Asigurarea bunei desfasurari a procesului pena nu poate constitui - singura- fara indicarea unor pericole concrete ce ar plana asupra procesulu, temei pentru prelungirea masurii obligarii de a nu parasi localitatea sau tara.

Pe rol fiind soluţionarea plângerii formulate de inculpatul T V împotriva ordonanţei procurorului din data de 06 martie 2012, prin care s-a dispus prelungirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09 martie 2012.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu se prezintă inculpatul T V, asistat de d-na avocat P A-B, în calitate de apărător ales.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

D-na avocat P A-B depune la dosar împuternicirea avocaţială privind asigurarea asistenţei juridice a inculpatului.

Judecătorul delegat constată că s-a ataşat dosarul nr. 895/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş.

De asemenea, procedează la identificarea inculpatului pe baza actului prezentat de acesta, respectiv a cărţii de identitate seria MS nr. 634620.

Judecătorul delegat constată că este sesizat cu soluţionarea plângerii formulate de inculpatul T V împotriva ordonanţei din data de 06 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, prin care s-a prelungit măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 09 martie 2012.

Judecătorul delegat aduce la cunoştinţa inculpatului că dreptul la apărare îi este garantat pe tot parcursul procesului penal, constatând că inculpatul a făcut uz de acest drept, angajând un apărător ales în persoana d-nei avocat P A-B.

La întrebarea judecătorului delegat, d-na avocat şi d-na procuror arată că nu formulează cereri sau excepţii prealabile.

Nefiind de formulat cereri sau excepţii prealabile, judecătorul delegat acordă cuvântul în dezbateri asupra plângerii formulate de inculpatul T V.

D-na avocat solicită admiterea plângerii, astfel cum aceasta a fost formulată, şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din data de 06 martie 2012, prin care s-a prelungit măsura prevăzută de art. 136 lit. b Cod procedură penală, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Astfel cum rezultă din plângerea formulată, precum şi din actele dosarului, împotriva inculpatului s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu la data de 10 decembrie 2011, ulterior aceasta fiind prelungită succesiv.

Consideră că lăsarea la latitudinea inculpatului a posibilităţii de a părăsi localitatea de domiciliu nu ar împiedica desfăşurarea în condiţii normale a procesului penal. De asemenea, având în vedere atitudinea sinceră manifestată de inculpat, care a cooperat cu organele de urmărire penală, nu rezultă că acesta s-ar sustrage cercetării penale în cauză, motiv pentru care solicită admiterea plângerii.

Astfel cum a precizat şi în faţa procurorului, inculpatul împreună cu soţia acestuia deţin o societate comercială, care are ca obiect de activitate servicii de curăţenie, şi au încheiat contracte permanente cu mai multe societăţi din cadrul parcului industrial al localităţilor Sâncrai şi Sântana. Din aceste activităţi, cei doi îşi asigură întreţinerea familiei şi a celor doi copii minori. Astfel, menţinerea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu ar aduce o gravă atingere activităţii pe care inculpatul şi soţia lui o desfăşurau anterior instituirii acestei măsuri.

Pentru aceste motive, solicită admiterea plângerii, fără cheltuieli de judecată.

D-na procuror consideră că ordonanţa atacată este legală şi temeinică, măsura dispusă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş fiind în afara oricăror discuţii de legalitate sau temeinicie. Astfel, solicită respingerea plângerii, ca netemeinică.

Inculpatul T V, având ultimul cuvânt, îşi exprimă încrederea că se va face dreptate în această cauză. Solicită a i se da posibilitatea să muncească la propria firmă, în care îşi desfăşurau activitatea doar el, soţia sa şi o angajată, deoarece altfel nu se poate descurca, fiind singura sursă de venit a familiei sale. Susţine că a respectat întocmai programul de supraveghere stabilit, s-a prezentat de câte ori a fost chemat şi nu se va sustrage de la urmărirea penală.

JUDECĂTORUL DELEGAT,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş sub numărul 2.283/102/2012 din data de 12 martie 2012, (nr. în format vechi 2.795/2012), inculpatul T V a formulat plângere împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din data de 6 martie 2012, prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul pe o durată de 30 de zile, solicitând desfiinţarea ordonanţei atacate şi revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

În drept a invocat prevederile art. 1402 din Codul de procedură penală.

Din lucrările şi materialul dosarului de urmărire penală se constată următoarele.

La data de 9 decembrie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuitul T V, iar la data de 10 decembrie 2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva acestuia, prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş emisă în dosarul nr. 895/P/2011, sub acuzaţia comiterii infracţiunii de trafic de influenţă – prevăzută şi pedepsită de art. 257 din Codul penal.

În fapt s-a reţinut că inculpatul T V, a pretins sume de bani denunţătorului G S pentru a influenţa funcţionarii publici din cadrul serviciului public însărcinat cu emiterea permiselor de conducere, pentru ca aceştia să-l declare pe denunţător admis în urma susţinerii probelor teoretice şi practice în vederea obţinerii permisului de conducere.

Inculpatul a fost reţinut la data de 9 decembrie 2011.

Prin încheierea penală nr. 83/C din data de 10 decembrie 2011, pronunţată în dosarul nr. 7.868/102/2011, Tribunalul Mureş a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului T V, propunere formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.

Prin aceeaşi încheiere însă, Tribunalul Mureş a admis cererea inculpatului şi a luat faţă de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 10 decembrie 2011.

Încheierea a rămas definitivă în urma respingerii recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş prin încheierea penală nr. 831/R din data de 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Tg-Mureş.

Măsura obligării de a nu părăsi localitatea dispusă faţă de inculpatul T V a fost prelungită cu 30 de zile, începând cu data de 9 ianuarie 2012, prin ordonanţa din 6 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, pronunţată în acelaşi dosar nr. 895/P/2011, iar apoi cu alte 30 de zile prin ordonanţa din data de 2 februarie 2012, începând cu data de 8 februarie 2012 şi prin ordonanţa din data de 6 martie 2012 începând cu data de 9 martie 2012.

De precizat şi faptul că, odată cu luarea şi prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea,l inculpatului T V i s-au impus, potrivit art. 145 alin. 11 şi alin.  12 din Codul de procedură penală, obligaţiile prevăzute de lege.

Analizând cererea inculpatului se constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 145 alin. 2 din Codul de procedură penală în cursul urmăririi penale, durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condiţiile legii. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile. Dispoziţiile art. 1402 se aplică în mod corespunzător. Durata maximă a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în cursul urmăririi penale este de un an.

Potrivit art. 145 alin. 23 din Codul de procedură penală, dacă pe durata obligării de a nu părăsi localitatea au intervenit motive care justifică fie impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor existente, procurorul sau instanţa dispune aceasta prin ordonanţă sau încheiere motivată. Dispoziţiile alin. 21 şi alin. 22 se aplică în mod corespunzător.

Potrivit art. 1402 alin. 1 din Codul de procedură penală, împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, învinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea măsurii, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Potrivit alineatului 7 al aceluiaşi articol, când instanţa consideră că măsura preventivă este ilegală sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei.

În cererea sa, inculpatul T V a invocat motive de netemeinicie a ordonanţei din data de 6 martie 2012.

În acord cu judecătorul delegat care a dispus măsura, se apreciază că, în raport cu acuzaţia adusă inculpatului T V, respectiv aceea de trafic de influenţă, o infracţiune cu adânci implicaţii în viaţa economico-socială din România actuală şi cu ample ecouri în conştiinţa colectivă, a putut fi identificat acel pericol concret pentru ordinea publică care să reclame una dintre măsurile preventive, respectiv nu cea mai gravă dintre ele, ci doar una restrictivă de libertate.

Însă, după trecerea unei perioade de peste trei luni, în care, în cauză, s-au administrat toate probele pe care procurorul le-a considerat utile, pertinente şi concludente, urmărirea penală fiind finalizată (aspect dedus din faptul emiterii rechizitoriului în cauză la data de 12 martie 2012), nu se mai poate susţine că pericolul concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpat, aşa cum a fost perceput la momentul luării măsurii şi al prelungirilor (la un nivel mai redus), ar mai prezenta o asemenea actualitate.

Justificarea prelungirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea doar prin asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, nu poate fi primită.

Aceasta, pe de o parte, pentru că justificarea este prea vagă, neprecizându-se care ar fi pericolele care ar plana asupra bunei desfăşurări a procesului penal în cazul revocării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau, mai precis, în cazul în care această măsură nu s-ar mai fi prelungit, iar, pe de altă parte, urmărirea penală fiind finalizată, urmând sesizarea instanţei, procurorul nu mai are atributul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal în continuare.

Acest atribut trece la judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei, acesta având tot dreptul de a analiza şi a aprecia dacă se impune a lua această măsură a obligării de a nu părăsi localitatea pe durata judecăţii.

În opinia acestei instanţe, oricum măsura luată în cursul urmăririi penale încetează de drept la data sesizării instanţei (după alte opinii ea dăinuind şi în timpul judecăţii până la epuizarea duratei pentru care a fost luată).

Celelalte argumente aduse de procuror, prin ordonanţa atacată, referitoare la impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice cercetarea inculpatului în deplină libertate şi cu posibilitatea de a exercita în continuare activitatea privată în care este angrenat, impact bazat numai pe simplul fapt că inculpatul a avut o anumită calitate şi că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea, automat, imporesia opiniei publice că acesta a fost lăsat să continue netulburat activitatea infracţională, reprezintă doar simple supoziţii.

Trebuie acordat credit şi inculpatul că a înţeles semnificaţia acţiunilor sale iar aceste peste trei luni de restricţie de libertate au fost suficiente pentru a-l determina să nu se mai implice în acţiuni de genul celor de care este acuzat.

În raport cu toate cele menţionate mai sus, se apreciază că măsura obligării de a nu părăsi localitatea prelungită prin ordonanţa din data de 6 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş nu mai este justificată, astfel că plângerea inculpatului este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 1402 alin. 1 şi 6 din Codul de procedură penală, aceasta va fi admisă.

În temeiul art. 1402 alineatului 7 din Codul de procedură penală, se va desfiinţa ordonanţa din data de 6 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, emisă în dosarul nr. 895/P/2011.

Se va dispune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prelungită faţă de inculpatul T V prin ordonanţa respectivă.

În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

În temeiul art. 1402 alin. 1 şi 6 din Codul de procedură penală, admite plângerea formulată de inculpatul T V, cu domiciliul în jud. Mureş.

În temeiul art. 1402 alineatului 7 din Codul de procedură penală, desfiinţează ordonanţa din data de 6 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, emisă în dosarul nr. 895/P/2011.

Dispune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prelungită faţă de inculpatul T V prin ordonanţa respectivă.

În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică din 13 martie 2012, ora 14:00.

Domenii speta

Spete similare