Tâlhărie

Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

 În urma unor discuții telefonice, la data de 21.09.2013, în jurul orelor 22:30, persoana vătămată A. M.-O. s-a întâlnit cu inculpatul C. E.-S. și martorul B. M.-C. în Mun. xxxx în vederea întreținerii de raporturi sexuale cu cei doi. Pentru aceasta, inculpatul i-a înmânat persoanei vătămate suma de 80 de lei iar martorul B. M.-C. suma de 50 de lei.

Întrucât nu au reușit să închirieze o cameră la cele două unități de cazare din Mun. xxx, persoana vătămată le-a sugerat celor doi să se deplaseze într-o zonă mai retrasă, respectiv pe aleea din spatele blocului nr.84 de pe str.S.

Ajunși acolo, bănuind că persoana vătămată nu intenționează să întrețină relații sexuale, inculpatul i-a cerut acesteia banii înapoi. Deoarece persoana vătămată a refuzat să îi restituie banii, inculpatul a început să o lovească de mai multe ori cu palmele și i-a smuls poșeta din mână, martorul B.M.-C. nereușind să-l oprească.

După aceasta, inculpatul a sustras din poșeta persoanei vătămate un telefon mobil marca Nokia și suma de 200 de lei și a părăsit în fugă locul faptei, aruncând poșeta.

Strigătele de ajutor ale persoanei vătămate au fost auzite de către martorul D. O. A., care a sesizat organele de poliție.

Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră recunoscând atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești fapta săvârșită, prezentând în detaliu cum s-au petrecut evenimentele.

Declarațiile de recunoaștere ale inculpatului se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate A.M.-O., cât și cu declarațiile martorului B. M.-C., care a fost de față la săvârșirea faptei.

Persoana vătămată l-a recunoscut la data de 16.01.2014, după planşa fotografică, pe inculpatul C. E.-S. ca fiind autorul faptei.

De asemenea, mijloacele de probă menționate mai sus se coroborează și cu raportul de analiză nr.674.792 din data de 11.12.2013 întocmit de I.P.J. S.- Unitatea Teritorială de Analiză  a Informațiilor, și cu declarațiile martorilor C.M., D. O.- A. și L.E.-G.

În cursul urmăririi penale, martora C. M. a predat organelor de cercetare penală telefonul mobil marca Nokia, care a fost restituit persoanei vătămate pe baza de dovadă. De asemenea, inculpatul a restituit persoanei vătămate suma de 200 de lei, conform dovezii de restituire.

Faţă de modul în care se coroborează mijloacele de probă expuse anterior, instanţa reţine că vinovăţia inculpatului C. E.-S., în ceea ce priveşte săvârşirea faptelor este dovedită dincolo de orice îndoială.

Asupra legii penale mai favorabile, prin actul de sesizare inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 233, art.234 alin.1 lit.d C.Pen.

Instanţa constată că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal, ducând, în acest mod, la existenţa unei succesiuni de legi în timp.

Având în vedere dispoziţiile art. 5 N.C.pen., care prevede că ”În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, instanţa observă că se impune stabilirea legii mai favorabile ce va fi aplicată inculpatului.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecinţelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condiţiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală şi, în sfârşit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat că «Determinarea caracterului „mai favorabil" are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.» Cât priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, şi nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

Instanţa va trebui să realizeze o analiză globală a vechiului Cod penal şi a Noului Cod penal, pentru determinarea legii penale mai favorabile, atât prin raportare la conţinutul infracţiunilor, existenţa unor impedimente la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale sau a unor cauze de nepedepsire, pedepsele, în speţă natura şi limitele acestora, cât şi prin raportare la conţinutul şi efectele circumstanţelor atenuante şi agravante. Prin urmare, pentru determinarea în concret a legii penale mai favorabile, instanţa va trebui să realizeze o analiză de ansamblu a celor două legi succesive.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.

Pentru a compara cele două legi, instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptelor în legea în vigoare la data săvârşirii ei, respectiv încadrarea juridică şi sancţiunile care decurg din incriminare, şi consecinţele faptelor în urma intrării în vigoare a noii legi. Astfel, pentru a vedea cum sunt sancţionate faptele în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum sunt încadrate juridic acuzaţiile în legea nouă.

Având în vedere că fapta a fost săvârşită în timpul nopții, instanţa apreciază că, în cauză, trebuie analizate dispoziţiile privitoare la tâlhăria în formă agravată prevăzută în Codul penal de la 1969 şi cele privitoare la tâlhăria calificată din N.C.pen.În cauza dedusă prezentei judecăţi, în ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie în formă agravată, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b raportat la art.211 alin.1 Cod penal de la 1969, faptă care, sub aspectul laturii obiective, presupune ”furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra” „săvârşită în timpul nopții”. Sub aspectul sancţiunii, infracţiunea de tâlhărie în forma agravată prev. de art.211 alin.2 lit.b Cod penal de la 1969 era pedepsită cu pedeapsă închisorii de la 5 la 20 de ani.

Infracţiunea are corespondent în art. 234 alin. 1 lit. d raportat la art.233 alin.1 N.C.pen. Potrivit acestui articol infracţiunea de tâlhărie calificată constă în „furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra” „ săvârşită în timpul nopții”. Sub aspectul sancţiunii, această infracţiune este pedepsită cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Comparând astfel limitele de pedeapsă, se observă ca noua reglementare prevede limite de pedeapsă mai reduse, atât în ceea ce priveşte minimul pedepsei ce poate fi aplicată, cât şi cu privire la limita maximă.

Luând în considerare natura şi gravitatea faptei, modalitatea concretă a săvârşirii acesteia precum si circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa apreciază că se impune în procesul de individualizare judiciară a pedepsei orientarea sancţiunii aplicate spre minimul special prevăzut de lege.

Având în vedere faptul că potrivit criteriul pedepsei minime care poate fi aplicată în cauză, legea penală mai favorabila inculpatului este legea nouă, respectiv noul cod penal, instanţa nu va mai proceda la efectuarea în continuare a analizei legii penale mai favorabile prin raportare la criteriul modalităţii de executare a pedepsei.

În concluzie, instanţa reţine faptul că legea penală mai favorabilă inculpatului C.E.-S., din prezenta cauză, privită în ansamblu, este legea penală nouă.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută pe baza probatoriului administrat, în drept, instanţa reţine:

Fapta inculpatului C. E.-S. care, în ziua de 21.09.2013, pe timp de noapte, a deposedat-o prin acte de violență pe persoana vătămată A. M.-O. de suma de 200 lei și un terminal mobil marca Nokia, în scopul însuşirii pe nedrept, cu consecinţa producerii unei pagube în patrimoniul persoanei vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. si ped. de art.233 alin.1, art. 234 alin.1 lit.d N.C.pen.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracţiuni constă în acţiunea principală a inculpatului C. E.-S., de a sustrage de la persoana vătămată suma de 200 de lei și telefonul mobil marca Nokia, pe care şi le-a însuşit pe nedrept, precum şi în acţiunea secundară a inculpatului de lovire a persoanei vătămate în scopul săvârşirii furtului. Urmarea imediată se cristalizează în producerea unui rezultat socialmente păgubitor pentru patrimoniul persoanei vătămate, constând în lipsirea de prerogativele pe care legea le recunoaşte în calitate de proprietar, precum şi atingerea adusă valorilor sociale referitoare la integritatea corporală şi sănătatea persoanei. Legătura de cauzalitate este determinată de împrejurarea că fapta ilicită a inculpatului a determinat în mod direct prejudicierea persoanei vătămate şi rezultă din chiar modalitatea de comitere a faptei.

Instanţa va reţine săvârşirea faptei în formă agravată prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. d C.pen., dat fiind că fapta a fost săvârşită în timpul nopții.

Sub aspectul laturii subiective, se reţine că poziţia psihică a inculpatului faţă de faptă şi urmările acestei se caracterizează prin intenţie directă, formă de vinovăţie prevăzută de art. 16 alin.3 lit. a N.C.pen., deoarece probele administrate dovedesc că acesta a prevăzut şi urmărit producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 N.C.pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, precum şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Cu privire la gradul de pericol social al faptei săvârşite la data de 21.09.2013, având în vedere că inculpatul a lovit-o de mai multe ori pe persoana vătămată, după care a deposedat-o de poșetă, faptă care s-a petrecut în timpul nopții, instanţa reţine că gradul de pericol social este unul ridicat.

Instanţa va avea în vedere faptul că inculpatul C. E.-S. a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, recunoscând comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Cu privire la persoana inculpatului, instanţa reţine că, aşa cum rezultă din fişa de cazier (f. 36 d.u.p.) inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

În acelaşi timp, instanţa va reţine şi faptul că prejudiciul produs a fost recuperat integral, telefonul mobil și suma de 200 de lei fiind restituite persoanei vătămate.

Prin orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege, pentru infracţiunea comisă de inculpatul C. E.-S., instanţa consideră că această pedeapsă este necesară şi suficientă pentru îndreptarea şi resocializarea viitoare a acestuia.

La stabilirea limitelor de pedeapsă ce vor fi aplicate în prezenta cauză instanţa va reţine că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 374 alin . 4 rap. la art. 375 N.C.p.p.

Consecinţa aplicării procedurii simplificate de soluţionare a cauzelor penale prevăzută de art. 375 N.C.p.p, la cererea inculpatului, este dată de legiuitor prin alin. 10, a art. 396 N.C.p.p, unde se menţionează că instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Pentru aceste considerente, şi având în vedere şi consecinţele care decurg din aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanţa urmează să condamne inculpatul C. E.-S. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi sancţionată de art. 233, art.234 alin.1 lit.d din Codul penal.

În privinţa pedepselor complementare, instanţa reţine că art. 67 alin. 2 Cod penal prevede că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie atunci când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, iar potrivit art.233, art.234 alin.1 lit.d C.Pen, infracțiunea de tâlhărie calificată se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Instanța, în temeiul art. 67 alin. 2 Cod pen. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 2 ani în condițiile art.68 alin. 1 C.Pen..

În privinţa pedepselor accesorii, instanţa reţine că, potrivit art. 65 alin.1 Cod penal, acestea se stabilesc în funcţie de modul în care au fost stabilite pedepsele complementare. În consecinţă, raportat la prevederile Codului penal, din dispoziţiile art.65 alin. 1, rezultă existenţa unei legături indisolubile între pedepsele complementare şi accesorii.

Instanţa, în temeiul art. 65 alin. 1 Cod pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, în condițiile art.65 alin.3 C.pen..

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 91 Cod penal, şi anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, acordul inculpatului în sensul prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii, precum şi aprecierea instanţei că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, instanţa, în baza art. 91 Cod penal va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere, urmând să stabilească un termen de încercare de 2 (doi) ani, acest termen fiind apreciat de instanţă ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.

Condiţia prevăzută la art. 91 alin.1 lit. a) Cod penal este întrunită, în cauză fiind aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută la lit.b) alin.1 al art.91 Cod penal, şi anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, instanţa reţine, conform fişei de cazier judiciar a inculpatului (f.36 d.u.p.), că acesta nu are antecedente penale.

Condiţia prevăzută la art.91 alin.1 lit. c) Cod penal este îndeplinită, inculpatul C. E.-S.  manifestându-şi acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii (fila 152-153).

Aprecierea instanţei că raportat la persoana inculpatului, la conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii precum şi la posibilităţile sale de îndreptare „aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia” conform dispoziţiilor prevăzute la lit.d) alin.1 al art.91 Cod penal se întemeiază pe considerente privind împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi persoana inculpatului.

Instanţa apreciază că prin respectarea de către inculpatul C. E.-S. timp de 2 ani pe perioada termenului de încercare, a obligaţiilor ce vor fi impuse de către instanţă, există posibilitatea reintegrării sociale şi a reeducării acestuia fără executarea pedepsei închisorii în regim penitenciar.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, instanţa va dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)  să se prezinte la serviciul de probaţiune xxx, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice  schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, instanţa va dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să  execute obligaţia:

a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;

În baza art.  93 alin. 3 Cod penal, instanţa va stabili ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile.

Potrivit art.404 alin. 3 Cod procedură penală, obligaţia de a executa muncă neremunerată în folosul comunităţii se va executa la Primăria com. xxx, jud. xxx sau la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică xxx, ce aparține de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului xxx.

În baza art. 404 alin.3 Cod procedură penală cu referire la art. 91 alin. 4 Cod penal şi art. 96 Cod penal, instanţa îi va atrage atenţia inculpatului că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, precum şi, dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 398 şi art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 lei din cursul urmăririi penale.

Decide :

Condamnă pe inculpatul C. E.-S. – fiul lui xxx si xxx, născut la data de xxx în mun. xxxx, jud. xxxx., domiciliat in satul xxx, nr. xxx, com. xxx, jud. xxx, CNP xxxx, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de „tâlhărie”, faptă prevăzută şi ped. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. „d” C.P., cu aplicarea art. 5 din CP şi art. 396 alin. 10 C. proc. penală.

În baza art. 67 alin. 2 CP, cu referire la art. 66 alin. 3 CP aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a şi b pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 alin. 1 lit. b CP.

În baza art. 65 alin. 1 CP aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 65 alin. 1 CP raportat la art. 66 alin. 1 lit. a şi b CP, în condiţiile art. 65 alin. 3 CP.

În baza art. 91 alin. 1 CP dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 CP stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. 1 CP dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune xxx, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. 2 CP dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să execute obligaţia:

a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională.

În baza art. 93 alin. 3 CP, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile.

Potrivit art. 404 alin. 3 CPP, obligaţia de a executa muncă neremunerată în folosul comunităţii se va executa la Primăria com. xxx, jud. xxx sau la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică xxxx, ce aparţine de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului xxx. 

În baza art. 404 alin. 3 CPP, cu referire la art. 91 alin. 4 CP şi art. 96 CP, inculpatului i se atrage atenţia că, dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, precum şi dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei.

În baza art. 398 şi art. 274 alin. 1 CPP obligă pe inculpat la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 lei din cursul urmăririi penale.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicarea unei copii de pe prezenta minută.

Pronunţată în şedinţa publică din 24.03.2015.

Domenii speta

Spete similare