Obligaţia achitării taxei pe clădiri prev. de ar. 249 alin. 3 Cod fiscal

Dosar nr. 2755/89/2013

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 158/CA

Şedinţa publică de la 17 Februarie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

S-a luat în examinare,  pronunţarea  cauzei civile pe contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta  V T SRL cu sediul social în , în contradictoriu cu  pârâţii  Comuna Pochidia şi  Primarul Comunei Pochidia, ambele cu sediu în com. Pochidia, sat Borodeşti, judeţul Vaslui, având ca obiect pretenţii .

INSTANŢA

Asupra cauzei civile  de faţă,

 Reclamanta  V T S.R.L. în contradictoriu cu Comuna Pochidia şi Primarul Comunei Pochidia a formulat  acţiune prin care solicită obligarea pârâţilor la:

1.restituirea  la valoarea actualizată cu indicele de inflaţie, a sumei totale de 8622 lei  achitate fără temei legal la bugetul local al Comunei Pochidia, judeţul Vaslui, cu titlu de taxă pe clădiri pentru spaţiul de 100 mp. din dispensarul Medical (Uman) Borodeşti, aflat în proprietatea Comunei Pochidia, dintre care:

•2895 lei conform chitanţei nr. 5486/21.12.2010;

•2947 lei conform O.P. nr. 73/27.09.2011;

•2780 lei conform O.P. nr. 59/07.06.2012.

2.acordarea dobânzii  aferente acestor sume de bani achitate fără temei legal.

………………………………………………………………………………………

Analizând actele si lucrările dosarului se reţine:

Prin contractul de închiriere nr. 781 din 14 05 2008 Consiliul local Pochidia, în calitate de locatator  a asigurat CMI GIO, în calitatea de locatar folosinţa unui spaţiu de 204,36 mp. din dispensarul Medical (Uman) Borodeşti, aflat în proprietatea Comunei Pochidia.

Ulterior reclamanta SC V T SRL  a obţinut  de la CMI GIO folosinţa asupra unei suprafeţe de 50 mp. şi, respectiv, 100 mp. din acest spaţiu, în baza unor contracte de subînchiriere din 2010 , respectiv 2011 .

 In virtutea acestor raporturi de natură civilă, reclamanta  a făcut declaratii fiscale  in 2010, respectiv in 2012,  in baza cărora pârâta UAT Pochidia a calculat taxa pe clădiri pentru perioada 2010-2012.

In  baza acestor  declaraţii pârâta UAT a emis 2 decizii de impunere pentru 2010, respectiv 2011.

Reclamanta a achitat taxa pe clădiri pentru anii 2010, 2011, respectiv 2012, in valoare de  2895 lei conform chitanţei nr. 5486/21.12.2010; 2947 lei conform O.P. nr. 73/27.09.2011 respectiv 2780 lei conform O.P. nr. 59/07.06.2012.

Ca urmare a cererii reclamantei  din 20 06 2013 de restituire a taxelor achitate, pârâta UAT a refuzat restituirea  invocând prevederile art. 254 alin 5 din legea 571/2003.

Textele legale aplicabile in cauză sunt:

Art. 249 alin. 3 C. fisc care prevede: "Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri".

Pct. 17 alin 2  din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal, in forma in vigoare in 2010, 2011  prevede:

„În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală doar pentru persoanele juridice, concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri.”

Dispoziţia din Normele metodologice aplicabile pentru anul 2012  este  pct. 17 alin 2  din  HG 44/2004 care au fost modificate prin HG  Nr. 50 din 25 ianuarie 2012 publicată în monitorul oficial  nr. 78 din 31 ianuarie 2012 care prevede:

„(2) În cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate,date în administrare ori în folosinţă, după caz, se datorează taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală doar pentru persoanele juridice, concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri. Dacă o persoană juridică - concesionar, locatar, titular al dreptului de administrare sau de folosinţă - încheie ulterior contracte de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă pentru aceeaşi clădire cu alte persoane, taxa pe clădiri va fi datorată de utilizatorul final.”

Astfel pentru anii 2010-2011 dispoziţia din HG 44/2004  are o  formă diferită din HG 44/2004, in forma din 2012.

In cauză se impune interpretarea dispoziţiilor legale pe cele 2 perioade.

 Pentru perioada 2010-2011 obligaţia achitării taxei  pe clădiri, in cazul închirierii bunului proprietate privată a unităţii administrativ teritorială revine locatarului care are un raport direct cu unitatea administrativ teritorială.

Această concluzie rezultă din art.17 alin. 2 din HG 44/2004 care prevede  numai raportul direct între unitatea administrativ teritorială si  cea a locatarului. Din conţinutul normei nu rezultă a fi reglementată situaţia sublocatorului.

Mai mult prin HG  nr. 50 din 25 ianuarie 2012, prin  care se modifică HG 44/2004, prevede  că  ”punctul 17, alineatul (2) se modifică”.

Astfel că prin HG 50/2012 legiuitorul a dorit modificarea pct. 17 alin. 2, in sensul de a se  impune obligaţia achitării taxei pe clădiri  sublocatarului spre deosebire a prevederii anterioare a pct. 17 alin. 2 care stabilirea obligaţia locatarului de achitarea a acestei taxe.

Astfel  pentru anii 2010-2011 obligaţia achitării taxei pe clădiri revenea locatarului si nu sublocatarului.

Astfel reclamantei, care are calitatea de sublocatar, are dreptul la restituire a taxei achitată de 5842 lei.

Pentru anul 2012  obligaţia achitării taxei pe clădiri revenea sublocatarului, potrivit art. 17 pct.  2 din HG 44/2004, astfel cum a fost modificat prin HG 50/2012.

Susţinerea reclamantului că dispoziţiile din HG 50/2012  sunt aplicabile din 2013 nu poate fi primită pentru că potrivit art. 4 alin 2 din legea 571/2003 numai  dispoziţiile de modificare si completare  din Codul fiscal intră in vigoare din prima zi a anului următor celui in care a fost adoptată legea.

 In cauză prin HG 50/2012 nu se aduce o modificare a Legii 571/2003, ci o modificare a HG 44/2004.

HG 50/2012 intră in vigoare de la data publicării in MO, din 31 ian 2012 , necuprinzând vreo altă dată de intrare in vigoare.

Susţinerea reclamantei că nu poate fi modificată o dispoziţie din Codul fiscal printr-o dispoziţie din hotărâre de guvern nu poate fi analizată in prezenta acţiune.

În cauză nu s-a invocat vreo exceptie de  nelegalitate a HG, astfel că dispoziţiile din Codul fiscal trebuie coroborate si interpretate prin HG 44/2004 care reprezintă nomele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

Întrucât pentru anul 2012 s-a prevăzut in HG 50/2012 că obligaţia achitării taxei pentru clădiri revine sublocatarului, rezultă că reclamanta in această calitate are obligaţia legală de achitare a taxei.

In temeiul  art. 117 lit. d OG 92/2003  taxa achitată pentru anii 2010, 2011 este plătită de reclamantă cu aplicarea eronată a prevederilor legale, astfel că va fi restituită.

Apărarea pârâţilor că deciziile  prin care au fost stabilite aceste taxe nu au fost anulate nu poate fi primită, fată de  motivarea decizie nr.24/2011  ICCSJ in recurs in interesul legii din care rezultă că procedura de restituirea nu este condiţionată de anularea actului administrativ. 

În consecinţă acţiunea va fi admisă în parte numai cu privire la suma de 5842 lei.

Potrivit art. 124 OG 92/2003  pentru sumele de restituit de la buget se acordă dobândă, începând cu a 46 zi de la data înregistrării cererii reclamantei  de restituire.

Cererea reclamantei de restituire dobândă va fi admisă numai începând cu a 46 zi de la data cererii reclamantei din  17 05 2013.

Cererea privind acordarea indicelui de inflaţie va fi respinsă pentru că  art.124 nu stabileşte si obligaţia reactualizării potrivit indicelui de inflaţie.

In consecinţă se va admite in parte acţiunea; in temeiul art. 453 NCPC se va respinge cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite in parte acţiunea formulată de V T SRL,  în contradictoriu  cu Comuna Pochidia  şi Primarul com. Pochidia.

Obligă pârâţii  să restituie reclamantei  suma de 5842 lei, reprezentând  taxa pe clădiri.

Obligă pârâţii să plătească reclamantei dobândă fiscală calculată  la suma de 5842 lei, potrivit art. 124 din Codul de procedura fiscală pentru perioada 1 iulie 2013 si până la restituirea debitului.

Respinge  cererea de actualizare potrivit indicelui de inflaţie şi pretenţia cu privire la suma de 2780 lei.

Respinge cererea pârâtei Comuna Pochidia de acordare a cheltuielilor de judecată.

Cu recurs in 15 zile de la comunicare, care se depune la prezenta instanţă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.02.2014.

PREŞEDINTE

GREFIER

Domenii speta

Spete similare