Ucidere din culpă

Sentinţă penală 64 din 16.04.2015


Din ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 15.08.2012, în jurul orei 09:55, inculpatul A.M.N. se deplasa pe DN 2 E dinspre xxx către xxx, la volanul autotractorului marca Iveco tip 440 Et E 47 cu nr. de înmatriculare NT-38-ASI, proprietatea Sc xxx SRL. Cu ajutorul unui bare metalice de remorcare în lungime de aprox. 4 m, inculpatul tracta autotractorul marca Man tip 18.413 FSl TGA10A cu nr. de înmatriculare NT-xxx-ECO, proprietatea SC xxx SRl, condus de numitul G. C. Între cele două societăţii există un contract de colaborare nr.15/16.01.2010 de prestări servicii potrivit căruia SC xxx SRl efectuează transport cu autovehiculele din dotare în favoarea SC xxx SRL.

Bara de remorcare avea fixată pe ea un furtun pentru aer care făcea legătura între butelia de aer a autovehicului tractor şi autovehiculul tractat, astfel că sistemul de frânare al autotractorului condus de G. C. era teoretic funcţional.

Cei doi conducători doreau să se deplaseze în comuna xxxx, jud. xxx, pentru a repara autotractorul marca Man, condus de numitul G. C., care avea motorul defect.

Așa cum rezultă din declaraţia inculpatului A.M.N., fila 302  d.u.p., coroborată cu datele oferite de procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, filele 274-278 și 279-301 d.u.p., în afara localităţii xxx, în zona km.3+500 m, inculpatul A.M.N.  s-a înscris în curbă la stânga iar autotractorul condus de numitul G. C. a intrat în fâşia de gabarit pe arcul de cerc cu raza cea mai mică. Inculpatul a tras frâna de motor să micşoreze viteza, deoarece se apropia coborârea pantei şi o curbă periculoasă. Întrucât inculpatul a tras frâna de mână şi nu a apăsat pedala de frână astfel încât să se aprindă luminile de frână, numitul G. C. nu a frânat şi datorită vitezei mai mari a autovehicului său precum şi a unghiului sub care era montată bara de remorcare, a trecut peste axul drumului. În acelaşi timp, din direcţia xxxx către xxxx circula autotractorul marca Man tip 19403 cu nr. de înmatriculare xxx cu semiremorca marca Trailor cu nr. de înmatriculare xxx condus de numitul Z. D. Autotractorul condus de G. C. a intrat în coliziune cu autotractorul condus de Z. D., impactul având loc între partea laterală faţă spre stânga a autotractorului marca Man cu nr. xxxx cu partea laterală faţă stânga a autotractorului cu nr. xxx

În urma accidentului a rezultat decesul numitului G. C. şi vătămarea corporală a numitului Z. D.

Din raportul de necropsie nr.371/C din 16.08.2012 rezultă că moartea numitului G. C. a fost violentă și s-a datorat unui stopcardiac consecutiv unui politraumatism toracic și abdominal, ce a putut fi produs prin lovire de elemente dure și cu muchii ascuțite din interiorul unui autovehicul în impact cu alt autovehicul, în cadrul unui accident rutier. Buletinul de analiză toxicologică nr.447/N/16.08.2013 nu a consemnat alcool etilic în sânge.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 425-xxx-A1 din 02.11.2011, SML xxxx a conluzionat că Z. D. a prezentat un politraumatism soldat cu hematom splenic și hematom retroperitoneal, cu difuziunea sângelui în cavitatea peritoneală și luxație de șold stâng. Leziunile au putut fi provocate în cadrul unui accident rutier, putând necesita pentru vindecare un număr de 50-55 de zile de îngrijiri medicale, fără a i se pune viața în primejdie, fără sechele sau infirmități.

Potrivit datelor reţinute prin raportul de expertiză tehnică judiciară nr 165/22.02.2013, starea de pericol a apărut în momentul în care conducătorul auto A.M.N. a executat frâna de motor, respectiv a trecut maneta cutiei de viteze într-o treaptă inferioară micșorându-și viteza, împrejurare în care autotractorul remorcat a ieșit din din fâșia de gabarit, stare de pericol care a apărut cu câteva secunda înainte de impact. De asemenea, potrivit expertizei, viteza de deplasare a autotractorului condus de inculpat în momentele premergătoare impactului a fost de 68-70 km/h iar locul impactului a fost locul în care s-a găsit pata de lichid negru provenită de la cele două autovehicule, respectiv la 40 m după indicatorul dublu de ”limitarea vitezei la 40km/h” și ”depășirea interzisă”.

Conform expertizei, cauzele care au dus la producere accidentului derivă din nerespectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere din OUG nr.195/2002 de către inculpatul A.M.N. privind deplasarea pe drumul public prin remorcare a unui autotractor fără a avea motorul în funcțiune, fapt ce a avut consecințe directe și asupra sistemului de direcție prin nefuncționarea servo-direcției, cu consecințe asupra greutății cu care se face manevrarea sistemului de direcție, fiind încălcate prev. art.157 alin.1 și 3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.

La producerea accidentului au concurat și nerespectarea dispozițiilor privind viteza de deplasare pe drumurile publice prev. de art. 50 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002, art. 41 alin. 1 și art. 48 din OUG nr. 195/2002, conform cărora viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele care tractează remorci este cu 10 km/h mai mică decât viteza maximă admisă. Astfel, având în vedere faptul că pe acel sector de drum, conform indicatorului de restricție, viteza maximă admisă era de 40 km/h, inculpatul ar fi trebuit să se deplaseze cu o viteză maximă de 30 km/h. Însă, viteza de deplasare a autotractorului condus de către inculpatul A.M.N.  a fost de 68-70 km/h în momentele premergătoare impactului.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art.41 alin.1 din OUG nr.195/2002, inculpatul trebuia să circule cât mai pe dreapta, posibil chiar să prindă cu roata dreaptă față pe acostament, pentru a se încadra în fâșia de gabarit.

S-a apreciat de către expert că accidentul putea fi evitat în cazul în care inculpatul A.M.N. ar fi circulat cu viteza legală.

Conform expertizei, s-a reținut și culpa victimei G.C. care a condus autotractorul în condițiile în care acesta prezenta disfuncționalități ale sistemului de direcție, motorul fiind defect, cu nerespectarea dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice prev. de art. 157 alin. 3, 4, 5 și 7 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 dar si culpa numitului Z. D. conducătorul auto al autoutilitarei marca Man tip 19403 cu nr. de înmatriculare xxx cu semiremorca marca  Trailor tip S 323 LB si  nr. de înmatriculare  xxx care trebuia să circule cu viteza maximă de 40 km/h, ori acesta circula  cu o viteză de 68-70 km/h (a se vedea fila 462  dosar - supliment la raport de expertiză).

Fiind audiat în cursul urmării penale și în faza de judecată, inculpatul A.M.N. a recunoscut săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa.

Instanţa reţine că inculpatul este cercetat în prezenta cauză pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.192 alin.1 și 2 din N.C.Pen., potrivit căruia uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani. Când încălcarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Această infracţiune îşi găseşte corespondentul în vechea reglementare în art. 178 alin.1 și 2 Cod Penal de la 1969, potrivit căruia uciderea din culpă a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani. Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activităţi, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Însă, pentru a stabili legea penală mai favorabilă instanţa nu poate să se oprească în analiza ei doar la limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru o infracţiune sau la natura pedepselor ce pot fi aplicate ci trebuie să analizeze, în concret, şi alte instituţii care sunt incidente în cauză pornind de la natura pedepsei spre care se îndreaptă.

Astfel, instanţa reţine că sub imperiul vechiului cod penal se puteau reţine, potrivit art.74 alin.1, următoarele împrejurări puteau fi considerate circumstanţe atenuante:

a) conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii;

b) stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită;

c) atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.

Legiuitorul a statuat în Noul cod penal, potrivit art.75 alin.2, faptul că pot constitui circumstanţe atenuante judiciare:

a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;

b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

Din punct de vedere al circumstanţelor atenuante judiciare care pot fi reţinute în prezenta cauză instanţa reţine că vechiul cod penal constituie legea penală mai favorabilă.

Totodată, instanţa reţine că vechiul cod penal constituie legea penală mai favorabilă sub aspectul modalităţii de individualizare a executării pedepsei ce va fi aplicată în cauză întrucât permite aplicarea instituţiei suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzută de art.81-85 C.pen. din 1969. Or, cât timp instituţia suspendării condiţionate, care presupune neexecutarea pedepsei închisorii fără a se impune altă obligaţie decât aceea de a nu săvârşi alte infracţiuni pe durata termenului de încercare, nu se regăseşte în legislaţia penală actuală instanţa apreciază că legea penală mai favorabilă este vechea lege penală.

Faţă de aspectele menţionate anterior, instanţa reţine că dispoziţiile prevăzute de vechiul cod penal constituie legea penală mai favorabilă şi le va aplica în cauză.

În consecință, instanța va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul A.M.N. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. în infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 2 C.pen de la 1969, cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen., art.74 lit.a și c C.pen. de la 1969, raportat la art.76 lit.d C.pen. de la 1969, totul cu aplicarea art.5 C.pen.

În drept, fapta inculpatului A.M.N., care la data de 15.08.2012, ora 09.50, a condus autotractorul marca Iveco cu nr. De înmatriculare  xxx care tracta autotractorul marca Man cu nr.de înmatriculare NT-xxx-Eco, în localitatea xxx, pe DN 2 E-85, cu o viteză de 68-70 de km/h și într-o curbă deosebit de periculoasă la stânga, pe un sector de drum unde era limitare de viteză la 30km/h, prin nerespectarea dispozițiilor legale prinvind măsurile de prevedere, a produs un accident de circulație soldat cu decesul numitului G. C. întruneşte elementele constitutive ale  infracţiunii de ucidere din culpă prev de art. 178 alin. 1 şi 2 C.pen.

Latura obiectivă a infracţiunii a fost realizată prin acţiunea inculpatului de ucidere a numitului G. C., urmare a accidentului rutier produs în data de 15.08.2012.

Din raportul de necropsie nr.371/C din 16.08.2012 rezultă că moartea numitului G. C. a fost violentă și s-a datorat unui stopcardiac consecutiv unui politraumatism toracic și abdominal, ce a putut fi produs prin lovire de elemente dure și cu muchii ascuțite din interiorul unui autovehicul în impact cu alt autovehicul, în cadrul unui accident rutier.

Fapta inculpatului reprezintă concretizarea nerespectării dispoziţiilor legale și a măsurilor de prevedere din OUG nr.195/2002, privind deplasarea pe drumul public prin remorcare a unui autotractor fără a avea motorul în funcțiune, fiind încălcate prev. art.157 alin.1 și 3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit art.41 alin.1 din OUG nr.195/2002, inculpatul trebuia să circule cât mai pe dreapta, posibil chiar să prindă cu roata dreaptă față pe acostament, pentru a se încadra în fâșia de gabarit.

La producerea accidentului au concurat și nerespectarea dispozițiilor privind viteza de deplasare pe drumurile publice prev. de art.50 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002, art.41 alin. 1 și art.48 din OUG 195/2002, conform cărora viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele care tractează remorci este cu 10 km/h mai mică decât viteza maximă admisă. Astfel, având în vedere faptul că pe acel sector de drum, conform indicatorului de restricție, viteza maximă admisă era de 40 km/h, inculpatul ar fi trebuit să se deplaseze cu o viteză maximă de 30 km/h. Însă, viteza de deplasare a autotractorului condus de către inculpatul A.M.N. a fost de 68-70 km/h în momentele premergătoare impactului.

Între activitatea inculpatului de a conduce pe drumurile publice un vehicul cu nerespectarea dispoziţiilor legale care reglementează expres această activitate şi rezultatul produs asupra vieţii persoanei vătămate există legătură de cauzalitate directă, potrivit probatoriului analizat în prezentarea situaţiei de fapt.

Sub aspectul laturii subiective instanţa reţine săvârşire faptei cu forma de vinovăţie a culpei fără prevedere, inculpatul neprevăzând rezultatul faptei sale, respectiv decesul numitului G. C., deşi trebuia şi putea să prevadă acest rezultat deoarece inculpatul avea obligaţia de a cunoaşte şi de a respecta prevederile legale în materie de circulaţie rutieră şi totodată, avea obligaţia să depună maximă diligenţă şi atenţie în calitatea sa de participant la trafic, astfel încât nicio persoană să nu se afle în pericol. 

 Faţă de constatările expertului instanţa va reţine culpa comună a inculpatului, a victimei G. C. și a numitului Z. D.  În ceea ce priveşte culpa inculpatului A.M.N., apreciată de instanţă ca fiind de 50%, aceasta constă în nerespectarea dispozițiilor legale privind deplasarea pe drumul public prin remorcare a unui autotractor fără a avea motorul în funcțiune, a vitezei maxime admise de deplasare.

 În ceea ce priveşte diferența de 50%, culpa victimei G. C., este apreciată de instanţă ca fiind de 30% iar culpa numitului Z.D. de 20%.

Având în vedere vinovăţia dovedită a inculpatului instanţa urmează să-l condamne la o pedeapsă cu închisoarea. La individualizarea pedepsei instanţa urmează să aibă în vedere dispoziţiile art. 72 Cp din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani, persoana inculpatului care a avut o condută bună înainte de săvârșirea indracțiunii și care s-a prezentat în faţa autorităţilor şi a relatat modalitatea de săvârşire a faptei, astfel instanţa va reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c C.pen. din 1969.

De asemenea, instanţa va ţine seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art.178 alin.2  Cod Penal de la 1969, reduse cu 1/3 prin aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală și va avea în vedere gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptei săvârşite, precum şi consecinţele ireversibile ale acesteia, respectiv decesul victimei G. C.

Faţă de toate aceste aspecte instanţa îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, considerându-se că în acest fel scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp din 1969 poate fi mai bine atins.

Având în vedere implicaţiile socio-morale ale faptei săvârşite, instanţa, în temeiul art.71 Cod Penal, va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a (teza a II a) şi lit.b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, apreciind că acesta este nedemn de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii publice elective, precum şi de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei, instanţa va avea în vedere faptul că inculpatul este infractor primar, aşa cu rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia, şi de asemenea, va avea în vedere şi faptul că este o persoană capabilă să înţeleagă consecinţele faptei sale şi să-şi însuşească pe viitor un comportament în acord cu legea penală.

Toate aceste elemente îndreptăţesc instanţa să aprecieze că scopul pedepsei ce se va aplica inculpatului poate fi atins şi fără ca acesta să execute efectiv pedeapsa, motiv pentru care, în temeiul art.81 Cod Penal, instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe o perioadă de 3 ani și 2 luni,  reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod Penal.

În temeiul art.71 alin.5 Cod Penal, instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În temeiul art.359 Cod Procedură Penală, instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal a căror nerespectare determină revocarea măsurii suspendării şi executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Analizând prezenta cauză sub aspectul laturii civile instanţa reţine faptul că în cauză s-au constituit părţi civile: Serviciul Județean de Ambulanță xxx cu suma de 1340,40 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de asistenţa medicală şi transportul acordat victimelor, și persoanele vătămate- parţi civile G. M. şi G. C., care au solicitat obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor civile, respectiv : suma de 30.000 lei daune materiale, suma de 900.000 lei daune morale, câte 450.000 lei pentru fiecare, reactualizarea în funcţie de rata inflaţiei şi dobânda legală începând cu data producerii accidentului din 15.08.2012 şi până la data plăţii efective şi obligarea asiguratorului la plata penalităţilor de 0,2 %  zi întârziere aferentă despăgubirii totale.

 Pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală trebuie să existe o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie, un prejudiciu şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, împrejurări care au fost deja dovedite. Prin înscrisurile depuse la dosar s-a dovedit întinderea prejudiciului cauzat acestei persoane vătămate motiv pentru care instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de Serviciul Județean de Ambulanță xxx, apreciind că prejudiciul cauzat acestei persoane vătămate este de 1340,40 lei daune materiale. Dat fiind că, instanţa a  stabilit culpa comună în producerea accidentului, culpa inculpatului fiind de 50%, instanţa va acorda părţii civile suma de 670 lei reprezentând cheltuieli de asistență medicală și transport acordat victimelor.

Persoanele vătămate G. M. şi G. C., soția și fiica victimei G.C., s-au constituit parți civile cu suma de 30.000 de lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pomeniri ulterioare.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă a părţilor civile cu privire la daunele materiale solicitate, din probatoriul administrat instanţa reţine faptul că existenţa prejudiciului material al părţii civile a fost în parte dovedit, acesta îndeplinind şi condiţia de a fi cert şi nereparat.

Din coroborarea declaraţiei martorului B. I. ( f. 105-107) şi declaraţia martorei Ț.E. ( f. 108-110), instanţa reţine că parțile civile au efectuat cheltuieli cu înmormântarea şi praznicele ulterioare în cuantum de aproximativ 20.000 lei. Astfel, conform declaraţiei martorei Ț.E., cheltuielile au constat în cele propriu-zise pentru înmormântare, la biserică și pentru praznicul de la înmormântare, apoi praznicele la 9 zile, la 40 de zile, la 1 an, 2 ani, praznice care au fost făcute în satul natal xx din jud. xxx la casa de prăznuire, la Biserică. La praznicul de la înmormântare au participat doar 50 de colegi, dar au fost persoane și din sat și din alte localități, fiind o înmormântare mare.

În considerarea declaraţiilor martorilor audiaţi pentru dovedirea cuantumului despăgubirilor materiale cuvenite, instanţa reţine că s-a făcut dovada unui prejudiciu material neacoperit în cuantum de 20.000 lei. Dat fiind că, instanţa a  stabilit culpa comună în producerea accidentului, culpa inculpatului fiind de 50%, instanţa va acorda părţilor civile suma de 10.000 lei în vederea acoperirii pagubei materiale suferite, în urma accidentului rutier din data de 15.08.2012.

Prin înscrisul de la filele 6-7, persoanele vătămate G. M. și G. C., soția și fiica victimei, s-au constituit parți civile cu suma de 900.000 de lei daune morale,

În ceea ce priveşte cererea de acordare a daunelor morale instanţa o va admite în parte. Instanţa constată că persoanele vătămate a suferit un prejudiciu moral, constând în suferinţa produsă de decesul soțului și respectiv a tatălui. În lipsa unor criterii legale, instanţa va reţine ca şi criterii obiective vârsta persoana vătămate decedate,  moartea violentă a acesteia, atingerea relaţiilor de familie ale persoanei vătămate.

Astfel, se constată că inculpatul, prin fapta sa culpabilă, a determinat decesul lui G. C., soțul și tatăl părţilor civile G. M. și G. C., fapt care a produs traume psihice părţilor civile.

Conform declarațiilor martorilor B. I. ( f. 105-107) şi Ț. E. ( f. 108-110), victima G. C. avea o familie frumoasă, bine închegată, pe care o susținea moral și financiar pentru că soția era bolnavă iar fiica la facultate. Din coroborarea declarațiilor martorilor rezultă că dispariția victimei a fost tragică pentru familie, părțile civile fiind afectate de moartea numitului G. C.

Cuantumul daunelor morale solicitate de parțile civile va fi stabilit având în vedere strânsa legătura afectivă ce exista între copil şi părinte, și soție și soț, precum şi suferinţa psihică cauzată de pierderea prematură şi intempestivă a acestuia şi reţinând că s-a stabilit existenţa unei culpe comune, inculpatul având 50% din culpă, în timp ce victima a avut un procent de 30% de culpă. În consecinţa, instanţa va acorda ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de partea civilă o sumă de 15.000 lei pentru fiecare parte cu titlu de daune morale, sumă care să asigure sprijinul necesar soției și fiicei victimei pentru depăşirea momentelor grele, atenuând sentimentele de suferinţă cauzate de moartea victimei, în urma accidentului rutier din data de 15.08.2012.

La data producerii accidentului pentru autotractorul marca Iveco, având număr de îmatriculare xxx condusă de către inculpat exista un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente rutiere cu asigurătorul SC Asigurarea Românească –Asirom Vienna Insurance Group SA- Sucursala xxx, aşa cum rezultă din poliţa de asigurare seria RO/01/TO/XZ nr. 003650503 din 26.03.2012.

În baza art. 49 Legea 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de către asiguraţii răspund faţă de terţele persoane păgubite prin accidente de autovehicule şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, iar conform art. 57 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, aceste drepturi putându-se exercita şi direct împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia.

Potrivit art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat.

Potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, pagube materiale, cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.

Prin urmare răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală neputând fi angajată în solidar cu răspunderea delictuală a inculpatului, asigurătorul participând în proces în calitate de asigurător, hotărârea fiindu-i opozabilă şi putând fi obligat în această calitate direct faţă de părţile civile în baza contractului încheiat cu inculpatul.

În consecinţă, fiind deja stabilită răspunderea delictuală a inculpatului pentru prejudiciile cauzate părţilor civile și constatând existenţa unei poliţe de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente rutier a autotractorului implicat în accident, instanţa va obliga asigurătorul SC Asigurarea Românească –Asirom Vienna Insurance Group SA –Sucursala xxx să plătească părţii civile Serviciul Judeațean de Ambulanță xxxx suma de 670 lei reprezentând daune materiale. De asemenea, instanța va obliga asiguratorul să plătească părţilor civile G. M. și G. C., suma de 10.000 lei despăgubiri materiale şi câte 15.000 lei pentru fiecare parte, reprezentând daune morale, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației și la care se adaugă dobânda legală începând cu data rămânerii prezentei hotărâri definitive și până la achitarea debitului.

Reţinând culpa infracţională şi procesuală a inculpatului, instanţa, în temeiul art.274 alin.1 Cod Procedură Penală, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat, ocazionate de soluţionarea prezentei cereri.

Hotărăşte:

Schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul A. M. N. – fiul lui xx şi xx, născut la data de xxx în mun. xxx, jud.xxx, cu domiciliul în satul xxx., comuna xxx, jud. xxx, studii 8 clase, căsătorit, fără antecedente penale, stagiul militar  satifăcut , cetăţenia română, fără ocupaţie, posesor al CI seria xxx nr. xxx, CNP xxx a fost trimis în judecată, din infracţiunea de „ucidere din culpă”, prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 CP, cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP în infracţiunea de „ucidere din culpă”, prev. şi ped. de art. 178 alin. 2 CP din 1969, cu aplicarea art. 396 alin. 10 CPP, art. 74 lit. „a” şi „c” CP din 1969, raportat la art. 76 lit. „d” CP din 1969 şi totul cu aplicarea art. 5 CP, şi condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prev. de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II-a şi lit. „b” CP din 1969, pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 CP din 1969.

În temeiul art. 81 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare, prev. de art. 82 CP din 1969 (3 ani şi 2 luni) şi atrage atenţia inculpatului asupra prev. art. 83 şi următoarele CP din 1969.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1969, cu aplicarea art. 5 CP, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Admite în parte cererea părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă xxx şi obligă pe asigurătorul de răspundere civilă S.C. Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A. – Sucursala xxx să plătească părţii civile suma de 670 lei despăgubiri civile corespunzător unui procent de culpă de 50% reţinut pentru inculpatul A. M. N.

Admite în parte cererea părţilor civile G. M. și G. C. – soţia şi fiica victimei şi, în consecinţă, obligă pe asigurătorul de răspundere civilă S.C. Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A. – Sucursala xxx să plătească părţilor civile 10.000 lei despăgubiri materiale şi câte 15.000 lei pentru fiecare parte civilă, reprezentând daune morale, corespunzător unui procent de culpă de 50% reţinut pentru inculpatul A.M. N., diferenţa de 50% fiind culpa victimei G. C. (30%) şi Z. D. (20%), sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflaţiei şi la care se adaugă dobânda legală începând cu data rămânerii prezentei hotărâri definitive şi până la achitarea debitului.

Respinge în rest ca neîntemeiate celelalte pretenţii civile.

Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 16 aprilie 2015