Infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. b din vechiul cod penal, cu aplicarea art. 5 din noul codul penal şi a unei tentative la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174- art. 175 lit. a din vechiul codul

Prin rechizitoriul nr. 276/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistica Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului DI, pentru comiterea în concurs real a unei infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. b din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Codul penal şi a unei tentative la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174- art. 175 lit. a din Vechiul Codul penal cu aplicarea art. 4 şi 5 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a cu aplicarea art. 5 din Noul Cod Penal şi art. 33 lit. a din Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din Noul Cod Penal.

În motivarea rechizitoriului s-a arătat că în seara zilei de 21.11.2005, fiind în incinta cabanei de la propria stână, l-a ucis prin sugrumare pe angajatul său, MI, pentru a dobândi injust un folos prin refuzul său de a plăti suma de patru milioane lei vechi, reprezentând preţul serviciilor prestate de către victimă ca cioban

Totodată, în motivarea rechizitoriului s-a mai arătat că, în data de 30.01.2001, la aproximativ 10 minute după plecarea turmei din stâna din cartierul Valea Pietrii, bănuind lăsarea fără supraveghere a animalelor şi după ce, pentru acest motiv, îi mai aplicase alte corecţii prin violenţă fizică, înarmându-se şi urmărind partea vătămată care a părăsit zona de lucru şi pe care a pândit-o ulterior aproximativ 100 minute, fiind pe islazul din cătunul Scheaua, suburbie a oraşului U, DI a lovit în mod repetat cu o măciucă de corn (lemn de esenţă foarte tare) peste umerii, spatele şi în direcţia capului părţii vătămate DT, pe care acesta şi l-a apărat cu braţele, cu consecinţa fracturării cominutive a antebraţului său drept, victima reuşit să scape prin fugă.

În faza de cercetare judecătorească, au fost readministrate probele administrate în faza de urmărire penală.

Aşadar, examinând probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi cu prilejul cercetării judecătoreşti, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:

DI zis „B", deţine în proprietate mai multe ovine, având instalată stâna pe terenuri extravilane, pe raza oraşului Urlaţi, în apropierea domiciliului său, din curtea căruia, pe timp de zi, există câmp vizual spre construcţiile şi incinta târlei.

Drumul de acces la stână nu este amenajat, fiind specific unei zone deluroase şi izolate, se înfundă în poalele dealului Scheaua, fiind folosit exclusiv de către puţinii riverani .

În dimineaţa zilei de 22.11.2005, DI a mers la sediul Poliţiei Oraşului U şi, în jurul orei 08,30, a sesizat organele de poliţie cu privire la decesul ciobanului MI, pe care l-ar fi găsit mort pe patul aflat în incinta cabanei de la stână.

Ca urmare, s-a constituit dosarul penal cu numărul 1025/P/2005 la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în care, iniţial, s-au efectuat cercetări privind moartea suspectă a lui MI (v. voi. 1, f. 3-7), iar ulterior a fost efectuată urmărire penală sub aspectul comiterii infracţiunii de omor.

La data de 25.11.2005 s-a început urmărirea penală faţă de autori necunoscuţi.

Prin rezoluţia nr. 1025/P/2005 din 17.12.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de DI sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 din Codul penal, reţinându-se în sarcina acestuia că în seara zilei de 21,11.2005 l-a ucis prin sugrumare pe MI deoarece victima îi solicitase plata sumei de 4.000.000 lei vechi, reprezentând preţul serviciilor prestate de cioban.

Prin ordonanţa nr. 1025/P/2005 din 10.02.2009 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva lui DI pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni, inculpatul fiind reţinut pe o durată de 24 ore.

Tribunalul Prahova a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului DI (încheierea nr.4/10.02.2009, pronunţată în dosarul penal nr.566/105/2009 - v. vol. l, filele 141-143), soluţia fiind menţinută de Curtea de Apel Ploieşti (încheierea din 13.02.2009, pronunţată în dosarul penal nr. 566/105/2009 - v. vol. l, filele 153-156).

La data de 07.10.2009, prin ordonanţa nr. 1025/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului D. I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor, cauza fiind reînregistrată cu autori necunoscuţi sub numărul 914/P/2009 la aceeaşi unitate de parchet.

Prin ordonanţa nr. 412/C3/2013 din data de 10 mai 2013 a Adjunctului Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (care prin efectul legii - art. 8 lit. a din Ordinul nr. 529/C/2007, privind Regulamentul de ordine interioară al Parchetelor - a preluat atribuţiile Procurorului General, deoarece funcţiile de Procuror General şi Prim Adjunct al Procurorului General erau vacante), în temeiul art. 64 alin 3 din Legea nr. 303 / 2004 republicată, art. 270 din C.P.P. şi art. 273 alin. 1 din c.p.p. şi în temeiul art. 209 alin. 4/l din Codul de procedură penală, s-a dispus infirmarea ordonanţei nr. 1025/P/2005 din 07.10.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, redeschiderea şi reluarea urmăririi penale faţă de inculpatul D. I. sub aspectul comiterii infracţiunii de omor prevăzute de art. 174 din Codul Penal şi preluarea dosarelor 1025/P/2005 şi 914/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (v. voi. 2, filele 1-4), dosare ce au fost conexate la data de 13 mai 2013 sub numărul 276/P/2013 .

În cadrul urmăririi penale efectuată în dosarul 276/P/2013 s-au reţinut indicii cu privire le săvârşirea de către inculpatul DI a unei alte infracţiuni de omor calificat în forma tentativei, parte vătămată fiind DT.

În continuare, aşa cum am arătat şi mai sus, prin rechizitoriul nr. 276/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistica Bucureşti s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului DI, pentru comiterea în concurs real a unei infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. b din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Codul penal şi a unei tentative la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174- art. 175 lit. a din Vechiul Codul penal cu aplicarea art. 4 şi 5 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a cu aplicarea art. 5 din Noul Cod Penal şi art. 33 lit. a din Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 din Noul Cod Penal.

Cu privire la săvârşirea de către inculpatul DI a infracţiunii de omor calificat în forma tentativei, parte vătămată fiind DT, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi încadrare juridică.

Începând cu anul 1994, DT, zis U, l-a ajutat pe inculpat să crească şi să exploateze animale.

Aşadar, persoana vătămată DT a acceptat în timp să presteze muncă (supravegherea oilor la păscut, mulsul la strungă, prepararea produselor din lapte) în favoarea lui DI în schimbul hranei, fără o plată în bani.

Ocazional, DT şi-a completat veniturile cu preţul altor munci efectuate pentru terţe persoane, desfăşurate uneori în timp ce turma de oi se afla în supravegherea sa.

Prin declaraţia martorului SIP instanţa reţine că, de-a lungul timpului, cunoscând realitatea, DI a aplicat mai multe bătăi persoanei vătămate, faţă de aparenta indiferenţă faţă de obligaţiile sale încălcate la părăsirea zonei de păşunat.

Din declaraţia martorului OGC instanţa reţine că, în ziua de 30 ianuarie 2001, în jurul prânzului, DT a plecat cu turma de oi de la stâna situată în VP, mergând la păscut cu animalele pe platoul dealului S, în cătunul cu acelaşi nume; partea vătămată a adunat turma cu oile aparţinând martorului mai sus menţionat, pe care l-a lăsat să supravegheze toate animalele astfel reunite, apoi a mers la una din gospodăriile din apropiere pentru a onora un comision, constând în curăţirea unor coteţe şi şoproane.

Din declaraţiile martorilor OGC şi BE tribunalul reţine că, la aproximativ 10 minute după plecarea turmei din stână, bănuind lăsarea fără supraveghere a animalelor şi după ce, pentru acest motiv, îi mai aplicase alte corecţii prin violenţă fizică, înarmându-se şi urmărind partea vătămată care a părăsit zona de lucru şi pe care a pândit-o aproximativ 100 minute, fiind pe izlazul din cătunul S, suburbie a oraşului U, DI a lovit în mod repetat cu o măciucă de corn (lemn de esenţă foarte tare) peste umerii, spatele şi în direcţia capului părţii vătămate, pe care DT l-a apărat cu braţele, cu consecinţa fracturării cominutive a antebraţului său drept.

Tot din declaraţiile mai sus menţionate instanţa reţine că partea vătămată a scăpat prin fugă, apoi a primit îngrijirile medicale necesare la Spitalul Or. U.

Astfel, instanţa reţine că infracţiunea a fost săvârşită cu premeditare deoarece agresorul s-a înarmat, a urmărit şi pândit victima timp de aproape două ore; de asemenea, tentativa la infracţiune de omor calificat a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie - primul termen al recidivei fiind constituit de condamnarea la 1 an închisoare cu suspendarea executării pedepsei pentru un termen de încercare de 3 ani, pronunţată prin sentinţa penală nr. 650/18.03.1998 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă la 09.10.1998 prin respingerea apelului inculpatului - decizia penală nr. 654/09.10.1998 a Tribunalului Prahova - şi în concurs real cu infracţiunea de omor calificat săvârşită la 21/22.11.2005, având ca victimă pe MI

Este de observat că, deşi infracţiunea de omor calificat în forma tentativei s-a produs la data de 30.01.2001, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale; astfel, în raport de dispoziţiile art. 122 din vechiul Codul penal şi art. 1411 din vechiul Codul penal, respectiv de dispoziţiile art. 154 şi art. 187 din noul Cod penal, termenul de prescripţie aplicabil este de 15 ani (care s-ar fi împlinit la 30.01.2016, în lipsa oricărui act întreruptiv al termenului) - calculul având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, în acord cu Decizia nr. XXVIII din 18.09.2006, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Reunite în soluţionarea unui recurs în interesul legii declarat de procurorul general de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Latura obiectivă a tentativei la infracţiunea de omor calificat este realizată prin acţiunea inculpatului de a lovi cu o măciuca din lemn de corn în umerii, spatele, braţele şi spre capul lui DT.

Inculpatul a lovit repetat, cu intensitate zone vitale ale părţii vătămate, însă moartea nu s-a produs datorită intervenţiei în apărare şi fugii victimei, care a suferit vătămări corporale ce au necesitat 40 - 45 zile de îngrijiri medicale.

Latura subiectivă a tentativei la infracţiunea de omor calificat este realizată.

Astfel, inculpatul DI a prevăzut rezultatul acţiunilor sale şi a acceptat producerea morţii părţii vătămate, acţionând cu intenţie indirectă. Agresorul a pregătit acţiunile de violenţă: DI şi-a procurat instrumentul vulnerant mai înainte de a ajunge la locul faptei, a urmărit si pândit victima timp de două ore, apoi l-a apariţia părţii vătămate a aplicat imediat, repetat lovituri cu mâna înarmată.

Atât în practica judiciară (sentinţa penală nr. 363/S/02.07.2004 a Tribunalului Braşov - filele 3-18), cât şi în literatura de specialitate (O. Loghin, T. Toader, Drept Penal Român, Partea specială, 1994, pg. 75) s-a arătat că poziţia psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport de împrejurările concrete şi, îndeosebi, în raport cu instrumentul folosit, regiunea corpului lovit, numărul şi/sau intensitatea loviturilor, atitudinea infractorului după săvârşirea faptei. S-a subliniat că este necesară luarea în considerare a tuturor acestor împrejurări.

În speţa de faţă, inculpatul DI s-a folosit de un instrument dur (o măciucă din lemn de corn, lemnul de corn fiind esenţa de lemn cea mai tare din România) şi a lovit repetat şi cu intensitate; zona corpului vizată fiind îndeosebi zona capului şi trunchiului părţii vătămate.

Intensitatea loviturilor a fost deosebită; numărul şi intensitatea loviturilor sunt date de urmările acestora - fractură cominutivă (fractură soldată cu mai multe fragmente osoase) ale oaselor antebraţului drept, conform rapoartelor de expertiză medico-legale, vătămări care au necesitat 40 - 45 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. Al/222 din 22.01.2014, leziunile lui DT s-au putut produce prin lovire cu/de un corp dur.

Cu alte cuvinte, atacul violent a vizat zone vitale, loviturile au fost numeroase şi cu mare intensitate, instrumentul folosit este apt de a produce moartea, iar atitudinea ulterioară a învinuitului a fost de a nu da un prim ajutor, ci de a-şi continua acţiunile violente; toate acestea dovedesc intenţia inculpatului.

 Consumarea infracţiunii de omor nu a avut loc. Moartea victimei nu s-a produs datorită întreruperii acţiunii inculpatului de a ucide, prin apărarea cu braţele şi fuga victimei.

Aşadar, tentativa la infracţiunea de omor calificat a fost comisă cu premeditare şi în loc public.

Astfel, inculpatul a luat hotărârea de a acţiona cel mai târziu odată cu plecarea victimei de la stâna din Vale Pietrii, şi-a procurat instrumentul vulnerant, şi după zece minute a urmărit partea vătămată către locul de păscut al animalelor; deşi ar fi putut să împiedice plecarea victimei din apropierea animalelor ori să o urmeze la locul de destinaţie pe care-1 cunoştea, inculpatul a pândit partea vătămată timp de aproape două ore, aşteptând-o într-o zonă uşor depărtată de casele cătunului S şi fără vizibilitate dinspre acestea (datorită interpunerii unei liziere) în dorinţa evidentă de a-şi asigura elementul surpriză, conspirativitatea - în scopul de a înlătura intervenţia unui terţ matur - toate acestea spre a-şi garanta succesul acţiunii represive.

Toate acestea dovedesc că a trecut un interval de timp între momentul luării hotărârii de a săvârşi fapta şi până la momentul executării infracţiunii - timp în care inculpatul a chibzuit asupra modului în care va acţiona şi s-a pregătit efectiv (prin înarmare şi alegerea locului de pândă şi represiune).

Inculpatul DI prin apărător, a formulat cerere privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174- art. 175 lit. a din Vechiul Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală prevăzuta de art. 181 alin. 1 vechiul Cod penal.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul DI, prin apărător privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174- art. 175 lit. a din Vechiul Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală prevăzuta de art. 181 alin. 1 vechiul Cod penal.

În consecinţă, în drept, fapta inculpatului DI care, în data de 30.01.2001, la aproximativ 10 minute după plecarea turmei din stâna din cartierul VP, bănuind lăsarea fără supraveghere a animalelor, înarmându-se şi urmărind partea vătămată care a părăsit zona de lucru şi pe care a pândit-o ulterior aproximativ 100 minute, fiind pe islazul din cătunul S, suburbie a oraşului U, de a lovi în mod repetat cu o măciucă de corn (lemn de esenţă foarte tare) peste umerii, spatele şi în direcţia capului părţii vătămate DT, pe care acesta şi l-a apărat cu braţele, cu consecinţa fracturării cominutive a antebraţului său drept, întruneşte elementele constitutive, atât sub aspect obiectiv cât şi sub aspect subiectiv a infracţiunii prev de art. 20 raportat la art. 174- art. 175 lit. a din Vechiul Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal, tentativă la infracţiunea de omor calificat, infracţiune săvârşită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie , aşa cum se reţine din fişa de cazier judiciar ataşată la dosarul cauzei.

La individualizarea pedepsei, instanţa urmează să aibă în vedere potrivit disp. Art.72 c. pen dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatului, care este recidivist, a mai comis o infracţiune de omor, a avut un comportament sincer pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, are doi copii minori în întreţinere.

 Faţă de aceste criterii, instanţa consideră că o pedeapsă cu închisoarea, executabilă în regim privativ de libertate, este de natură să ducă la reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

De la data comiterii faptei şi până la pronunţarea soluţiei, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind codul penal.

 Potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Legea nu prevede criteriile după care trebuie să fie determinată legea penală mai favorabilă, dar în doctrină este general admis că, pentru această operaţiune, trebuie să fie examinate şi comparate între ele legile succesive sub aspectul condiţiilor de incriminare a faptei, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare. Astfel, trebuie să se ţină seama nu numai de pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea săvârşită, dar şi de toate normele şi instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală (cauze de agravare şi atenuare a pedepsei, pedepse complementare şi accesorii, dispoziţii privitoare la tentativă, recidivă, participaţie etc.).

Deşi în doctrina de specialitate şi practica judiciară au fost exprimate doua opinii privind mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională prin decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată in Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, a statuat că o combinare a dispoziţiilor mai favorabile dintre două legi succesive este hibridă şi duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex terţia), consecinţă inadmisibilă , în acest mod organele judiciare intrând în sfera de competentă constituţională a legiuitorului.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale ori a consecinţelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici .

Aceste elemente de analiză vizează condiţiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală şi, în sfârşit, criteriul pedepsei.

Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (amendă sau închisoare) dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi la modalitatea stabilirii în concret a acesteia.

Aplicarea acestor principii în cauza penală de faţă porneşte de la identificarea textului legal corespondent în legea nouă pentru infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

De asemenea, potrivit actualului cod penal, art. 66 alin. 1, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre drepturile prevăzute expres de textul legal.

Deşi făcând examenul comparativ al celor două reglementări s-ar putea trage concluzia că dispoziţiile noului cod penal sunt mai favorabile sub aspectul limitelor de pedeapsă şi sub aspectul pedepsei complementare, instanţa consideră că, în concret, legea penală mai favorabilă o constituie codul penal anterior.

Potrivit art. 41 al.2. cod penal anterior combinat cu art. 42 c.p. anterior infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor , potrivit art. 34.

Conform dispoziţiilor art.34 cod penal anterior ce reglementează pedeapsa principala în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Noul cod penal prevede în articolul 39 că în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte iar când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În raport de dispoziţiile penale menţionate, instanţa apreciază că lege penală mai favorabilă în ceea ce îi priveşte pe inculpaţi este legea penală anterioară modificării din 1 februarie 2014, deşi limitele de pedeapsă sunt mai mari.

Tot un aspect ce ţine de încadrarea juridică a faptei este existenţa stării de recidivă cu reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a C.penal anterior.

Potrivit acestui text legal, există recidivă pentru persoana fizică atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an.

În noua reglementare, art. 41 C.penal prevede că există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an sau mai mare.

Întrucât potrivit ambelor reglementări sunt întrunite condiţiile de existenţă a stării de recidivă, pentru determinarea legii mai favorabile se va proceda la compararea regimului sancţionator al recidivei, în acest sens dispoziţiile art. 61 C.penal anterior prevăzând că dacă în intervalul de timp de la liberare până la împlinirea duratei pedepsei cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa poate dispune fie menţinerea liberării, fie revocarea acesteia, în acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.

Art. 43 din actualul cod penal stabileşte însă că dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Astfel se observă că mai favorabile inculpatului sunt dispoziţiile care reglementează recidiva sub imperiul codului penal anterior, astfel că la încadrarea juridică a faptei se vor reţine dispoziţiile art. 37 lit. b C.penal anterior.

Totodată, în ceea ce priveşte modalităţile de executare a pedepsei instanţa apreciază că dispoziţiile codului penal anterior sunt mai favorabile inculpaţilor , atât din punct de vedere al cuantumului pedepselor pentru care se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor (3 ani în caz de concurs de infracţiuni şi 4 ani în cazul codului penal anterior, respectiv 3 ani închisoare prevăzuta în noul cod penal în art. 91), cât si din punct de vedere al obligaţiilor şi măsurilor de supraveghere impuse inculpaţilor pe durata termenelor de încercare şi totodată şi în ceea ce priveşte efectele unei astfel de suspendări (potrivit vechiului cod penal la data expirării termenului de încercare condamnatul era reabilitat de drept, iar potrivit dispoziţiilor noului cod penal persoanele condamnate sunt reabilitate de drept, dacă în decurs de 3 ani de la data expirării termenului de supraveghere nu săvârşesc alte infracţiuni).

Nu în ultimul rând, din înscrisurile administrate ca probe în circumstanţiere, cât şi din declaraţiile martorilor audiaţi în circumstanţiere, tribunalul constată că inculpaţii nu au antecedente penale şi au avut un comportament bun în familie şi societate fapt pentru care instanţa consideră că aceştia pot beneficia de circumstanţele atenuante prev de art. 74 şi art. 76 C.P.

Aşadar, in urma analizării instituţiilor incidente apreciem că legea penală mai favorabilă, în speţa de faţă este legea veche.

Cu privire la săvârşirea de către inculpatul DI a infracţiunii de omor, victimă fiind MI instanţa reţine următoarele:

Din declaraţiile martorului BE instanţa reţine că în luna februarie 2006 era angajat la stâna numitului SP, ce care dorea să renunţe la creşterea oilor, lucru care s-a şi întâmplat.

Totodată se reţine că, în acea perioadă, martorul s-a întâlnit cu B în oraş şi i-a spus că îl plăteşte 1,5 milioane lei dacă acceptă să muncească la stâna lui propunere acceptată de martor care s-a mutat la inculpat. Aşa cum spuneam, dormeam în aceeaşi cameră cu el şi mai discutam înainte de a adormi. Intr-una din nopţi, în toamna anului 2006 eu i-am zis: „ Tu eşti dracu, tu eşti autorul crimei, tu l-ai omorât pe ciobani".

Se mai reţine din declaraţiile martorului mai sus menţionat că, din discuţiile purtate seara, B îl tot întreba cum este la puşcărie deoarece ştia că pentru neplata pensiei alimentare martorul executase nouă luni închisoare, în august 1990 - iulie 1991. şi că uneori martorul îl vedea, cum fără vreun motiv evident, începea să plângă şi spunea „Mai bine nu mă năşteam că n-am avut noroc pe lume, iar la întrebările martorului de ce spune asta şi de ce plângea, de mai multe ori inculpatul a răspuns că-i este teamă de procuratură, că nu este lăsat în pace.

Nu în ultimul rând, din declaraţiile martorului mai sus menţionat, instanţa reţine că, în toamna lui 2006, într-o seară, martorul i-a spus inculpatului că el autorul crimei şi că ar trebui să recunoască asta. A arătat martorul că era în locuinţa inculpatului, martorul se uita la televizor iar inculpatul repara un ham de cal şi a răspuns : „Da, eu l-am lovit cu mâna în gât dar nu am vrut să-l omor pe Moşu; eram beat şi am venit din oraş şi m-am dus la stână unde Moşu m-a luat direct că să-i dau banii, cele patru milioane pe care i le datoram că el altfel pleacă; atunci m-am enervat şi i-am dat una în gât! Măi, nici nu am simţit când l-am atins! Moşu a căzut pe pat iar eu am plecat trântind uşa şi am mers direct acasă. A doua zi, am venit la stână şi l-am găsit pe Moşu mort M-am dus la GV şi l-am chemat ca să am martori că l-am găsit mort pe Moşu". În acelaşi timp, instanţa reţine că inculpatul nu i-a spus că l-a strâns de gât pe cioban, căruia îi spunea „Moşu ", ci mi-a spus că l-a lovit în gât.

În continuare, instanţa reţine că declaraţia martorului BE, cu privire la săvârşirea de către inculpatul D. I. a infracţiunii de omor, nu se coroborează cu nici una dintre celelalte probe administrate în cauză.

 Din celelalte declaraţii de martori se poate reţine că inculpatul are un comportament violent, a mai bătut şi alte persoane şi a avut mai multe reclamaţii de la vecini din cauză că animalele inculpatului au intrat pe terenurile reclamanţilor şi le-au distrus probe care, aşa cum am arătat şi mai sus, nu se coroborează cu declaraţia martorului B. E. pentru ca instanţa să poată constata săvârşirea de către inculpat D. I. a infracţiunii de omor, fapt pentru care tribunalul nu va ţine cont de acestea în etapa deliberării.

De asemenea, potrivit raportului nr. 651 M/23.11.2005 emis de Serviciul Judeţean Medico - Legal Prahova, s-a constatat că moartea lui MI a fost violentă; ea s-a datorat insuficienţei respiratorii acute survenită în cursul unei asfixii mecanice acute de tip compresiv, probabil prin sugrumare, iar martorul a relatat că inculpatul i-a spus că a lovit victima.

În consecinţă, tribunalul constată că în cauză nu a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie prevăzută, cu valoare de principiu, de art. 4 C.p.p. după administrarea întregului probatoriu existând îndoieli în formarea convingerii că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor, victimă MI.

Aşadar, aşa cum prevede disp. art. 4 al. 2 teza finală, respectiv că orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului, instanţa, în baza art. 396 alin.5 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit.c Cod procedură penală va achita inculpatul DI pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. b din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Codul penal, faptă din data de 21.11.2005, victimă M. I.

Astfel, instanţa urmează ca în baza art. 20 raportat la art. 174- art. 175 lit. a din Vechiul Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal şi art. 5 din Noul Cod penal, tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă din data de 30.01.2001, parte vătămată DT să condamne inculpatul DI la pedeapsa de : 8 (opt) ani închisoare.

- în baza art.65 alin.2 c.penal va aplica inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b c.penal cu excepţia dreptului de a alege pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

De asemenea în baza art. 71c.p se va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a IIa c.p. anterior cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 396 alin.5 Cod procedură penală rap. la art. 16 lit.c Cod procedură penală va achita inculpatul D. I. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. b din Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Codul penal, faptă din data de 21.11.2005, victimă MI.

Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţa va lua act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cadrul procesului penal, fapt pentru care dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţele din 16.01.2014 şi 10.02.2014 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Justiţie asupra terenului (cu număr cadastral 10078) în suprafaţă de 1.748 mp. şi o locuinţă cu 131,27 mp. cu casă de locuit, situate în intravilanul XXX, judetul Prahova şi teren extravilan în suprafaţă de 7.499 mp. păşune, situat în tarlaua 15, parcela 767/20 şi teren în suprafaţă de 2.177 mp. păşune situat în tarlaua 15 parcela 700/2, ambele aflate pe raza oraşului U, jud. Prahova ,ce aparţin inculpatului .

 După rămânerea definitivă a prezentei sentinţe măsura ridicării sechestrului se va comunica OCPI Prahova.

Conform art. 88 cod penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea aplicată în datele de 10.02.2009 şi 24.01.2014 şi arestarea preventivă începând cu data de 25.01.2014 la zi.

În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală va menţine măsura arestării preventive luată faţă de inculpat.

Va obliga inculpatul la 23.000 lei cheltuieli judiciare către stat, cu menţiunea că 20.000 lei, reprezintă cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale.

Domenii speta

Spete similare