Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Dosar nr. */305/2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SFÂNTU GHEORGHE

Sentinţa penală nr.15/2015

Şedinţa publică din 09  februarie 2015

Instanţa constituită din:

Preşedinte : 

Grefier : 

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public,

ICN, procuror la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe

 La ordine fiind pronunţarea asupra  procesului penal pornit împotriva inculpatului RJ  trimis în judecată

pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unei autovehicul ori a unui tramvai de către o

persoană care nu posedă  permis de conducere şi uz de fals, fapte prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002

republicată (în vigoare anterior datei de 01.02.2014) şi art. 291 Cod penal din 1969, fiecare cu aplicarea  art. 37

alin. 1 lit. a Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal  din 1969 şi art. 5 Noul Cod penal.

Dezbaterile în cauza de faţă au loc în conformitate cu dispoziţiile art. 369 al.1 Cod procedură penală, în

sensul că toate afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv cele ale preşedintelui completului

de judecată, sunt înregistrate prin mijloace tehnice.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă:

Dezbaterile asupra fondului  au avut loc în şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2015, fiind

consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa a stabilit termen

pentru pronunţare la data de 27 ianuarie 2015, iar ulterior a amânat pronunţarea pentru data de 09  februarie 

2015, hotărând următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul numărul 337/P/2014 din data de 05.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu

Gheorghe, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 12.09.2014 sub dosar număr */305/2014 s-a dispus punerea

în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului RJ sub aspectul

săvârşirii infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă

permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 şi uz de fals prev. de art. 291 C.pen. din 1969, ambele

cu aplic art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. din 1969, art. 33 lit. a C.pen. din 1969 şi art. 5 NCP

În sarcina inculpatului s-a reţinut că la data de 12.11.2013, cu intenţie, a condus pe raza localităţii

Ghidfalău din judeţul Covasna autoutilitara cu numărul de înmatriculare *** fără a poseda permis de conducere, iar

la solicitarea organelor de poliţie, a prezentat permisul de conducere seria *** care în realitate nu era emis de

autorităţile din Republica Serbia în vederea producerii unor consecinţe juridice, respectiv pentru a justifica 

dreptul de a conduce pe drumurile publice.

Situaţia de fapt expusă mai sus a fost reţinută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,

respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu (f. 8 dup), adresa nr.429490/13/HAG din data de 06.01.2014 emisă de

Biroul Naţional Interpol (f. 10 dup), adresa nr.38022 din 13.01.2014 emisă de SPCRPCÎV (f. 12 dup), adresa

nr.368051 din 16.01.2014 emisă de Serviciul Criminalistic (f. 14 dup), cazier judiciar inculpat (f. 16 dup),

declaraţie suspect/inculpat (f. 22-23 dup), declaraţie martor (f. 28-29 dup), permisul de conducere în litigiu, în

original (f. 15 dup), proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f. 7b dup).

Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale precum şi în faza de judecată (f. 36-39).

În cursul cercetării judecătoreşti instanţa a încuviinţat administrarea probei testimoniale cu martorii GI

(menţionat în rechizitoriu) şi BI, declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate dosarului cauzei (f.

53-56).

La dosar a fost comunicată, din dispoziţia instanţei, fişa de cazier judiciar a inculpatului şi sentinţa

penală nr. 108 din 24.05.2011 a Judecătoriei Târgu Secuiesc definitivă prin nerecurare la data de 07.06.2011 (f.

24-29).

De asemenea, au fost depuse la dosarul cauzei raportul de evaluare efectuat de către  Serviciul de

Probaţiune Covasna şi caracterizarea întocmită de Comuna Zăbala prin primar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În perioada septembrie-octombrie 2012 inculpatul RJ a obţinut, prin intermediul unei persoane a cărei

identitate nu a putut fi stabilită cu certitudine în urma cercetărilor, permisul de conducere cu seria *** aparent

emis de autorităţile din Republica Serbia pe numele inculpatului la data de 29.10.2012, permis valabil pentru

categoria B. La momentul respectiv, inculpatul nu deţinea permis de conducere în România, iar pentru obţinerea

permisului de conducere sârbesc nu a urmat niciun fel de cursuri şi nici nu a susţinut a vreun examen în acest

sens, obţinând permisul de conducere în schimbul prestării de munci sezoniere în cadrul unei ferme agricole dintr-o

localitate din Republica Serbia, fermă administrată de o persoană numită ,,G”.

Revenind în ţară, inculpatul s-a folosit de acest permis pentru a circula pe drumurile publice, deşi

cunoştea că nu îndeplineşte condiţiile pentru deţinerea unui permis de conducere valabil, acesta absolvind numai 3

clase şi fiind anterior condamnat, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pentru o infracţiune la regimul

circulaţiei pe drumurile publice.

Astfel, la data de 12.11.2013 inculpatul a fost oprit în trafic în timp ce conducea autoutilitara cu

numărul de înmatriculare *** pe drumurile publice din localitatea Zoltan, jud. Covasna. În această împrejurare,

inculpatul a prezentat organelor de poliţie permisul de conducere cu seria ***, care a fost ridicat, existând

suspiciuni cu privire la legalitatea obţinerii lui, în urma verificărilor constatându-se că acesta nu posedă permis

de conducere valabil.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa va avea în vedere procesul verbal de sesizare din oficiu

(f. 8 dup) în conformitate cu care la data de 12.11.2013 organele de cercetare penală din cadrul Postului de

Poliţie Ghidfalău, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu au oprit în trafic autoutilitara cu numărul

de înmatriculare  ***. La volanul autoturismului a fost identificat inculpatul RJ, care, la solicitarea

lucrătorilor de poliţie, a prezentat permisul de conducere seria *** aparent emis de autorităţile din Republica

Serbia la data de 29.10.2012. Ulterior, cu ocazia verificărilor s-a stabilit că acest document nu este autentic. 

În acest sens, instanţa va avea în vedere că potrivit adresei nr. 429490/13/HAG din 06.01.2014 emisă de

IGPR – Centrul de Cooperare Poliţienească Interpol (f. 10 dup), în urma verificărilor efectuate în bazele de date

din Republica Serbia s-a stabilit că nu există niciun document care să ateste emiterea permisului de conducere

categoria B cu seria *** prezumat a fi eliberat de autorităţile sârbe, inculpatul RJ nefiind cunoscut în evidenţele

autorităţilor sârbe.

De asemenea, din cuprinsul adresei nr. 38022/13.01.2014 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului Covasna -

Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, rezultă că inculpatul nu

posedă permis de conducere.

Fiind ascultat, inculpatul nu a contestat faptul că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare *** pe

drumurile publice din judeţul Covasna, în plus arătând că începând cu luna septembrie 2013 până în data de

08.01.2014 a condus de mai multe ori autoturismul pe drumurile publice.  Aceste aspecte rezultă şi din declaraţiile

martorilor GI şi BI, (f. 53-56, f. 28-29 dup), care au confirmat că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile

publice şi în alte ocazii.

Cu privire la modalitatea în care a intrat în posesia acestui înscris inculpatul a arătat, atât în cursul

urmăririi penale (f. 19, 22-23 dup) cât şi în faza de judecată (f. 36-39), că permisul de conducere i-a fost predat

de o persoană pe nume ,,G” în perioada septembrie-octombrie 2012, perioadă în care a prestat lucrări agricole

pentru acesta. Inculpatul a arătată că nu a urmat cursurile unei şcoli de şoferi în Republica Serbia şi nu s-a

prezentat la vreun examen pentru a obţine acest permis.

În apărare, inculpatul a invocat lipsa de vinovăţie în sensul că nu a cunoscut caracterul contrafăcut al

înscrisului, susţinând că ,,G” nu l-a remunerat pentru munca presată la ferma acestuia, în schimb i-a procurat un

permis de conducere, asigurându-l că documentul este valabil atât în Serbia cât şi teritoriul României, motiv

pentru care a folosit permisul de conducere pentru a circula pe drumurile publice. 

Instanţa apreciază că o astfel de apărare nu poate fi primită, de altfel chiar declaraţiile inculpatului

fiind uşor contradictorii. Astfel, inculpatul a susţinut iniţial că încă de la angajare administratorul fermei i-a

spus că îi va procura un permis de conducere dacă va lucra timp de trei luni fără a fi remunerat la ferma acestuia,

iar fotografia pentru permis i-a fost realizată după prima lună de muncă. În faţa instanţei inculpatul a revenit

asupra acestor afirmaţii, susţinând că la finalul perioadei contractuale ,,G” a refuzat să-l remunereze în bani

pentru munca prestată, oferindu-i în schimb un permis de conducere şi numai în aceste condiţii şi fiind oarecum

constrâns, a acceptat această formă de retribuţie.

Raportat la situaţia de fapt descrisă de inculpat – obţinerea unui permis de conducere fără susţinerea

vreunui examen – instanţa consideră că orice persoană, cu singura condiţie a existenţei discernământului, ar fi

realizat că permisul procurat în aceste condiţii nu a fost obţinut în mod legal. Chiar în lipsa oricăror cunoştinţe

legale, este imposibil a se crede că, şi într-o altă ţară, s-ar putea obţine un permis de conducere în mod legal

fără a urma cursurile unei şcoli de şoferi şi fără susţinerea unui examen astfel cum încearcă să acrediteze

inculpatul.

Mai mult, aşa cum rezultă din declaraţia oferită în faţa instanţei, inculpatul era conştient că absolvind

numai trei clase nu putea obţine un permis de conducere valabil în România. În aceste condiţii inculpatul a ales să

eludeze dispoziţiile legale care reglementează condiţiile în care se poate obţine un permis de conducere, urmărind

şi reuşind să obţină un astfel de document, însă contrafăcut, într-un mod facil şi fără îndeplinirea vreunei

formalităţi, sperând în mod nejustificat că fapta sa nu va fi descoperită.

În raport de toate acestea instanţa consideră că nu există nici un fel de împrejurare care să vină în

susţinerea afirmaţiilor inculpatului privind convingerea sa că permisul era autentic, motiv pentru care această

apărare urmează a fi înlăturată, reţinându-se în cauză că inculpatul a cunoscut în permanenţă caracterul

contrafăcut al înscrisului.

Pentru aceleaşi motive, instanţa nu va reţine eroarea de fapt cu privire la infracţiunea de conducere pe

drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere şi nici săvârşirea

infracţiunii de uz de fals în forma de vinovăţie a culpei.

În drept, fapta inculpatului RJ care la data de 12.11.2013 a condus autoutilitara cu numărul de

înmatriculare *** pe drumurile publice din localitatea Zoltan, jud. Covasna întruneşte elementele constitutive ale

infracţiunii prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de

către o persoană care nu posedă permis de conducere.

Sub aspectul laturii obiective, există o acţiune a inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile

publice în condiţii ilicite, caracterul ilicit rezultând din nerespectarea obligaţiei ce îi incubă conducătorului

auto de a avea permis de conducere corespunzător categoriei autovehiculului pe care îl conduce, acţiune ce a avut

ca urmare crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite, legătura de cauzalitate dintre acţiune

şi urmare rezultând din însăşi materialitatea activităţii desfăşurate de inculpat. Sub aspectul laturii subiective,

acesta a acţionat cu intenţie directă.

Fapta inculpatului care, la aceeaşi dată, fiind oprit pentru un control de un echipaj al poliţiei în timp ce

conducea un autoturism pe drumurile publice din localitatea Zoltan, jud. Covasna, a prezentat agenţilor permisul de

conducere seria *** aparent emis de autorităţile sârbe, cunoscând că acesta este contrafăcut, întruneşte elementele

constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza I C.pen. din 1969.

Sub aspectul laturii obiective, există acţiunea inculpatului de folosire a unui înscris oficial, prin

prezentarea acestuia agenţilor de poliţie, cunoscând că este falsificat, urmarea periculoasă, respectiv afectarea

încrederii publice în veridicitatea înscrisurilor oficiale rezultând din materialitatea faptei. Sub aspectul

laturii subiective inculpatul a acţionat cu intenţie directă, existând şi scopul producerii de consecinţe juridice.

Se constată că de la data săvârşirii infracţiunilor şi până la soluţionarea prezentei a existat o succesiune

de legi penale, astfel că se impune alegerea legii penale mai favorabile, conform art. 5 noul Cod penal.

Având în vedere obligativitatea deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014 care a fost publicată în

Monitorul Oficial la data de 20.05.2014, instanţa, aplicând legea penală în mod global, reţine că în mod evident

raportat la instituţiile juridice incidente în cazul inculpatului, legea penală mai favorabilă este Codul penal din

1969. În acest sens, pe lângă faptul că în conformitate cu Noul Cod penal regimul sancţionator al concursului de

infracţiuni presupunere adăugarea unui spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite,

instanţa va avea în vedere şi tratamentul sancţionator al recidivei care, în cazul noului Cod penal, vizează

cumulul aritmetic în timp ce în Codul penal din 1969 aceasta este sancţionată conform cumulului juridic, respectiv

prin absorbţie şi aplicarea facultativă a unui spor. În consecinţă, instanţa reţine că încadrarea juridică dată

faptelor sub aspectul aplicării art. 5 noul Cod penal este corectă.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 52

C.pen. din 1969, referitoare la scopul pedepsei, precum şi criteriile prevăzute de art. 72 C.pen. din 1969,

respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul şi

mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit şi urmarea produsă, precum şi persoana infractorului şi

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, instanţa va avea în vedere că infracţiunile deduse judecăţii sunt infracţiuni de  pericol iar

urmările care pot deriva din conducerea unui vehicul de către o persoană care nu posedă permis pot prezenta un grad

ridicat de gravitate, în plus urmând a se reţine şi caracterul de obişnuinţă privind derularea acestei activităţi

precum şi intervalul mare de timp (aproximativ 3 luni) în care acţiunea s-a desfăşurat, ceea ce demonstrează că

fapta inculpatului nu a avut un caracter izolat. Pe de altă parte, instanţa va avea în vedere că inculpatul s-a

deplasat pe un drum puţin circulat şi nu a fost implicat de-a lungul acestei perioade în producerea vreunui

accident rutier, dar şi faptul că a oferit o oarecare justificare a acţiunilor sale, respectiv a condus

autoturismul pe drumurile publice cu scopul de a întreprinde mici activităţi comerciale aducătoare de venituri cu

care să-şi întreţină familia.

Cu privire la circumstanţele personale, instanţa va reţine, pe de o parte, împrejurarea că inculpatul a mai

suferit o condamnare pentru săvârşirea aceluiaşi gen de faptă, fiind recidivist. De asemenea, instanţa va reţine şi

atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea atât la solicitările organelor de

urmărire penală, cât şi în faţa instanţei la fiecare termen acordat în cauză, manifestând un interes ridicat în

raport de situaţia sa, dar şi atitudinea sinceră în privinţa faptului că a condus un autoturism pe drumurile

publice, ceea ce a dus la justa soluţionare a cauzei, în condiţiile în care probatoriul sub acest aspect are la

bază în principal declaraţiile inculpatului şi procesul verbal întocmit de organele de cercetare penală.  În raport

de acestea, instanţa va reţine incidenţa art. 74 lit. c Cp, împrejurările arătate constituind circumstanţe

atenuante.

În plus, instanţa va avea în vedere aprecierile pozitive de care inculpatul se bucură în comunitatea în care

trăieşte, conform caracterizării depuse la dosar, dar şi aspectele relevate de raportul de evaluare întocmit de

serviciul de probaţiune din care rezultă că inculpatul este căsătorit, are doi copii minori în întreţinere,

locuieşte în condiţii modeste, având o situaţie financiară precară, asigurându-şi mijloacele de trai din ajutorul

social sau prestând munci ocazionale, sezoniere, cu precădere în domeniul agricol. În raport de aceste, instanţa va

reţine în favoarea inculpatului şi incidenţa art. 74 al. 2 Cp, în final aplicând acestuia câte o pedeapsă cu

închisoarea pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina sa, într-un cuantum situat sub limita minimă

prevăzută de lege, respectiv 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a

unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere şi  2 luni închisoare pentru săvârşirea

infracţiunii de uz de fals privind un înscris oficial.

Instanţa va reţine şi faptul că ambele infracţiuni au fost săvârşite înainte ca inculpatul să fi fost

condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a C.pen. din 1969

referitoare la concursul real de infracţiuni.

De asemenea, din analiza fişei de cazier a inculpatului, instanţa constată că acesta a fost condamnat la

pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 108/2011 a Jud. Târgu Secuiesc, definitivă la data

de 07.06.2011 prin nerecurare, executarea pedepsei fiind suspendată condiţionat pe durata unui termen de încercare

de 3 ani şi 2 luni, termen care nu era împlinit la data comiterii faptei deduse judecăţii (octombrie 2013).

În raport de acestea, ţinând cont că după condamnarea la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni şi înainte de

executarea acesteia inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 1 an instanţa constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 37 lit. a

C.pen. din 1969 privind recidiva postcondamnatorie.

În ceea ce priveşte regimul sancţionator, urmează a se da eficienţă dispoziţiilor speciale care guvernează

instituţia suspendării condiţionate, constatându-se că, în conformitate cu prevederile art. 15 al. 2 din Legea

187/2012 regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alineatul 1, inclusiv sub aspectul

revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile din acest Cod penal, şi reţinând că noile infracţiuni au fost săvârşite

cu intenţie în interiorul termenului de încercare, instanţa, în baza art. 83 C.pen. din 1969 va dispune revocarea

suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.

108/2011 a Jud. Târgu Secuiesc, pedeapsă care se va executa alăturat celor aplicate prin prezenta, rezultând

pedepsele de  1 an şi 8 luni închisoare şi, respectiv, 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 NCP va contopi pedepsele astfel

stabilite – 1 an şi 8 luni închisoare şi 1 an şi 4 luni închisoare şi va aplica pedeapsa cea mai grea, inculpatul

urmând a executa 1 an şi 8 luni închisoare.

Cu privire la forma de executare a pedepsei, raportat la Decizia nr. 1/2011 a Înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie, Secţiile Unite, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal

anterior, instanţa constată că nu se poate dispune suspendarea condiţionată a executării în ceea ce priveşte

pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni  închisoare şi nici o altă măsură cu conţinut similar din reglementarea

actuală (amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere), astfel că inculpatul

urmează a executa pedeapsa în regim de detenţie.

Având în vedere că s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea, în baza art. 71 C.pen. din 1969 raportat la art.

12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a

teza II şi lit. b C.pen din 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art.  25 al. 3 C.proc.pen. va anula înscrisul fals, respectiv permisului de conducere seria ***

aparent emis de autorităţile din Republica Serbia pe numele RJ la data de 29.10.2012 (fl. 15 dup).

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 (forma în vigoare la data faptei) cu aplic. art. 37 lit. a C.pen din

1969, art.  74 al. 1 lit. c, 74 al. 2 rap. la art. 76 lit. d C.pen. din 1969 şi art. 5 NCP condamnă inculpatul RJ,

fiul lui J şi M, născut la data de 03.02.1981 în oraş Covasna, jud. Covasna, domiciliat în comuna Zăbala, nr.*,

jud. Covasna, CNP *, studii - 3 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă, căsătorit, 2 copii minori, poreclă - „N"

la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism

de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 291 teza I C.pen. din 1969 cu aplic. art. 37 lit. a) C.pen din 1969, art.  74 al. 1 lit. c, 74

al. 2 rap. la art. 76 lit. e C.pen. din 1969  şi art. 5 NCP condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni

închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals privind un înscris oficial.

În baza art. 83 Cp raportat la art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, revocă suspendarea condiţionată a

executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 108/2011 a Jud. Târgu Secuiesc,

def. la data de 07.06.2011 prin nerecurare, pedeapsă care se execută alături de cele stabilite prin prezenta,

rezultând  pedepsele de 1 an şi 8 luni închisoare şi, respectiv, 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b C.pen. din 1969 cu aplic. art. 5 NCP contopeşte pedepsele astfel

stabilite – 1 an şi 8 luni închisoare şi 1 an şi 4 luni închisoare şi aplică pedeapsa cea mai grea,  inculpatul

urmând a executa 1 an şi 8 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C.pen. din 1969 raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului

exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen din 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art.  25 al. 3 C.proc.pen. anulează înscrisul fals, respectiv permisului de conducere seria ***

aparent emis de autorităţile din Republica Serbia pe numele RJ la data de 29.10.2012 (fl. 15 dup).

În baza art. 274 alin. 1 Cpp obligă inculpatul la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09.02.2015.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare