Partaj bunuri comune

Dosar nr. 2099/244/2012 -partaj bunuri comune-

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA HUŞI- JUDEŢUL VASLUI

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 383/2014

Şedinţa publică de la 02 Iunie 2014

Completul compus din:

PREŞEDINTE D. C.

Grefier G. A.

Pe rol judecarea pronunţării ,cauzei minori şi familie ,privind pe reclamanta-pârâtă M. N., domiciliată în  sat ----, judeţul Galaţi  şi cu domiciliul procedural ales în municipiul Galaţi,str.---,jud.Galaţi şi pe pârâtul D.A., domiciliat în loc. Tg.Bujor,str.,judeţul Galaţi, având ca obiect „partaj bunuri comune”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare,lipsesc părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 19 mai 2014, au fost consemnate în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa,  la cererea apărătorului reclamantei-pârâtei care solicită amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise, amână cauza pentru termenul de astăzi.

Instanţa lasă cauza în pronunţare, după deliberare dându-se sentinţa

INSTANŢA

Asupra acţiunii civile de faţă:

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.2099/244/2012, reclamanta-pârâtă  M.N., cu domiciliul procedural la sediul Cabinetului Individual de Avocatură P. G. din mun. Galaţi, strada ---iud. Galaţi, l-a chemat în judecată pe pârâtul-reclamant D. A., CNP – , domiciliat în Tg. Bujor, strada---, jud. Galaţi,  solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să dispună partajarea bunurilor dobândite de părţi în timpul căsătoriei. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta-pârâtă  a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul de la 2 februarie 1985 până în anul 2009. Părţile s-au separat în fapt în iunie 2009, iar prin sentinţa civilă nr. 872 pronunţată la data de 19.11.2009 de Judecătoria Târgu Bujor, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor. Pe parcursul căsătoriei, părţile au dobândit următoarele bunuri comune:

-casă de locuit formata din parter şi etaj şi teren în suprafaţă de 1000 mp situat în Tg Bujor, str. ….. de spaţiu comercial, situate în Tg. Bujor, strada----, jud. Galaţi,

-bunuri mobile.

Reclamanta a precizat că, în ceea ce priveşte bunul imobil casa de locuit si teren aferent situat in Tg Bujor, str. ----, cota de contribuţie a fiecărui soţ este de 50%, dar pentru imobilul cu destinaţia de spaţiu comercial, solicită o cotă de 80 %.

 În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 673 şi urm. Cod pr. Civilă, art. 992 Cod civil. În dovedirea cauzei a solicitat proba cu înscrisuri, martori, expertiză tehnică în construcţii, expertiză topometrică.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională şi a arătat că este de acord cu partajul, însă, deşi desfacerea căsătoriei a avut loc in anul 2009 despărţirea în fapt între părţi a intervenit încă din luna februarie a anului 2007 de când el, a început sa se gospodărească singur. Este adevărat ca in timpul căsătoriei părţile au edificat împreuna un imobil casa de locuit, insa acest imobil a fost edificat pe un teren in suprafaţa de 1000 m.p. situat in Tg. Bujor, str. ---- proprietatea exclusiva a pârâtului-reclamant, atribuit prin Ordinul Prefectului nr. 853 / 5.09.1996. Din simpla lecturare a acestui înscris se poate foarte uşor observa ca acest teren a fost atribuit in exclusivitate pârâtului ca urmare a cererii sale, nefăcând parte din masa bunurilor de impartit fiind sub incidenţa disp. art 31 din Codul familiei, in vigoare la momentul dobândirii bunului.

Pârâtul a arătat că nu are obiecţiuni, in ceea ce priveşte elementele de individualizare ale casei de locuit insa trebuie sa completeze acţiunea prin aducerea la masa bunurilor a îmbunătăţirilor la imobil, îmbunătăţiri efectuate din banii lui proprii după plecarea reclamantei din domiciliul comun, astfel: a turnat şapă beton, schimbat prize şi întrerupătoare, gletuit şi văruit pereţi, montat parchet pe hol, schimbat şi montat uşi hol, 5 uşi interioare, a efectuat lucrări pentru aducţiunea apei potabile de la reţeaua oraşului; a montat uşi exterioare şi 3 geamuri termopan, a izolat termic  ½  din imobil cu polistiren expandat, după care a executat glet, a construit magazie pe beci şi fântână arteziană, a achiziţionat panou gard. De asemenea in casa exista o singura soba dubla ce face legătura intre bucătărie si dormitor si nu 2 sobe separate cum a fost eronat trecut in cadrul acţiunii introductive de instanţa.

Pârâtul a arătat că el a achitat in exclusivitate si impozitul pentru imobil in valoare de 1.005 lei O afirmaţie eronata sau rău intenţionata priveşte si imobilul cu destinaţie de spaţiu comercial la care se solicita a se constata o contribuţie a reclamantei la dobândirea acestuia de 80%, acesta fiind dobândit de părţi in cote de 50% pentru fiecare. Imobilul a fost cumpărat de către AF DAB ce a fost înfiinţata de către pârât, ambii soţi fiind asociaţi, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 248/12.02.2003.

Masa bunurilor de partajat este completata si de un credit pentru nevoi personale cu ipoteca pe imobilul in litigiu contractat in anul 2006 când nu intervenise despărţirea in fapt, in valoare de 18.258 franci elveţieni la care se adaugă dobândă, din care pârâtul a achitat in exclusivitate suma de 8.867(după despărţirea in fapt) rămânând de achitat suma de 25.188 lei la data primului termen de judecată.

În ceea ce priveşte modalitatea de partajare a imobilului din str.-----, pârâtul a solicitat să-i fie atribuit în natură in integralitatea lui chiar si numai pentru faptul ca imobilul este ipotecat la banca pentru creditul pe care el il plăteşte, urmând să plătească sultă reclamantei după scăderea contravalorii împrumutului comun achiziţionat de la Raiffeisen Bank, pe care l-a achitat din februarie 2007 şi până în prezent cât şi a pasivului ce urmează a fi achitat în cuantum de 25.188 franci elveţieni la care se adaugă îmbunătăţirile aduse imobilului de domiciliu, după o corectă egalizare valorică.

La concluziile pe fondul cauzei, reclamanta-pârâtă a făcut următoarele precizări:

Cu privire la bunul imobil casa de locuit si teren aferent situat in Tg Bujor, str.-----, acesta are calitatea de bun comun, aspect recunoscut de ambele părţi. Cota de contribuţie a fiecăruia fiind de 50%. Conform dispoziţiilor legale, partajul se va face in natura, proporţional cu cota parte a fiecărui proprietar. Numai in cazul in care bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil in natura, partajul se va face prin atribuire către unul din coproprietari. Astfel, având in vedere rapoartele de expertiza întocmite in cauza, este evident ca imobilul casa de locuit este comod partajabil in natura, motiv pentru care solicită instanţei sa dispună atribuirea lotului 1 paratului D. A. si a lotului 2 către reclamanta M. N. In ceea ce priveşte îmbunatatirile efectuate de parat nu ii conferă acestuia cota mai mare de contribuţie ci doar un drept de creanţa ce urmează a fi avut in vedere la stabilirea sultelor.

In ceea ce priveşte achitarea ratelor aferente creditului contractat la Raiffaisen Bank SA, aceste rate au fost achitate împreună de cei doi coproprietari, Astfel, după plecarea reclamantei din domiciliu, respectiv dupa divorţ, aceasta a contribuit la achitarea ratelor lunare întrucât sumele obţinute din închirierea spaţiului comercial» sume ce au calitatea de bun comun fiind fructele civile ale unui bun comun, au fost destinate achitării ratelor, Chiar si după ce banii au fost încasaţi de parat si de unul dintre fii, banii din chirie au continuat sa aibă aceeaşi destinaţie. Mai mult decât atât, din banii obţinuţi din credit, paratul a constituit in timpul căsătoriei un depozit la BCR, banii din acest depozit urmând a fi utilizaţi pentru plata utilităţilor si a ratelor lunare. Pentru viitor, cei doi in calitate de coproprietari si codebitori, vor achita împreuna, in cote egale creditul contractat la Raiffeisen Bank SA.

Susţinerea paratului ca ar fi fost ajutat de fratele sau care ii trimite bani din străinătate, nu are corespondent in realitate, deoarece, aşa cum a recunoscut si la interogatoriu, paratul este cel care achita impozitul si celelalte cheltuieli aferente imobilelor deţinute de fratele sau in localitatea Tg Bujor. In atare situaţie, este evident ca sumele trimise din străinătate nu au rolul de a contribui la achitarea ratelor, având o cu totul alta destinaţie. In ceea ce priveşte sumele obţinute cu titlul de subvenţii de la APIA, precizam ca acestea au o destinaţie speciala, neputând fi folosite decât pentru lucrările agricole aferente terenurilor in folosinţa. Utilizarea lor in alt scop poate constitui infracţiune, astfel încât este clar ca paratul nu le-a folosit nici pentru imbunatatiri, nici pentru plata ratelor.

Cu privire la spaţiul comercial ce a fost achiziţionat de părţi in timpul căsătoriei, solicita instanţei sa constate ca reclamanta are o contribuţie de 80% la dobândirea acestui spaţiu si solicita atribuirea acestuia către reclamanta, cu obligarea sa la plata sultei aferente cotei de 20%, respectiv 8.711,22 lei. Prezumţia ca soţii au contribuit in mod egal la dobândirea bunurilor comune operează numai in lipsa unor probe din care sa rezulte ca aportul unuia dintre soţi a fost mai mare. De aceea, in ipoteza existentei unui probatoriu care atesta împrejurarea ca unul a avut o contribuţie mai mare la dobândirea bunurilor comune, cum este cazul in speţa, instanţa trebuie sa stabilească in beneficiul acestuia o cotă corespunzătoare contribuţiei sale.

Din actele depuse la dosar,conjugat cu recunoaşterea pârâtului la interogatoriu,reiese că reclamanta a avut o contribuţie majoritară la dobândirea spaţiului comercial. Astfel,în perioada în care a fost achiziţionat spaţiul,achiziţie efectuată la insistenţele reclamantei,pârâtul nu realiza venituri,fiind student şa Facultatea de Drept,locuri cu taxă,în perioada 2000-2004.În aceste condiţii, reclamanta, din veniturile obţinute din activitatea comercială desfăşurată,a fost cea care a achitat în exclusivitate ratele la creditul contractata la CEC Bank ,pentru achiziţia spaţiului comercial,cât şi taxele aferente studiilor pârâtului.

Faptul că reclamanta a achitat la timp toate ratele aferente creditului contractat la CEC Bank este întărit şi de împrejurarea că banca creditoare a fost de acord cu ridicarea ipotecii instituite asupra imobilului casă de locuit înainte de achitarea integrală a creditului. Cu privire la bunurile mobile,având în vedere faptul că părţile s-au înţeles,vă solicită să dispună potrivit acestei înţelegeri. La concluziile pe fondul cauzei, pârâtul-reconvenient a adus următoarele precizări:în ce priveşte modalitatea de partajare a imobilului din str.Combinei, solicită să-i fie atribuit în natură în integralitatea lui,deoarece locuieşte acolo de 7 ani,a  făcut îmbunătăţiri,a achitat singur ratele la bancă deşi creditorul era comun, iar reclamanta s-a stabilit în Italia:propune ca spaţiul comercial să fie atribuit reclamantei. De asemenea,solicită să se aibă în vedere cheltuielile efectuate după ce reclamanta a părăsit domiciliul,conform depoziţiilor celor doi martori din ianuarie 2007:asigurarea imobilului,impozit pe teren şi imobil perioada 2007-2012,rate achitate de către el,deşi împrumutul era comun,în perioada 2007-2014,debit la Banca Raiffeisen ce urmează a fi achitat.

Solicită  să se aibă în vedere şi latura psihologică privind dezmembrarea imobilului din str. Combinei nr.25,doi soţi care au trecut printr-un divorţ,care şi-au spus lucruri urâte,care s-au acuzat reciproc,care s-au separat pentru că nu se mai puteau suporta,nu mai pot trăi sub acelaşi acoperiş. De asemenea,solicită să se aibă în vedere precizarea expertului F. G. de la pct. 7,2. şi 7,3 prin care partajarea imobilului şi terenului nu poate fi efectuată până la achitarea creditului contractat. O eventuală lotizare nu ar fi favorabilă nici uneia dintre părţi deoarece creditul ar deveni scadent iar imobilul scos la vânzare .Întrucât pârâtul a achitat din venituri proprii după despărţirea în fapt-re4spectiuv anul 2007-atât cheltuielile curente cât şi ratele la bancă,a timbrat atât suma achitată cât şi debitul rămas de achitat, solicită să-i fie atribuit imobilul chiar şi pentru faptul că aceste sume depăşesc jumătate din masa partajabilă,respectiv 100.000 lei. Reclamanta este rea platnică deoarece la ora actuală are foarte multe datorii: (la Consum Coop Tîrgu Bujor are un debit de 4094 lei,  la Finanţele Publice - peste 10.000 lei. Direcţia de Sănătate a solicitat înfiinţarea sechestrului asigurător pentru suma de 2200 lei, lipsă la mijloace fixe după ce a predat gestiunea în1996, în valoare de 2.048.165 lei ROL). O eventuală atribuire a unei părţi din credit reclamantei, ar determina banca să scoată tot imobilul la vânzare.

Din analiza şi coroborarea probelor administrate în cauză: înscrisuri, sentinţa civilă nr. 872 pronunţată la data de 19.11.2009 de Judecătoria Târgu Bujor, Decizia nr. 218 din 24.08.1990 emisă de Primăria Târgu Bujor, Ordinul Prefectului judeţului Galaţi nr. --- din 05.09.1996, Autorizaţia pentru executare lucrări construcţii nr. 4094 din 11.01.1991 emisă de Primăria Târgu Bujor,  depoziţii de martori, concluziile expertizei tehnice în construcţii şi ale celei topometrice, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

M. N. a fost căsătorită cu D. A. de la 02.02.1985 până în anul 2009. Prin sentinţa civilă nr. 872 pronunţată la data de 19.11.2009 de Judecătoria Târgu Bujor, s-a dispus desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor (fila 75 dosar).

Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamanta-pârâtă  M. N. şi pârâtul-reclamant D.A. au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:

-1. un imobil casă de locuit si teren aferent în suprafaţă de 1000 mp (suprafaţă reală 1141 mp) situat în Tg Bujor, str. ----, jud. Galaţi. Terenul a fost dobândit prin Ordinul Prefectului judeţului Galaţi nr. ----din 05.09.1996 (fila 19 dosar), iar casa a fost dobândită prin accesiune, fiind construită  în baza Autorizaţiei pentru executare lucrări construcţii nr. 4094 din 11.01.1991 emisă de Primăria Târgu Bujor, (fila 20 dosar).

-2. un imobil cu destinaţia de spaţiu comercial, situate în Tg. Bujor, strada -----jud. Galaţi. Imobilul a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 248 din 12.02.2003 de BNP G.E.

Potrivit art. 339 din Noul Cod civil ,,Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor”. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 343 din Noul Cod Civil.

Potrivit art. 357 din Noul Cod Civil, până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.

În speţă bunurile fiind dobândit în timpul căsătoriei, fac parte din comunitatea legală de bunuri.

Instanţa nu poate primi apărările pârâtului precum că terenul în suprafaţă de 1000 mp ar fi bun propriu deoarece i-ar fi fost atribuit in exclusivitate prin Ordinul Prefectului judeţului Galaţi nr. … din 05.09.1996, ca urmare a cererii sale, nefăcând parte din masa bunurilor de impartit fiind sub incidenţa disp. art 31 din Codul familiei, in vigoare la momentul dobândirii bunului. Acest teren a fost atribuit lui D. A., de fapt familiei D., prin Decizia nr. 218 din 24.08.1990 emisă de Primăria Târgu Bujor pentru construcţia unei locuinţe, iniţial în concesiune (folosinţă), pe toată durata existenţei construcţiei (fila 80 dosar). Ulterior, prin Ordinul Prefectului judeţului Galaţi nr. --- din 05.09.1996 terenul a fost atribuit în proprietate pârâtului, dar terenul este primit ca ajutor pentru familiile fără locuinţă, nu a aparţinut anterior autorilor pârâtului, acesta nu a făcut dovada că ar avea vreun drept exclusiv asupra acestuia, că ar face parte din categoria bunurilor proprii.

Reclamanta a arătat că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, numai pentru imobilul spaţiu comercial ea a solicitat cotă majorată de 80 %, pârâtul a solicitat ca instanţa să constate cote de contribuţie egale pentru ambii soţi.

Instanţa nu poate primi solicitările reclamantei, cota de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune nu se constată pe fiecare bun în parte, ci pentru totalitatea bunurilor, în funcţie de aportul mai mare sau mai mic al soţilor la dobândirea acestora, instanţa urmând a reţine că unul sau altul a avut o contribuţie mai mare, deci o cotă majorată. În concret este şi greu de stabilit la momentul achiziţionării fiecărui bun dacă soţii lucrau sau nu, au fost ajutaţi sau nu de părinţi. O eventuală contribuţie mai mare la un moment dat, pentru un anumit bun a vreunuia dintre soţi, determină stabilirea per ansamblu a unei cote majorate la dobândirea sau modernizarea unui bun, nu pentru bunul respectiv. Eventual se poate solicita un drept de creanţă al soţului cu aport majoritar pentru bunul respectiv, dar nu cotă majorată pentru bunuri individuale.

În speţă, analizând probele administrate de părţi, instanţa constată că soţii au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune. Astfel, ambii soţi au avut serviciu, nu au primit ajutoare băneşti sau de altă natură de la părinţi. Chiar dacă o perioadă pârâtul a urmat cursuri de specialitate, el a avut serviciu şi se compensează micile sale cheltuieli pentru studii cu cheltuielile suportate exclusiv de pârât, cu întreţinerea imobilului, după anul 2007, când reclamanta a plecat din locuinţa comună şi toate cheltuielile de întreţinere ale casei au rămas în sarcina pârâtului. Tot el este cel care a achitat impozitul pentru casă şi teren după 2007. Aceste cheltuieli nu vor fi acordate de instanţă sau reţinute în pasivul comun, ci vor compensa şi vor egaliza valoric diferenţele datorate perioadei de studii ale pârâtului.

Pentru acestea, instanţa va admite în parte acţiunea, va admite în parte cererea reconvenţională şi va constata că părţile au avut o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune.

Martorii E. V. şi A. G. au confirmat că reclamanta s-a mutat în anul 2007 la părinţii ei. Aceeaşi martori au arătat că după 2007 pârâtul a efectuat mai multe lucrări de îmbunătăţire la imobilul casă de locuit dobândit de părţi în timpul căsătoriei, a turnat şapă beton, schimbat prize şi întrerupătoare, gletuit şi văruit pereţi, montat parchet pe hol, schimbat şi montat uşi hol, 5 usi interioare, a efectuat lucrări pentru aducţiunea apei potabile de la reţeaua oraşului; a montat uşi exterioare şi 3 geamuri termopan, a izolat termic  ½  din imobil cu polistiren expandat, după care a executat glet, a construit magazie pe beci şi fântână arteziană, a achiziţionat panou gard.

Conform expertizelor efectuate în cauză de expert F. G. şi B. A., imobilul casă de locuit si teren aferent în suprafaţă de 1000 mp (suprafaţă reală 1141 mp) situat în Tg Bujor, str.---------, jud. Galaţi, are valoarea actuală de circulaţie a imobilului este de 173.616 lei, iar imobilul cu destinaţia de spaţiu comercial, situate în Tg. Bujor, strada .----jud. Galaţi, are valoarea actuală de circulaţie de 43.561 lei.

Conform aceloraşi expertize, valoarea îmbunătăţirilor efectuate de pârâtul-reclamant D. A. cu mijloace proprii, la imobilul casă de locuit si teren aferent este de 17.659 lei. Acesta fiind aportul exclusiv al pârâtului, în ceea ce priveşte casa de locuit, din masa bunurilor comune face parte doar diferenţa de 155.957 lei (173.616-17.659 lei).

Valoarea totală a bunurilor comune ale părţilor este de 199.518 lei (155.957  lei casa + 43.561 lei, spaţiul comercial).

Instanţa va lua act că părţile au renunţat la partajarea bunurilor comune mobile în instanţă, ele au depus un proces-verbal de partajare a acestora, în mod amiabil , fila 174 dosar.

Cotele de contribuţie ale părţilor sunt de 50% pentru reclamanta-pârâtă şi 50% pentru pârâtul-reclamant, fiecare parte având dreptul la suma de 99.759 lei.

Din actele depuse la dosar, contractul de credit nr. RFI03742810803 din 28.12.2006, rezultă că M. N. şi D. A. au contractat în timpul căsătoriei, la Raiffeisen Bank SA, Sucursala Galaţi, un credit în valoare de 18.258 franci elveţieni CHF, la care se adaugă dobânzi şi alte costuri, creditul având valoarea totală de 20.406,39 CHF, echivalentul a 73.250 lei, care reprezintă datorie comună potrivit art. 351 lit. b din Codul civil.

Datoriile comune se impart similar cotei stabilite de instanţă la dobândirea bunurilor comune, astfel că înstanţa va constată că din datoria comună, fiecare parte are obligaţia de a suporta o cotă de 50 %, respectiv, fiecare soţ trebuie să suporte câte 36.625 lei.

Din chitanţele depuse la dosar, instanţa reţine că, până la data pronunţării sentinţei, ratele aferente acestui credit au fost achitate exclusive de pârâtul-reclamant D. A.

În baza art. 357 din Noul Cod civil va dispune stării de devălmăşie a părţilor.

Potrivit art. 673^5 Cod pr. civilă:

,,Dacă părţile nu se învoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.

Instanţa va face împărţeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.”

În baza art.357 din Noul Cod civil instanţa va dispune lichidarea comunităţii de bunuri a părţilor şi va atribui pârâtului-reclamant D. A. imobilul casă de locuit si teren aferent în suprafaţă de 1000 mp (suprafaţă reală 1141 mp) situat în Tg Bujor, str. -----, jud. Galaţi, cu valoarea actuală de circulaţie de 173.616 lei, iar reclamantei-pârâte M. N. imobilul cu destinaţia de spaţiu comercial, situate în Tg. Bujor, strada --- jud. Galaţi, cu o valoare actuală de circulaţie de 43.561 lei.

La atribuirea imobilului casă de locuit, instanţa a avut în vedere următoarele aspecte:

- această casă a reprezentat locuinţa pârâtului în ultimii 7 ani, el a investit aici şi bani şi muncă fizică, a efectuat mai multe lucrări de îmbunătăţire, este singura lui locuinţă, de care s-a ataşat şi psihic,

- reclamanta a plecat din locuinţă în anul 2007 la părinţi, anterior mult divorţului, nu este ataşată de locuinţă, a ales singură alt domiciliu, nu a fost forţată să plece,

- pârâtul nu are alte posibilităţi locative, casa în litigiu reprezintă singura sa opţiune de a avea domiciliu stabil, reclamanta deja locuieşte în altă parte de 7 ani, are toate lucrurile personale în alt spaţiu de locuit cu care este deja obişnuită, la părinţii săi,

- pârâtul a achitat toate cheltuielile de întreţinere şi impozitul aferent, ratele la imobil, urmează a le achita în continuare, el este interesat în mod direct să achite ratele în continuare şi să nu-şi piardă locuinţa,

- este inutil să se fragmenteze locuinţa în două loturi, ar tulbura, de asemenea, echilibrul şi stabilitatea psihică a părţilor, dând naştere unor conflicte şi discuţii ce pot fi evitate,

- pârâtul are posibilităţi materiale să achite sultă şi rate, reclamanta nu.

Pentru compensarea valorică a cotelor, pârâtul-reclamant D. A. va fi obligat să achite reclamantei-pârâte M. N. 56.198 lei cu titlu de sultă (99.759 lei la care avea dreptul – 43.561 lei primit efectiv).

Instanţa va stabili în sarcina pârâtului-reclamant D. A. datoriile comune ale soţilor, respectiv suma de 20.406,39 CHF, echivalentul a 73.250 lei, care reprezintă contravaloarea creditului acordat părţilor în baza contractului de credit nr. RFI03742810803 din 28.12.2006 încheiat cu Raiffeisen Bank SA, Sucursala Galaţi.

Reclamanta - pârâtă M. N. va achita pârâtului - reclamant D. A. suma de 36.625 lei reprezentând cota sa de 50% din datoria contractată de soţi împreună în timpul căsătoriei. Aşa cum a primit teoretic şi scriptic jumătate din bunuurile commune, aşa trebuie să suporte jumătate din datoriile contractate de soţi împreună, bani cu care s-au achiziţionat aceste bunuri comune şi care trebuie restituiţi băncii de partea pârâtă, conform celor de mai sus.

În baza art. 274 Cod pr. civilă va obliga pârâtul- reclamant D.A. să achite reclamantei-pârâte M. N. 2.897 lei cheltuieli de judecată, conform cotei de 50 % ce revine fiecărui soţ din bunuri, la fel suportă şi cheltuielile cu taxe de timbru, onorarii apărători aleşi şi onorarii experţi.

În temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 şi art. 91 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 emis de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, un exemplar din prezenta hotărâre se va comunica din oficiu, Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vaslui, în termen de 3 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta-pârâtă  M. N., cu domiciliul procedural la sediul Cabinetului Individual de Avocatură P.G. din mun. Galaţi, strada ----iud. Galaţi, împotriva pârâtului-reclamant D.A, CNP – , domiciliat în Tg. Bujor, strada----, jud. Galaţi.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant  D. A. împotriva reclamantei-pârâte M. N.

Constată că reclamanta-pârâtă  M.N. şi pârâtul-reclamant D. A. au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri comune:

-un imobil casă de locuit si teren aferent în suprafaţă de 1000 mp (suprafaţă reală 1141 mp) situat în Tg Bujor, str. ---, jud. Galaţi, Valoarea actuală de circulaţie a imobilului este de 173.616 lei, conform expertizelor efectuate în cauză de expert F. G. şi B. A.,

-un imobil cu destinaţia de spaţiu comercial, situate în Tg. Bujor, strada----, jud. Galaţi, cu o valoare actuală de circulaţie de 43.561 lei.

Constată că valoarea îmbunătăţirilor efectuate de pârâtul-reclamant D. A. cu mijloace proprii, la imobilul casă de locuit si teren aferent este de 17.659 lei. Acesta fiind aportul exclusival pârâtului, în ceea ce priveşte casa de locuit, din masa bunurilor comune face parte doar diferenţa de 155.957 lei (173.616-17.659 lei).

Valoarea totală a bunurilor comune ale părţilor este de 199.518 lei (155.957  lei casa + 43.561 lei, spaţiul comercial).

Ia act că părţile au renunţat la partajarea bunurilor comune mobile în instanţă.

Cotele de contribuţie ale părţilor sunt de 50% pentru reclamanta-pârâtă şi 50% pentru pârâtul-reclamant, fiecare parte având dreptul la suma de 99.759 lei.

Constată că M. N. şi D. A. au contractat în timpul căsătoriei, la Raiffeisen Bank SA, Sucursala Galaţi, în baza contractului de credit nr. RFI03742810803 din 28.12.2006 un credit în valoare de 18.258 franci elveţieni CHF, la care se adaugă dobânzi şi alte costuri, creditul având valoarea totală de 20.406,39 CHF, echivalentul a 73.250 lei, care reprezintă datorie comună potrivit art. 351 lit. b din Codul civil.

Constată că din datoria comună, fiecare parte are obligaţia de a suporta o cotă de 50 %, respectiv, fiecare soţ trebuie să suporte câte 36.625 lei.

Constată că până la data pronunţării sentinţei, ratele aferente acestui credit au fost achitate exclusive de pârâtul-reclamant D. A..

În baza art. 357 din Noul Cod civil dispune stării de devălmăşie a părţilor.

Atribuie reclamantei-pârâte M. N. imobilul cu destinaţia de spaţiu comercial, situate în Tg. Bujor, strada---, jud. Galaţi, cu o valoare actuală de circulaţie de 43.561 lei.

Atribuie pârâtului-reclamant D. A. imobilul casă de locuit si teren aferent în suprafaţă de 1000 mp (suprafaţă reală 1141 mp) situat în Tg Bujor, str. ----, jud. Galaţi, cu valoarea actuală de circulaţie de 173.616 lei.

Obligă pârâtul-reclamant D. A. să achite reclamantei-pârâte M. N. 56.198 lei cu titlu de sultă (99.759 lei la care avea dreptul – 43.561 lei primit efectiv).

Stabileşte în sarcina pârâtului-reclamant D. A. datoriile comune ale soţilor, respectiv suma de 20.406,39 CHF, echivalentul a 73.250 lei, care reprezintă contravaloarea creditului acordat părţilor în baza contractului de credit nr. RFI03742810803 din 28.12.2006 încheiat cu Raiffeisen Bank SA, Sucursala Galaţi.

Obligă reclamanta-pârâtă M. N. să achite pârâtului-reclamant D.A. suma de 36.625 lei reprezentând cota sa de 50% din datoria contractată de soţi împreună în timpul căsătoriei.

În baza art. 274 Cod pr. civilă obligă pârâtul- reclamant D. A. să achite reclamantei-pârâte M. N. 2.897 lei cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 şi art. 91 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul nr. 633/2006 emis de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, un exemplar din prezenta hotărâre se va comunica din oficiu, Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vaslui, în termen de 3 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02.06.2014.

PREŞEDINTE, GREFIER,

  C.D.  A.G.

C.D./A.G.

4 ex./ 7.07.2014

Domenii speta

Spete similare