

Mai mult, finanţarea Clubului Sportiv Z., ca şi celelalte cheltuieli din bugetul local,  s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 54 alin. 6 din Legea nr.273/2006.

Analizând recursul formulat prin prisma prevederilor art. 488 Cod de procedură civilă, Curtea a reţinut că acesta este parţial fondat pentru următoarele:

Aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, reclamanta a contestat în prezenta cauză măsurile dispuse de Curtea de Conturi a judeţului A. prin Decizia nr.10/2013, ca urmare a constatării unor abateri de la legalitate şi regularitate, constând în: pct.II.1 - achiziţionarea si plata de către UATO Z., în perioada 2011-2012, de bonuri valorice pe baza cărora a fost  achiziţionat combustibil, care a  fost  utilizat în fapt de Politia Oraşului Z., contrar prevederilor legale în vigoare; pct.II.2 - acordarea în perioada 2010-2012 de către reclamantă de finanţări nerambursabile către Clubul Sportiv Z.  fără respectarea procedurilor de atribuire prevăzute de art.5 din Legea nr.350/2005, pentru anii 2011 şi 2012 acordarea finanţărilor fiind efectuată în condiţiile în care Clubul Sportiv Z. nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată exigibile în ce priveşte impozitele şi taxele datorate bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat stipulate de art.21 lit.a din Legea nr.350/2005.

 Prin Încheierea nr.56/24.05.2013, Curtea de Conturi a României a respins contestaţia formulată de reclamantă împotriva punctelor II. 1-2 ale Deciziei nr.10/2013.

Cu privire la pct.II.1 din Decizia contestată, Curtea a constatat următoarele:

Aprecierea recurentei că U.A.T. a efectuat cheltuieli fără o bază legală,  încălcând astfel dispoziţiile art.14 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv prevederile art. 64 din Legea nr.500/2002, după cum şi prevederile Legii nr.218/2002, privind funcţionarea Poliţiei Române, şi ale Legii nr.155/2010, care nu prevăd că din bugetele locale, se pot finanţa cheltuieli cu  achiziţionarea de carburanţi pentru autoturismele din dotarea Poliţiei Române este greşită, prima instanţă aplicând corect normele de drept material la starea de fapt reţinută.

Potrivit art.25 Legea nr.218/2002 „În cazuri justificate de evenimente deosebite, între autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile de poliţie, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor poliţiei.” iar conform art. 44 „ Dotarea Poliţiei Române se realizează de către Ministerul Afacerilor Interne din fondurile alocate cu această destinaţie prin legea bugetului de stat şi din alte surse constituite potrivit legii.”

Aceste dispoziţii constituie cadrul legal în baza căruia Poliţia Oraşului Z. poate încheia protocoale de colaborare cu autorităţile publice locale pentru îndeplinirea eficientă a atribuţiilor sale.

Teza finală a art.44 Legea nr.218/2002 confirmă poziţia intimatului intervenient accesoriu potrivit căreia dotarea Poliţiei se realizează nu doar de către M.A.I. dar şi din alte surse constituite potrivit legii. Ori, tot legea permite atât încheierea protocoalelor cu autorităţile publice locale cât şi competenţa Consiliului Local de a hotărî în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale.

Astfel, art. dispoziţiile art. 9 al. 2 cu art.17 şi art. 36 Legea nr.215/2001 stabilesc faptul că resursele financiare de care dispun autorităţile administraţiei publice locale trebuie să fie corelate cu competenţele şi cu atribuţiile prevăzute de lege,  Consiliile locale pot hotărî asupra participării cu capital sau cu bunuri, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, la înfiinţarea, funcţionarea şi dezvoltarea unor organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean, în condiţiile legii iar Consiliul local are iniţiativă şi hotărăşte, în condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care sunt date prin lege în competenţa altor autorităţi ale administraţiei publice locale sau centrale.

De asemenea, se reţin şi dispoziţiile art.36 alin.7 lit.a din Legea nr.215/2001, potrivit cărora, în exercitarea atribuţiilor privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern,  consiliul local hotărăşte în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local.

Nu în ultimul rând, art. 3 Legea nr.218/2002 prevede că Poliţia Română cooperează cu instituţiile statului şi colaborează cu asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice, în limitele legii.

Toate aceste dispoziţii coroborate conduc la concluzia că acordul de cooperare între cele două instituţii s-a realizat în baza legii şi în condiţiile în care această înţelegere a fost asumată de Consiliul local prin HCL 50/2011, 122/2011, 32/2012, precum şi de Consiliul Judeţean A. (care a şi  alocat din bugetul propriu al judeţului Alba, suma de 135.000 lei pentru finanţarea Proiectului de interes public Judeţean „Operativitate în rezolvarea problemelor de ordine publică”) iar decontările s-au justificat şi stabilit lunar, respectiv trimestrial, existând dovezi clare ale modului de derulare a acestei activităţi, Curtea constată că finanţarea din bugetul local aferent  anilor  2011 si 2012, a sumelor necesare achiziţionării de bonuri valorice de carburant achiziţionate si decontate de primărie pentru  consumul de carburant efectuat de către Poliţia Română,  nu  contravine legii şi nu se poate susţine au fost încălcate dispoziţiile art.23 din  Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.

În raport de toate aceste împrejurări de drept, Curtea nu poate primi ca întemeiată susţinerea recurentei pârâte în sensul că sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv Legea  nr.218/2002 şi Legea nr.215/2001, astfel că nu este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art.488 pct.8 NCPC.

Cu privire la pct.II.2 din Decizia contestată, Curtea a constatat următoarele:

Astfel cum rezultă din decizia supusă analizei, pârâta se prevalează de eludarea de către reclamantă a prevederilor  art. 5 din Legea nr.350 din 2005, respectiv acordarea în perioada 2010-2012 de finanţări nerambursabile către Clubul Sportiv Z.  fără respectarea procedurilor legale de atribuire şi în condiţiile în care în anii 2011- 2012 Clubul Sportiv nu îndeplinea condiţiile de eligibilitate, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată exigibile în ce priveşte impozitele şi taxele datorate bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat.

Potrivit art.5 din Legea nr.350 din 2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general,  atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă se face exclusiv pe baza selecţiei publice de proiecte, procedură care permite atribuirea unui contract de finanţare nerambursabilă din fonduri publice, prin selectarea acestuia de către o comisie, cu respectarea principiilor prevăzute la art. 4, iar în conformitate cu dispoziţiile art.41 din acest act normativ, dispoziţiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.60/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/2002, cu modificările şi completările ulterioare, reţinând că O.U.G. nr.60/2001 a fost abrogată de O.U.G.  nr.34/2006,  privind achiziţiile publice.

În acest context legislativ, contrar susţinerilor primei instanţe, corect a reţinut recurenta că, chiar şi în condiţiile în care Clubul Sportiv Z. beneficiar al finanţării a fost înfiinţat de finanţatorul Consiliul Local Z.  cu un aport de 98 %,  era obligatorie încheierea unui contract de finanţare nerambursabilă pentru ca această structură sportivă fără scop lucrativ, nonprofit, să poată beneficia în mod  legal  de finanţările  nerambursabile acordate de reclamantă în perioada în discuţie, legea nefăcând nici o distincţie din acest punct de vedere.

De asemenea, în mod greşit a reţinut Tribunalul Alba că nu se mai impunea ca reclamanta să respecte principiile atribuirii unor contracte de achiziţie publică prevăzute de art.2 din  O.U.G.  nr.34/2006, întrucât Clubul Sportiv nu este un operator economic, atâta timp cât, aşa cum s-a precizat anterior, dispoziţiile Legii  nr.350/2005 se completează cu cele ale O.U.G.  nr.34/2006 potrivit art.41.

În plus, este corectă şi afirmaţia pârâtei potrivit căreia,  nu poate participa la o procedură pentru atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă solicitantul care nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată exigibile a impozitelor şi taxelor către stat, precum şi a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat, condiţie impusă de art.21 alin.1 lit.a  din Legea nr.350/2005, iar Clubul Sportiv se afla într-o astfel de situaţie, aspect necontestat de reclamantă.

Faţă de aceste considerente, chiar dacă educaţia, tineretul şi sportul sunt aspecte ale vieţii sociale care trebuie stimulate prioritar, după cum susţine judecătorul fondului, asta nu înseamnă că aceste domenii trebuie susţinute cu orice preţ, prin finanţări acordate cu încălcarea flagrantă a legii, dovadă fiind împrejurarea că începând cu anul 2013 reclamanta s-a conformat şi a demarat  procedura de achiziţie publică, organizată în baza Legii nr.350/2005 privind evaluarea Proiectelor depuse în vederea obţinerii de finanţare nerambursabilă, din fonduri publice, prin Programul Promovarea Sportului şi întreţinerea şi  funcţionarea bazei  materiale sportive.

 Pentru cele ce preced, văzând că sentinţa atacată este dată sub acest aspect cu aplicarea greşită a legii, în baza art.496 alin.2  NCPC raportat la art.488 pct.8 NCPC, va admite recursul  pârâtei  Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi A., urmând a casa în parte sentinţa atacată  în sensul că va respinge acţiunea reclamantei în ceea ce priveşte anularea măsurilor aplicate la pct. II. 2 al Deciziei nr. 10/28.02.2013 emisă de Camera de Conturi A.

Domenii speta

Spete similare