Procedura insolvenţei

În situaţia în care beneficiarul unui drept de garanţie  participă la procedura insolvenţei debitorului său, pe de o parte este necesar să fi îndeplinit formalităţile de publicitate prevăzute de lege, iar pe de altă parte el nu va fi înscris în tabel în categoria creditorilor garantaţi pentru suma menţionată în actul juridic sau în registrele de publicitate, ci administratorul judiciar va desemna un evaluator care va stabili valoarea bunului asupra căruia poartă garanţia.

Ulterior acestei evaluări, creditorul va fi înscris în tabelul definitiv doar până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită de evaluator.

Potrivit acestui raţionament, dacă se constată că bunul nu există în patrimoniul debitorului sau nu are nicio valoare, creditorul va înscris în tabel în categoria creditorilor chirografari.

Prin Decizia civilă nr. 716/A/16.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 654/17.06.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3827/108/2014/a5, fiind avute următoarele considerente:

Prin această sentinţă Tribunalul Arad a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, invocată de practicianul în insolvenţă E I.P.U.R.L. Arad şi a respins contestaţia formulată de creditoarea S.C. E.S.  S.R.L. Baia Mare la tabelul definitiv de creanţe din procedura insolvenţei debitoarei S.C. E.F.C.  S.R.L. Sânleani.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că S.C. E.S. S.R.L. a înregistrat declaraţie de creanţă pentru suma de 408.618,46 lei, fiind înscris în tabelul preliminar de creanţe cu această sumă, sub rezerva aplicării prevederilor art. 103 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

 La data de 25.01.2015 au fost depuse la dosar mai multe rapoarte de evaluare a bunurilor debitorului, funcţie de bunul evaluat.

 În tabelul definitiv de creanţe, depus la dosar la 25.03.2015,  acest creditor a fost înscris cu aceeaşi creanţă însă în grupa creanţelor chirografare.

Raportat la excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, s-a reţinut că potrivit art. 5, pct.. 67. din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă: „67. tabel definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic. În cazul procedurii simplificate, tabelul definitiv de creanţe cuprinde, pe lângă creanţele născute anterior deschiderii procedurii, şi creanţele născute în perioada de observaţie, ce au fost admise la masa credală. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei potrivit prevederilor art. 159 şi 161;”

Textul prevede posibilitatea existenţei unor diferenţe între tabelul preliminar de creanţe şi tabelul definitiv de creanţe fie prin adăugare de creanţe născute ulterior deschiderii procedurii fie prin adăugare/reducere şi/sau schimbarea rangului de prioritate a creanţelor în urma soluţionării unor contestaţii la tabelul preliminar de creanţe.

Conform art. 103, din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă:  “Creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferinţă se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanţa, până la data valorificării bunului. Această prevedere se aplică şi în cazul eşuării planului de reorganizare şi vânzării bunului în procedura de faliment.”

Textul prevede obligativitatea repartizării unor creanţe care beneficiază de cauze de preferinţă, a căror cuantum s-a stabilit deja, în diferite categorii de creanţă şi/sau ranguri de prioritate funcţie de valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare. Cum evaluarea, conform art. 58, alin. 1, lit. p) şi q) se face până la data stabilită pentru depunerea tabelului definitiv de creanţe, este posibil ca o parte din creanţa garantată să treacă din categoria creanţelor garantate în altă categorie de creanţe, deci să aibă loc o modificare a tabelului preliminar de creanţe fără a exista o contestaţie la acesta. Mai mult, acest fapt poate avea loc şi ulterior întocmirii tabelului definitiv de creanţe, funcţie de momentul rămânerii definitive a evaluării obiectului garanţiei.

De altfel Legea nr. 85/2014 mai prevede şi alte cazuri de modificare a tabelului creanţelor cum ar fi actualizarea ca urmare a distribuirilor, s-au cazul admiterii unei contestaţii formulate în baza art. 113, din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Judecătorul-sindic a reţinut că, deşi creditorul-contestator invocă art. 113 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, prezenta contestaţie este determinată de aplicarea de către practicianul în insolvenţă a art. 103 din lege iar nu de existenţa unui fals, dol, erori esenţiale sau titluri hotărâtoare necunoscute anterior. 

De asemenea judecătorul-sindic a reţinut că în cazul contestării de către practicianul în insolvenţă a creanţei pretinse de către un creditor prin declaraţia de creanţă, acestuia i se comunică faptul contestării. Deci cu atât mai mult creditorului căruia i-a fost admisă creanţa  iar ulterior aceasta este modificată de către practicianul în insolvenţă, trebuie să i se aducă la cunoştinţă acest fapt şi motivele modificării, dându-i astfel posibilitatea efectivă de contestare a măsurii luate de practicianul în insolvenţă, măsura nefiind una din cele prevăzute de art. 59 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În cauză practicianul în insolvenţă nu i-a comunicat creditorului-contestator faptul că a modificat regimul creanţei sale.

Faţă de cele reţinute judecătorul-sindic a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

Raportat la fondul contestaţiei, s-a reţinut că bunurile obiect al contractelor încheiate de creditorul-contestator cu debitorul, şi asupra cărora s-au instituit garanţii reale mobiliare, nu au fost găsite cu ocazia efectuării inventarierii. În consecinţă nu s-a putut stabili o valoare de piaţă a bunurilor respective, pentru a se determina, în condiţiile art. 103 din Legea nr. 85/2014, partea de creanţă garantată şi partea negarantată. Mai mult, nu se pot obţine fonduri din vânzarea unor bunuri care nu există, fie ele şi consemnate ca fiind grevate de cauze de preferinţă. Deci chiar dacă s-au evaluat, în abstracto, bunurile obiect al garanţiei, nu se pot obţine fonduri pe baza acestor bunuri. Situaţia echivalează cu cea în care, fără a se contesta instituirea unei garanţii reale, obiectul garanţiei, neexistând, are valoarea de piaţă nulă, deci întreaga creanţă recunoscută excede valorii obiectului garanţiei şi urmează să fie înscrisă în altă categorie, ceea ce practicianului în insolvenţă a şi făcut.

De asemenea judecătorul-sindic a reţinut şi unele inadvertenţe în ce priveşte instituirea cauzei de preferinţă. Astfel, din natura bunurilor obiect al garanţiei, obiectul de activitate al debitorului şi susţinerile practicianului în insolvenţă, rezultă că bunurile au fost destinate efectuării unor lucrări în domeniul instalaţiilor electrice, fiind ca atare încorporate în imobile ale terţilor, fapt pe care creditorul-contestator îl cunoştea. Mai mult, potrivit punctului 5.4 din contracte, vânzătorul este proprietarul necondiţionat al echipamentelor livrate până la plata integrală a preţului, situaţie în care s-au instituit garanţii asupra propriilor bunuri, problema raporturilor juridice dintre părţi, analizată amănunţit, excedând unei simple înscrieri la masa credală.

Faţă de cele reţinute, rezumându-se strict la obiectul dedus judecăţii, judecătorul-sindic a respins contestaţia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea S.C. E.S. S.R.L., solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii judecătorului sindic în sensul admiterii contestaţiei promovate la tabelul definitiv al creanţelor şi, pe cale de consecinţă, să se dispună rectificarea tabelului definitiv de creanţe în ce priveşte creanţa sa, în sensul de a dispune înscrierea creanţei în sumă de 408.618,46 lei la categoria creanţelor garantate iar nu ca şi creanţă chirografară, cum s-a trecut la poziţia 9 din tabelul definitiv, cu cheltuieli de judecată în fond şi în apel reprezentând taxa judiciară de timbru.

În motivare, arată că hotărârea judecătorului sindic a fost comunicată prin poştă la data de 26.06.2015, fapt ce dovedeşte că cererea de apel a fost promovată în interiorul de 7 zile de la data comunicare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 43 alin 2 din Legea 85/2014.

În urma notificării privind deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei comunicată creditoarei-apelante de administratorul judiciar E I.P.U.R.L, apelanta a solicitat înscrierea în tabelul creanţele cu o creanţă garantată în sumă de 66.435,68 lei, conform înscrisurilor doveditoare anexate cererii.

Cu avizele de înscriere în A.E.G.R.M. nr. 2013-00028010612036-CZW  şi nr. 2013-00028596572851-JXE a făcut dovada înregistrării asupra bunurilor ce fac obiectul contractului a unei ipoteci mobiliare, pe temeiul cărora administratorul judiciar a înscris creanţa declarată în tabelul preliminar al creanţelor la categoria creanţelor garantate.

Din conţinutul raportului, rezultă că, creanţa apelantei beneficiază de "rangul de preferinţă prevăzut de art. 159 alin. 1 pct. 3 din Legea privind procedura insolvenţei".

La data de 25 martie 2015, administratorul judiciar a publicat în B.P.I. nr. 5667/25.03.2015 tabelul definitiv al creanţelor, în cadrul căruia, în mod inexplicabil şi fără nici o justificare sau vreun temei legal invocat creanţa sa a fost trecută la categoria creanţelor chirografare motiv pentru care în termenul legal a promovat contestaţie la tabelul definitiv, contestaţie care a fost soluţionată potrivit dispozitivului.

Văzând aceasta apelanta, în termenul legal de la data publicării tabelului definitiv al creanţelor in B.P.l. a promovat contestaţie pentru considerentele arătate solicitând admiterea ei de către judecătorul fondului, cerând şi să se dispună rectificarea tabelului definitiv în sensul trecerii creanţei în categoria creanţelor garantate.

În opinia apelantei, creanţa sa beneficiază de rangul de preferinţă al unei creanţe garantate fiind înscrisă în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare prin cele două avize menţionate mai sus.

Se arată că administratorul judiciar prin poziţia sa procesuală a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei excepţie pe care judecătorul sindic a respins-o potrivit dispozitivului si motivelor arătate în hotărâre.

În ce priveşte însă fondul cauzei administratorul judiciar a susţinut că debitoarea , cu ocazia efectuării inventarierii patrimoniului acesteia, el nu a identificat în patrimoniul ei bunurile mobile menţionate de către apelantă, motiv pentru care garanţia sa pe bunuri nu mai există.

Apoi, pe de altă parte, susţine că debitoarea nu a fost niciodată proprietar al bunurilor menţionate în contractele de vânzare-cumpărare chiar dacă aceasta (debitoarea) le-a achiziţionat cu scopul de a folosi aceste bunuri în lucrările sale aflate în curs de execuţie.

Nu în ultimul rând administratorul judiciar susţine că creditorii (respectiv şi apelanta) au posibilitatea să promoveze în termen de 5 zile de la data publicării în B.P.l. obiecţiuni la Rapoartele de evaluare dispuse cu privire la patrimoniul debitoarei însă apelanta nu a formulat asemenea cerere.

În cele din urmă, se susţine de administratorul judiciar că cererea apelantei nu ar putea fi primită întrucât în cauza de faţă ar putea uza de prevederile art. 127 din Legea 85/2014 potrivit căruia „dacă debitoarea deţine marfa în calitate de consignatar, proprietarul o va putea recupera potrivit prev. art. 205 7 Cod civil.

În opinia sa susţinerile administratorului judiciar faţă de solicitările apelantei din contestaţie şi mijlocele de probă administrate sunt neîntemeiate, sunt străine de natura pricinii şi ele trebuiau înlăturate de judecătorul fondului.

Faţă de poziţia procesuală a părţilor şi mijlocele de probă administrate chiar dacă soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii îi este favorabilă , motiv pentru care nu-şi poate dovedii interesul în critica ei, pe fondul cauzei hotărârea de respingere a contestaţiei de către judecătorul sindic în opinia apelantei este netemeinică şi nelegală.

În motivarea soluţiei date judecătorul a reţinut că deşi creditoarea-apelantă a promovat contestaţia pe temeiul prev. art. 113 din Legea 85/2014 aplicabile sunt cele ale dispoziţiilor art. 103 din lege întrucât contestaţia este determinată de aplicarea prevederilor acestui articol şi nu de cel al art. 113. Justificând poziţia greşită a administratorului judiciar judecătorul sindic a concluzionat că excepţia este neîntemeiată motivat de faptul că în demersurile sale administratorul judiciar nu a comunicat apelantei faptul că a modificat regimul creanţei. Pe fondul cauzei judecătorul a respins contestaţia reţinând că bunurile, obiect al contractelor de vânzare-cumpărare încheiat de debitoare cu creditoarea-apelantă şi asupra cărora s-au instituit garanţiile mobiliare nu au fost găsite în patrimoniul debitoarei cu ocazia inventarierii, motiv pentru care nu s-a putut stabili o valoare de piaţa a bunurilor respectiv în condiţiile prev. art. 103 din Legea 85/2014. Din acest motiv judecătorul a apreciat că obiectul garanţiei nu există, el are valoare de piaţă nulă şi prin urmare întreaga creanţă recunoscută excede valorii obiectului garanţiei şi urmează să fie înscrisă în altă categorie, ceea ce administratorul judiciar a şi făcut.

Au fost constatate şi inadvertenţe în ce priveşte instituirea cauzei de preferinţă motivat de faptul ca potrivit pct. 5.4 din contractele încheiate de apelanta-creditoare cu debitoarea a introdus clauza potrivit căreia până la plata preţului integral al bunurilor apelanta este proprietara necondiţionată a echipamentelor livrate instituind asupra propriilor sale bunuri garanţii.

Referitor la bunurile ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării chiar administratorul judiciar face precizarea reţinută de altfel de judecătorul sindic în considerentele hotărârii sale că „ echipamentele electrice vândute de apelantă debitoarei au fost destinate efectuării unor lucrări în domeniul instalaţiilor electrice fiind încorporate în imobile ale unor terţe persoane.

Apreciază că o astfel de poziţie şi motivare a judecătorului sindic este total greşită şi de neacceptat.

Nu are a face nimic bunurile din patrimoniul debitoarei cu obligaţiile asumate de aceasta prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu apel chiar dacă pe administratorul judiciar l-ar putea interesa bunurile debitoarei din patrimoniu în vederea valorificării lor de către acesta.

Şi dacă această creanţă reprezentând plata preţului neachitată a fost garantată cu bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, bunuri pe care debitoarea la rândul său nu le-a mai înregistrat în patrimoniu, fiindcă le-a înstrăinat la terţa persoană la care a prestat servicii de instalaţii electrice, apelanta nu poate solicita înscrierea creanţei la categoria creanţelor garantate întrucât din susţinerile administratorului judiciar însuşite de judecătorul sindic obiectul garanţiei nu există,  şi în acest caz ele au în opinia judecătorului „valoare de piaţă nulă”.

Apelanta apreciază că altfel trebuiesc privite lucrurile din punct de vedere juridic şi nu cum greşit a apreciat instanţa că prezentei situaţii îi sunt aplicabile disp. art. 103 din Legea 85/20014.

Pornind de la prevederile art. 5 pct.15 din Legea 85/2006 şi de la faptul că legiuitorul român potrivit prevederilor art. 1723 NCC, ţinând cont de prevederile art. 2343 NCC, rezultă că ipoteca mobiliară constituită asupra bunurilor ce fac obiectul unui contract şi înscrisă în A.E.G.R.M. conferă apelantei în calitate de creditor ipotecar un rang prioritar faţă de creditorii chirografari ai debitoarei şi în aceste condiţii se află în prezenţa unei creanţe care beneficiază de cauze de preferinţă, aşa cum prevede pct. 15 din art. 5 din Legea 85/2006.

În ce priveşte clauza de la pct. 5.4 din contracte potrivit cărora creditoarea-apelantă este proprietarul necondiţionat al bunurilor vândute la debitoare până la plata integrală a preţului, aceasta reprezintă o „ clauză de rezervă a proprietăţii „ ea este o veritabilă condiţie suspensivă, iar nu rezolutorie, întrucât amână transferul proprietăţii de la vânzător la cumpărător până la realizarea evenimentului, respectiv plata preţului

Este de netăgăduit faptul că debitoarea-cumpărătoare nu şi-a îndeplinit propriile obligaţii contractuale, respectiv nu a achitat preţul stipulat în contract la termenele convenite de părţi.

În atare situaţie, vânzătorul (în speţă, apelanta), are dreptul de a solicita fie executarea contractului de către debitoare, în natură, respectiv obligarea cumpărătorului la plata preţului, fie să se constate că a intervenit rezoluţiunea de drept a contractului.

O rezoluţiune a contractului apelanta nu ar putea-o cere pentru că bunul a fost înstrăinat de debitoare la o terţă persoană cum de altfel a sesizat şi administratorul judiciar şi nici nu ar putea intra în posesia bunului potrivit prev. art. 124 din Legea 85/2014. Singura opţiune ce i-a mai rămas o constituie declararea creanţei şi înscrierea ei la masa credală.

Cum administratorul judiciar nu a notificat-o cu privire la trecerea creanţei sale din categoria creanţelor garantate în categoria celor chirografare în mod corect apreciază că excepţia inadmisibilităţii invocată de acesta nu este întemeiată şi judecătorul sindic a respins-o .

În această situaţie singura sa posibilitate de a se apăra a rămas promovarea contestaţiei la tabelul definitiv, pe care judecătorul fondului a respins-o neîntemeiată şi cu nesocotirea dispoziţiilor legale mai sus arătate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, E I.P.U.R.L. în calitate de administrator judiciar al S.C. EFC S.R.L., a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

În motivare, arată că la data de 20.10.2014 administratorul judiciar a întocmit şi a depus la dosarul cauzei Tabelul preliminar al creanţelor, împreună cu Raportul de verificare a creanţelor. Tabelul preliminar al creanţelor astfel întocmit a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 18606/21.10.2014.

Cu referire la creanţa creditoarei SC ES SRL, această creditoare a formulat o declaraţie de creanţă prin care a solicitat înscrierea în tabelul preliminar de creanţe al S.C. EFC S.R.L. cu suma de 408.618,46 lei, reprezentând debit şi penalităţi de întârziere rezultate din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 6789/2013 şi 6905/2013. În cererea depusă creditorul a solicitat înscrierea sumei de 408.618,46 lei în categoria creanţelor garantate. Pentru garantarea achitării creanţei creditorul şi-a înscris la AEGRM sub nr. 2013-00028010612036-CZW şi nr. 2013-000028596572851-JXE,  dreptul de proprietate asupra bunurilor vândute debitoarei S.C. EFC S.R.L.

Analizând documentele anexate de creditoare, administratorul judiciar a înscris creanţa SC ES S.R.L. în tabelul creanţelor în categoria creanţelor garantate, sub rezerva aplicării prevederilor art. 103 din Legea nr. 85/2014.

În Raportul privind verificarea creanţelor s-a făcut menţiune despre faptul că pentru înscrierea creanţei în tabelul definitiv de creanţe se vor respecta dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 85/2014, referitoare la înscrierea creanţelor garantate până la valoarea garanţiilor stabilită printr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator acreditat ANEVAR.

De asemenea, în exerciţiul atribuţiilor care îi revin în calitate de administrator judiciar al debitoarei, având în vedere faptul că între timp fusese finalizată evaluarea patrimoniului societăţii debitoare, administratorul judiciar a depus la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 14.01.2015 rapoartele de evaluare a patrimoniului S.C. EFC S.R.L.

Administratorul judiciar a procedat la publicarea unui anunţ în B.P.I. sub nr. 835/15.01.2015, prin care a anunţat creditorii de împrejurarea că la dosarul cauzei au fost depuse rapoartele de evaluare a patrimoniului debitoarei, iar cu privire la concluziile rapoartelor de evaluare creditorii au posibilitatea de a formula obiecţiuni, în termen de maximum 5 zile de la publicarea în BPI a anunţului, potrivit art. 62 alin.2 din Legea nr. 85/2014. împotriva concluziilor din rapoartele de evaluare depuse nu s-au formulat obiecţiuni de către creditorii din prezenta procedură.

În vederea respectării dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, administratorul judiciar a procedat la întocmirea şi depunerea la dosarul cauzei la data de 25.03.2015 a Tabelului definitiv al creanţelor. Despre măsura corectării Tabelului definitiv a creanţelor cu evaluarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 din Legea nr. 85/2014 s-a făcut vorbire şi în Raportul de activitate prezentat la termenul din data de 11.02.2015.

Administratorului judiciar arată că, creditoarea şi-a constituit garanţie pe propriile bunuri pe care le-a vândut debitoarei EFC S.R.L. conform contractelor de vânzare cumpărare nr. 6789/2013 şi 6905/2013.

Astfel, debitoarea nu a fost niciodată proprietar al bunurilor menţionate în contractele de vânzare cumpărare, urmând ca proprietatea să se transfere doar în momentul achitării integrale a preţului, aşa cum însăşi creditoarea afirmă, atât în cuprinsul contestaţiei la tabelul definitiv, cât şi în cuprinsul apelului promovat.

În aceste condiţii, apreciază că devin incidente prevederile art. 127 din Legea 85/2014 alin. 1.

Având în vedere împrejurarea că, potrivit susţinerilor debitoarei, bunurile achiziţionate de la creditoarea SC ES S.R.L. au fost destinate efectuării unor lucrări în domeniul instalaţiilor electrice, fiind incorporate în imobilele unor terţi, clienţi ai debitoarei, nu s-a mai putut pune problema restituirii bunurilor respective, creditoarea SC ES S.R.L. fiind îndreptăţită de a-şi avea creanţa înscrisă la masa credală pe întreaga valoare a bunurilor mobile.

În aceste condiţii, raportat la faptul că:

-debitoarea nu a fost niciodată proprietară a bunurilor la care creditoarea B&K ES SRL face referire şi asupra cărora aceasta susţine că are un drept de garanţie;

-creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare art.103 din Legea nr. 85/2014);

-odată cu efectuarea inventarierii patrimoniului debitoarei, conform art. 101 din Legea 85/2014, nu au fost identificate bunurile mobile la care face referire creditoarea B&K ES S.R.L., fiind folosite în producţie şi predate beneficiarului lucrării, deci nu au putut fi evaluate astfel că nu s-a putut stabili o valoare de piaţă a acestora;

- creditorul garantat se va îndestula cu prioritate din valoarea obiectului garanţiei sale;

 Ori, în cazul de fată, obiectul garanţiei sale nu a fost identificat, apreciază că în mod corect administratorul judiciar a procedat la înscrierea creanţei B&K ES S.R.L. în tabelul definitiv de creanţe în grupa creanţelor chirografare.

Pe de altă parte, având în vedere faptul că ceea ce se contestă este Tabelul definitiv al creanţelor, singura posibilitate legală aplicabilă situaţiei de faţă, care să permită creditorilor să conteste tabelul definitiv al creanţelor, este pentru unul din motivele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 85/2014, respectiv: după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut de art. 111 alin. 2, şi până la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabel definitiv de creanţe, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Astfel, în cazul de faţă nu se poate vorbi despre fals, mai mult, întocmirea tabelului a survenit ca urmare a întocmirii evaluării patrimoniului debitoarei şi aplicarea în situaţia de faţă a dispoziţiilor art. 103 din Legea nr. 85/2014, respectiv creanţele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator.

Se arată nu poate fi vorba nici despre dol în cazul de faţă, nici măcar de prejudicierea drepturilor creditorilor pentru faptul că procedura atât de desemnare a evaluatorului, prezentarea evaluării şi depunerea tabelului definitiv al creanţelor s-a făcut transparent, iar toate documentele despre care am făcut menţiune în prezenta întâmpinare au fost deja depuse la dosarul cauzei şi nu au fost contestate de către părţile interesate.

Cu privire la o posibilă eroare esenţială, în opinia administratorului judiciar nu este vorba despre acest viciu, mai mult decât atât, cel care face o afirmaţie trebuie să o dovedească, în speţă contestatoarea.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

În esenţă, apelanta-creditoare, care este beneficiara unui drept de ipotecă mobiliară asupra unor bunuri mobile, îndeplinind formalităţile de publicitate prin înscrierea acestui drept în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, critică faptul că administratorul judiciar a înscris creanţa sa în categoria creanţelor chirografare, iar nu în cea a creanţelor garantate, cu motivarea că bunurile respective nu au fost găsite cu ocazia inventarierii patrimoniului debitoarei şi că apelanta-creditoare şi-a rezervat un drept de proprietate asupra acestor bunuri.

Potrivit art. 5 pct. 15 din Legea 85/2014, creanţe care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt acele creanţe care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, şi/sau de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale cauzelor de preferinţă; în cazul în care debitorul este terţ garant, creditorul care beneficiază de o cauză de preferinţă va exercita drepturile corelative numai în ceea ce priveşte bunul sau dreptul respectiv; aceste cauze de preferinţă au înţelesul dat lor de Codul civil, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Art. 2343 din Codul civil prevede că ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligaţii, iar conform art. 2344 din acelaşi act normativ, ipoteca este, prin natura ei, accesorie şi indivizibilă, ea subzistând cât timp există obligaţia pe care o garantează şi poartă în întregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra fiecărei părţi din acestea, chiar şi în cazurile în care proprietatea este divizibilă sau obligaţiile sunt divizibile.

Potrivit art. 2345 al. 1, 2 din Codul civil, dreptul de ipotecă se menţine asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece; creditorul ipotecar are dreptul de a-şi satisface creanţa, în condiţiile legii, înaintea creditorilor chirografari, precum şi înaintea creditorilor de rang inferior, iar art. 2346 menţionează că dacă prin lege nu se prevede altfel, ipoteca nu este opozabilă terţilor decât din ziua înscrierii sale în registrele de publicitate.

Conform art. 103 din Legea 85/2014, creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61; în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferinţă se va face la un preţ mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanţa, până la data valorificării bunului; această prevedere se aplică şi în cazul eşuării planului de reorganizare şi vânzării bunului în procedura de faliment.

Din aceste texte legale rezultă că în situaţia în care beneficiarul unui drept de garanţie (inclusiv un drept de ipotecă mobiliară, cum este cazul în speţă) participă la procedura insolvenţei debitorului său, pe de o parte este necesar să fi îndeplinit formalităţile de publicitate prevăzute de lege, iar pe de altă parte el nu va fi înscris în tabel în categoria creditorilor garantaţi pentru suma menţionată în actul juridic sau în registrele de publicitate, ci administratorul judiciar va desemna un evaluator care va stabili valoarea bunului asupra căruia poartă garanţia.

Ulterior acestei evaluări, creditorul va fi înscris în tabelul definitiv doar până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită de evaluator.

Potrivit acestui raţionament, dacă se constată că bunul nu există în patrimoniul debitorului sau nu are nicio valoare, creditorul va înscris în tabel în categoria creditorilor chirografari.

Acest fapt nu înseamnă că i se aduce atingere dreptului său de garanţie, întrucât, dacă bunul a fost înstrăinat între timp de debitorul aflat în insolvenţă, dreptul de ipotecă se menţine asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece, conform art. 2345 al. 1 din Codul civil.

Pe cale de consecinţă, administratorul judiciar a procedat corect atunci când, constatând cu ocazia inventarierii patrimoniului debitoarei că bunurile asupra cărora au fost constituite drepturi de garanţie în favoarea apelantei-creditoare nu au fost găsite, a trecut-o pe aceasta în categoria creditorilor chirografari.

Domenii speta

Spete similare