Acţiune nefondată. Act administrativ-fiscal desfiinţat de emitentul său

Acţiune nefondată. Act administrativ-fiscal desfiinţat de emitentul său

- Codul de procedură civilă: art. 312 alin. (2)

- Codul de procedură fiscală: art. 216 alin. (3)

Nu poate face obiectul acţiunii în contencios-administrativ un act de impunere fiscală desfiinţat, de emitent pentru că este lipsit de efecte juridice.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal,

Decizia civilă nr. 2263 din 25 septembrie 2012, R.O.

Prin sentinţa civilă nr. 1063 din 27 septembrie 2011, pronunţată în dosarul nr. 8676/30/2010 Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamantul persoană fizică în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Timişoara - Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara, Serviciul Inspecţie Fiscală Persoane Fizice cu sediul in Timişoara, având ca obiect anulare act administrativ

În cauză a declarat recurs reclamantul şi prin decizia civilă nr. 2263 din 25 septembrie 2012 pronunţată în dosarul nr. 8769/30/2010 Curtea de Apel Timişoara l-a respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. pr. civ. reţinând că prin acţiunea precizată reclamantul a solicitat anularea în parte, în ceea ce priveşte impozitul pe mijloace de transport cu majorări aferente, a raportului de inspecţie fiscală nr. IF2009-022165 din 18.12.2009; a deciziei de impunere privind creanţele datorate bugetului local în urma inspecţiei fiscale efectuată în anul 2009 nr. IF2009 - 022166 din 18.12.2009, solicitând recunoaşterea dreptului pretins şi a interesului său legitim şi să oblige autoritatea publică pârâtă să emită un act sau să elibereze un alt înscris în conformitate cu dispoziţiile legale cu privire la scutirea de la plata impozitului pentru autoturismul marca BMW 530 I, număr de înmatriculare […] (plată nedatorată) precum şi la efectuarea operaţiunii administrative propriu-zise de înregistrare în evidenţele pârâtei a menţiunii privind scutirea sa de la plata impozitului pentru bunul sus menţionat.

Potrivit probelor dosarului, în anul 2009 reclamantul a fost supus unei inspecţii fiscale din partea pârâtei Direcţia Fiscală a Municipiului Timişoara – Serviciul de inspecţie fiscală din cadrul Primăriei Timişoara, care s-a finalizat prin încheierea Raportului de inspecţie fiscală nr. IF 2009 – 022165 din data de 18.XII.2009 şi în baza acestuia s-a emis pe seama reclamantului decizia de impunere fiscală nr. IF 2009 – 022166 din 18.XII.2009 prin care a fost impus la suma totală de 4989 lei cu titlu de impozit asupra mijloacelor de transport cu accesorii, pentru perioada 2002 – 2009.

Împotriva acestei decizii de impunere fiscală a formulat contestaţie reclamantul şi prin dispoziţia nr. 31/23.IV.2010 pârâta a admis-o în parte, pentru suma de 584 lei aferentă anilor 2002-2004 şi la pct. 2 din dispoziţia contestată s-a respins pentru suma de 2806 lei reprezentând impozit asupra mijloacelor de transport cu accesorii pentru perioada 2005-2009.

În baza dispoziţiei nr. 31/23IV.2010 pârâta a emis decizia de impunere fiscală pentru creanţe datorate bugetului local, în urma inspecţiei fiscale efectuate în anul 2009, cu nr. IF 2010-003495/26.IV.2010, în finalul căreia se menţionează că prezenta decizie a fost emisă conform Dispoziţiei nr. 31/23.04.2010 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la DFMT cu nr. E2210-005354/22.02.2010 formulată de reclamant împotriva Raportului de inspecţie fiscală nr. IF2009-022165/18.12.2009 şi a Deciziei de impunere nr.IF2009-022166/18.12.2009 şi desfiinţează decizia emisă iniţial cu nr. IF 2009-022166.

Deci, la data precizării acţiunii de către reclamant, decizia de impunere fiscală iniţială, pentru anul 2009, cu nr. IF 2009- 022166/18.XII.2009, împreună cu raportul de inspecţie fiscală din aceeaşi dată erau desfiinţate, deci inexistente din punct de vedere juridic, prin decizia din 26.IV.2010, suscitată şi în prezenta cauză reclamantul nu a atacat-o.

Aşa fiind, Curtea reţine că bine a fost respinsă acţiunea prin sentinţă deoarece actele de impunere fiscală ce au fost obiectul acesteia nu mai există, impunerea fiind stabilită prin noua decizie din 26.IV.2010, motiv pentru care recursul reclamantului a fost respins ca nefondat conform art. 312 alin. (2) Cod procedură civilă şi cu aplicarea art. 216 alin. (3) Cod procedură fiscală, privitor la soluţiile ce se pot pronunţa în procedura prealabilă fiscală.

În consecinţă, motivele de recurs legate de scutirea reclamantului de la plata unui impozit pe mijloace de transport este irelevantă în cauză, atâta timp cât nu s-a atacat impunerea propriu-zisă.

Curtea mai reţine că cererea reclamantului, din acţiunea precizată, pentru obligarea pârâtei la eliberarea unui act conform cu dispoziţiile legale privind scutirea la plata acestei categorii de impozit nu se valorifică decât prin contestarea unui act de impunere fiscală, instanţa având doar competenţa de verificare dacă pârâta a aplicat corect legea într-o anumită categorie de impunere.

Domenii speta

Spete similare