Pretenţii.Îmbogăţire fără justă cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. X la X, reclamantul X a chemat în judecată pe pârâta X, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 204 lei reprezentând diferenţa c/v facturi achitate. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că a achitat c/v facturilor  privind  utilităţile, totalizând suma de 622 lei,  din care  pârâta îi datorează 2/3, respectiv 414 lei, rămânând  o diferenţă de 204 lei pe care  pârâta trebuie să  i-o restituie.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În dovedire a depus avize de plată,  bonuri fiscale,  chitanţe şi facturi fiscale.

Acţiunea a fost legal timbrata cu 20 lei taxa de timbru.

Legal citată  pârâta nu s-a prezentat în instanţă  şi nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa apreciază acţiunea reclamantului întemeiată, urmând să o admită în parte, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe  reclamantul X a chemat în judecată pe pârâta X, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 204 lei reprezentând diferenţă c/v facturi achitate.

Conform dispoziţiilor art. 1.345 Cod civil „Cel care în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri.”

Potrivit art. 1639 şi art. 1640 Cod civil restituirea prestaţiilor se face în natură, prin înapoierea bunului primit, sau prin echivalent dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilităţii sau unui impediment serios, ori dacă restituirea priveşte prestarea unor servicii deja efectuate.

Din înscrisurile depuse de reclamant, avizele de plată, chitanţele emise de bancomatele BCR, factura din X, facturile  X,  chitanţele emise de X , instanţa reţine că reclamantul X a plătit suma de 622 lei reprezentând cheltuieli cu utilităţile pe lunile decembrie 2014- februarie  2015 pentru apartamentul  din str. X, nr.X, sc.X, ap.X, X, în care locuieşte împreună cu pârâta X şi fiica lor.

La rândul ei, pârâta a achitat o parte din aceste utilităţi, anume suma de 210 lei, însă având în vedere că reclamantul plăteşte pentru fiica sa minoră o pensie de întreţinere de 327 lei lunar, iar cheltuielile cu utilităţile se împart la cei trei locatari, pârâta având obligaţia de a achita şi partea minorei care i-a fost încredinţată spre creştere, instanţa urmează să admită ca întemeiată cererea reclamantului, şi să oblige pârâta la plata către acesta a sumei de 204 lei , reprezentând 2/3 din suma de 622 lei plătită de reclamant, din care a fost compensată  suma de 210 achitată de pârâtă.

Căzând în pretenţii, pârâta va fi obligată la 20 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare.

Domenii speta

Spete similare