Dreptul muncii. Modificarea unilaterala a contractului individual de munca. Reducerea duratei timpului de lucru

DREPTUL MUNCII. Modificarea unilaterala a contractului individual de munca. Reducerea duratei timpului de lucru

- art. 41 alin. 1 si 2 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

- art. 42 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

- art. 48 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii

Conform disp. art. 41 din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, iar cu titlu de exceptie, este permisa modificarea unilaterala a contractului individual de munca în cazurile si în conditiile prevazute de Codul muncii, cazurile de exceptie fiind reglementate în mod expres în art. 42 si respectiv în art. 48 din Codul muncii.

În speta, prin dispozitia contestata a fost modificat timpul de munca si salariul reclamantei, fara acordul acesteia, în conditiile în care contractul sau individual de munca fusese încheiat pentru o norma de 8 ore/zi, astfel ca reducerea normei în cazul acesteia reprezinta o modificare unilaterala a contractului de munca, ce nu se încadreaza în situatiile de exceptie la care face trimitere textul art. 41 alin. 2 din Codul muncii.

Curtea de Apel Oradea, Sectia I-a civila

Decizia civila nr. 531/2015-A din 10.09.2015 (dosar nr. 1034/111/2014)

Prin sentinta civila nr. 68/LM din data de 04.02.2015, pronuntata de Tribunalul B., în dosar nr. 1034/111/2014, s-a admis în parte actiunea completata formulata de reclamanta B. F., CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în B., strada A I., nr. x, bl. Yx, ap.x, judetul B., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. S.A. cu sediul în B., str. H., nr. 9, judetul B., CIF Yxxxxxxxx, Y/xxxx/x si în consecinta:

S-a dispus anularea Dispozitiei nr. x/03.02.2014 emisa de pârâta S.C. E. S.A. B.

A fost obligata pârâta la repunerea reclamantei în situatia anterioara emiterii acestei dispozitii, cu plata tuturor drepturilor salariale indexate si majorate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru un program de lucru de 8 ore, actualizate la data platii.

Au fost respinse restul pretentiilor.

A fost obligata pârâta la plata catre reclamanta a sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele considerente:

Reclamanta a fost angajata în cadrul pârâtei în temeiul contractului de munca nr. 17/16.06.1986 în functia de subinginer constructii (filele 3-4 dosar), cu norma întreaga, 8 ore zilnic.

Prin Dispozitia nr. x/03.02.2014 emisa de pârâta s-a redus norma de timp la 2 ore pe zi, 10 ore pe saptamâna, zilnic între orele 8-10 (fila 12 dosar).

Aceasta dispozitie a fost luata, dupa cum rezulta din cuprinsul ei „având în vedere organigrama societatii aprobata în sedinta AGA din data de 29.05.2013, cât si din necesitatea expresa impusa de AGA de încadrare în fondul de salarii aferent anului 2012, restrângerea activitatii unitatii în perioada 2012-2013, reducerea numarului de încasatori si restrângerea activitatii acestora în conditiile facturarii si încasarii o data la trei luni si în marte parte prin virament bancar si prin casierie.”.

Dispozitia contestata nu este motivata în drept.

Instanta a retinut faptul ca în conformitate cu prevederile art. 41 Codul muncii, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor. Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai în cazurile si în conditiile prevazute de Codul muncii.

Aceste cazuri de exceptie sunt reglementate în mod expres, respectiv la art. 42 din Codul muncii, care prevede schimbarea locului de munca prin delegare si detasare si art. 48 din Codul muncii, care prevede schimbarea locului si felului muncii în mod temporar, în situatii exceptionale.

Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente: a) durata contractului; b) locul muncii; c) felul muncii; d) conditiile de munca; e) salariul; f) timpul de munca si timpul de odihna”

În cazul de fata prin dispozitia contestata a fost modificat timpul de munca si salariul reclamantei, fara a exista acordul de vointa al partilor cu privire la modificarea contractului individual de munca.

Conform art. 48 din Codul muncii „Angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamântul salariatului, si în cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, în cazurile si în conditiile prevazute de prezentul cod.”

În speta, contractul de munca al reclamantei a fost încheiat pentru o norma de 8 ore/zi. Durata timpului de lucru este un element esential al contractului de munca. Reducerea normei în cazul reclamantei reprezinta o modificare unilaterala a contractului de munca, care nu se încadreaza în situatiile de exceptie prevazute de art. 41 alin. 2 Codul muncii.

Legea nr. 53/2003 nu da posibilitatea angajatorului sa modifice unilateral durata timpului de lucru. Poate fi modificat unilateral doar locul si felul muncii, si aceasta doar în situatii de forta majora, ca sanctiune disciplinara sau ca masura de protectie a salariatului, în cazurile si în conditiile prevazute de lege.

Încadrarea în fondul de salarii trebuia facuta prin reducerea unor posturi, iar nu prin modificarea duratei timpului de lucru a unui singur angajat.

Codul muncii reglementeaza doar la art. 52 alin. 3 Codul muncii posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe saptamâna, cu reducerea corespunzatoare a salariului, în cazul reducerii temporare a activitatii, pentru motive economice, tehnologice, pe perioade care depasesc 30 de zile, dupa consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ sau a reprezentantilor salariatilor, pâna la remedierea situatiei care a cauzat reducerea programului. Aceste dispozitii nu sunt aplicabile în speta, intimata procedând la reducerea programului de lucru doar în cazul reclamantei de la 5 zile pe saptamâna la o zi si doua ore.

Pe de alta parte, pârâta în apararile formulate a aratat ca la baza dispozitiei contestate, pe lânga motivul restrângerii activitatii, a reducerii atributiile reclamantei, a îndeplinirii necorespunzatoare a sarcinilor de serviciu care i-au fost încredintate conform fisei postului, a stat si Fisa de evaluare a rezultatelor personalului de executie (fila 24 dosar), fisa din care rezulta ca reclamanta a obtinut calificativul neacceptabil.

Însa, ca sanctiune disciplinara poate fi modificat doar felul muncii prin retrogradarea din functie, conform disp. art. 248 Codul muncii, dar numai dupa efectuarea unei proceduri disciplinare prealabile si emiterea unei decizii de sanctionare.

În speta este dovedit ca reclamanta si-a îndeplinit defectuos atributiile de serviciu, însa pentru acest motiv a fost sanctionata disciplinar prin Decizia nr. 15/19.07.2013 cu sanctiunea avertisment. Daca reclamanta a savârsit si alte abateri disciplinare, intimata avea posibilitatea sanctionarii acesteia cu o sanctiune mai severa, dupa efectuarea procedurii disciplinare prealabile. Însa timpul de munca nu poate fi modificat cu titlu de sanctiune disciplinara.

De altfel, din continutul Dispozitiei nr. x/3.02.2014 nu rezulta ca la baza emiterii acesteia ar sta îndeplinirea necorespunzatoare a sarcinilor de serviciu de catre reclamanta, ci numai restrângerea activitatii societatii si necesitatea de încadrare în fondul de salarii.

Fata de aceste considerente, instanta a constatat ca dispozitia contestata încalca atât dispozitiile art. 41 din Codul muncii, având în vedere ca nu exista acordul reclamantei pentru modificarea contractului individual de munca, cât si prevederile art. 48 Codul muncii care dau posibilitatea modificarii contractului individual de munca al salariatului în ceea ce priveste locul si felul muncii, fara consimtamântul acestuia, cu conditia ca aceasta modificare sa fie temporara.

Prin urmare, s-a dispus anularea Dispozitiei nr. x/03.02.2012 emisa de pârâta ca fiind nelegala. De altfel, pârâta nu a indicat vreun temei de drept care sa stea la baza dispozitiei atacate.

Urmare anularii Dispozitiei nr. x/03.02.2014, instanta a obligat pârâta la repunerea reclamantei în situatia anterioara emiterii acestei dispozitii, cu plata tuturor drepturilor salariale indexate si majorate si a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru un program de lucru de 8 ore (inclusiv tichete de masa), care, pentru o justa despagubire, vor fi actualizate la data platii.

În legatura cu capatul de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea de daune morale în suma de 5.000 lei instanta a retinut urmatoarele:

Dauna morala consta în atingerea adusa personalitatii omului: existenta sa, integritatea corporala si sanatatea, sensibilitatea fizica sau psihica, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional.

Astfel, poate fi angajata raspunderea angajatorului pentru prejudicii morale în cazul în care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publica a angajatului au fost afectate profund în urma unei conduite ilicite sau abuzive.

Nu este suficient ca masura luata de angajator (în cazul de fata dispozitia de modificare a contractului de munca al salariatului) sa fi fost anulata prin hotarârea instantei de judecata, angajatul în cauza trebuind sa dovedeasca în mod neechivoc faptul ca valorile sale morale au fost lezate în mod grav.

Posibilitatea acordarii unei compensatii materiale se analizeaza în raport de importanta efectiva a valorilor lezate, respectiv de depasirea unui prag al consecintelor negative asupra integritatii fizice ori psihice a persoanei vatamate.

Pentru acordarea daunelor morale trebuie dovedite prin orice mijloc de proba pretentiile salariatului, prejudiciul moral suferit si legatura de cauzalitate dintre masura dispusa de unitate si impactul negativ atât în plan personal, în plan profesional asupra salariatului cât si dificultatile în plan familial si în raporturile cu celelalte persoane.

Prin derogare de la regula generala instituita în dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de salariat este în sarcina reclamantei.

În cauza, reclamanta nu a facut dovada suferintelor de ordin moral la care a fost supusa prin emiterea de catre pârâta a dispozitiei atacate, motiv pentru care s-a respins capatul de cerere privind acordarea de daune morale.

Pârâta fiind în culpa procesuala, în temeiul art. 453 Cod procedura civila, a fost obligata la plata în favoarea reclamantei a sumei de 150 lei cheltuieli de judecata, reprezentând cheltuieli de deplasare justificate cu bonurile fiscale depuse la dosar (s-a avut in vedere ca reclamanta a fost prezenta la trei termene de judecata, distanta Oradea - Beius este de 60 km, calculându-se un consum de 7,5 /100 km).

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel pârâta SC E. SA B., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentintei în sensul mentinerii dispozitiei nr. x/03.02.2014.

Prin motivele de apel s-a invocat ca în anul 2013, din considerente economice - reducerea fondului de salarii aprobat de AGA si Consiliul de Administratie – au fost concediate 5 persoane, doua s-au pensionat, fiind modificata si organigrama. Odata cu preluarea functiei de director de ing. M. C. P., a avut loc o verificare a activitatii pe compartimente si s-a constatat referitor la intimata – responsabil compartiment resurse umane – ca nu era completat nici un dosar de personal, lipseau cereri de angajare, copii acte de identitate, acte aditionale majorare salarii, diplome de studii, decizii interne referitor la acordare sporuri salariale, nu exista o evidenta corespunzatoare a concediilor de odihna, carnetele de munca nefiind predate salariatilor, nu s-a predat la Registrul comertului actualizarea membrilor Consiliului de Administratie, a comisiei de cenzori, nu s-au transmis la REVISAL contractele de munca ale salariatilor, cererea de angajare si pontajele fiului B. A. au fost falsificate, la inventar s-a gasit o lipsa de 5.111,23 lei, încasa facturi în numele ei.

Raportat la restrângerea activitatii, tinând cont de modul defectuos de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, s-a hotarât ca intimata sa se ocupe în viitor de întocmirea dosarelor de pensie, de eliberarea adeverintelor de vechime. Potrivit analizei postului, i s-au redus atributiile si s-au pastrat doar doua din cele initiale, fiindu-i redus timpul de lucru la 2 ore / zi, 10 ore pe saptamâna.

S-a decis sanctionarea intimatei prin decizia nr. xx/19.07.2013 cu avertisment scris, conform art. 248 alin. 1 lit. a) Codul muncii, decizie ce nu a fost contestata, ceea ce conduce la premisa acceptarii tacite. Repartizarea sarcinilor la angajatii ramasi s-a facut conform proceselor verbale din 3 si 13.02.2014, diminuarea timpului de lucru de la 8 la 2 ore / zi s-a realizat conform dispozitiei nr. x/13.02.2014, ceea ce a determinat si diminuarea salariului. S-au avut în vedere, pe lânga motivele expuse, fisa de evaluare conform careia a obtinut intimata calificativul „neacceptabil” si astfel se vor reduce atributiile, norma de lucru la 2 ore / zi.

În drept s-a invocat art. 466, art. 480 alin. 2 Cod procedura civila, art. 5 alin. 5, art. 7, art. 21 alin. 3, art. 31 din OG nr. 2/2001, art. 194 – 197 Cod procedura civila.

Prin întâmpinarea depusa la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecata, dispozitia emisa este netemeinica, nelegala, comandata politic de primarul Municipiului pentru a-si angaja colaboratorii suspendati penal.

Motivele de apel sunt facute în afara obiectului cauzei, netemeinice, nelegale, toate înscrisurile s-au depus ulterior emiterii dispozitiei, argumentele sunt minciuni, nefiind aduse critici hotarârii Tribunalului.

Prin raspunsul la întâmpinare, apelanta a invocat ca, la baza emiterii deciziei s-a avut în vedere restrângerea activitatii, a numarului de salariati, a aprobarii noii organigrame, a reducerii fondului de salarii, modul prost de îndeplinire de catre intimata a atributiilor de serviciu, ultim aspect ce reiese si din considerentele sentintei.

Atât contabilul sef cât si sotia, sunt angajati din anii 1991, 1994, s-a pensionat seful de transport iar acest fapt a impus angajarea altei persoane cu experienta în domeniu.

Examinând sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel cât si din oficiu, instanta de apel a constatat urmatoarele:

Potrivit copiei contractului de munca încheiat la data de 16.06.1986 – filele 3 – 4 dosar fond – de antecesoarea apelantei B.G.L.L. B. cu intimata, s-a convenit încadrarea acesteia în functia de subinginer cu începere din data de 16.06.1986, cu un program de lucru de 8 ore.

Din cuprinsul dispozitiei nr. x/03.02.2014 – fila 12 dosar fond – emisa de apelanta si care face obiectul prezentului litigiu, se retine faptul ca începând cu data de 03.02.2014 i s-a redus intimatei norma de timp la 2 ore / zi, 10 ore pe saptamâna, zilnic între orele 8-10, având în vedere organigrama societatii aprobata în sedinta Adunarii Generale a Actionarilor din data de 29.05.2013 si necesitatea expresa impusa de aceasta, de încadrare în fondul de salariu aferent anului 2012, restrângerea activitatii în perioada 2012 – 2013, reducerea numarului de încasatori, restrângerea activitatii acestora în conditiile facturarii si încasarii o data la 3 luni si în majoritatea cazurilor prin virament bancar si prin casierie, aspecte corect retinute de catre instanta de fond.

Ceea ce s-a modificat de catre angajator prin dispozitia contestata, a fost timpul de munca si implicit salariul, deci, implicit a avut loc o modificare a contractului individual de munca fara ca în prealabil sa fi existat un acord al salariatei în acest sens.

Potrivit art. 41 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, acest aspect poate interveni doar prin acordul partilor, fiind posibila doar schimbarea locului muncii prin delegare si detasare în situatii exceptionale potrivit art. 48 din acelasi act normativ, ceea ce, conform retinerilor corecte ale instantei de fond, nu a fost cazul în speta.

Într-adevar, locul, felul muncii, mai poate fi modificat atunci când se aplica o sanctiune disciplinara ori o masura de protectie a salariatului, ceea ce nu a fost cazul în speta, faptul ca anterior intimata a fost sanctionata disciplinar, ca ar fi savârsit abateri disciplinare, ca si-ar fi îndeplinit defectuos atributiile, ca ar fi obtinut calificativul necorespunzator, nu erau aspecte de natura a duce la concluzia ca ar fi incidente dispozitiile art. 48 Codul muncii.

Practic, apelanta încearca sa acrediteze ideea ca raportat la aspectele sus-mentionate s-a impus ca o sanctiune a salariatei prin reducerea timpului de lucru, ori, câta vreme aceasta dispozitie putea interveni doar în situatiile exceptionale evocate mai sus, neincidente, orice aparari în acest sens, apar ca nefondate.

De altfel, putea avea loc cu titlu de sanctiune doar schimbarea locului si felului muncii, nu si a duratei timpului de lucru, neexistând o dispozitie legala care sa confirme un astfel de drept în favoarea angajatorului.

În masura în care fondul de salarii ar fi fost insuficient, angajatorul avea posibilitatea de-a proceda la o reorganizare a activitatii sale prin reducerea de personal, nu însa prin metoda nelegala aleasa. Faptul ca a fost sanctionata disciplinar ca urmare a îndeplinirii sau neîndeplinirii corespunzatoare a atributiilor de serviciu, ca nu a contestat decizia emisa în acest sens, nu îndreptatea angajatorul la modificarea unilaterala a contractului individual de munca prin reducerea timpului de lucru si implicit al salariului.

Obiectul litigiului dedus judecatii l-a facut doar analiza legalitatii dispozitiei prin care s-a redus timpul de lucru, nu si a altor fapte, abateri disciplinare pe care sustine ca le-ar fi savârsit intimata în calitate de salariat, si doar strict acest aspect se impunea a fi analizat, fiind irelevant, raportat la acesta, a se analiza alte aspecte.

Cât priveste repunerea intimatei în situatia anterioara emiterii deciziei contestate, plata drepturilor salariale dispuse, este o chestiune de punere în executare, ocazie cu care se vor acorda doar acelea de care a beneficiat anterior.

Fata de toate considerentele expuse, în baza art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, instanta de apel a respins ca nefondat apelul, si a pastrat în întregime sentinta apelata ca fiind legala si temeinica.

Retinând culpa procesuala a apelantei, vazând si bonul fiscal atasat dosarului, instanta de apel, în baza art. 451 alin. 1, 452, 453 alin. 1 Cod procedura civila, a obligat apelanta sa-i plateasca intimatei 50 lei cheltuieli de judecata ocazionate în apel, reprezentând cheltuieli de deplasare.

Domenii speta

Spete similare