Daune materiale şi morale izvorâte din contractul de asigurare

Prin derogare de la dispoziţiile generale, prin dispoziţiile legii speciale în materia asigurărilor sunt reglementate exhaustiv atât categoriile de daune materiale ce pot fi suportate de un asigurator RCA, cât şi condiţiile în care se acordă asemenea dezdăunări, conform dispoziţiilor art. 49 pct. 2 din Normele de aplicare a Ordinului CSH 14/2011.

Astfel, în cazul decesului, cheltuielile legate de înmormântare şi celelalte ritualuri religioase pot fi probate doar cu documente justificative de plată, nefiind admisibilă proba cu martori.

Decizia civilă nr. 208/A din 02.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr.  727/18.06.2015 a Tribunalului Galaţi a fost admisă în parte, acţiunea privind pe reclamanţii TVG, LD, LA, IG şi pe pârâta SC CA SA.

A fost obligată  pârâtă să plătească reclamantului TGV suma de 308 847,32 lei,  cu titlu de despăgubiri, ca urmare a decesului mamei reclamantului (numita TC), din care suma de 300 000 lei reprezintă daune morale, suma de 3414,82 lei reprezintă daune materiale constând în cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântării şi a ritualurilor creştineşti, iar suma de 5432,5 lei reprezintă  daune materiale constând în întreţinerea de care ar fi beneficiat reclamantul de la data decesului mamei şi până la data pronunţării prezentei hotărâri.

A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului TVG suma de 132,5 lei lunar de la data pronunţării prezentei hotărâri, pe toată perioada continuării studiilor, însă nu mai târziu de data la care reclamantul va împlini 26 de ani.

A fost obligată  pârâtă să plătească reclamantei LD suma de 30.657 lei,  cu titlu de despăgubiri, ca urmare a decesului surorii reclamantei (numita TC), din care suma de 30.000 lei reprezintă daune morale, iar suma de 657 lei reprezintă daune materiale constând în contravaloarea necropsiei şi cheltuieli de înmormântare.

A fost obligată  pârâtă să plătească reclamantei LA suma de 30.000 lei,  cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului surorii reclamantei (numita TC).

A fost obligată  pârâtă să plătească reclamantului IG  suma de 30.000 lei,  cu titlu de daune morale, ca urmare a decesului surorii reclamantului (numita TC).

A fost obligată  pârâtă la plata către reclamanţi a unor penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, prin raportare la sumele indicate mai sus, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la plata efectivă a sumelor.

Au fost respinse restul pretenţiilor reclamanţilor, ca nefondate.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., a fost obligată pârâta la plata către reclamantul TVG a sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat apel reclamanţii şi pârâta.

Reclamanţii au criticat soluţia instanţei de fond,în principal, sub următoarele aspecte:

1)Se impune majorarea daunelor morale acordate reclamantului TV. Cuantumul prejudiciului poate fi probat cu orice mijloc de probă.

În speţă cu înscrisuri şi depoziţiile martorilor PA, reclamantul a  dovedit  cuantumul cheltuielilor suportate pentru înmormântarea şi pomenirile ulterioare. Fiind o persoană tânără, multe persoane au participat la aceste ritualuri, astfel încât sumele sunt credibile.

2)Cuantumul daunelor morale se impune a fi majorat, moartea victimei, producând un şoc şi o traumă psihică majoră, atât pentru fiu, care era student la acel moment, cât şi pentru celelalte  rude ale victimei, aspecte ce rezultă din depoziţiile  martorilor audiaţi

Au solicitat cheltuieli de judecată.

Pârâta SC CA SA a criticat sentinţa sub aspectul cuantumului exagerat al daunelor morale acordate reclamantului TV.

Au apreciat că rolul daunelor morale nu este de a acoperi integral pierderea  (ceea ce nu este posibil), ci de a contribui la  reechilibrarea stării  şi mediului personal şi familial al rudelor victimei.

Raportat la Ghidul practic pentru soluţionarea daunelor morale şi la practica altor instanţe, consideră pârâta că suma acordată este exagerată.

Prin decizia civilă nr. 208/A din 02.12.2015 a Curţii de Apel Galaţi s-au respins ca nefondate ambele apeluri, din următoarele considerente:

1). Primul motiv de apel, vizând cuantumul daunelor materiale, nu poate fi primit.

Art. 26 din Normele anexă la Ordinul C.S.A. 14/2011 invocat de apelantul PR în sprijinul ipotezei conform căreia prejudiciul său material poate fi dovedit prin orice mijloc de probă este cuprins în Partea I/ Partea Generală a Normelor CSA – ce reglementează generic toate cazurile de daună şi toate categoriile de păgubiţi care pot cere dezdăunări ca urmare a unui accident rutier (inclusiv, spre exemplu, situaţia unor prejudicii survenite exclusiv la un autoturism avariat în accident, unde, pe lângă înscrisurile justificative de plată, legea mai admite şi proba cu expertiză tehnică auto).

Prin derogare de la aceste dispoziţii generale, prin dispoziţiile legislaţiei speciale în materia asigurărilor sunt reglementate exhaustiv atât categoriile de daune materiale ce pot fi suportate de un asigurator RCA în cazul producerii riscului asigurat (accidentul de circulaţie), cât şi condiţiile în care se acordă asemenea dezdăunări, conform prevederilor art. 49 pct. 2 din Normele puse în aplicare prin Ordinul C.S.A. nr. 14/2011:

„ La stabilirea despăgubirilor… se au în vedere următoarele:

2. în caz de deces:

a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea”.

În concluzie, pentru dovedirea daunelor materiale, reclamantul avea obligaţia să depună la dosar înscrisuri justificative de plată (facturi, chitanţe, bonuri, etc.) din care să rezulte indubitabil existenţa prejudiciului material reclamat şi legătura de cauzalitate dintre acesta şi fapta ilicită, textul de lege mai sus menţionat neadmiţând o altă modalitate de stabilire a acestor categorii de despăgubiri.

Din aceste considerente, în mod corect, instanţa a acordat numai sume de 3414,82 lei fiului şi 657 lei  reclamantei  LD, probată cu documente justificative şi nu a ţinut cont de  depoziţia martorei PM.

2. Cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea apreciază că acestea au fost corect individualizate, sub acest aspect toate apelurile fiind nefondate, inclusiv apelul declarat de pârâtă.

Astfel, este cunoscut faptul că, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se determină pe baza evaluării instanţei de judecată. Dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenţa fizică a omului, sănătatea şi integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

În cazul decesului unui membru al familiei ca urmare a unui accident de circulaţie, la evaluarea despăgubirilor cuvenite rudelor acestuia cu titlu de daune morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei, trebuie să se ţină seama nu numai de gradul de rudenie dintre persoana decedată şi reclamant şi de legăturile de afecţiune dintre respectivele persoane, ci şi de împrejurarea că acordarea unor sume de bani cu titlu de despăgubiri morale nu trebuie să depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa psihică şi nici să conducă la îmbogăţirea fără just temei a persoanelor îndreptăţite la reparaţie.

Se poate afirma că există o prezumţie absolută a unei strânse legături afective între victima accidentului şi copii sau fraţi, aşa cum rezultă şi din Rezoluţia nr. 75-7 a Comitetului de Miniştrii al Consiliului Europei, iar prejudiciul moral suferit de aceştia este inestimabil şi nu poate fi evaluat în concret şi reparat pecuniar, prin acordarea unor despăgubiri băneşti, rudele decedatului putându-se distanţa de grijile financiare cotidiene şi obţine un climat plăcut în cămin şi satisfacţii de ordin moral, susceptibile de a le alina suferinţele incontestabile.

Sub aspectul cuantumului daunelor morale trebuie să se urmărească ca acestea să nu aibă caracter pur simbolic, ci să fie în măsură să amelioreze efectiv condiţiile de viaţă ale reclamanţilor prin procurarea unor satisfacţii morale, urmând a se avea în vedere şi gravitatea faptei cauzatoare de prejudicii şi valoarea protejată, respectiv dreptul la viaţă al persoanei.

Este fără putinţă de tăgadă că reclamanţii au suferit traume psihice accentuate, ca urmare a accidentului rutier în care a decedat un membru al familiei lor. Suferinţa reclamanţilor generată de pierderea fratelui a determinat şi o veritabilă modificare a coordonatelor vieţii cotidiene, prin menţinerea unei traume psihice cu caracter de permanenţă, astfel că sumele de bani acordate trebuie să le ofere satisfacţii compensatorii în măsură a le uşura reala condiţie morală, mai ales că situaţia anterioară este imposibil de restabilit. Dar, cu toate acestea, se impune menţinerea unei proporţionalităţi între suferinţele provocate, care, deşi nu pot fi cuantificate, trebuie cel puţin estimate, raportat la criteriile mai sus indicate, şi sarcina impusă societăţii de asigurare de a suporta efectiv plata despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.

Tocmai de aceea, Tribunalul, ţinând seama şi de practica judiciară relevantă depusă la dosar de părţi, a apreciat că se impune acordarea despăgubirilor morale la câte 30.000 lei către fiecare dintre fraţii victimei LD, LA şi IG.

Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare a cauzei, relativ la suferinţele fizice şi psihice pe care le-au suportat victimele unui accident de circulaţie, respectiv rudele persoanelor decedate, precum şi la consecinţele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viaţa lor particulară, astfel cum acestea sunt evidenţiate prin probele administrate. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudenţa naţională, cât şi hotărârile Curţii de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri şi, respectiv, pot evidenţia limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar faţă de argumentele prezentate mai sus instanţa de control judiciar apreciază că sumele acordate de judecătorul fondului fiului victimei cu acest titlu respectă jurisprudenţa invocată.

În concluzie, raportat la şocul emoţional provocat  fiului victimei, la strânsa legătură pe care reclamantul o avea cu mama, la faptul că era student la momentul decesului şi avea nevoie mai mult ca oricând de sprijinul moral şi material al părinţilor, Curtea apreciază că suma de 300.000 lei acordată reclamantului e de natură să amelioreze  condiţiile de viaţă ale acestuia, prin procurarea unei minime satisfacţii morale.

Domenii speta

Spete similare