Individualizare Judiciară

Individualizare Judiciară . DOSAR NR. 15599/212/2014 , SENTINŢA PENALĂ NR. 1117/2014

Prin rechizitoriul nr. 1325/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria  Constanţa, înregistrat sub nr. 15599/212/2014, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului M.C.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1, C. pen. şi fals în declaraţii, faptă prevăzută de art. 326 C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin 1 C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în ziua de 21.01.2013, orele 15,10, inculpatul M. C. E. împreună cu o altă persoană care a rămas necunoscută până în prezent, a sustras 2 uşi metalice în valoare de 1.500 lei, de la un garaj amplasat pe un teren ne-împrejmuit situat în extravilanul comunei A şi care aparţinea părţii vătămate I. A. iar apoi, împreună cu acel necunoscut a încărcat cele 2 porţi într-o maşină pe care au abandonat-o ulterior pentru a nu fi prinşi de către lucrătorii de poliţie care porniseră în urmărirea lor.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului M. C. E. că în ziua de 22.01.2013, a depus la poliţia din comuna „23 A" o declaraţie în care a afirmat că persoane necunoscute îi furaseră în ziua precedentă autoutilitara care-i aparţinea, lucru ireal, întrucât aceasta era chiar aceea cu care transportase bunurile furate de el şi pe care o abandonase în ziua precedentă pentru a nu fi prins de lucrătorii de poliţie care-l urmăreau.

Instanţa a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. 4 şi art. 375 C. proc. pen..

Instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapte ca şi în actul de sesizare, respectiv :

În ziua de 21.01.2013, orele 15,10, organele de poliţie au observat două persoane care au sustras două porţi metalice dintr-un loc situat în apropierea comunei A., porţi pe care le-au încărcat într-o autoutilitară de culoare albă înmatriculată în Bulgaria şi cu care se îndreptau spre oraşul C., circulând în acel moment între comuna A. şi oraşul E. N., pe banda nr. 1.

În momentul în care autoutilitara marca „F. T." cu numărul de înmatriculare TX-….-XC, a ajuns în faţa Postului de Poliţie A., un lucrător de poliţie a efectuat semnalul regulamentar de oprire. În loc să respecte semnificaţia semnalului de oprire care i-a fost adresat, conducătorul auto a refuzat să oprească maşina, accelerând. S-a procedat la urmărirea acestuia pe mai multe străzi din comuna A., până când au ajuns în final pe drumul tehnologic de pe malul drept al Canalului Dunăre-Marea Neagră, către comuna T. .

După ce au parcurs astfel o distanţă de 3 km, în scopul de a evita să fie controlate de lucrătorii de poliţie, persoanele din autoutilitară au oprit maşina cu care circulau, apoi au încuiat-o şi au abandonat-o pe marginea canalului Dunăre-Marea Neagră.

Cu ocazia examinării autoutilitarei s-a constatat că aceasta avea portierele încuiate, iar în interiorul ei erau două porţi metalice de garaj. Autoutilitara a fost ridicată de lucrătorii de poliţie în prezenţa martorului asistent H. A.-O. , şi lăsată în custodia acestuia din urmă, în incinta service-ului „A.M." SRL din comuna A., al cărui administrator era.

Ulterior, în ziua de 22.01.2013, orele 14,27, numitul H. A. O. a sesizat lucrătorii din cadrul Postului de Poliţie A. că la service-ul lui a venit o persoană de sex masculin, de etnie rromă, care susţinea că era proprietarul autoutilitarei lăsate în custodia sa şi care solicita să i se restituie maşina.

Poliţiştii au identificat cu acea ocazie pe solicitant ca fiind inculpatul M. C. –E. şi l-au recunoscut ca fiind aceeaşi persoană care în ziua de 21.01.2013 a condus autoutilitara marca „F. T." şi care a refuzat să oprească la semnalele regulamentare de oprire.

In ziua de 24.01.2013, persoana vătămată I. A. a formulat o plângere penală prin care a cerut tragerea la răspundere penală a persoanele care i-au sustras cele două porţi metalice ale garajului său, bunuri pe care le-a estimat la valoarea totală de 1.500 lei. Ulterior, persoanei vătămate i-au fost restituite porţile metalice sustrase, astfel încât aceasta nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Deşi în faza de urmărire penală inculpatul M. C. –E. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de furt reţinută în sarcina acestuia, în faţa instanţei acesta şi-a modificat poziţia procesuală, arătând că a sustras la data de 21.01.2013 cele două uşi metalice, aparţinând persoanei vătămate I. A. .

În ziua următoare, de 22.01.2013, inculpatul M. C. –E.  s-a deplasat la Postul de Poliţie „23 A." unde a declarat necorespunzător adevărului că în perioada 21.01.2013, orele 14,00 - 22.01.2013, orele 09,00, persoane necunoscute i-au sustras autoutilitara marca „F. T." cu numărul de înmatriculare TX-.-XC, care-i aparţinea şi pe care o parcase pe raza comunei „23 A.", din judeţul C..

Situaţia de fapt reţinută de instanţă a rezultat din corborarea următoarelor mijloace de probă: procese - verbale de constatare; procesul-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţia martorului H. A. O.; declaraţiile inculpatului.

Faţă de declaraţiile date de către persoana vătămată I. A. şi inculpatul M. C. –E. în şedinţa de judecată din data de 20.10.2014 precum şi natura juridică a împăcării, cauză care care înlătură răspunderea penală şi impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, instanţa urmează să ia act de manifestarea de voinţă a acestora şi în baza art. 396 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 lit. g C.p.p. în ref. la art. 231 alin. 2 C. pen., a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpatul M. C. –E. , privind săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 C. pen., ca urmarea împăcării.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., reţinută  prin rechizitoriu în sarcina inculpatului M. C. –E., instanţa a reţinut că în ziua de 22.01.2013, ziua imediat următoare celei în care a sustras cele două uşi metalice aparţinând persoanei vătămate I. A., inculpatul M. C. –E. s-a deplasat la Postul de Poliţie „23 A." unde a formulat la rândul său o plângere penală, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prilej cu care a dat şi o declaraţie olografă.

În concret, inculpatul M. C. E. a declarat în mod necorespunzător realităţii, că în perioada 21.01.2013, orele 14,00 - 22.01.2013, orele 09,00, persoane necunoscute i-au sustras autoutilitara marca „F. T.” cu numărul de înmatriculare TX-….-XC, acesta relatând că o lăsase parcată pe raza com. 23 A. întrucât rămăsese fără combustibil.

Este de domeniul evidenţei faptul că inculpatul M. C. –E.  cunoştea că organele de poliţie care procedaseră la urmărirea sa în timp ce conducea autoutilitara marca „F. T.” cu numărul de înmatriculare TX-….-XC, imediat după consumarea infracţiunii de furt, vor demara o anchetă în vederea identificării autorilor infracţiunii.

Pentru a evita antrenarea răspunderii sale penale, inculpatul M. C. –E. a decis să formuleze o plângere penală în scopul de a acredita ideea că nu el este persoana care a condus autoturismul mai sus menţionat  în ziua de 21.01.2013, orele 15,10, moment în care organele de poliţie observaseră sustragerea celor două porţi metalice precum şi autoturismul în care acestea fuseseră încărcate.

Se observă astfel că inculpatul M. C. –E. , prin declaraţia dată în faţa lucrătorilor din cadrul Poliţiei com. 23 A. nu a făcut altceva decât să-şi exercite o componentă esenţială a garanţiilor procesuale acordate de lege persoanei acuzate şi anume dreptul la apărare, consacrat prin. art. 10 C.p.p., anticipând procedurile judiciare care urmau să fie declanşate împotriva sa,

 Instanţa a apreciat ca fiind lipsit de relevanţă faptul că inculpatul M. C. –E. nu dobândise încă nicio calitate procesuală în cauză la data de 22.01.2013 întrucât raportat la circumstanţele cauzei, inculpatul a conştientizat faptul că acuzaţia ce urma a-i fi adusă era iminentă, aspect care de altfel s-a şi materializat peste numai două zile, când s-a dispus începerea urmărire penale cu privire la acesta .

Mai mult decât atât, instanţa constată că declararea necorespunzătoare adevărului făcută de către inculpatul M. C. –E.  în faţa organelor de poliţie s-a realizat în vederea producerii unei singure consecinţe juridice şi anume evitarea antrenării răspunderii penale a acestuia pentru infracţiunea de furt comisă în dauna persoanei vătămate I.  A. . Pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii prev. de art. 326 C. pen. ar fi trebuit însă ca potrivit legii sau împrejurărilor declaraţia respectivă să servească la producerea acelei consecinţe şi anume evitarea antrenării răspunderii penale a inculpatului, ceea ce nu este cazul. 

Pentru motivele expuse, instanţa, în baza art. 396 alin. 5 C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b teza I C. proc. pen., a achitat inculpatul M. C. –E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., fapta nefiind prevăzută de legea penală.

A luat act că persoana vătămată I A nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d C. p. p., a obliga inculpatul M.C.-E. şi persoana vătămată I A la plata sumei cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare