Tâlhărie

Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, reprezentat de către doamna procuror A. B..

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpaţii:

S. I., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 233 alin. 1 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. f C.pen. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a C.pen.

G. R., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art.233 alin. 1 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. f C.pen. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a C.pen.

G. Ş., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 233 alin. 1 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. f C.pen. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a C.pen.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă inculpaţii G. Ş., G. R. şi S. I., personal, aflaţi în stare de arest preventiv, asistaţi de domnii avocaţi aleşi R. M. şi M. F., inculpatul G. Ş. asistat şi de către domnul av. F. S.; persoana vătămată domnul M. N. personal, însoţit de către fiul său M. O.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de şedinţă, după care:

Se procedează la identificarea persoanei vătămate domnul M. N., acesta prezentând spre vedere BI seria … nr. …, CNP ….,

Apărătorul inculpaţilor, av. ales R., depune la dosar un proces verbal de mediere încheiat la data de 13.02.2015, între cei trei inculpaţi şi persoana vătămată M. N., prin care acesta din urmă arată că pretenţiile formulate în calitate de parte civilă au fost acoperite în integralitate, precizând în mod expres că nu mai are nici un fel de pretenţii, actuale sau viitoare, de natură civilă, împotriva inculpaţilor S. I., G. R. şi G. Ş., considerând că pretenţiile formulate reprezintă o justă cuantificare a daunelor suferite, atât de natură morală cât şi materială, iar acoperirea integrală şi necondiţionată a acestora de către cei trei inculpaţi, stinge orice fel de astfel de pretenţii în mod neechivoc şi definitiv.

Întrebaţi fiind de către instanţă, reprezentanta Ministerului Public, persoana vătămată M.N. şi apărătorii inculpaţilor, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză, înainte de a se da citire actului de sesizare al instanţei.

În baza art. 374 alin. 1 Cpp se dă citire actului de sesizare; după care, în baza alin. 2 al aceluiaşi articol, preşedintele explică inculpaţilor în ce constă învinuirea ce li se aduce, şi îi înştiinţează pe aceştia, cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-li-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări persoanelor implicate şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socotesc că este necesar.

Întrebaţi fiind de către instanţă, inculpaţii precizează că înţeleg învinuirea ce li se aduce prin rechizitoriu.

În baza art. 374 al. 4 Cpp, întrucât acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpaţilor că pot solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, iar dacă doresc să urmeze această procedură, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. 

Inculpaţii S. I., G. R. şi G. Ş, învederează instanţei faptul că doresc să fie judecaţi conform procedurii simplificate de recunoaştere a învinuirii, şi nu mai înţeleg să solicite alte probe.

În baza art. 375 al. 1 cpp, după ce li se comunică inculpaţilor S. I., G. R. şi G.Ş. drepturile şi obligaţiile acestora, conform proceselor verbale existente la dosar, se procedează la audierea acestora, declaraţiile lor fiind consemnate şi ataşate separat la dosar, după ce au fost citite şi semnate de către fiecare inculpat în parte.

Instanţa, având în vedere solicitarea inculpaţilor S. I., G. R. şi G. Ş., şi declaraţiile acestora, pune în discuţie, în temeiul art. 375 al. 1 Cpp, cererea lor de judecare pe procedură simplificată.

Reprezentanta Ministerului Public, persoana vătămată M. N. şi apărătorii inculpaţilor, solicită admiterea cererilor, având în vedere că sunt întrunite condiţiile art. 374 alin. 4 Cpp.

Inculpaţii S. I., G. R. şi G. Ş., de asemenea, solicită admiterea cererilor.

Instanţa, în deliberare, în baza art. 374 al. 4 Cpp coroborat cu art. 375 al. 2 Cpp şi art. 396 al. 10 Cpp, admite cererile inculpaţilor S. I., G. R. şi G. Ş., şi încuviinţează judecata în cazul procedurii de recunoaştere a învinuirii.

Apărătorul inculpatului G.Ş., av. ales F., precizează că, din modul în care este redactat rechizitoriul şi din probatoriul administrat, consideră că se impune o discuţie, referitoare la clarificarea încadrării juridice, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul G. Ş., căruia i se reţine o complicitate morală, în nişte condiţii absolut specifice, şi pentru lămurirea încadrării juridice, considerând că, din probatoriu, se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de complicitate la furt prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp; şi consideră că, pentru ca instanţa să se poată pronunţa asupra acestei schimbări de încadrare juridică, s-ar impune administrarea unei singure probe, şi anume audierea persoanei vătămate M. N., cu privire la împrejurarea dacă, au intrat de la început toţi trei inculpaţii, dacă inculpatul G. Ş., a intrat numai la un anume moment, cât, până unde, cam cât timp a stat; întrucât, după cum se poate observa în declaraţia părţii civile, în partea finală, iniţial acesta spune că au intrat toţi trei inculpaţii, pentru ca la finalul declaraţiei, să facă o altă precizare, şi anume că ar fi intrat numai până într-un anume loc, şi că ar fi părăsit, după aceea, susţineri care se coroborează şi cu cele ale inculpatului, precum şi cu a celorlalţi doi coinculpaţi.

În temeiul art. 386 Cpp instanţa, pune în discuţie cererea de schimbare a încadrării juridice, solicitată de către apărătorul inculpatului G. Ş., av. ales F. S..

Reprezentanta Ministerului Public, precizează că, într-adevăr instanţa, în baza art. 377 al. 5 Cpp, are posibilitatea de a administra probe, în vederea schimbării încadrării juridice, dacă este nelămurită; însă aspectele care au fost invocate astăzi, nu schimbă cu nimic, schimbarea de încadrare juridică, având în vedere că s-a reţinut în sarcina inculpatului G.Ş., o complicitate morală, aşa cum s-a arătat şi de către apărătorul acestuia.

Precizează că, simpla prezenţă a mai multor persoane, în casa persoanei vătămate l-a făcut pe acesta să se teamă, şi să procedeze în felul în care a procedat, şi în care i s-a cerut, de altfel; şi chiar şi inculpatul S. I., i-a spus persoanei vătămate, că dacă nu o să facă aşa, o să cheme mai multe persoane, şi o să intre peste el; deci prezenţa lor în locuinţă, denotă şi de către inculpatul G. Ş., a unei complicităţi cel puţin morale, la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, pe care inculpatul S. I., a săvârşit-o.

Pentru toate acestea, apreciază că nu este necesar a se administra alte probe, sens în care solicită a se respinge această schimbare de încadrare juridică.

Apărătorul inculpatului G. Ş., av. ales F., precizează că a solicitat această schimbare de încadrare juridică, întrucât inculpatul a mers pe procedura recunoaşterii faptelor; însă sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie, parchetul trebuie să facă dovada că şi inculpatul G. Ş., a avut reprezentarea unei infracţiuni de tâlhărie, şi nu reprezentarea unei alte fapte.

Or, dacă lucrurile stau aşa cum se observă din materialul de urmărire, şi din conţinutul rechizitoriului, una este să consimte tacit şi să fie prezent, la o acţiune de furt sau de înşelăciune, şi alta este, să accepte şi săvârşirea unor violenţe. Deci, sub aspectul laturii obiective, apreciază că trebuie insistat şi lămurite împrejurările concrete ale acestei complicităţi morale; pentru că, şi dacă este o complicitate morală, este aceeaşi infracţiune, şi are aceleaşi elemente constitutive, şi nu se poate face abstracţie de aspectul laturii subiective.

Apărătorul inculpaţilor, av. ales R., precizează că dispoziţiile art. 377 al. 5 Cpp, permit instanţei să administreze probe, când vizează această schimbare de încadrare juridică. Iar, la momentul când va pune concluzii pe fond, precizează că va avea, de asemenea o cerere de schimbare a încadrării juridice, în ceea ce îi privesc pe inculpaţii G. R.şi S. I., dar nu în sensul solicitat de către apărarea inculpatului G. Ş., o schimbare de încadrare juridică rezultată chiar din modul în care sunt redate faptele în rechizitoriu, şi chiar din declaraţia persoanei vătămate; şi sub acest aspect, nu înţelege administrarea acestei probe, dar nu se opune ca aceasta, în măsura în care va fi apreciată utilă, să fie administrată.

Apărătorul inculpaţilor, av. ales M, consideră binevenită o declaraţie şi o precizare, din partea persoanei vătămate, chiar dacă reprezentanta Ministerului Public a menţionat ca persoana vătămată ar fi normal să-şi menţină declaraţiile, însă acesta ar putea să nuanţeze, situaţie ce îl va ajuta pe inculpatul G. Ş. şi instanţa, în a aprecia la activităţile desfăşurate şi întreprinse de către acesta.

Persoana vătămată M. N., arată că este de acord să dea o declaraţie; iar, în ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice solicitate de către apărarea inculpatului G. Ş., arată că nu este de acord, întrucât l-au bruscat, l-au împins, şi i-a aruncat telefonul mobil pe sobă, atunci când a vrut să vorbească cu fiul său.

Instanţa, acordă cuvântul inculpaţilor pe cererea de schimbare a încadrării juridice, solicitate de către apărătorul inculpatului G. Ş., av. ales F. S.

Având cuvântul, inculpatul G. Ş., precizează că este de acord cu această cerere.

Având cuvântul, inculpatul S. I., de asemenea, precizează că este de acord cu această cerere.

Având cuvântul, inculpatul G. R., în acelaşi sens, precizează că este de acord cu această cerere.

Instanţa, faţă de cererea de schimbare a încadrării juridice, solicitate de către apărătorul inculpatului G. Ş., av. ales F. S, şi faţă de toate concluziile puse de către toate părţile din dosar, în temeiul art. 377 al. 5 cpp, care stabileşte că: „Dacă pentru stabilirea încadrării juridice, precum şi dacă, după schimbarea încadrării juridice, este necesară administrarea altor probe, instanţa, luând concluziile procurorului şi ale părţilor, dispune efectuarea cercetării judecătoreşti, dispoziţiile art. 374 alin. (5) – (10) aplicându-se în mod corespunzător.”, în cadrul acestei cercetări judecătoreşti, pe procedura recunoaşterii învinuirii, şi coroborate şi cu art. 396 al. 10 cpp, care face trimitere şi la art. 377 al. 5 cpp, admite cererea în probaţiune formulată de către apărarea inculpatului Gabor Ştefan, de audiere a persoanei vătămate M. N., urmând ca pe cererea de schimbare a încadrării juridice, instanţa să se pronunţe prin hotărâre.

În baza art. 380 cpp, după ce i se comunică, persoanei vătămate M. N. drepturile şi obligaţiile acestuia, conform procesului verbal existent la dosar, se procedează la audierea acestuia, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată separat la dosar, după ce a fost citită şi semnată de către această parte.

Întrebaţi fiind de către instanţă, inculpaţii şi apărătorii acestora, arată că nu mai au înscrisuri în circumstanţiere, de depus la dosar. 

Apărătorul inculpaţilor, av. ales R. M., menţionează că, din punctul său de vedere urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S. I.  din infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, şi a inculpatului Gabor Rupi din infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.; iar, pentru celălalt coinculpat G. Ş., solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de complicitate la furt prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

Instanţa, pune în discuţie cererea de schimbare a încadrărilor juridice, solicitată de către apărătorul inculpaţilor, av. ales R.

Reprezentanta Ministerului Public, consideră că, nu se impune schimbarea de încadrare, fiind clar că, această infracţiune a fost comisă prin violare de domiciliu, aşa cum prevede forma de bază a infracţiunii, respectiv art. 234 cp, care se referă la modalitatea de săvârşire a infracţiunii, atât pătrunderea fără drept, având în vedere că, cei trei inculpaţi, au intrat peste persoana vătămată în casă, deşii aceasta nu le-a permis accesul; dar, mai mult, şi prin refuzul de a părăsi casa; menţionând că, persoana vătămată a reuşit o dată să-i scoată pe toţi trei inculpaţii, pe verandă, după care au reintrat în casă.

De altfel, precizează că, inculpaţii nu au părăsit în nici un moment imobilul şi când a reuşit să-i scoată pe verandă, aceştia au rămas în curtea persoanei vătămate. Mai mult decât atât, dacă se va schimba încadrarea juridică, şi se va avea în vedere pentru inculpatul G.Ş., doar furtul simplu, solicită a se avea în vedere furtul calificat, prev. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 2 lit. b cp, cu violare de domiciliu; însă, precizează că, nu împărtăşeşte acest punct de vedere, respectiv schimbarea încadrării în furt calificat prin violare de domiciliu, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul G. Ş., întrucât nu se poate susţine că, în speţă au existat două momente.

Precizează că inculpaţii au intrat în casă, unul dintre ei a comis acele acte agresive faţă de persoana vătămată, care nu a fost lăsat să sune la 112, toate producându-se în prezenţa inculpatului G. Ş., care a acceptat această manieră agresivă din partea celorlalţi doi inculpaţi.

Şi, chiar şi acesta, pe un ton agresiv a solicitat bani persoanei vătămate. Celălalt moment, când s-a intrat din nou în casă, şi s-a reuşit să se sustragă banii, nu se poate spune că este un moment separat, întrucât cele două momente sunt indisolubil legate unul de celălalt, ambele fiind săvârşite în realizarea infracţiunii de tâlhărie; fiind exclus a se vorbi de o infracţiune de tentativă la tâlhărie şi un furt consumat; şi probabil că aceasta a fost maniera inculpaţilor de a proceda, în sensul că, s-au făcut că iasă să-l distragă pe persoana vătămată, şi să reintre din nou, şi să-şi ducă la bun sfârşit operaţiunea.

Pe aceste considerente, solicită respingerea ambelor solicitări de schimbare de încadrare juridică.

Apărătorul inculpaţilor, av. ales R., menţionează că, din punctul său de vedere urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice, aşa cum a formulat-o. Apreciază că, la modalitatea în care s-au săvârşit faptele, aşa cum au fost ele reţinute prin rechizitoriu, nu ne aflăm în prezenţa unei tâlhării calificate, întrucât persoana vătămată, a spus în mai multe rânduri, inclusiv şi în declaraţiile de la urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, că a permis accesul inculpaţilor în imobil, inclusiv în curte şi în casă.

Persoana vătămată a spus că, uşa de la stradă era închisă, inculpaţii au sunat de trei ori la uşă, ulterior persoana vătămată a ieşit, le-a răspuns, a deschis uşa, au luat acele scocuri, şi au intrat împreună în locuinţă, urmând să facă socotelile faţă de sumele de bani, care le datora sau nu persoana vătămată.

De asemenea, persoana vătămată a spus că a existat un moment în care toţi trei inculpaţii, au părăsit spaţiul unde era persoana vătămată, respectiv sufrageria, şi acel birou, moment în care, avea la dispoziţie ambele telefoane, pentru a suna la 112; şi a avut un moment să sune la 112 înainte, ca inculpaţii să pătrundă în acel spaţiu; deci, au existat toate variantele posibile ca persoana vătămată să ia legătura fie cu autorităţile, fie cu fiul dumnealui, înainte de pătrunderea în casă a inculpaţilor.

Ceea ce au spus şi martorii audiaţi în faza de urmărire penală, probe însuşite de către inculpaţi, respectiv faptul că au văzut mai bine de o oră maşina inculpaţilor staţionând în faţa curţii persoanei vătămate, şi i-au văzut pe cei trei inculpaţi, lucrând în curtea persoanei vătămate.

Sub acest aspect, o încadrare corectă ar fi o infracţiune de tâlhărie, chiar faţă de cele descrise în rechizitoriu, menţionând că la pagina 2, se spune că, şi citează: „Persoana vătămată s-a deplasat spre poarta imobilului, pe care a descuiat-o …”, „Cei trei inculpaţi au intrat…”, „M. N. le-a permis să aducă scara în curte după care a intrat în locuinţă…”.

Deci, toate aceste chestiuni pe care rechizitoriul le redă, şi pe care inculpaţii le-a recunoscut, precizează că, conturează o altă încadrare juridică a faptelor. Iar, momentul consumării infracţiunii, fie că vorbim de furt, fie că vorbim de tâlhărie, este momentul deposedării persoanei vătămate, de bunurile respective, şi modalitatea în care acest lucru se face.

Precizează că, este absolut convins că, rezoluţia infracţională pe care o are inculpatul G. Ş., trebuie determinată şi de către instanţă la acel moment, respectiv exista vreo intenţie ca, deposedarea să se facă, prin folosirea de violenţă, ameninţare, sau punerea în imposibilitate de a se apăra, a persoanei vătămate, şi dacă da, cine a contribuit la această stare, dacă într-adevăr unul dintre inculpaţi, nu a participat, chiar şi în modalitatea complicităţii morale, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, faţă de inculpatul G. Ş., atunci, automat, pentru el, în modalitatea în care, sunt redate faptele, şi aşa cum le-a arătat persoana vătămată, apreciază că nu poate fi reţinută acea schimbare de încadrare; dar, din acest punct de vedere, în măsura în care se va dispune schimbarea încadrării juridice, urmează a se reţine o agravantă a acelei infracţiuni de furt.

Sub toate aceste aspecte reliefate, apreciază că, încadrarea corectă pentru cei doi inculpaţi, este cea arătată mai sus, pornind chiar de la ideea că, recunoscând cei doi inculpaţi, respectiv S. I. şi G. R., starea de fapt, aceştia recunosc şi implicit că, într-un mod sau altul au exercitat anumite presiuni asupra persoanei vătămate, de natură a obţine acele sume de bani; că au fost discuţii, certuri sau tonul mai ridicat, aceasta s-a reţinut ca, modalitate de săvârşire a infracţiunii pentru cei doi inculpaţi, soluţie care, din punctul său de vedere, ar duce la o încadrare a infracţiunii ca şi tâlhărie, în forma ei simplă, şi nu tâlhărie calificată, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu, pentru cei doi inculpaţi S. I. şi G. R.; iar pentru celălalt G. Ş., aşa cum a arătat şi a şi solicitat celălalt apărător ale acestuia.

Apărătorul inculpaţilor, av. ales M, precizează că, în egală măsură solicită a se dispune pentru inculpatul S. I., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.; iar pentru inculpatul Gabor Rupi din infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, constatând, dincolo de orice dubiu, că ne aflăm în faţa unei infracţiuni de tâlhărie simplă.

De asemenea, solicită a se avea în vedere cele prezentate de către reprezentanta Ministerului Public, solicitând a se constata că ne aflăm în faţa unei infracţiuni de furt calificat, respectiv în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 234 alin. 1 lit. f Cp – prin violare de domiciliu sau sediu profesional, aşa cum a punctat şi colegul său, faptul că, la un moment dat, în pagina 2 din rechizitoriu, se arată faptul că, şi citează: „Persoana vătămată s-a deplasat spre poarta imobilului, pe care a descuiat-o …” şi „M. N. le-a permis să aducă scara în curte după care a intrat în locuinţă…”, solicitând a se avea în vedere, cel mai important aspect, respectiv, şi citează: „ Cei trei i-au solicitat persoanei vătămate să le permită să efectueze reparaţia pe cheltuiala lor, M. N. fiind de acord cu această solicitare, fără însă a le permite accesul în curtea locuinţei sale.”, deci, într-o primă etapă, persoana vătămată nu le-a permis accesul în curte inculpaţilor, şi tot din rechizitoriu se poate desprinde faptul că inculpaţii au înţeles că M. N. nu le permite accesul în curte, şi s-au conformat, potrivit rechizitoriului, şi citează: „Cei trei inculpaţi, folosindu-se de o scară montată pe trotuar şi peste gardul ce împrejmuia locuinţa persoanei vătămate au înlocuit aproximativ 8 – 10 metri de scocuri montate pe imobilul aparţinând persoanei vătămate.”; deci, s-au conformat dorinţei/refuzului/inacceptării lor de către persoana vătămată.

Şi, abia ulterior inculpaţii au intrat în curtea persoanei vătămate, după cum se poate desprinde din celelalte două alineate din rechizitoriu, respectiv şi citează: „Persoana vătămată s-a deplasat spre poarta imobilului, pe care a descuiat-o …” şi „M. N. le-a permis să aducă scara în curte după care a intrat în locuinţă…”.

De asemenea, precizează că iniţial avea dubii în a solicita schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de tâlhărie calificată în infracţiunea de tâlhărie simplă, şi se gândea să solicite schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie calificată în infracţiunea de furt simplu, iar nu de furt prin violare de domiciliu, întrucât nu s-a desprins această violare de domiciliu.

Apărătorul inculpatului G.Ş., av. ales F., în ceea ce priveşte solicitarea făcută de către colegii săi, menţionează faptul că înţelege să achieseze cererilor acestora, în sensul de a se admite această schimbare de încadrare juridică, în ceea ce îi privesc pe inculpaţii S.I. şi G. R.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G. Ş., menţionează că este departe de el gândul de a minimaliza trauma pe care suferit-o persoana vătămată, sau că acesta nu ar fi declarat cu onestitate derularea faptelor.

Dar, solicită a se avea în vedere anumite aspecte, care se desprind din depoziţia dată iniţial de către persoana vătămată, şi depoziţia acestuia de astăzi, avută în faţa instanţei, din care rezultă unele neconcordanţe, care îl îndreptăţesc să solicite schimbarea de încadrare juridică, astfel cum a formulat-o la momentul procesual prevăzut de textul de lege.

Şi, învederează instanţei faptul că, în declaraţia dată la urmărire penală, când evenimentele erau foarte proaspete în memoria persoanei vătămate, menţionează că acesta, nu face nicăieri precizarea că inculpatul G. Ş., i-ar fi solicitat suma de 6.000 lei pe un ton dur, imperativ, astfel cum a precizat astăzi, în faţa instanţei.

De asemenea, solicită a se observa faptul că, la urmărire penală, persoana vătămată a spus că unul dintre inculpaţi a rămas pe hol, fără a i se cere lămuriri, astfel cum i-a fost solicitat astăzi, referitoare la faptul că, dacă a avut în permanenţă, în unghiul său vizual, ţinând cont de susţinerea iniţială, respectiv unul a rămas în hol, unul a venit în sufragerie, referindu-se la cea de a doua pătrundere a inculpaţilor în imobil, şi unul ar fi intrat în birou; iar, din depoziţia persoanei vătămate, iniţiale, rezultă că unul dintre inculpaţi, respectiv G.Ş., a rămas în hol, şi neavându-l în unghiul vizual, în permanenţă, stresat fiind, de discuţiile pe care le-a avut cu inculpatul S. I., menţionează că există serioase îndoieli, în ceea ce privesc susţinerile de astăzi, cum că, în permanenţă ar fi fost toţi trei, şi că i-ar fi solicitat toţi trei acest lucru.

Dar, în momentul consumării infracţiunii, solicită a fi urmărit cu atenţie, dacă sunt sau nu sunt întrunite condiţiile de existenţă ale aceste infracţiuni de tâlhărie. Întrucât, din probatoriul administrat în acest dosar, menţionează că îi este limpede ce intenţie au avut inculpaţii, respectiv că, aceştia au pornit iniţial de la intenţia unei înşelăciuni, şi au ajuns în final la un furt. Iar, că au existat anumite ameninţări într-o anumită fază, apreciază că, este cu totul altceva.

Dar, ţinând cont că, inculpatul pe care îl reprezintă, în fiecare moment, a fost în anticameră, sau mai exact, nu în fiecare moment a fost în anticameră, dacă avem în vedere depoziţiile tuturor inculpaţilor, şi susţinerea lui, menţionează că acesta a intrat pentru un moment în hol, după care a ieşit, şi nu a avut posibilitatea să vadă nici manifestările lui S.I.; în cel de-al doilea moment al pătrunderii în locuinţă, după cum a declarat şi persoana vătămată astăzi, că nu putea fi văzut din hol, dacă s-a aflat G. Ş.

Pe baza probatoriului, nu simte că a existat vreo înţelegere ca să-l înşele, când a intrat, şi nu poate să înlăture existenţa, sub aspect subiectiv, a intenţiei inculpatului G. Ş., de a accepta să i se ia o anumită sumă de bani persoanei vătămate, întrucât nu a existat nici un act de violenţă, în acest al doilea moment.

Şi, atunci raportat la faptul că, inculpatul G. Ş., nu a fost în permanenţă, că nu există o dovadă certă că a asistat nici în prima fază, la ameninţările lui S. I., fiind evident că, sub aspectul laturii subiective, el a acceptat ceea ce a acceptat, a vrut să plece cu nişte bani de acolo, dovadă că nu a acceptat nici măcar un leu din bani, dar a acceptat, de aceea a şi recunoscut astăzi, în urma discuţiei pe care a avut-o cu acesta, de aceea şi-a şi însuşit materialul.

Crede că faptele aşa au fost derulate, iar cererea este îndreptăţită, motiv pentru care solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de complicitate la furt prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, întrucât poarta le-a fost deschisă, şi li s-a permis accesul tuturor celor trei inculpaţi, în imobil, şi nu există certitudinea, în cel de-al doilea moment, aşa cum le-a împărţit, pentru că sunt evidente, din ceea ce rezultă din depoziţiile persoanei vătămate, fiind şi singurul care s-a aflat acolo, în afară de cei trei inculpaţi.

Persoana vătămată M. N., consideră că, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, dacă ar fi să analizăm obiectul, subiectul, latura obiectivă şi latura subiectivă, şi apreciază că a fost tâlhărie; iar holul, menţionează că este tot casa sa; şi nu le-a permis acestora accesul în locuinţă, ci au venit după el, iar apoi cel înalt a fugit în sufragerie ca şi când era casa lui.

Cu privire la scară, menţionează că inculpaţii din stradă au pus scara pe acoperiş, şi nu le-a dat voie acestora să pună scara înăuntru. Menţionează că, a declarat corect, aşa cum a văzut atunci, şi aşa cum vede şi acum. Totodată, precizează că, lasă la aprecierea instanţei încadrarea juridică, care să fie cât se poate de corectă.

Reprezentanta M. P., cu privire la susţinerea, potrivit căruia, prin rechizitoriu procurorul nu ar fi făcut vorbire de acea violare de domiciliu, iar din actul de sesizare nu ar fi reieşit acest lucru, menţionează faptul că tot la fila 2 din rechizitoriu, domnii avocaţi trebuia să citească şi puţin mai jos, unde se reţine textual că, cei trei inculpaţi au intrat în locuinţa persoanei vătămate fără acordul acesteia, susţinând ceea ce a spus şi persoana vătămată că, vor să facă un calcul, au intrat după acesta, şi s-au dus până în sufragerie.

De asemenea, precizează că este adevărat şi faptul că, la un moment dat, s-a făcut vorbire în rechizitoriu, cum că persoana vătămată le-a permis accesul în curte inculpaţilor, dar pentru a lua acea bucată de scoc căzută, însă, de la început persoana vătămată nu le-a permis inculpaţilor accesul în curte, iar aceştia au lucrat din stradă, şi le-a deschis acestora poarta, numai la momentul când scocul le-a căzut în curtea acestuia, însă nicidecum pentru a intra în curte, sau mai mult în casa persoanei vătămate.

Persoana vătămată M. N., menţionează că susţine exact ceea ce a spus doamna procuror.

Instanţa, acordă cuvântul inculpaţilor pe cererile de schimbare a încadrărilor juridice, solicitate de către apărătorii lor

Având cuvântul, inculpatul G. Ş., precizează că este de acord cu cererile de schimbare a încadrării juridice, aşa cum au fost solicitate de către toţi domnii avocaţi.

Având cuvântul, inculpatul S. I., de asemenea, precizează că este de acord cu cererile de schimbare a încadrării juridice, aşa cum au fost solicitate.

Având cuvântul, inculpatul G. R., în acelaşi sens, precizează că este de acord cu cererile de schimbare a încadrării juridice, aşa cum au fost solicitate.

Întrebaţi fiind de către instanţă, inculpaţii şi apărătorii acestora, persoana vătămată, arată că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.

În temeiul art. 377 Cpp, instanţa declară închisă cercetarea judecătorească, pe această procedură simplificată, coroborată şi cu art. 377 al. 5 Cpp, iar în baza art. 388 Cpp, declară deschise dezbaterile, acordând totodată cuvântul reprezentantei Ministerului Public, persoanei vătămate şi apărătorilor inculpaţilor, şi cu privire la menţinerea sau nu a măsurii arestării preventive luată faţă de cei trei inculpaţi S. I., G. R., G. Ş..

Reprezentanta Ministerului Public, precizează că prin rechizitoriul parchetului, au fost trimişi în judecată inculpaţii G. R. şi G. Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin.1 C.pen. rap. la art.233 alin.1 C.pen., art. 234 alin.1 lit. f C.pen. cu aplicarea art.77 alin. 1 lit. a C.pen; iar inculpatul S. I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art.233 alin.1 C.pen., art. 234 alin.1 lit. f C.pen. cu aplicarea art.77 alin. 1 lit. a C.pen.

S-a reţinut în fapt că, la data de 10.01.2015 inculpatul S. I., împreună cu inculpaţii G R. şi G. Ş., au pătruns în locuinţa persoanei vătămate M. N., situată în Sibiu, …, a îmbrâncit-o pe persoana vătămată şi având o atitudine ameninţătoare a deposedat-o pe aceasta de suma de 5250 de lei.

În acest timp, inculpaţii G. R.i şi G. Ş. au solicitat pe un ton dur ca persoana vătămată să remită suma solicitată, înlesnind astfel săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată de către inculpatul S. I..

În cauză au fost administrate mai multe probe, din care rezultă starea de fapt reţinută în actul de sesizare, astfel că, în mod corect procurorul a reţinut că, pe la ora amiezii, s-au prezentat la poarta persoanei vătămate, pe care au înştiinţat-o că au făcut nişte defecţiuni la scocul acestuia, în timp ce repara ceva la casa vecinului, solicitându-i să-i lase să facă reparaţia benevol, iniţial.

Persoana vătămată a avut acele discuţii cu inculpaţii, mai exact cu inculpatul S. I., permiţându-i să facă reparaţia, din stradă. La un moment dat, inculpaţii au sunat din nou la poarta persoanei vătămate, solicitându-i să-i lase să pătrundă în curte pentru a ridica o bucată de scoc care a căzut în curtea acestuia.

Persoana vătămată le-a permis accesul în curte, pentru ca inculpaţii să-şi poată lua bucata de scoc căzută, după care a intrat în casă, iar fără acordul persoanei vătămate, cei trei inculpaţi, au pătruns după ea.

Inculpatul S. I., a mers până în sufragerie, şi s-a aşezat la masă, pentru a face un calcul, pentru a-i transmite persoanei vătămate cât trebuie să plătească pe lucrare. Văzând acestea persoana vătămată s-a speriat şi a încercat să sune la 112, moment în care inculpatul S.I. i-a smuls telefonul, nepermiţându-i accesul la telefon.

În tot acest timp, ceilalţi doi inculpaţi G. R. şi G. Ş., au solicitat şi ei, persoanei vătămate, să-i remită o sumă de bani, respectiv 4.000 lei şi 1.000 lei, cum s-a reţinut în cursul urmăririi penale; iar astăzi, în faţa instanţei persoana vătămată a făcut vorbire despre suma de 8.000 lei, respectiv 6.000 lei.

Mai mult, inculpatul S. I., a şi dat un telefon, spunându-i persoanei vătămate să vorbească cu şeful lor, persoană care i-a solicitat să plătească lucrarea, în caz contrar o să trimită alte persoane peste el.

A urmat acel moment, în care inculpaţii, la solicitarea persoanei vătămate, au ieşit afară pe verandă, blocând uşa acestuia, de a ieşi şi el, după care persoana vătămată, s-a retras în birou fiind obosit.

Imediat, ulterior acestui moment, inculpaţii au intrat din nou în casă, iar inculpatul Samu Ioan, a început să scotocească prin lucrurile persoanei vătămate. Menţionează că, persoana vătămată identifică doar pe inculpatul S. I. că ar fi umblat în plicuri, însă menţionează că, există acel raport de constatare criminalistică, care atestă că urmele papilare aparţineau inculpatului G. R., motiv pentru care rămâne la convingerea că şi acesta a lucrat printre lucrurile persoanei vătămate, în vederea căutării de bani.

În cauză, pe lângă declaraţia persoanei vătămate, precizează că au mai fost administrate şi alte probe, respectiv declaraţia martorului M. O., care este fiul persoanei vătămate, şi a fost sunat imediat după ce s-a săvârşit infracţiunea; martorul P. D. G., care la urmărire penală, a arătat că a văzut un microbuz de culoare albastră, care a staţionat undeva pe stradă, în apropierea casei persoanei vătămate; precum şi alţi martori, respectiv G. Ş., S.L., G. L., care au arătat că îi cunoşteau pe inculpaţi, şi ştiau că în data de 10.01.2015, aceştia au venit în Sibiu, şi până la acea dată, aceştia nu au efectuat nicio lucrare; iar, ulterior după-amiaza când s-au întâlnit cu inculpaţii, aceştia aveau o sumă de bani asupra lor, spunând că, au câştigat banii deoarece au avut o lucrare de efectuat.

Din toate aceste probe, apreciază că se conturează şi se dovedeşte că inculpaţii sunt vinovaţi de infracţiunea reţinută în sarcina lor, prin actul de sesizare al instanţei, motiv pentru care solicită condamnarea inculpatului S. I., pentru infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp; iar, ceilalţi doi inculpaţi G. R.şi G. Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin.1 C.pen. rap. la art.233 alin.1 C.pen., art. 234 alin.1 lit. f C.pen. cu aplicarea art.77 alin. 1 lit. a C.pen; pentru toţi trei inculpaţii solicită a se face aplicarea art. 396 al. 10 cpp, şi stabilirea unei pedepse cu limitele reduse de 1/3, cu interzicerea drepturilor, aşa cum prevede art. 234 al. 1 cp.

Pe latură civilă, solicită a se avea în vedere faptul că, persoana vătămată M. N., nu mai are pretenţii civile în cauză, având în vedere că prejudiciul a fost recuperat, încheindu-se şi acea tranzacţie, iar o parte de bani recuperată în timpul cercetărilor.

Iar, în baza art. 362 Cpp raportat la art. 399 cpp, solicită a se menţine măsura arestării preventive a celor trei inculpaţi, având în vedere faptul că aceştia au săvârşit o infracţiune de tâlhărie, o infracţiune gravă, care lezează mai multe valori sociale, atât cele referitoare la prejudiciu, dar şi cele referitoare la integritatea persoanei.

De asemenea, solicită a se deduce perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând cu data de 11.01.2015 până la zi.

Cu obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Persoana vătămată M. N., menţionează că doamna procuror a spus tot ce trebuie, iar el lasă la aprecierea instanţei încadrarea juridică a faptelor, dacă aceasta este sau nu corectă, însă apreciază că încadrarea este corectă, şi solicită a fi aplicată legea ca atare.

Apărătorul inculpaţilor, av. ales R., precizează că, după ce se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, aşa cum a solicitat anterior, solicită condamnarea celor trei inculpaţi, iar din punctul său de vedere, instanţa urmează a analiza două aspecte extrem de importante ale acestei cauze.

În primul rând, precizează că, este evidentă împrejurarea că, iniţial probabil intențiile inculpaţilor erau de altă natură, şi nu aceea de a se ajunge la întrebuinţarea de violenţe şi ameninţări la adresa persoanei vătămate, probabil scontând pe ideea că persoana vătămată fiind o persoană mai în vârstă, vor obţine acele sume de bani, pe care le solicitau, cu titlu de pretenţii, de la aceasta, pentru lucrarea pe care urma  să o efectueze.

Al doilea element, esenţial al cauzei, precizează că este modalitatea în care această infracţiune s-a săvârşit, şi modalitatea în care, fără a apela la această recunoaştere, putea fi probată sau nu, o atare infracţiune, element care urmează ca instanţa să-l aibă în vedere, şi la individualizarea pedepsei care urmează a fi aplicată.

De asemenea, precizează că este evident faptul că inculpaţii s-au deplasat la adresa persoanei vătămate, au intrat în acel imobil, şi din punctul său de vedere, făcându-se aplicarea art. 4 al. 2 cpp, cu privire la dubiul care profită inculpatului, în modalitatea în care discutăm de legalitatea încadrării juridice a faptei, cu acordul persoanei vătămate, au intrat în acel imobil; pornind chiar de la ideea că poarta era închisă, persoana vătămată fără să o oblige nimeni, în condiţiile în care, nu au escaladat niciunul dintre inculpaţi gardul; a deschis acea poartă, a permis accesul în curte, iar, ulterior în casa persoanei vătămate.

Precizează că, nu există alte probe pentru lămurirea acestei chestiuni, decât ceea ce se susţine în rechizitoriu, care de fapt, redă ceea ce susţinea persoana vătămată. Nu mai există alte probe, decât ceea ce spune persoana vătămată, şi cei trei inculpaţi; restul probelor administrate, respectiv declaraţia fiului persoanei vătămate, a celorlalte patru persoane, care ulterior au aflat despre faptul că aveau o sumă de bani obţinută în ziua respectivă, de la o lucrare pe care o făcuseră, din punctul său de vedere, nu sunt relevante pentru o încadrare corectă, şi pentru a se reţine o vinovăţie sau nu a inculpaţilor.

Precizează că a solicitat acea schimbare a încadrării juridice, privind pe cei doi inculpaţi, întrucât vrând, nevrând, mergând pe această procedură a recunoaşterii, admiţând că, nu se solicită alte probe, şi luându-le de bune, pe cele din faza de urmărire penală, există declaraţia persoanei vătămate, întărită şi în faţa instanţei, care confirmă o anumită stare de tensiune şi o anumită stare emoţională, pe care cel puţin inculpatul S. I., la început, iar apoi ulterior, în prezenţa şi a inculpatului G. R., au creat-o persoanei vătămate, în condiţiile în care aceasta era venită de la dializă, şi având vârsta pe care o are, i-a fost greu să le reziste inculpaţilor, fiind o stare pe care am putea să o înţelegem.

Totodată, precizează că, în momentul în care s-a consumat infracţiunea în sine, exista această stare, iar cu privire la inculpatul G. Ş., precizează că, era greu de prezumat că cunoştea, până unde se mergea cu aceste presiuni care se făceau faţă de persoana vătămată, urmând ca instanţa să stabilească dacă acesta avea sau nu reprezentarea, ca şi noţiune de încadrare juridică a faptelor.

Dincolo de acestea, apreciază că, este atipică şi atitudinea inculpatului G. Ş., şi a inculpaţilor, în general, întrucât persoana vătămată, a spus că după ce aceştia au luat sumele de bani, au dispărut din casă, şi au plecat cu maşina.

Precizează că, inculpaţii erau din zona Arad, respectiv Nădlac, şi s-au cazat la Pensiunea Corina, cu câteva zile înainte de săvârşirea faptei, respectiv în data de 6.01.2015.

Iar, ulterior, nu aşa cum ne-am fi aşteptat de la nişte oameni care s-ar fi pregătit să săvârşească o tâlhărie, nu au plecat din zona respectiv, mai ales că maşina era cu numere de Ungaria, iar persoana vătămată nu a reuşit să o identifice, decât că era o dubiţă.

Inculpaţii au rămas în aceeaşi, zonă, iar după câte ore, unul dintre ei, respectiv G. Ş., agresat fiind de ceilalţi martori audiaţi, pune mâna pe telefon şi sună la poliţie, la 112, şi cere ajutor pentru acea lovire care o primise în ziua respectivă.

Şi, precizează că, dacă acesta îşi imagina vreo secundă că, ceea ce s-a întâmplat în casă era o infracţiune de magnitudinea unei tâlhării calificate, nu mai suna la poliţie. Acesta fiind şi motivul pentru care au şi fost depistaţi atât de repede, pentru că probabil ar fi încercat să-şi ascundă urmele, ceea ce nu au făcut, s-ar fi ajuns probabil la o îngreunare a descoperirii aflării adevărului.

Cu toate acestea, inculpaţii procedând la modul acesta atipic, rămân în zona unde se pretinde că au săvârşit infracţiunile. Consideră că, din tot ansamblul probator, nu s-a conturat cu certitudine existenţa acelei opuneri la intrarea în imobilul respectiv, şi cu atât mai puţin o violare de domiciliu a inculpaţilor, pentru a se putea reţine o agravantă, fie într-una dintre modalităţile în care s-ar schimba încadrarea, fie în cealaltă.

Dincolo de toate aceste chestiuni, precizează că inculpaţii din data de 27.01.2015 şi-au asumat vina, şi au depus pe numele persoanei vătămate, o recipisă la CEC, cu diferenţa de sumă care a fost ridicată de la unul dintre inculpaţi, respectiv G. R., şi suma pe care o pretindea persoana vătămată, şi mai mult, deşi aceasta nu a solicitat, inculpaţii au înţeles să o şi despăgubească în plus, pe persoana vătămată, pentru suferinţa produsă.

Deşi legiuitorul, exclude ca şi reţinerea de circumstanţe atenuante, plata daunelor civile, în modalitatea prevăzută la art. 75 al. 1 lit. d cp, respectiv pentru anumite infracţiuni, indiferent dacă s-a plătit sau nu; totuşi, există art. 75 al. 2 lit. a Cp, în sensul că inculpaţii au încercat să diminueze consecinţele producerii faptei, fiind o circumstanţă atenuantă, care solicită a fi reţinută.

De asemenea, menţionează că instanţa urmează a face concursul între circumstanţa atenuantă, care urmează a fi reţinută, dispoziţiile art. 374 al. 4 cpp, art. 375 şi a art. 396 al. 10 cpp şi dispoziţiile art. 77 lit. a cp, cu privire la săvârşirea faptei, ca şi circumstanţă agravantă, respectiv cei trei inculpaţi împreună.

Noul Cp prevede cât de multe circumstanţe atenuante se reţin, şi doar o singură reducere a pedepsei se poate face, dar prevăzând o procedură simplificată, pentru procedura recunoaşterii, această reţinere a circumstanţelor atenuante, nu exclude procedura recunoaşterii, şi atunci, după ce se va lua act de procedura recunoaşterii, şi stabilind care sunt limitele de pedeapsă în această procedură simplificată, abia atunci se va face concursul între circumstanțele atenuante şi acea circumstanţă agravantă de la art. 77 cp.

Procedând în atare manieră, din punctul său de vedere, modalitatea de executare a pedepsei care urmează a fi aplica inculpaţilor, urmează să fie cea prevăzută de art. 91 cp, respectiv suspendarea sub supraveghere.

Întrucât, inculpaţii sunt la prima faptă cu caracter penal, nu regăsim în rechizitoriu alte condamnări anterioare, ci doar în evidenţa operativă, iar de cinci săptămâni de când au fost săvârşite faptele, nu mai apar noutăţi în acele evidenţe operative, iar din evidenţa operativă din 2013, unde doi dintre inculpaţi, respectiv S. I. şi G. R., ar fi figurat că s-ar fi sustras la un moment dat unor cercetări, privind tot o infracţiune de tâlhărie.

Şi, din punctul său de vedere, în condiţiile în care nu au fost înscrise în cazier, punerea în mişcare a acţiunii penale. Iar, inculpaţii au fost trimişi foarte repede cu celeritate în instanţă, organul de urmărire penală nemaifăcând demersuri dacă acele chestiuni au fost lămurite sau nu, şi atunci, mergând pe acest raţionament, apreciază că, este evident că urmează a se constata că nu au alte antecedente penale, nu au avut alte confruntări cu legea penală.

Din acest punct de vedere, dacă aceste menţiuni în evidenţa operativă, erau suficiente pentru conturarea unor indicii, sau motivarea unor măsuri preventive, în faza de judecată, pe fond, urmează a se constata această situaţie.

De asemenea, menţionează că inculpaţii au familii, respectiv S. I. are 4 copii în întreţinere, iar G. R. şi G. Ş., fiecare câte doi copii în întreţinere, persoane care sunt exclusiv ajutate de aceşti inculpaţi, care ei sunt cei care obţin veniturile în familiile din care provin, solicitând ca şi această chestiune să fie luată în considerare de către instanţă.

Totodată, precizează că inculpaţii şi-au exprimat şi consimţământul, în măsura în care se va dispune o atare sancţiune, să fie de acord cu muncă neremunerată, în folosul comunităţii.

Iar, ca şi caracter şi reparator şi sancţionator, şi de prevenţie, o atare modalitate de pedepsire, apreciază că este cea mai utilă, iar inculpaţii au conştientizat cât de gravă a fost fapta pe care au făcut-o, în condiţiile în care au stat o lună de zile în închisoare, fără să mai fi stat vreodată până atunci, au înţeles să recupereze prejudiciul, atitudinea avută în faţa instanţei, care spune multe despre această conştientizare a pericolului social al faptei, şi a conduitei inculpaţilor; iar, pe viitor, în măsura în care se vor impune acele obligaţii prev. la art. 91 şi urm. Cp, nu mai există posibilitatea ca aceştia să mai săvârşească infracţiuni, de nici un fel.

Pe aceste considerente, solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice, aşa cum a solicitat-o, condamnarea inculpaţilor, reţinând ca şi pedeapsă, condamnarea lor cu suspendare sub supraveghere, prev. de art. 91 cp.

Iar, în măsura în care se va dispune asupra acestei situaţii, solicită a se constata că măsura arestării preventive nu mai subzistă şi urmează a fi respinsă această solicitare.

Apărătorul inculpaţilor, av. ales M., menţionează că, achiesează la concluziile puse de către colegul său, d-ul av. R.. Iar, cu privire la măsura arestului preventiv, de asemenea, consideră că nu se mai impune; mai mult decât atât, faza de judecată fiind epuizată, inculpaţii au înţeles să uziteze de procedura simplificată, prin urmare, nu se mai impune.

Apărătorul inculpatului G. Ş., av. ales F., în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează să-i fie aplicată inculpatului, solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice aşa cum a solicitat-o, pe baza argumentelor pe care le-a învederat, şi la individualizare, solicită a se avea în vedere atipicitatea săvârşirii acestei fapte, menţinând ceea ce spunea anterior referitor la intenţia iniţială a inculpaţilor.

Solicită a se avea în vedere faptul că nu s-au întrebuinţat violenţe sau ameninţări deosebite. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul G. Ş., precizează că, neîndoielnic acesta nu i-a adresa nimic persoanei vătămate, ceea ce rezultă din probele învederate anterior, faptul că, în permanenţă, dacă se va merge pe susţinerea persoanei vătămate de astăzi, că ar fi fost undeva în hol, dar, în momentul 2, când au reintrat şi susţine că l-ar fi văzut prin geamul uşii de la hol, şi nu a avut posibilitatea în momentul consumării faptei, nici să-l audă, pentru că, în afara faptului că, persoana vătămată susţine că inculpatul S. I., l-ar fi ameninţat, care a constata în faptul că i-a reproşat pe un ton ridicat, faptul că are bani şi a minţit că nu are bani în casă, şi solicită a se avea în vedere contribuţia efectivă pe care inculpatul G. Ş., a avut-o la săvârşirea acestei fapte, contribuţie care nu poate fi dedusă, decât prin interpretarea obiectivă a probatoriului de la dosar.

Sens în care, la momentul la care instanţa va proceda la individualizare, solicită a se avea în vedere toate susţinerile, atât referitoare la schimbarea de încadrare, cât şi cu privire la modalitatea şi contribuţia efectivă la săvârşirea activităţii de sustragere a banilor.

De asemenea, solicită a se avea în vedere şi faptul că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, i-a fost destul de când stă în arest, şi nu-i vine să creadă că a putut să ajungă aici, întrucât a pornit de la ideea de a obţine bani mai puţin ortodoxe, şi nici nu i-a trecut prin minte că se vor întrebuinţa violenţe, adevărul fiind că dacă inculpaţii ar fi avut intenţia să tâlhărească persoana vătămată, şi ar fi intrat cu această intenţie, o făceau din start, nu stăteau mai mult de o oră, mai ales că persoana vătămată se afla în imposibilitatea de a se apăra, iar acesta a avut posibilitatea şi între cele două intrări şi ieşiri ale inculpaţilor, să sune la 112.

Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, şi nu a contribuit în mod direct la această sustragere, precum şi că el este cel care a dat telefon la poliţie, şi a chemat poliţia, pentru că, dacă ar fi conştientizat gravitatea faptei, care i s-a reţinut ulterior prin rechizitoriu, cu siguranţă că nu ar fi făcut lucrul acesta.

Faţă de toate acestea, solicită ca prin schimbarea încadrării juridice a faptei, inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, prev. de art. 91 cp, reţinându-se şi faptul că inculpatul şi-a exprimat acordul privind efectuarea de muncă în folosul comunităţii, şi crede că, obligaţiile pe care instanţa le va institui prin această modalitate de executare a pedepsei, alături de arestul preventiv, îi sunt suficiente, atât din punct de vedere punitiv, cât şi educativ al măsurii pe care instanţa, o va lua.

Cu privire la măsura arestului preventiv, menţionează că, atâta vreme cât a solicitat ca inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, aceasta înseamnă că înţelege să solicite punerea de îndată în libertate a inculpatului, şi să-i fie revocat restul de zile pe care le mai are.

Reprezentanta Ministerului Public, în replică, cu privire la circumstanţele atenuante, apreciază că nu se poate reţine art. 75 al. 2 lit. a cp – acoperirea integrală a prejudiciului, ca un efort depus de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracţiunii, de vreme ce legea nu ne permite să aplicăm circumstanţă atenuantă pe lit. d, în cazul infracţiunilor de tâlhărie; întrucât apreciază că la al. 2 lit. a este vorba de un alt gen de efort, nu de acoperirea prejudiciului.

Apărătorul inculpatului G. Ş., av. ales F., menţionează că, acceptă ideea lansată de către doamna procuror, însă instanţa nu va putea face abstracţie de faptul că au recuperat prejudiciul, în sensul că, au dezdăunat partea civilă, şi cu privire la daunele morale, aşa cum au convenit, şi poziţia persoanei vătămate de astăzi, care sunt tot împrejurări care trebuie avute în vedere de către instanţă, întrucât nu pot fi avute în vedere numai împrejurările care au favorizat săvârşirea faptei, ci şi împrejurările ulterioare şi atitudinea faţă de fapta săvârşită, a inculpatului.

Reprezentanta Ministerului Public, menţionează că acestea trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei, dar nu la aplicarea de circumstanţe atenuante.

În baza art. 389 cpp, Preşedintele acordă inculpaţilor ultimul cuvânt, personal.

Având ultimul cuvânt, inculpatul S. I., în primul rând menţionează că înțelege să-şi ceară iertare, solicitând persoanei vătămate să-l ierte şi să-l scuze; de asemenea, îşi certe iertare şi faţă de instanţă, şi precizează că doreşte să fie acasă cu familia sa, pentru că sunt 5 săptămâni de când se află în arest, şi i-a fost destul pentru a se învăţa minte, pentru fapta pe care a comis-o; şi s-a învăţat minte, şi a avut timp să se gândească că nu a fost bine ceea ce a făcut; dar, promite sincer, şi din suflet, că nu se va mai repeta asta niciodată, o să muncească cinstit, dar are nevoie să se ducă acasă la familia sa, întrucât are patru copii, şi trebuie să-i întreţină şi pe ei.

La întrebarea instanţei, precizează că domiciliază în mun. Arad, …

Având ultimul cuvânt, inculpatul G. R., de asemenea, arată că doreşte să-şi ceară iertare de la persoana vătămată, pentru care a lucrat; de asemenea, îşi certe iertare şi faţă de instanţă, şi precizează că i-a fost foarte greu, în timpul acesta în care a fost arestat, are doi copii, pe care doreşte să-i crească, şi să fie lângă ei, iar de acum încolo nu va mai repeta aceeași greşeală.

La întrebarea instanţei, precizează că domiciliază în mun. Arad, ….

Având ultimul cuvânt, inculpatul G. Ş., menţionează că îşi cere mii de scuze în legătură cu persoana vătămată pentru care a lucrat; precizează că are două fete, i-a fost destul cât a fost în arest, şi îi pare foarte rău; i-a fost destul de greu acolo, doreşte să fie lângă părinţii şi copii săi; îşi cere scuze şi faţă de instanţă, şi precizează că îi pare rău pentru ceea ce a făcut.

La întrebarea instanţei, precizează că domiciliază în loc. Nădlac, …..

Instanţa declară închise dezbaterile şi reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 143/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul 528/306/2015 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:

S. I.N, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 233 alin. 1 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. f C.pen. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a C.pen.

G. R., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art.233 alin. 1 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. f C.pen. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a C.pen.

G. Ş., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin. 1 C.pen. rap. la art. 233 alin. 1 C.pen., art. 234 alin. 1 lit. f C.pen. cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a C.pen.

În actul de sesizare a fost reținută următoarea situație de fapt:

Inculpatul S. I. la data de 10.01.2015 împreună cu inculpaţii G. R.şi G. Ş., a pătruns în locuinţa persoanei vătămate M. N., situată în Sibiu, …, a îmbrâncit-o pe persoana vătămată şi având o atitudine ameninţătoare a deposedat-o pe aceasta de suma de 5250 de lei.

Inculpatul G. R. la data de 10.01.2015 a pătruns împreună cu inculpaţii S. I. şi G.Ş. în locuinţa persoanei vătămate M. N., situată în Sibiu, …, şi prin prezenţa şi încurajarea sa în sensul solicitării pe un ton dur ca persoana vătămată să remită suma solicitată a înlesnit săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată de către inculpatul S. I..

Inculpatul G. Ş. la data de 10.01.2015 a pătruns împreună cu inculpaţii S. I.şi G.R.în locuinţa persoanei vătămate M. N., situată în Sibiu, …., şi prin prezenţa şi încurajarea sa în sensul solicitării pe un ton dur ca persoana vătămată să remită suma solicitată a înlesnit săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată de către inculpatul S. I..

Situația de fapt expusă în rechizitoriu se bazează pe următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală:

-Proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică (17-43);

-Declaraţiile persoanei vătămate M. N. (f.47-54);

-Dovadă de predare a sumei de 4455 de lei către persoana vătămată M. N. (f.56);

-Proces-verbal de verificare a persoanei vătămate în evidenţele Centrului de dializă S.C D. R. S.R.L. (f.57-58);

-Declaraţia martorului G. Ş. (f.62-65);

-Declaraţia martorului S. L. (f.71-75);

-Dovadă de ridicare a sumei de 4455 de lei de la martorul Samu Lajos (f.78);

-Declaraţia martorului G. L. (f.85-88);

-Declaraţia martorului M. O. (f.91-94);

-Declaraţia martorului P. D. G. (f.95-96);

-Declaraţia martorului C. Ş. (f.97-98);

-Proces-verbal de efectuare a percheziţiei autoturismelor şi planşă fotografică (f.162-170);

-Declaraţiile inculpaţilor S. I. (f.100-106).

-Declaraţiile inculpaţilor G. R. (f.138-141).

-Declaraţiile inculpaţilor G. Ş. (f.176-180).

La data de 22.01.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpaţi şi în temeiul art. 348 Cpp raportat la art. 207 alin. 4 Cpp a menţinut măsura arestării preventive a acestora. În temeiul art. 242 alin. 2 Cpp judecătorul de cameră preliminară a respins cererea celor trei inculpaţi de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.

La data de 02.02.2015 judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 242 alin. 2 Cpp a respins cererea celor trei inculpaţi de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar pe cauţiune.

La data de 16.02.2015 judecătorul de cameră preliminară, în prezenţa tuturor părţilor din dosar în temeiul art. 346 alin. 2 Cpp a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 143/P/2015 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor: S. I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art.233 alin.1 C.pen., art. 234 alin.1 lit. f C.pen. cu aplicarea art.77 alin. 1 lit. a C.pen. GABOR RUPI, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin.1 C.pen. rap. la art.233 alin.1 C.pen., art. 234 alin.1 lit. f C.pen. cu aplicarea art.77 alin. 1 lit. a C.pen. G.Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, faptă prev. şi ped. de art. 48 alin.1 C.pen. rap. la art.233 alin.1 C.pen., art. 234 alin.1 lit. f C.pen. cu aplicarea art.77 alin. 1 lit. a C.pen. a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii S. I., G. R. şi G. Ş., fixând prim termen de judecată, pentru celeritatea procedurii, având în vedere starea de arest preventiv a celor trei inculpaţi, data de 16.02.2015, dat fiind faptul că erau prezente toate părţile din dosar şi procedura era legal îndeplinită.

Inculpatul S. I. s-a prezentat în faţa instanţei de judecată şi, după ce s-a consultat cu avocaţii aleşi, a solicitat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 375 şi art. 396 alin. 10 Cpp, declaraţia sa expresă fiind consemnată şi ataşată separat la dosarul cauzei (f. 87-88 di), procedându-se astfel la judecarea cauzei potrivit procedurii de recunoaştere a învinuirii, în ceea ce îl priveşte pe inculpat.

Inculpatul G. R. s-a prezentat în faţa instanţei de judecată şi, după ce s-a consultat cu avocaţii aleşi, a solicitat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 375 şi art. 396 alin. 10 Cpp, declaraţia sa expresă fiind consemnată şi ataşată separat la dosarul cauzei (f. 90-91 di), procedându-se astfel la judecarea cauzei potrivit procedurii de recunoaştere a învinuirii, în ceea ce îl priveşte pe inculpat.

Inculpatul G. Ş. s-a prezentat în faţa instanţei de judecată şi, după ce s-a consultat cu avocaţii aleşi, a solicitat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 375 şi art. 396 alin. 10 Cpp, declaraţia sa expresă fiind consemnată şi ataşată separat la dosarul cauzei (f. 93-94 di), procedându-se astfel la judecarea cauzei potrivit procedurii de recunoaştere a învinuirii, în ceea ce îl priveşte pe inculpat.

Persoana vătămată M. N. a precizat că nu îşi mai menţine constituirea de parte civilă cu suma de 795 lei, reprezentând suma de bani sustrasă şi nerecuperată iniţial, întrucât această sumă i-a fost achitată de către cei trei inculpaţii, plus 1.000 lei daune morale, prin procesul verbal de mediere din 13.02.2015, depus la dosarul cauzei în original (f. 84-85 di).

În cursul judecăţii s-au depus la dosarul cauzei: procesul verbal de mediere din 13.02.2015, depus la dosarul cauzei în original (f. 84-85 di), declaraţie inculpatul S.I. (f. 87-88 di), declaraţie inculpatul G. R. (f. 90-91 di), declaraţie inculpatul G. Ş. (f. 93-94 di), declaraţie persoana vătămată M. NI. (f. 96-100 di).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că:

În fapt,

La data de 10.01.2015, în jurul orelor 13:00 inculpaţii S. I., G. R.şi G.ŞT. s-au prezentat la locuinţa persoanei vătămate M.NI.E situată în Sibiu, …, şi au susţinut că au efectuat o lucrare de reparaţie a scocurilor la imobilul învecinat, situat la nr. 63, aparţinând martorului C. Ş., ocazie cu care au deteriorat o porţiune din scocul montat pe imobilul aparţinând persoanei vătămate.

Cei trei inculpaţi i-au solicitat persoanei vătămate să le permită să efectueze reparaţia pe cheltuiala lor, M. N. fiind de acord cu această solicitare, fără însă a le permite accesul în curtea locuinţei sale.

Cei trei inculpaţi, folosindu-se de o scară montată pe trotuar şi peste gardul ce împrejmuia locuinţa persoanei vătămate au înlocuit aproximativ 8-10 metri de scocuri montate pe imobilul aparţinând persoanei vătămate.

După aproximativ 10 minute cei trei inculpaţi au sunat din nou la poarta persoanei vătămate şi i-au solicitat acesteia să le permită accesul în curtea imobilului pentru a lua o bucată de scoc care le căzuse pe sol în timpul efectuării lucrării.

Persoana vătămată s-a deplasat spre poarta imobilului pe care a descuiat-o observând totodată că pe sol, între peretele casei şi gardul ce împrejmuieşte imobilul se afla o bucată de scoc de aproximativ un metru lungime.

Cei trei inculpaţi au intrat în curtea imobilului aparţinând persoanei vătămate după care i-au solicitat acesteia să le permită să aducă şi scara în curte pentru a putea monta pe streşina casei bucata de scoc căzută.

M. N. le-a permis să aducă scara în curte după care a intrat în locuinţă. După câteva minute persoana vătămată a fost chemată din nou de către cei trei inculpaţi care i-au spus că au terminat lucrarea.

Persoana vătămată a ieşit în curte şi, văzând că cei trei inculpaţi i-au înlocuit aproximativ 8-10 metri de scoc le-a spus acestora că nu le-a solicitat să efectueze această lucrare şi nu are bani să le plătească.

Cei trei inculpaţi au intrat în locuinţa persoanei vătămate, fără acordul acesteia, susţinând că trebuie să facă un calcul pentru a stabili costul lucrării, transmiţându-i  totodată că un metru de scoc costă aproximativ 800 de lei.

Persoana vătămată, văzând că aceştia au intrat în locuinţa sa şi, pe un ton insistent şi ameninţător, îi cereau banii pe o lucrare pe care nu o comandase, a încercat să anunţe SNUAU 112.

În acest sens a ridicat receptorul telefonului fix aflat în holul imobilului şi a încercat să formeze numărul de urgenţă 112. Inculpatul S. I. i-a smuls receptorul telefonului din mână şi l-a pus înapoi pe aparat după care a împins-o pe persoana vătămată spre sufrageria imobilului.

Inculpaţii G. R. şi G. Ş. au rămas în holul imobilului în timp ce inculpatul S. I. s-a deplasat cu persoana vătămată în sufragerie cerându-i acesteia pe un ton insistent să-i remită suma de 10.000 de lei reprezentând costul lucrării.

Inculpatul S. I. a luat o bucată de hârtie pe care a făcut un calcul după care i-a solicitat persoanei vătămate suma de 8000 de lei reprezentând costul lucrării.

Persoana vătămată le-a spus inculpaţilor că nu are bani în casă şi, chiar dacă ar avea, nu le-ar plăti pe motiv că nu a solicitat efectuarea lucrării de înlocuire a scocurilor.

Inculpatul S. I. i-a solicitat persoanei vătămate să caute prin casă bani după care a început el însuşi să caute prin mobilierul şi obiectele aflate în imobil.

Inculpaţii G. R. şi G. Ş. au solicitat persoanei vătămate să le remită suma de 4000 de lei după care, într-un final, i-au cerut acesteia doar 100 de lei.

Persoana vătămată le-a spus inculpaţilor că are doar 50 de lei în portmoneu sumă de bani pe care este dispusă să le-o dea.

Inculpatul S. I. a scos telefonul mobil şi a efectuat un apel telefonic discutând cu o persoană despre care a susţinut că este şeful lor şi i-a înmânat telefonul mobil persoanei vătămate pentru a discuta cu acea persoană.

Persoana vătămată M.N. a luat telefonul mobil, iar persoana apelată de către inculpatul S. I. i-a transmis acestuia să plătească suma de bani solicitată de către cei trei inculpaţi întrucât, în caz contrar, vor veni peste acesta în casă şi îl vor forţa să le dea banii sau îi vor sparge geamurile locuinţei.

După terminarea convorbirii, fiind intimidată de ameninţările proferate şi de atitudinea celor trei inculpaţi care îi solicitau pe un ton insistent să le remită diverse sume de bani reprezentând costul lucrării efectuate, persoana vătămată s-a deplasat într-o camera alăturată unde avea portmoneul lăsat pe un birou şi a scos din acesta suma de 50 de lei. Inculpaţii i-au solicitat din nou persoanei vătămate să caute bani prin casă moment în care persoana vătămată a scos telefonul mobil din buzunar spunându-le celor trei inculpaţi că vrea să îl sune pe fiul său, martorul M.O., ca să-i aducă bani.

Inculpatul S.I. i-a luat telefonul mobil din mână după care l-a aruncat pe soba din sufragerie, însă tot acesta a fost cel care a restituit telefonul mobil persoanei vătămate, solicitându-i să nu sune pe nimeni.

Ulterior, unul dintre inculpaţi a închis cu cheia uşa de la intrarea din verandă în holul locuinţei.

Inculpatul Samu Ioan a intrat în camera alăturată sufrageriei, unde se afla biroul de pe care persoana vătămată a luat portmoneul şi, văzând pe birou două plicuri în care se aflau sume de bani, respectiv 300 de lei şi 50 de lei, a devenit nervos, a luat banii din plicuri după care a căutat printre documentele aflate în sertarul biroului găsind încă două plicuri ce conţineau sume de bani. A luat sumele din cele două plicuri aflate în sertarul imobilului, respectiv 2.900 şi 2.000 de lei după care, împreună cu inculpaţii G. R. şi G. Ş. au părăsit în fugă locuinţa aparţinând persoanei vătămate.

După ce inculpaţii au părăsit imobilul persoana vătămată a anunţat prin SNUAU 112 cele întâmplate şi l-a sunat pe fiul său, martorul M. O..

Situaţia de fapt astfel reţinută de către instanță şi vinovăţia celor trei inculpaţi în săvârşirea faptelor de tâlhărie calificată şi complicitate la tâlhărie calificată rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv: Proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă fotografică (17-43); Declaraţiile persoanei vătămate M. N. (f.47-54); Dovadă de predare a sumei de 4455 de lei către persoana vătămată M. N. (f.56); Proces-verbal de verificare a persoanei vătămate în evidenţele Centrului de dializă S.C D. R. S.R.L. (f.57-58); Declaraţia martorului G. Ş. (f.62-65); Declaraţia martorului S. L. (f.71-75); Dovadă de ridicare a sumei de 4455 de lei de la martorul S.L.(f.78); Declaraţia martorului G. L. (f.85-88); Declaraţia martorului M. O. (f.91-94); Declaraţia martorului P. D. G. (f.95-96); Declaraţia martorului C. Ş.(f.97-98); Proces-verbal de efectuare a percheziţiei autoturismelor şi planşă fotografică (f.162-170); Declaraţiile inculpaţilor S. I. (f.100-106), Declaraţiile inculpaţilor G. R. (f.138-141), Declaraţiile inculpaţilor G. Ş. (f.176-180), coroborate cu probele din cursul judecăţii, respectiv procesul verbal de mediere din 13.02.2015, depus la dosarul cauzei în original (f. 84-85 di), declaraţie inculpatul S. I. (f. 87-88 di), declaraţie inculpatul G. R. (f. 90-91 di), declaraţie inculpatul G. Ş. (f. 93-94 di), prin care cei trei inculpaţi recunosc în totalitate faptele astfel cum au fost ele descrise în rechizitoriu de către procuror, şi cu declaraţia persoanei vătămate M.N.(f. 96-100 di).

Astfel, instanţa reţine faptul că cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată la locuinţa persoanei vătămate au fost identificate şi relevate mai multe urme papilare de pe suprafaţa exterioară a uşii de acces în locuinţă, de pe suprafaţa uşii de acces  în sufragerie precum şi de pe un plic inscripţionat RCS RDS aflat pe biroul din locuinţa persoanei vătămate în care aceasta a susţinut că avea o sumă de bani ce a fost luată de către inculpaţi.

Totodată, s-a constatat că sertarele biroului erau trase iar bunurile din interior răvăşite.

Potrivit concluziilor Raportului de constatare criminalistică nr. … din 11.01.2015 întocmit de către I.P.J. Sibiu – Serviciul Criminalistic, urmele papilare identificate şi relevate de pe suprafaţa exterioară a uşii de acces în locuinţa persoanei vătămate au fost create de relieful papilar al palmelor inculpatului S. I. după cum urmează: de relieful papilar al zonelor hipotenară, digito-palmară, tenară ale palmei stângi, respectiv de relieful papilar al degetului mic de la mâna stângă.

Totodată, potrivit concluziilor Raportului de constatare criminalistică nr. … din 11.01.2015 întocmit de către I.P.J. Sibiu – Serviciul Criminalistic, urmele papilare identificate şi relevate de pe suprafaţa exterioară a uşii de acces în locuinţa persoanei vătămate au fost create de relieful papilar al degetelor inculpatului G. R.după cum urmează: urmele relevate de pe suprafaţa uşii de acces în sufragerie au fost create de relieful papilar al degetelor inelar, mijlociu, arătător de la mâna stângă iar urma papilară relevată de pe un plic inscripţionat RCS RDS, aflat pe biroul din locuinţa persoanei vătămate, a fost creată de relieful papilar al degetului mare de la mâna stângă.

Instanţa constată că pe baza semnalmentelor furnizate de către persoana vătămată, organele de poliţie au reuşit să îi identifice pe trei inculpaţi, care erau cazaţi la Pensiunea Corina împreună cu martorii G. Ş., S. L. şi G. L..

Fiind audiaţi în cursul urmăririi penale de către organele de poliţie martorii G.Ş, S.L. şi G. L. au declarat că în data de 06.01.2015, în cursul serii, au plecat din municipiul Arad spre Sibiu împreună cu inculpaţii S. I., G. R. şi G. Ş. cu două autoturisme marca Mercedes Vito, înmatriculate în Ungaria, unul de culoare albă, folosit de către echipa formată din cei trei martori şi unul de culoare albastră, folosit de către cei trei inculpaţi, pentru a căuta de lucru.

Până în data de 10.01.2015 cei trei martori susţin că nu au efectuat nicio lucrare în municipiul Sibiu.

Potrivit declaraţiei martorului S. L. în data de 10.01.2015, în cursul după-amiezii, s-a întâlnit cu cei trei inculpaţi şi a aflat de la aceştia  că au efectuat o lucrare şi au câştigat suma de aproximativ 4000 de lei.

Acelaşi martor susţine că în cursul serii la pensiunea unde erau cazaţi a izbucnit un scandal între grupul lor şi alte persoane. A observat că uşa de acces în camera unde erau cazaţi cei trei inculpaţi era spartă şi, întrucât nu se afla nicio persoană înăuntru, şi cunoştea de la inculpatul G. R. că a ascuns banii obţinuţi de la lucrarea efectuată în cursul zilei în geanta cu haine, a luat suma de 4.455 de lei pe care a găsit-o în geantă, pentru a nu fi luată de către alte persoane aflate în pensiune.

Cu ocazia controlului corporal efectuat la sediul Poliţiei Municipiului Sibiu a fost găsită asupra martorului S. L. suma de 4.455 lei, sumă de bani ce a fost ridicată de către organele de poliţie şi restituită persoanei vătămate M. N..

Instanţa reţine şi faptul că în cursul urmăririi penale inculpaţii S. I., G. R. şi G.Ş. au negat săvârşirea faptei reţinute în sarcina lor, potrivit declaraţiilor inculpaţilor S. I. (f.100-106), G. R. (f.138-141), G. Ş. (f.176-180).

Astfel, inculpatul S. I a declarat că a discutat cu persoana vătămată M N. despre o lucrare de reparaţie a scocurilor ce implica înlocuirea a aproximativ 10-11 metri de scocuri, aspect cu care persoana vătămată fost de acord, fără însă a stabili un preţ înainte de începerea lucrării.

După terminarea lucrării inculpatul susţine că a intrat în locuinţa persoanei vătămate împreună cu inculpatul G. R.pentru a calcula costul lucrării. După ce a efectuat un calcul i-a transmis persoanei vătămate faptul că lucrarea costă 3.950 de lei, sumă cu care aceasta nu a fost de acord remiţându-le suma de 350 de lei. Inculpatul susţine că i-a arătat persoanei vătămate calculul efectuat iar aceasta s-a lămurit fiind de acord să le plătească şi diferenţa până la suma 3.950 de lei.

Inculpatul Samu Ioan susţine că nu i-a interzis persoanei vătămate să efectueze apeluri telefonice şi nu a căutat personal sume de bani în locuinţa persoanei vătămate.

În ceea ce îl priveşte pe G. Ş. inculpatul a declarat că acesta nu a intrat în primă fază în locuinţa persoanei vătămate, ocupându-se de strângerea sculelor folosite la efectuarea lucrării însă a intrat în locuinţă în timpul discuţiilor pe care le-a avut cu persoana vătămată M.N..

Inculpatul G. R. susţine de asemenea că M. N. a fost de acord cu efectuarea lucrării care presupunea înlocuirea a aproximativ 10-11 metri de scoc, fără să stabilească de la început costul lucrării.

Când lucrarea era spre finalizare, susţine inculpatul G. R., a intrat împreună cu S.I.în locuinţa persoanei vătămate pentru a calcula costul acesteia. După efectuarea calcului inculpatul S. I. i-a transmis persoanei vătămate că lucrarea costă 3950 de lei.

Potrivit inculpatului persoana vătămată a înţeles greşit suma şi le-a dat iniţial doar 350 de lei însă ulterior a mers într-o altă cameră  a locuinţei de unde a revenit cu suma de 3600 de lei.

Inculpatul G. R a declarat organelor de poliţie că lucrarea efectuată costă în mod normal între 600 şi 900 de lei, iar inculpatul S I a greşit când i-a cerut persoanei vătămate suma de 3950 de lei.

Inculpatul G Ş. susţine că persoana vătămată M. N. a fost de acord cu efectuarea lucrării care presupunea înlocuirea a aproximativ 10-11 metri de scocuri şi le-a permis accesul în curte. După finalizarea lucrării, susţine inculpatul, G. R.şi S.I. au intrat împreună cu persoana vătămată în locuinţa acesteia pentru a calcula costul lucrării.

După aproximativ 5-10 minute inculpatul G.Ş. susţine că a intrat şi el în locuinţă însă doar în verandă, după care a ieşit în curtea imobilului unde i-a aşteptat pe ceilalţi doi inculpaţi.

În cursul judecăţii, cei trei inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor din cursul urmăririi penale şi au arătat că „recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina mea, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare al instanţei…nu doresc să dau alte declaraţii în cauză”, declaraţie inculpatul S. I. (f. 87-88 di), G. R. (f. 90-91 di), G. Ş. (f. 93-94 di).

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale (f. 47-54 dup) a persoanei vătămate M. N., acesta a declarat că nu a fost lovită de către cei trei inculpaţi, ci doar bruscată în interiorul locuinţei. Aceasta a precizat că suma totală sustrasă de către cei trei inculpaţi este de 5.250 de lei din care i-a fost restituită suma de 4.455, fapt pentru care se constituie parte civilă în cauză cu suma de 795 de lei.

În faţa instanţei de judecată, cu ocazia audierii sale pentru stabilirea corectă a încadrării juridice a faptelor pentru cei trei inculpaţi potrivit art. 377 alin. 5 Cpp, persoana vătămată (f. 96-100 di) a dat o declaraţie foarte detaliată asupra faptelor din data de 10.01.2015, declaraţie care se coroborează cu restul probelor administrate în dosar, prin care a arătat că: „Eu fac dializa o zi da, una nu, la un centru medical, în acea zi am venit de la dializa şi m-am culcat, pentru că de acolo am venit epuizat pentru că acolo iţi scoate tot lichidul din corp, plus sângele se filtrează, se scot toate toxinele. Pe la ora 12-12.30 m-am întors acasă. În timp ce voiam sa dorm, a sunat cineva la poarta, fereastra mea fata de gard este 1 metru si ceva distanta, m-am uitat pe geam şi am văzut pe un tânăr mai înalt subţire, care mi-a făcut semn sa deschid geamul sa-mi spună ceva. Am spus ca nu pot, ca sunt venit de la spital, sunt dezbrăcat…mi-a stricat scocul, şi l-am întrebat ca ce sa fac, iar el mi-a spus ca vrea sa-1 repare. Reparaţia se putea face din strada, să pună scara să se urce sa îndrepte ce a stricat. Eu nu am văzut acea strica de scoc despre care se făcea vorbire. Am rămas in casa si m-am culcat din nou. După câteva minute a sunat din nou la poarta, m-am apropiat din nou de geam, si mi-a spus sa-i dau o cârpa uscata, ca sunt 2 ţigle sparte, să intre în pod la mine sa le monteze, sa caute ţiglele asemănătoare. Eu i-am spus ca nu are ce caută la mine in pod. I-am aruncat de peste gard cârpa solicitata. Afară în fata casei nu l-am văzut decât pe domnul prezent astăzi in sala subţirel si înalt, in speţa S. I..

M-a sunat din nou acest domn că a căzut un scoc în curte şi să-i dau drumul in curte pentru a-1 lua. În timpul acesta am auzit ca se lucra la scoc, am fost disperat, m-am îmbrăcat şi am ieşit afară, am văzut ca le trăgea si le smulgea. Precizez că G. R. ţinea scara şi G.Ş.era urcat pe scara la scocuri.

Precizez ca nu reţin cum ii cheamă, numele fiind spuse de către instanţa, doar ca un bărbat mai mic şi nebărbierit si grăsuţ ţinea scara, iar celalalt era urcat pe scara. Am întrebat ce fac acolo, ca nu le-am dat nicio comandă, ca eu nu ii plătesc, pentru ca scocurile sunt bune. Am deschis poarta si cel înalt subţire a luat scocul si 1-a aruncat in strada după o conducta de gaz, aceasta locaţie era undeva în spatele fostului Tribunal de pe str. Bach.

Prima parte din scoc era deja scoasa şi aruncata, am văzut ulterior aceasta, pentru ca era călcata în picioare, îndoită si strâmbată pentru a nu se mai putea folosi. Le-am spus ca nu ii plătesc pentru ca eu nu am solicitat sa mi se facă nicio lucrare. În acele momente era intrat in curte d-ul S.I., cel înalt şi slăbuţ, el fiind şi cel care a luat scocul şi 1-a aruncat după conducta de gaz. Acesta a început sa mă învăluie cu tot felul de vorbe, că lasă că facem noi, ca sa le fac un ceai sau sa le dau apa, răspunzându-le ca eu nu fac aşa ceva.

Văzând acestea eram disperat, am dat sa intru în casa, şi au venit după mine toţi trei, dar primul a fost tot cel înalt, am intrat în sală, iar cel înalt s-a dus direct în sufragerie de parcă era casa lui. A spus că face socoteala costului lucrării efectuate la scocuri, le-am spus că nu mă interesează pentru ca eu nu am dat nicio comanda, şi nu accept sa plătesc.

Ceilalţi doi au rămas pe sala, când spun pe sală mă refer la hol, de unde se intra direct în sufragerie. Costul lucrării mi-a fost comunicat de şeful lor, respectiv cel inalt si subţire, spunându-mi ca este suma de 11.000 lei. Le-am spus ca nu plătesc şi ca nu am bani si nu pot accepta o asemenea suma. Atunci a intervenit cel nebarbierit , cel mai scund si mai grasuţ, si mi-a spus sa dau mai puţin, respectiv 8.000 lei. A intervenit şi celălalt mai mic şi slab, să dau suma de 6.000 lei. Vorbeau cu toţii, era o harmalaie, şi eram intr-o situaţie după dializă.”

În continuare persoana vătămată a arătat în faţa instanţei de judecată că: „Ala mai mic si mai grăsuţ si nebărbierit ne-a spus sa le dau 100 lei, tocmai să vadă de unde iau eu banii din casa. M-am dus la telefonul fix de pe hol pentru a apela nr. de urgenta 112. Atunci bărbatul înalt si subţire, m-a împins şi mi-a trântit receptorul în furca spunând „nu ai ce sa vorbeşti cu nimeni,,. Atunci am scos mobilul sa-1 sun pe fiul meu, sa îmi aducă bani dar sub pretexul de a-mi veni totuşi cineva in ajutor. Iarăşi cel înalt a venit si mi-a smuls telefonul mobil din mana, 1-a trântit pe soba, de pe soba 1-a trântit pe masa, spunându-mi ca nu vorbeşti cu nimeni la telefon, întrebându-mă apoi unde lucrează fiul meu. Am încercat din nou să sunt la 112 de pe tel. fix si am fost din nou îmbrâncit tot de către bărbatul înalt şi slab, care părea a fi un fel de sef al celor 3 bărbaţi. A început acolo pe hol, cel înalt şi slab, să mă întrebe unde am banii în casă, că poate sunt în borseta, pe care o aveam pe cuier, el a luat borseta de pe cuier, bărbatul înalt şi slab, a umblat in interiorul borsetei, apoi mi-a deschis o uşa de sus de la un dulap de pe hol, spunând ca aici trebuie sa fie banii. Am spus ca nu am bani, si m-a întrebat bărbatul înalt daca am valuta, sa le dau valuta. În acele momente m-am simţit foarte rău, am 5 stant-uri la inima, si puteam face un infarct, stop cardiac. Atunci le-am spus la toţi 3 sa iasă afară din casa. Au ieşit, toţi 3 pe veranda, si mi-au închis uşa în fata pentru a nu putea ieşi după ei. Nu au închis-o cu cheia doar mi-au blocat-o în fata si nu mai puteam paraşi locuinţa. Simţindu-mă rău m-am dus în birou şi m-am aşezat pe scaun sa-mi revin. După câtva timp au deschis uşa, toţi 3 au intrat înapoi in casa si a venit după mine în încăpere cel înalt, la birou. Pe birou aveam un plic cu 300 lei, şi un alt plic cu 50 lei, pentru anumite plaţi pe care trebuia sa le fac. Am uitat un episod mai devreme sa-1 relatez, pe care îl spun in acest moment. În timp ce ţipau la mine sa le dau o anumita suma de bani, cel înalt a vorbit la telefon cu cineva, si mi-a spus „poftim vorbeşte aici la telefon,, mi-a dat telefonul lui personal, sa vorbesc cu o persoana la telefon. Acea persoana mi-a zis, „ asculta domnule daca nu plăteşti primeşti toţi ţiganii şi puradeii la tine acolo acasă,,. Am spus ca nu plătesc pentru ca nu am nici un ban, si nu am cerut aceasta lucrare. Nici in prezent nu ştiu cine a fost la telefon.”

În continuarea declaraţiei sale, persoana vătămată a arătat în faţa instanţei de judecată că: „Mă întorc la momentul din birou, unde mă aflam cu bărbatul înalt şi subţire, şi care mi-a spus ca nu am banii, si uite banii aici, mi-a smuls banii din plicurile de pe birou, spunând ca in acest birou mai trebuie sa fie si alţi bani. Ceilalţi doi erau înăuntru în casă, nu mai reţin exact unde, posibil în sufragerie, eram tulburat. Cel înalt a tras primul sertar de la birou, si a început să răscolească în hârtiile mele, iar in ultimul sertar al biroului a găsit banii mei in alte 2 plicuri, care reprezentau economiile mele şi restul de pensie, din care cheltuisem foarte puţin. Foarte agresiv a început să smulgă banii, tot individul înalt, spunându-mi uite ca ai bani aici, a luat toţi banii, au ieşit afara, am rămas singur, eu am sunat la 112, iar apoi l-am apelat pe fiul meu. A venit politia, a venit si fiul meu imediat căruia i-am spus ca am fost atacat de nişte tâlhari. ….Au avut o dubita albastră, am văzut doar când au plecat. …. Într-unul din plicurile de acolo s-au găsit de politie 2 bancnote de 50 lei, probabil nu a reuşit bărbatul să le smulgă, şi acestea au rămas în plic…Suma totală a fost 5.250 lei, din care 300 lei puşi pentru mâncarea pe care o primesc, 50 lei pentru apa, în alt plic aveam 2.900 lei pentru impozite fiind luna ianuarie mă pregăteam sa achit aceste taxe, şi restul să pun la CEC, iar in plicul celalalt se afla pensia respectiv 2.100 lei, din acest plic a smuls banii si au rămas acele 2 bancnote de 50 lei despre care am făcut vorbire mai sus… Precizez faptul ca toţi 3 vorbeau în acelaşi timp şi îmi solicitau să le dau banii, toţi cei 3 precizez ca foloseau un ton agresiv când îmi cereau să le dau banii, îmi amintesc că unul dintre ei, cel mai mic de înălţime, nebărbierit si grăsuţ, a mers la toaleta şi a luat dintr-un dulăpior o sticluţa de parfum din baie, pe care a folosit-o nevasta mea înainte de a muri. Acest lucru l-am constatat ulterior efectuării cercetării de către politie, întrucât nu m-am gândit la acel moment….Da, de fiecare data erau agresivi in vorbire si porniţi asupra mea. …Precizez că nu mi-a returnat întreaga suma lipsind suma de 795 lei. Precizez ca aceasta suma mi-a fost remisa ulterior de la avocat, care mi-au fost consemnaţi la cec, înainte de 13.02.2015 când a avut loc medierea, s-a semnat in original un document cu care m-am prezentat la cec si mi-am ridicat banii. În plus domnul avocat mi-a dat din partea inculpaţilor daune morale în cuantum de 1000 lei. …Această sumă de 1.000 lei primită ca daune morale includea de fapt nişte cheltuieli avute după incident, întrucât am avut nişte fibrilaţii, şi am dat jos scocurile puse de către cei 3 inculpaţi, erau urate, şi doresc să fie luate să nu le mai vad. A venit meseriaşul mi-a pus înapoi scocul vechi, o parte nu se putea remedia, si mi-a făcut un scoc nou pe partea care nu se putea remedia, 5 metri de scoc au fost puşi din cel vechi, şi 5 metri de scoc nou a fost pus de către meseriaş şi mi le-a instalat cum trebuie, ca un om de profesie. Precizez ca sunt absolvent de Drept la Cluj, înainte de revoluţie am fost contabil sef, sunt expert contabil, şi consultant financiar, ofer consultaţii la Forumul german în prezent, la Consistoriul Bisericii Evanghelice, şi la Căminul de bătrâni Carl Wolf….Precizez ca m-am simţit foarte rău şi am procedat în acest sens, şi m-am aşezat pe scaun in birou, iar dânşii mă urmăreau pe geam să vadă ce fac….Aveam posibilitatea sa vad doar în sufragerie, iar pe hol unde am uşa cu geam, se vedeau umbrele pe geam, cei 3 mă tot urmăreau pe mine unde caut eu banii….Da, se poate vedea, prin acel geam. Precizez ca este observabil doar locul unde stăteam eu in birou, dar nu şi locul unde se aflau plicurile de pe birou. Scaunul pe care m-am aşezat este in fata biroului si puteam fi văzut, biroul ca mobilier nu se vedea….Da, acesta m-a ameninţat şi mi-a spus uite că aici sunt bani, şi mi-ai spus ca nu sunt bani….Toţi erau înăuntru în casa. Unul era pe sufragerie, unul pe sala, respectiv pe hol, ceea ce am reţinut este că cel înalt a intrat in birou si a făcut tot ce a făcut, iar ceilalţi doi supravegheau, asistau, ce face celalalt, dar nu mai ştiu exact unde se aflau… o săptămână întreagă după evenimente, nu mi-am putut reveni, mi se părea ca-i vad la geam, ca vin cu puştile la mine, se mirau şi medicii ca nu am făcut stop cardiac, a venit si fiul meu sa doarmă cu mine.”

Deşi, iniţial, inculpaţii S. I., G. R. şi G. Ş. au negat săvârşirea faptelor, primii doi susţinând că persoana vătămată le-a remis de bunăvoie suma de 3.950 de lei, reprezentând costul lucrării, iar cel de-al treilea inculpat susţinând că nu a văzut ce s-a întâmplat în interiorul locuinţei, instanţa apreciază că săvârşirea faptelor de către aceştia rezultă din probele administrate în cauză.

Astfel, declaraţia persoanei vătămate M.N., atât din cursul urmăririi penale, cât şi din faţa instanţei de judecată se coroborează cu procesele-verbale de recunoaştere după fotografie şi planşele fotografice întocmite cu această ocazie din cuprinsul cărora rezultă că aceasta a recunoscut pe cei trei inculpaţi care au pătruns fără drept în locuinţa sa şi au deposedat-o de suma de 5.250 de lei, precum şi cu declaraţia martorului M. O., fiul persoanei vătămate, căruia aceasta i-a povestit imediat după comiterea faptei cele întâmplate, precum şi cu declaraţiile celor trei inculpaţi din faţa instanţei de judecată în care aceştia au recunoscut săvârşirea faptei penale.

Mai mult, martorul M. O. a declarat că a fost sunat imediat după comiterea faptei de către tatăl său care i-a spus că a fost tâlhărit de mai multe persoane de etnie rromă. A ajuns la domiciliul tatălui său în câteva minute iar acesta i-a povestit, în stare de şoc, faptul că trei persoane de etnie rromă au schimbat fără voia lui scocurile după care au intrat peste el în casă, l-au îmbrâncit şi i-au sustras sumele de bani pe care le avea în locuinţă.

Susţinerile persoanei vătămate se coroborează în parte şi cu declaraţiile inculpaţilor S. I. şi G. R., aceştia recunoscând că au primit de la persoana vătămată suma de 3.950 de lei, chiar dacă, potrivit declaraţiei martorului G. R., această sumă era de câteva ori mai mare decât preţul real al lucrării pe care au efectuat-o.

Totodată, prezenţa inculpaţilor la domiciliul persoanei vătămate este confirmată şi de către martorul P. D. G., care este vecin cu persoana vătămată şi care susţine că în data de 10.01.2015, în jurul amiezii, a observat un autovehicul tip microbuz, de culoare albastră, înmatriculat în Ungaria, ce se afla parcat în apropierea locuinţei sale şi un individ, posibil de etnie rromă care a făcut mai multe drumuri între imobilul unde domiciliază persoana vătămată M. N. şi autovehiculul susmenţionat.

Lipsa de reacţie a persoanei vătămate M. N. la acţiunile agresive ale celor trei inculpaţi se explică prin faptul că aceasta are o vârstă înaintată, respectiv 81 de ani, precum şi o stare de sănătate precară, suferind de diabet şi efectuând zilnic dializă la un centru medical.

De altfel, persoana vătămată a efectuat o şedinţă de hemodializă chiar în data de 10.01.2015, cu puţin timp înainte de comiterea faptei, aşa cum rezultă din procesul-verbal de verificare întocmit de către organele de poliţie şi copia fişei de tratament întocmită de S.C. D. R. S.R.L. – Centrul de Dializă Sibiu.

Instanţa este de părere că toate aceste aspecte au determinat existenţa unei stări de vulnerabilitate mărite a persoanei vătămate în faţa acţiunilor inculpaţilor şi denotă un grad de periculozitate mai mare al inculpaţilor care au profitat de această stare a persoanei vătămate, de lipsa de apărare acesteia pentru a comite infracţiunea.

În drept,

Fapta inculpatului S. I. care la data de 10.01.2015 împreună cu inculpaţii G. R. şi G. Ş., a pătruns în locuinţa persoanei vătămate M. N., situată în Sibiu, .. a îmbrâncit-o pe persoana vătămată şi având o atitudine ameninţătoare solicitându-i pe un ton răstit şi violent banii din casă şi să nu sune pe nimeni la telefonul fix şi mobil, apoi a deposedat-o pe aceasta de suma de 5.250 de lei, întruneşte atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată împreună cu mai multe persoane, prevăzută art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

Fapta inculpatului G. R. care la data de 10.01.2015 a pătruns împreună cu inculpaţii S. I.şi G.Ş. în locuinţa persoanei vătămate M. N., situată în Sibiu, …., şi prin prezenţa şi încurajarea sa, în sensul solicitării pe un ton dur ca persoana vătămată să remită suma solicitată, a înlesnit săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată de către inculpatul S. I., întruneşte atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată împreună cu mai multe persoane, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

Fapta inculpatului G. Ş. care la data de 10.01.2015 a pătruns împreună cu inculpaţii S. I. şi G. R. în locuinţa persoanei vătămate M.N., situată în Sibiu, …, şi prin prezenţa şi încurajarea sa, în sensul solicitării pe un ton dur ca persoana vătămată să remită suma solicitată, a înlesnit săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată de către inculpatul S. I., întruneşte atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată împreună cu mai multe persoane, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

Celor trei inculpaţi li s-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 alin. 1 lit. a Cp „săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună”, întrucât toţi trei au participat la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, inculpatul S. I. în calitate de autor, iar ceilalţi doi G. R. şi G. Ş. în calitate de complici.

Elementul material al infracţiunii de tâlhărie şi complicitate la tâlhărie, în prezenta speţă, este format din două activităţi infracţionale, pe de-o parte, furtul banilor din casa persoanei vătămate (şi prin volare de domiciliu), iar pe de altă parte, constrângerea prin violenţă pentru săvârşirea furtului, respectiv inculpatul S. I. a îmbrâncit-o pe persoana vătămată şi având o atitudine ameninţătoare solicitându-i pe un ton răstit şi violent banii din casă şi să nu sune pe nimeni la telefonul fix şi mobil, iar inculpaţii G. R. şi G. Ş. prin prezenţa şi încurajarea lor, în sensul solicitării pe un ton dur ca persoana vătămată să remită suma solicitată, au înlesnit săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată de către inculpatul S. I.

Urmarea imediată a infracţiunii a constat în împosedarea celor trei inculpaţi cu suma de bani sustrasă, precum şi starea de pericol cu privire la integritatea fizică şi psihică a persoanei; legătura de cauzalitate dintre acţiunea infracţională şi urmarea suferită rezultă ex re, din materialitatea faptelor.

Totodată, instanţa reţine faptul că cei trei inculpaţi au procedat cu intenţie directă, în scopul însuşirii sumei de bani sustrase, după o prealabilă înţelegere (premeditare), cât şi în scopul întrebuinţării violenţei şi a ameninţărilor pentru sustragerea banilor.

La termenul de judecată din data de 16.02.2015, inculpatul S. I., prin apărătorul său ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

Tot la acest termen de judecată, inculpatul G. R., prin apărătorul său ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

De asemenea, inculpatul G. Ş., prin apărătorul său ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de complicitate la furt prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

Cu privire la cererile de schimbare a încadrărilor juridice formulate de către inculpaţii S. I. şi G. R., în sensul de a se reţine doar tâlhăria şi complicitatea la tâlhărie în forma simplă, fără circumstanţa agravantă prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. f Cp „prin violare de domiciliu”, instanţa reţine faptul că aceste cereri sunt neîntemeiate, întrucât din expunerea întregii situaţii de fapt şi a declaraţiei persoanei vătămate de la acest termen de judecată, prezentată pe larg mai sus, rezultă faptul că prin bruscarea şi atitudinea ameninţătoare a celor trei inculpaţi, aceştia au intrat în casa domnului M. N. fără acordul acestuia, „de parcă erau la ei acasă” şi au refuzat să părăsească locuinţa la solicitarea expresă a persoanei vătămate, ceea ce îndreptăţeşte instanţa de judecată să reţină absorbţia infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 Cp, în infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 234 alin. 1 lit. f Cp.

Fapta de tâlhărie calificată şi de complicitate la tâlhărie calificată s-a consumat în biroul domnului M., dar ea trebuie privită ca un întreg, adică toate etapele pe care le-a parcurs din momentul iniţial în care cei trei inculpaţi au intrat fără acordul persoanei vătămate în casă, au început să o bruscheze şi să îi solicite insistent şi violent banii, i-au dat un telefon mobil să poarte o conversaţie cu „şeful” lor, persoană rămasă neidentificată, care l-a ameninţat pe domnul M.; apoi au început să caute prin casă banii, s-au retras la un moment dat din locuinţă, dar îl urmăreau pe geam pe domnul M. ce face prin casă, după care au reintrat şi au ajuns în birou, unde au şi găsit banii sustraşi, luaţi efectiv de S. I., dar sub supravegherea celorlalţi doi G. R. şi G. Ş. care urmăreau întreaga desfăşurare a faptei, iar persoana vătămată a declarat expres că ştia că aceştia doi din urmă sunt şi ei în casă, că se simţea ameninţată de prezenţa lor.

Astfel, instanţa de judecată apreciază că fapta este un întreg, iar contrar celor susţinute în apărare de către cei trei inculpaţi, ea nu poate fi disociată în două momente distincte, infracţiunea consumându-se în momentul în care după sustragerea banilor se produce urmarea imediată a acţiunii adiacente, furtul fiind epuizat.

Mai mult, toţi cei trei inculpaţi, prin declaraţiile pe care le-au dat în faţa instanţei de judecată, au precizat că „recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina mea, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare al instanţei…nu doresc să dau alte declaraţii în cauză”, declaraţie inculpatul S. I. (f. 87-88 di), G. R. (f. 90-91 di), G. Ş. (f. 93-94 di), ori în descrierea faptei din rechizitoriu se consemnează expres de către procuror la fila 2 verso, detalii referitoare şi la violarea de domiciliu, precum şi la complicitatea morală, „au intrat fără acordul persoanei vătămate în casă”, prin urmare este derizoriu şi absurd după ce au recunoscut integral fapta, ca inculpaţii să susţină după acest moment procesual, că de fapt ei nu au violat domiciliul persoanei vătămate sau că inculpatul G. Ş. nu a avut reprezentarea săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, ci doar de furt, drept pentru care s-ar impune schimbarea de încadrare juridică.

Totodată, cu privire la complicitatea morală a inculpatului G. Ş., instanţa reţine că aceasta a constat în sprijinirea şi ajutorul dat prin prezenţa sa la locul faptei, fiind concomitentă cu activitatea autorului, S. I., căruia i-a sporit, în această modalitate, încrederea în săvârşirea infracţiunii.

Astfel, complicitatea imaterială sau morală se caracterizează prin aceea că efectele sale poartă asupra psihicului făptuitorului, prin întărirea sau întreţinerea intenţiei autorului de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală.

Prin urmare, activitatea celor doi complici G. R. şi G. Ş., întruneşte elementele constitutive ale complicităţii morale, reprezentând o încurajare a autorului direct al infracţiunii de tâlhărie S. I., care de altfel, fără acest ajutor moral, nu ar fi îndrăznit să intre în casa victimei şi să reuşească să o tâlhărească.

Pe de altă parte, instanţa îmbrăţişează punctul de vedere potrivit căruia, simpla acţiune de smulgere a banilor aflaţi în plicuri pe biroul persoanei vătămate, aceasta împotrivindu-se acţiunii inculpatului, realizează condiţiile de tipicitate obiectivă pentru a se putea reţine comiterea infracţiunii de tâlhărie, întrucât acţiunea mai sus descrisă se circumscrie noţiunii de „violenţe” incriminată de art. 233 alin. 1 Cod penal, punct de vedere adoptat şi în jurisprudenţa instanţei supreme (CSJ – decizia nr. 363/1994, CSJ – Completul de 7 judecători - decizia 63/1991).

Mai mult, într-o decizie de speţă asemănătoare, ÎCCJ, secţia penală, în decizia nr. 1569/2001, a statuat faptul că „smulgerea telefonului prins la centura părţii vătămate constituie o însuşire prin întrebuinţarea de violenţe, actul smulgerii fiind un mijloc violent de a înfrânge voinţa acesteia, iar nu o simplă luare din posesie, neviolentă, a lucrului”, ori în speţa prezentă au avut loc şi îmbrânceli şi ameninţări exprimate pe un ton violent asupra victimei M. N..

Pe de altă parte, instanţa reţine faptul că inculpatul G. Ş. a declarat că „recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina mea, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare al instanţei…nu doresc să dau alte declaraţii în cauză” (f. 93-94 di), în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, ori în descrierea faptei din rechizitoriu se face menţiune despre participarea sa ca şi complice la tâlhărie, ceea ce conduce la ideea că inculpatul şi-a însuşit implicit şi încadrarea juridică de tâlhărie, întrucât această infracţiune există doar prin furt şi violenţă/ameninţare în speţă.

Ori, este absurd ca în momentul de faţă, după asumarea vinovăţiei cu tot ceea ce implică această procedură simplificată, inculpatul să susţină că doreşte schimbarea încadrării juridice din complicitate la tâlhărie în complicitate la furt, întrucât nu a avut reprezentarea actelor de violenţă şi ameninţare asupra victimei în biroul acesteia, exercitate de inculpatul S.I. (ceea ce echivalează practic cu o nerecunoaştere a faptei în integralitate şi cu o contradicţie în propria atitudine procesuală adoptată), în condiţiile în care actele de violenţă fizică efective trebuie să fie îndreptate, în general, împotriva unei persoane (victima ori o altă persoană) pentru a putea discuta despre tâlhărie, dar jurisprudenţa şi doctrina au arătat că pot exista situaţii în care violenţa psihică să rezulte din exercitarea de către inculpat a unor acte de violenţă asupra unor bunuri, iar inculpatul prin prezenţa şi încurajarea sa, în sensul solicitării pe un ton dur ca persoana vătămată să remită suma solicitată, a înlesnit săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată de către inculpatul S. I..

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa în temeiul art. 386 Cpp va respinge cererea inculpatului S. I. de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

Instanţa în temeiul art. 386 Cpp va respinge cererea inculpatului G. R. de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

Instanţa în temeiul art. 386 Cpp va respinge cererea inculpatului G. Ş. de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de complicitate la furt prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

1. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului S. I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp şi anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite – inculpatul la data de 10.01.2015 împreună cu inculpaţii G. R. şi G. Ş., a pătruns în locuinţa persoanei vătămate M. N., în vârstă de 81 de ani, bolnav, care tocmai revenise de la spital după efectuarea unui tratament cu dializă, situată în Sibiu, s…, a îmbrâncit-o pe persoana vătămată şi având o atitudine ameninţătoare solicitându-i pe un ton răstit şi violent banii din casă şi să nu sune pe nimeni la telefonul fix şi mobil, apoi a deposedat-o pe aceasta de suma de 5.250 de lei;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – este una foarte ridicată, infracțiunea de tâlhărie calificată fiind comisă prin violare de domiciliu asupra unei persoane vătămate în vârstă foarte înaintată, de 81 de ani, bolnavă, care efectuează tratament cu dializă şi care s-a speriat foarte tare după acest incident, în care trei bărbaţi i-au pătruns în casă, în timpul zilei, la amiază, în spaţiul său privat în care se odihnea, dând dovadă de multă îndrăzneală, astfel că gradul de pericol este unul și mai ridicat în ceea ce privește securitatea fizică și psihică a persoanei vătămate, care a fost în stare de şoc ulterior evenimentului, dar mai ales şi cu privire la metoda pe care cei trei inculpaţi au abordat-o tocmai pentru a intra în locuinţa victimei, pretextând că îi repară scocul afectat de la o lucrare vecină, ceea ce denotă un modus operandi specific acestor inculpaţi;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii – inculpatul a pus în pericol și a acționat asupra unei persoane vătămate în vârstă foarte înaintată, de 81 de ani, bolnavă, care efectuează tratament cu dializă şi care s-a speriat foarte tare după acest incident, în care trei bărbaţi i-au pătruns în casă, în timpul zilei, la amiază, în spaţiul său privat în care se odihnea, dând dovadă de multă îndrăzneală, dar inculpatul în cursul judecăţii a restituit şi restul banilor de 795 lei persoanei vătămate;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit – inculpatul nu a menţionat acest lucru în declaraţiile sale;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul nu are antecedente penale;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal – inculpatul, iniţial, în cursul urmăririi penale şi al Camerei Preliminare nu a recunoscut săvârşirea faptei, dar în faţa instanţei de judecată şi-a revizuit atitudinea şi a recunoscut fapta şi a regretat-o, cerându-i iertare persoanei vătămate în sala de judecată, manifestându-şi interesul în acoperirea integrală a prejudiciului, prin achitarea la data de 13.02.2015 a sumei de 795 lei către persoana vătămată M. N.;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială

(2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.”

În concluzie, instanţa raportat la criteriile mai sus amintite şi la analiza efectuată, 1. În temeiul art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp şi art. 396 alin. 10 Cpp, va condamna pe inculpatul S. I. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată împreună cu mai multe persoane.

Pedeapsa de 3 ani închisoare provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracţiunea în cauză (3-10 ani, reduse cu 1/3 = 2 ani – 6 ani şi 8 luni).

În temeiul art. 67 alin. 2 Cp, instanţa va interzice inculpatului ca pedepse complementare, obligatorii de aplicat în prezenta cauză fiind prevăzute de art. 233 Cp, pe o perioadă de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M.N..

În temeiul art. 65 alin. 1 Cp, instanţa va interzice inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M.N..

Instanţa a interzis drepturile accesorii de mai sus inculpatului, cu toate că a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât potrivit art. 65 alin. 1 Cp, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, rezultând din această prevedere legală, faptul că odată interzise pedepse complementare în cauză, este imperativ ca instanţa să interzisă şi drepturile accesorii corelative acestora, chiar dacă prin suspendarea pedepsei principale, accesoriile nu se mai execută efectiv şi nici text legal, pentru a fi la rândul lor suspendate, nu există în NCp, precum era vechiul art. 71 alin. 5 Cp 1969.

A fortiori, în cazul în care inculpatul ar săvârşi o nouă infracţiune în cursul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, şi s-ar ajunge la situaţia unei revocări a prezentei suspendări şi la un eventual cumul juridic, în acel moment ar deveni operante pedepsele accesorii interzise prin prezenta sentinţă.

În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța reține căîn raport cu gravitatea faptei săvârşite de către inculpat, fiind totuşi la prima abatere de la legea penală, având în vedere şi vârsta tânără a inculpatului (27 ani), situaţia sa familială, faptul că a recunoscut săvârşirea infracţiunii în faţa instanţei, că şi-a cerut iertare de la persoana vătămată, că a achitat integral prejudiciul restant de 795 lei, plus încă 1.000 lei daune morale, că a avut o atitudine sinceră în faţa instanţei de judecată şi că doreşte să se preocupe de mediul familial din care provine, instanţa apreciază că o modalitate de executare a pedepsei închisorii de 3 ani închisoare cu executare într-un penitenciar ar fi exagerată prin raportare la toate circumstanţele faptei.

Prin urmare, instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor art. 91 Cp, potrivit cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 Cp sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor mai sus, condamnarea prin prezenta sentinţă fiind de 3 ani închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 91 alin. 1 Cp instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. 1 Cp va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cp instanţa va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. a Cp, instanţa va obliga inculpatul să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de calificare profesională, având în vedere că în prezent este fără ocupaţie, ceea ce îl va ajuta să se integreze în societate şi să-i asigure un viitor material mai bun.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Arad, jud. Arad sau în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă din Arad, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 94 alin. 1 Cp pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. c – e Cp se vor comunica Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 2 Cp supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, alin. 3 şi alin. 5, pe durata termenului de supraveghere, se va realiza de către Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 3 Cp Serviciul de Probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, precum şi în alin. 3 într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. 1, alin. 2 şi alin. 4 Cp, în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege ori dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre ori dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

Un exemplar al prezentei sentinţe se va comunica Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 72 Cp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp instanţa va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S. I. durata reţinerii pe timp de 24 de ore din data de 11.01.2015 şi durata arestului preventiv din 11.01.2015 până la data punerii efective în libertate.

În temeiul art. 399 alin. 1 şi alin. 3 lit. b Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp instanţa va constata încetată de drept măsura arestului preventiv cu privire la inculpatul SAMU IOAN, ca urmare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 399 alin. 1, alin. 3 lit. b şi alin. 4 Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp instanţa va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului S. I.. Executorie.

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat.

 În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va aduce la cunoştinţa inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

2. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului G. R., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp şi anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite – inculpatul la data de 10.01.2015 a pătruns împreună cu inculpaţii S. I. şi G.Ş. în locuinţa persoanei vătămate M. N. în vârstă de 81 de ani, bolnav, care tocmai revenise de la spital după efectuarea unui tratament cu dializă, situată în Sibiu, …, şi prin prezenţa şi încurajarea sa, în sensul solicitării pe un ton dur ca persoana vătămată să remită suma solicitată, a înlesnit săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată de către inculpatul S. I.;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – este una foarte ridicată, infracțiunea de complicitate la tâlhărie calificată fiind comisă prin violare de domiciliu asupra unei persoane vătămate în vârstă foarte înaintată, de 81 de ani, bolnavă, care efectuează tratament cu dializă şi care s-a speriat foarte tare după acest incident, în care trei bărbaţi i-au pătruns în casă, în timpul zilei, la amiază, în spaţiul său privat în care se odihnea, dând dovadă de multă îndrăzneală, astfel că gradul de pericol este unul și mai ridicat în ceea ce privește securitatea fizică și psihică a persoanei vătămate, care a fost în stare de şoc ulterior evenimentului, dar mai ales şi cu privire la metoda pe care cei trei inculpaţi au abordat-o tocmai pentru a intra în locuinţa victimei, pretextând că îi repară scocul afectat de la o lucrare vecină, ceea ce denotă un modus operandi specific acestor inculpaţi;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii – inculpatul a pus în pericol și a acționat asupra unei persoane vătămate în vârstă foarte înaintată, de 81 de ani, bolnavă, care efectuează tratament cu dializă şi care s-a speriat foarte tare după acest incident, în care trei bărbaţi i-au pătruns în casă, în timpul zilei, la amiază, în spaţiul său privat în care se odihnea, dând dovadă de multă îndrăzneală, dar inculpatul în cursul judecăţii a restituit şi restul banilor de 795 lei persoanei vătămate;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit – inculpatul nu a menţionat acest lucru în declaraţiile sale;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul nu are antecedente penale;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal – inculpatul, iniţial, în cursul urmăririi penale şi al Camerei Preliminare nu a recunoscut săvârşirea faptei, dar în faţa instanţei de judecată şi-a revizuit atitudinea şi a recunoscut fapta şi a regretat-o, cerându-i iertare persoanei vătămate în sala de judecată, manifestându-şi interesul în acoperirea integrală a prejudiciului, prin achitarea la data de 13.02.2015 a sumei de 795 lei către persoana vătămată M. N.;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială,

(2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.”

În concluzie, instanţa raportat la criteriile mai sus amintite şi la analiza efectuată, 2.

În temeiul art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp şi art. 396 alin. 10 Cpp, va condamna pe inculpatul G.R.la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 10 luni pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată împreună cu mai multe persoane.

Pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracţiunea în cauză (3-10 ani, reduse cu 1/3 = 2 ani – 6 ani şi 8 luni).

În temeiul art. 67 alin. 2 Cp, instanţa va interzice inculpatului ca pedepse complementare, obligatorii de aplicat în prezenta cauză fiind prevăzute de art. 233 Cp, pe o perioadă de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M.N..

În temeiul art. 65 alin. 1 Cp, instanţa va interzice inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M.N.

Instanţa a interzis drepturile accesorii de mai sus inculpatului, cu toate că a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât potrivit art. 65 alin. 1 Cp, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, rezultând din această prevedere legală, faptul că odată interzise pedepse complementare în cauză, este imperativ ca instanţa să interzisă şi drepturile accesorii corelative acestora, chiar dacă prin suspendarea pedepsei principale, accesoriile nu se mai execută efectiv şi nici text legal, pentru a fi la rândul lor suspendate, nu există în NCp, precum era vechiul art. 71 alin. 5 Cp 1969.

A fortiori, în cazul în care inculpatul ar săvârşi o nouă infracţiune în cursul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, şi s-ar ajunge la situaţia unei revocări a prezentei suspendări şi la un eventual cumul juridic, în acel moment ar deveni operante pedepsele accesorii interzise prin prezenta sentinţă.

În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța reține căîn raport cu gravitatea faptei săvârşite de către inculpat, fiind totuşi la prima abatere de la legea penală, având în vedere şi vârsta tânără a inculpatului (27 ani), situaţia sa familială 2 copii minori, faptul că a recunoscut săvârşirea infracţiunii în faţa instanţei, că şi-a cerut iertare de la persoana vătămată, că a achitat integral prejudiciul restant de 795 lei, plus încă 1.000 lei daune morale, că a avut o atitudine sinceră în faţa instanţei de judecată şi că doreşte să se preocupe de mediul familial din care provine, instanţa apreciază că o modalitate de executare a pedepsei închisorii de 2 ani şi 10 luni închisoare cu executare într-un penitenciar ar fi exagerată prin raportare la toate circumstanţele faptei.

Prin urmare, instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor art. 91 Cp, potrivit cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 Cp sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor mai sus, condamnarea prin prezenta sentinţă fiind de 2 ani şi 10 luni închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 91 alin. 1 Cp instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. 1 Cp va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cp instanţa va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. a Cp, instanţa va obliga inculpatul să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de calificare profesională, având în vedere că în prezent este fără ocupaţie, ceea ce îl va ajuta să se integreze în societate şi să-i asigure un viitor material mai bun.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Arad, jud. Arad sau în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă din Arad, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 94 alin. 1 Cp pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. c – e Cp se vor comunica Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 2 Cp supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, alin. 3 şi alin. 5, pe durata termenului de supraveghere, se va realiza de către Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 3 Cp Serviciul de Probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, precum şi în alin. 3 într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. 1, alin. 2 şi alin. 4 Cp, în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege ori dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre ori dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

Un exemplar al prezentei sentinţe se va comunica Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 72 Cp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp instanţa va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G. R. durata reţinerii pe timp de 24 de ore din data de 11.01.2015 şi durata arestului preventiv din 11.01.2015 până la data punerii efective în libertate.

În temeiul art. 399 alin. 1 şi alin. 3 lit. b Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp instanţa va constata încetată de drept măsura arestului preventiv cu privire la inculpatul G. R., ca urmare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 399 alin. 1, alin. 3 lit. b şi alin. 4 Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp instanţa va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului G. R.. Executorie.

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat.

 În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va aduce la cunoştinţa inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

3. La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului G. Ş., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCp şi anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite – inculpatul la data de 10.01.2015 a pătruns împreună cu inculpaţii S. I. şi G. R. în locuinţa persoanei vătămate M.N. în vârstă de 81 de ani, bolnav, care tocmai revenise de la spital după efectuarea unui tratament cu dializă, situată în Sibiu, …, şi prin prezenţa şi încurajarea sa, în sensul solicitării pe un ton dur ca persoana vătămată să remită suma solicitată, a înlesnit săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată de către inculpatul S. I.;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – este una foarte ridicată, infracțiunea de complicitate la tâlhărie calificată fiind comisă prin violare de domiciliu asupra unei persoane vătămate în vârstă foarte înaintată, de 81 de ani, bolnavă, care efectuează tratament cu dializă şi care s-a speriat foarte tare după acest incident, în care trei bărbaţi i-au pătruns în casă, în timpul zilei, la amiază, în spaţiul său privat în care se odihnea, dând dovadă de multă îndrăzneală, astfel că gradul de pericol este unul și mai ridicat în ceea ce privește securitatea fizică și psihică a persoanei vătămate, care a fost în stare de şoc ulterior evenimentului, dar mai ales şi cu privire la metoda pe care cei trei inculpaţi au abordat-o tocmai pentru a intra în locuinţa victimei, pretextând că îi repară scocul afectat de la o lucrare vecină, ceea ce denotă un modus operandi specific acestor inculpaţi;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii – inculpatul a pus în pericol și a acționat asupra unei persoane vătămate în vârstă foarte înaintată, de 81 de ani, bolnavă, care efectuează tratament cu dializă şi care s-a speriat foarte tare după acest incident, în care trei bărbaţi i-au pătruns în casă, în timpul zilei, la amiază, în spaţiul său privat în care se odihnea, dând dovadă de multă îndrăzneală, dar inculpatul în cursul judecăţii a restituit şi restul banilor de 795 lei persoanei vătămate;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit – inculpatul nu a menţionat acest lucru în declaraţiile sale;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul nu are antecedente penale;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal – inculpatul, iniţial, în cursul urmăririi penale şi al Camerei Preliminare nu a recunoscut săvârşirea faptei, dar în faţa instanţei de judecată şi-a revizuit atitudinea şi a recunoscut fapta şi a regretat-o, cerându-i iertare persoanei vătămate în sala de judecată, manifestându-şi interesul în acoperirea integrală a prejudiciului, prin achitarea la data de 13.02.2015 a sumei de 795 lei către persoana vătămată M. N.;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială

(2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.”

În concluzie, instanţa raportat la criteriile mai sus amintite şi la analiza efectuată, 3. În temeiul art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp şi art. 396 alin. 10 Cpp, va condamna pe inculpatul G. Ş. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 10 luni pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată împreună cu mai multe persoane.

Pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracţiunea în cauză (3-10 ani, reduse cu 1/3 = 2 ani – 6 ani şi 8 luni).

În temeiul art. 67 alin. 2 Cp, instanţa va interzice inculpatului ca pedepse complementare, obligatorii de aplicat în prezenta cauză fiind prevăzute de art. 233 Cp, pe o perioadă de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M.N..

În temeiul art. 65 alin. 1 Cp, instanţa va interzice inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M.N..

Instanţa a interzis drepturile accesorii de mai sus inculpatului, cu toate că a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât potrivit art. 65 alin. 1 Cp, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, rezultând din această prevedere legală, faptul că odată interzise pedepse complementare în cauză, este imperativ ca instanţa să interzisă şi drepturile accesorii corelative acestora, chiar dacă prin suspendarea pedepsei principale, accesoriile nu se mai execută efectiv şi nici text legal, pentru a fi la rândul lor suspendate, nu există în NCp, precum era vechiul art. 71 alin. 5 Cp 1969.

A fortiori, în cazul în care inculpatul ar săvârşi o nouă infracţiune în cursul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, şi s-ar ajunge la situaţia unei revocări a prezentei suspendări şi la un eventual cumul juridic, în acel moment ar deveni operante pedepsele accesorii interzise prin prezenta sentinţă.

În ceea ce privește modalitatea de executare, instanța reține căîn raport cu gravitatea faptei săvârşite de către inculpat, fiind totuşi la prima abatere de la legea penală, având în vedere şi vârsta tânără a inculpatului (..), situaţia sa familială 2 copii minori, faptul că a recunoscut săvârşirea infracţiunii în faţa instanţei, că şi-a cerut iertare de la persoana vătămată, că a achitat integral prejudiciul restant de 795 lei, plus încă 1.000 lei daune morale, că a avut o atitudine sinceră în faţa instanţei de judecată şi că doreşte să se preocupe de mediul familial din care provine, instanţa apreciază că o modalitate de executare a pedepsei închisorii de 2 ani şi 10 luni închisoare cu executare într-un penitenciar ar fi exagerată prin raportare la toate circumstanţele faptei.

Prin urmare, instanţa reţine incidenţa dispoziţiilor art. 91 Cp, potrivit cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 Cp sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Instanţa consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor mai sus, condamnarea prin prezenta sentinţă fiind de 2 ani şi 10 luni închisoare, iar inculpatul nu are antecedente penale, inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 91 alin. 1 Cp instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. 1 Cp va stabili un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cp instanţa va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. a Cp, instanţa va obliga inculpatul să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de calificare profesională, având în vedere că în prezent este fără ocupaţie, ceea ce îl va ajuta să se integreze în societate şi să-i asigure un viitor material mai bun.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Arad, jud. Arad sau în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă din Arad, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 94 alin. 1 Cp pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. c – e Cp se vor comunica Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 2 Cp supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, alin. 3 şi alin. 5, pe durata termenului de supraveghere, se va realiza de către Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 3 Cp Serviciul de Probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, precum şi în alin. 3 într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. 1, alin. 2 şi alin. 4 Cp, în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege ori dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre ori dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

Un exemplar al prezentei sentinţe se va comunica Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 72 Cp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp instanţa va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G. Ş. durata reţinerii pe timp de 24 de ore din data de 11.01.2015 şi durata arestului preventiv din 11.01.2015 până la data punerii efective în libertate.

În temeiul art. 399 alin. 1 şi alin. 3 lit. b Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp instanţa va constata încetată de drept măsura arestului preventiv cu privire la inculpatul G. Ş., ca urmare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 399 alin. 1, alin. 3 lit. b şi alin. 4 Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp instanţa va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului G. Ş.. Executorie.

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat.

 În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa va aduce la cunoştinţa inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 22 Cpp şi art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, instanţa va lua act de faptul că persoana vătămată M. N. a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

Persoana vătămată M. N. a precizat că nu îşi mai menţine constituirea de parte civilă cu suma de 795 lei, reprezentând suma de bani sustrasă şi nerecuperată iniţial, întrucât această sumă i-a fost achitată de către cei trei inculpaţii, plus 1.000 lei daune morale, prin procesul verbal de mediere din 13.02.2015, depus la dosarul cauzei în original (f. 84-85 di).

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 2 Cpp, instanţa va obliga pe fiecare inculpat în parte, la plata sumei de 216,6 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care 16,6 lei pentru faza urmăririi penale şi 200 lei pentru faza de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

1. În temeiul art. 386 Cpp respinge cererea inculpatului S. I. de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

În temeiul art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp şi art. 396 alin. 10 Cpp, condamnă pe inculpatul S. I., .., deţinut în PNT Aiud (mandat de arestare preventivă nr. …/11.01.2015 emis de Judecătoria Sibiu), .., trimis în judecată în stare de arest preventiv, la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată împreună cu mai multe persoane.

În temeiul art. 67 alin. 2 Cp interzice inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M.N..

În temeiul art. 65 alin. 1 Cp interzice inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M.N..

În temeiul art. 91 alin. 1 Cp dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. 1 Cp stabileşte un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cp obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. a Cp, instanţa obligă inculpatul să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de calificare profesională.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Arad, jud. Arad sau în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă din Arad, pe o perioadă de 100 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 94 alin. 1 Cp pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. c – e Cp se comunică Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 2 Cp supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, alin. 3 şi alin. 5, pe durata termenului de supraveghere, se realizează de către Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 3 Cp Serviciul de Probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, precum şi în alin. 3 într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. 1, alin. 2 şi alin. 4 Cp, în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege ori dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre ori dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

Un exemplar al prezentei sentinţe se comunică Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 72 Cp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S. I. durata reţinerii pe timp de 24 de ore din data de 11.01.2015 şi durata arestului preventiv din 11.01.2015 până la data punerii efective în libertate.

În temeiul art. 399 alin. 1 şi alin. 3 lit. b Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp constată încetată de drept măsura arestului preventiv cu privire la inculpatul S. I..

În temeiul art. 399 alin. 1, alin. 3 lit. b şi alin. 4 Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului S. I.. Executorie.

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat.

 În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, aduce la cunoştinţa inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

2. În temeiul art. 386 Cpp respinge cererea inculpatului G. R. de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

În temeiul art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp şi art. 396 alin. 10 Cpp, condamnă pe inculpatul G. R.,  trimis în judecată în stare de arest preventiv, la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 10 luni pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată împreună cu mai multe persoane.

În temeiul art. 67 alin. 2 Cp interzice inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M. N..

În temeiul art. 65 alin. 1 Cp interzice inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M.N..

În temeiul art. 91 alin. 1 Cp dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. 1 Cp stabileşte un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cp obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. a Cp, instanţa obligă inculpatul să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de calificare profesională.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Arad, jud. Arad sau în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă din Arad, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 94 alin. 1 Cp pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. c – e Cp se comunică Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 2 Cp supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, alin. 3 şi alin. 5, pe durata termenului de supraveghere, se realizează de către Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 3 Cp Serviciul de Probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, precum şi în alin. 3 într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. 1, alin. 2 şi alin. 4 Cp, în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege ori dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre ori dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

Un exemplar al prezentei sentinţe se comunică Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 72 Cp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G. R. durata reţinerii pe timp de 24 de ore din data de 11.01.2015 şi durata arestului preventiv din 11.01.2015 până la data punerii efective în libertate.

În temeiul art. 399 alin. 1 şi alin. 3 lit. b Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp constată încetată de drept măsura arestului preventiv cu privire la inculpatul G.R..

În temeiul art. 399 alin. 1, alin. 3 lit. b şi alin. 4 Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului G. R.. Executorie.

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat.

 În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, aduce la cunoştinţa inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

3. În temeiul art. 386 Cpp respinge cererea inculpatului G. Ş. de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută prin rechizitoriu în sarcina sa, din infracţiunea de complicitate la tâlhărie calificată prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp, în infracţiunea de complicitate la furt prevăzută de art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp.

În temeiul art. 48 alin. 1 Cp raportat la art. 233 alin. 1 Cp, art. 234 alin. 1 lit. f Cp cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cp şi art. 396 alin. 10 Cpp, condamnă pe inculpatul G. Ş.,  trimis în judecată în stare de arest preventiv, la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 10 luni pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tâlhărie calificată împreună cu mai multe persoane.

În temeiul art. 67 alin. 2 Cp interzice inculpatului ca pedepse complementare, pe o perioadă de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M.N..

În temeiul art. 65 alin. 1 Cp interzice inculpatului ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b şi lit. n Cp, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

-dreptul de a comunica şi de a se apropia de persoana vătămată M. N.

În temeiul art. 91 alin. 1 Cp dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 alin. 1 Cp stabileşte un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. 1 Cp obligă inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. a Cp, instanţa obligă inculpatul să urmeze un curs de pregătire şcolară sau de calificare profesională.

În temeiul art. 93 alin. 3 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Nădlac, jud. Arad sau în cadrul unui muzeu public din Nădlac, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În temeiul art. 94 alin. 1 Cp pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. c – e Cp se comunică Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 2 Cp supravegherea executării obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, alin. 3 şi alin. 5, pe durata termenului de supraveghere, se realizează de către Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 94 alin. 3 Cp Serviciul de Probaţiune va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligaţiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 lit. a şi b, precum şi în alin. 3 într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art. 91 alin. 4 Cp raportat la art. 404 alin. 2 Cpp, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 alin. 1, alin. 2 şi alin. 4 Cp, în sensul că dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse sau stabilite de lege ori dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite prin hotărâre ori dacă pe parcursul termenului de supraveghere săvârşeşte o nouă infracţiune, instanţa va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va dispune executarea pedepsei.

Un exemplar al prezentei sentinţe se comunică Serviciului de Probaţiune.

În temeiul art. 72 Cp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G. Ş.durata reţinerii pe timp de 24 de ore din data de 11.01.2015 şi durata arestului preventiv din 11.01.2015 până la data punerii efective în libertate.

În temeiul art. 399 alin. 1 şi alin. 3 lit. b Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp constată încetată de drept măsura arestului preventiv cu privire la inculpatul G. Ş..

În temeiul art. 399 alin. 1, alin. 3 lit. b şi alin. 4 Cpp raportat la art. 241 alin. 1 lit. b Cpp dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului G. Ş.. Executorie.

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat.

 În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, aduce la cunoştinţa inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 22 Cpp şi art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp ia act de faptul că persoana vătămată M. N.,  a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 2 Cpp, obligă pe fiecare inculpat în parte, la plata sumei de 216,6 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16.02.2015, ora 16:00.

Domenii speta

Spete similare