Motivul de recurs prevazut de art 385 ind.9 pct.9 teza finala din cpp cu consecinta casarii si trimiterii spre rejudecare in situatia in care prima instanta verificand legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive mai intai mentine masura apoi in

Pe rol judecarea recursului declarat de PARCHETUL de pe lângă Judecătoria Tg Mureş, împotriva Încheierii de şedinţă din data de 13.03.2012 pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosar nr.2981/320/2012.

La apelul nominal se prezintă inculpatul S H I în stare de arest asistat de d-na av.P C şi inculpatul N A R în stare de arest, asistat de d-na av.T E.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

D-na.av.T E depune delegaţia din oficiu nr.1144/14.03.2012.

D-na.av.P C depune delegaţia din oficiu nr.1145/14.03.2012.

Se identifică inculpaţii, constatându-se că datele de stare civilă corespund cu cele aflate în actele dosarului. Întrebaţi fiind, aceştia învederează că sunt de acord să fie asistaţi de apărătorii desemnaţi din oficiu.

Se constată că instanţa este la prima înfăţişare în al doilea grad de jurisdicţie, fiind sesizată cu recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg Mureş Încheierii de şedinţă din data de 13.03.2012 pronunţată de Judecătoria Tg Mureş în dosar nr.2981/320/2012.

Se constată că sub aspectul titularului, a hotărârii atacate şi a termenului, recursul corespunde exigenţelor legale, calea de atac a parchetului nefiind motivată în scris, iar instanţa este competentă  sub toate formele competenţei să soluţioneze această cale de atac.

Reprezentanta Ministerului Public expune oral motivele de recurs, care vizează atât nelegalitatea încheierii atacate, cât şi netemeinicia acesteia.

Astfel, cu privire la motivul de nelegalitate, precizează că prin încheierea atacată instanţa, verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestului preventiv faţă de inculpaţi, a dispus următoarele măsuri: a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului preventiv, a menţinut starea de arest preventiv faţă de cei doi inculpaţi iar ulterior a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi ţara, pentru inculpatul S H I şi respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea pentru inculpatul N A R. Consideră că Judecătoria Tg Mureş a pronunţat practic două măsuri preventive concomitent faţă de cei doi inculpaţi, fiind incident cazul de casare prev.de art.3859 pct.9 teza 3 Cod pr.penală, invocând faptul că este incidentă motivarea soluţiei care nu se înţelege. Din motivarea soluţiei, instanţa a motivat şi cu privire la măsura arestului preventiv care a fost luată şi pe care a apreciat că trebuie să o menţină, pentru ca ulterior a motivat şi pe necesitatea de a nu părăsi ţara, respectiv localitatea.

Cu privire la motivele de netemeinicie, consideră că faţă de cei doi inculpaţi se impunea menţinerea măsurii arestului preventiv, având în vedere că în data de 03.0+3.2012 a fost comisă o faptă de tâlhărie, infracţiune surprinsă în flagrant, astfel, cei doi inculpaţi împreună cu o a treia persoană (un inculpat major N A cu doi inculpaţi minori( au hotărât să facă rost de bani şi săa tace o persoană în vârstă pentru a-i fura poşeta, astfel, au observat o femeie de 61 de ani care la ora prânzului, după planul stabilit, la îndemnul inculpatului N, inculpatul S a fugit către partea vătămată, i-a smuls de la spate geanta şi a fugit cu ea, fiind prins din urmă de partea vătămată, dar inculpatul a împins-o şi a căzut. Ulterior inculpatul a fost prins de ginerele părţii vătămate car a recunoscut portmoneul şi i l-a luat. fiind sesizate organele de poliţie şi jandarmeria, inculpaţii au fost prinşi, nefiind prejudiciu în cauză ca urmare a intervenţiei jandarmilor. Şi la momentul discutării pericolului concret pentru ordinea publică în data de 13.03.2012, era ca şi în urmă cu 10 zile când s-a săvârşit fapta, dar şi cu data de 04.03.2012 când s-a luat măsura arestului preventiv faţă de cei doi, iar intervalul de timp din 04.03.2012 până azi nu s-au schimbat sau atenuat temeiurile avute în vedere la măsura arestului preventiv, apreciind că în mod netemeinic instanţa de fond a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, respectiv localitatea, chiar dacă inculpatul S are 17 ani, a comis o faptă gravă şi prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Se depun şi motivele de recurs formulate în scris.

Reprezentanta Ministerului Public şi avocaţii inculpaţilor, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat.

Nefiind cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.

Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi în rejudecare admiterea cererii privind menţinerea inculpaţilor în stare de arest preventiv.

D-na av.P C, cu privire la nelegalitatea încheierii atacate arată că aceasta este legală şi temeinică, prima instanţă a dorit să arate că temeiurile avute în vedere iniţial, la luarea şi menţinerea măsurii arestului preventiv au fost în concordanţă cu legea şi cu respectarea temeiurilor prevăzute de Codul de pr.penală.

În ce priveşte netemeinicia măsurii arestului preventiv, invocată de parchet, încheierea atacată este temeinică. Instanţa de fond este cea care discerne cel mai bine şi să verifice oportunitatea unor măsuri preventive, aceasta analizând conform materialului probator a concluzionat că temeiurile avute în vedere iniţial  la luarea măsurii arestului preventiv nu justifică menţinerea arestului preventiv şi este oportună înlocuirea acestei măsuri cu o măsură mai puţin restrictivă, a concluzionat că inculpaţii pot fi cercetaţi şi în stare de libertate, pentru că scopul măsurii arestului preventiv este aceea de a asigura buna desfăşurare a procesului penal dar a considerat că sunt probe suficiente pentru ca cercetarea să se desfăşoare cu inculpaţii în stare de libertate.

De asemenea, instanţa de fond a ţinut cont de prev.art.136 Cod pr.penală şi a luat măsura preventivă raportată şi la persoana inculpaţilor, aceştia fiind elevi în clasa a X-a la un liceu din localitate şi trebuie să frecventeze şcoala, instanţa considerând că deşi fapta a fost încadrată la tâlhărie, se va putea schimba încadrarea juridică. Solicită menţinerea încheierii; cu cheltuieli în sarcina statului.

D-na av.T E solicită respingerea recursului şi menţinerea încheierii atacate, pentru că luând în considerare toate împrejurările legate de faptă şi pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului dar şi persoana acestuia,s copul măsurii poate fia tins şi prin înlocuirea cu obligarea de a nu părăsi ţara, motiv pentru care a schimbat instanţa măsura arestului preventiv, pe care iniţial a considerat că a fost luat legal şi temeinic, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică, pentru că procesul poate continua şi cu inculpatul în stare de libertate, iar motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv priveau mai mult pericolul social al faptei şi nu pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, precum şi faptul că inculpatul a  recunoscut şi regretat comiterea faptei, fiind la primul conflict cu legea penală, astfel că scopul măsurii poate fia tins şi prin această măsură şi se impunea înlocuirea măsurii arestului preventiv cu această măsură.

Inculpatul S H I solicită respingerea recursului, declară că regretă comiterea faptei şi solicită judecarea în stare de libertate.

Inculpatul N A R declară că regretă săvârşirea faptei, solicitând cercetarea lui în stare de libertate.

INSTANŢA

Prin Încheierea penală  din  data de 13.03.2012 , pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 2981/320/2012 , s-a dispus , în temeiul art. 300 ind.1 alin.3 Cod proc. penală menţinerea  arestării preventive a inculpaţilor S Hr I  şi N A R, pe de o parte, iar , pe de altă parte, admiterea cererilor acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara (S Hr I) şi localitatea (N A R),  conform art. 139 alin. 1 şi 3 ind. 5 coroborat cu art. 145 ind. 1 şi la art.145 Cod proc. penală  şi cu art.136 alin.1 litera c Cod proc. penală, fiind stabilite o serie de obligaţii în sarcina acestora. Totodată s-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul N A R.

În motivarea încheierii s-a arătat, în esenţă, referitor la temeiul în drept prev. de art. 148 alin. 1 litera f Cod proc. penală, că acesta nu mai subzistă  în totalitate şi că buna desfăşurare  a procesului penal , respectiv împiedicarea inculpaţilor de a comite noi infracţiuni poate fi asigurată şi prin aplicarea faţă de aceştia a unor măsuri mai puţin restrictive de libertate..

Împotriva încheierii indicate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, criticând-o sub aspectul temeiniciei  şi legalităţii acesteia.

În motivare s-a arătat că e incident cazul  de casare prev. de art.385 ind. 9 pct. 9 teza finală  Cod proc. penală, respectiv dispozitivul încheierii nu se înţelege, cât timp instanţa menţine arestarea preventivă a inculpaţilor, apoi dispune înlocuirea acesteia , pronunţând două soluţii contrare.

Sub aspectul netemeiniciei, în mod eronat s-a apreciat că temeiurile de fapt şi de drept ale arestării preventive prev. de art. 143 şi de art. 148 alin. 1 litera f Cod proc. penală nu mai subzistă faţă de ambii inculpaţi , cât timp faptic, există în continuare probe şi indicii temeinice care justifică presupunerea că inculpaţii ar putea fi autorii infracţiunilor de tâlhărie art.211 alin. 1 , alin.2 litera c, alin.2 ind. 1 litera a. cu aplicarea art.99 şi urm.Cod penal ( inculpatul S Hr I) şi instigare la tâlhărie prev. de art. 25 Cod penal raportat la art.211 alin. 1 ,alin.2 litera c, alin.2 ind. 1 litera a cu art. 75 alin. 1 litera c (inculpatul N A R ) , pentru care se derulează cercetări penale în ceea ce-i priveşte şi care rezultă din  declaraţia părţii vătămate M A, declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor, declaraţia martorului V G care i-a depistat pe inculpaţi după comiterea presupuselor fapte, procesele verbale de constatare a infracţiunii flagrante şi de control corporal.

Referitor la temeiul în drept prev. de art. 148 alin. 1 litera f Cod proc. penală,  şi acesta este întrunit , pedepsele prev. de lege pentru infracţiunile indicate depăşind 4 ani închisoare, iar pericolul concret prezentat de inculpaţi pentru ordinea şi liniştea publică este cert, rezultând din circumstanţele reale ale faptelor, planificarea presupuselor acţiuni infracţionale , partajarea rolurilor între cele trei persoane participante, inclusiv inculpatul minor care a acţionat ca şi autor , iar cel major în calitate de instigator, atacarea unei persoane de sex feminin în etate, aflată în evidentă inferioritate fizică, pentru a o deposeda de geantă prin violenţă, circumstanţe care se răsfrâng şi asupra inculpaţilor, care au dat dovadă de curaj, lipsă de orice inhibiţie sau teamă că ar putea fi descoperiţi, lipsă de respect faţă de valorile ocrotite de lege, chiar dacă aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, iar inculpaţii au fost arestaţi preventiv recent ,măsurile dispuse nedepăşind o durată rezonabilă.

Analizând recursul promovat, conform art.385 ind. 9 Cod proc. penală, art. 385 ind. 14 Codproc. penală, îl apreciem fondat.

Fără a reanaliza subzistenţa temeiurilor de fapt şi de drept ale arestării preventive a inculpaţilor , apreciem că încheierea atacată e lovită de nulitate absolută  pentru motivul de nelegalitate invocat şi de recurent,  prev. de art.385 ind. 9 pct. 9 teza finală  Cod proc. penală, respectiv dispozitivul încheierii nu se înţelege, cât timp instanţa menţine arestarea preventivă a inculpaţilor, apoi dispune înlocuirea acesteia cu alte măsuri mai puţin restrictive de libertate, pronunţând două soluţii contradictorii care practic se anulează una pe cealaltă ab initio şi impun trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. 

Pe cale de consecinţă, vom dispune admiterea  recursului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş împotriva Încheierii penale  din data de 13.03. 2012  pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 2981/320/ 2012 , în baza art 385 ind.15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală  şi în consecinţă:

Vom casa integral încheierea  atacată şi vom dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, raportat la măsura  arestului preventiv al inculpaţilor intimaţi , instanţei de fond, Judecătoriei Târgu-Mureş.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în  recurs de, 220 lei, vor rămâne în sarcina statului ,în baza art.192 alin.3 Cod proc.penală,din care suma de 200 lei, onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite  recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş împotriva Încheierii penale  din data de 13.03. 2012  pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosar nr. 2981/320/ 2012 , în baza art 385 ind.15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală  şi în consecinţă:

Casează integral încheierea  atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, raportat la măsura  arestului preventiv al inculpaţilor intimaţi , instanţei de fond, Judecătoriei Târgu-Mureş.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în  recurs de, 220 lei, vor rămâne în sarcina statului ,în baza art.192 alin.3 Cod proc.penală,din care suma de 200 lei, onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din  14 .03. 2012 .

Domenii speta

Spete similare