Vătămare corporală din culpă, criterii de apreciere a daunelor materiale şi morale

Prin sentinţa penală nr. 847 din data de 19.05.2015, Judecătoria Găeşti a hotărât următoarele:

„În baza art. 19 şi 25 din Noul Cod de Procedură Penală, raportat la art. 397 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Penală:

Admite în parte acţiunea civilă alăturată celei penale formulată de partea civilă SAA, născută la data de 26.08.2002, prin reprezentant legal – mama sa, MI.

Obligă pe inculpatul ŞSV, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. şi în solidar cu S.C. V S.R.L., la plata către partea civilă SAA, născută la data de 26.08.2002, prin reprezentant legal – mama sa, MI a următoarelor sume:

-100.000 de lei cu titlu de daune morale;

-135 de lei cu titlu de daune materiale;

Respinge, în rest, ca neîntemeiate, pretenţiile părţii civile privind acordarea de daune morale şi materiale, inclusiv acordarea veniturilor nerealizate în viitor.

Ia act că SERVICIUL JUDEŢEAN DE AMBULANŢĂ DÂMBOVIŢA nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Admite acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, formulată de partea civilă SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE. 

Obligă pe inculpatul ŞSV, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. şi în solidar cu S.C. V S.R.L., să plătească părţii civile SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE suma de 69,981 de lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoana vătămată SAA.

Admite acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ „BAGDASAR-ARSENI”. 

Obligă pe inculpatul ŞSV, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. şi în solidar cu S.C. V S.R.L., să plătească părţii civile SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ „BAGDASAR-ARSENI” suma de 6129,57 de lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoana vătămată SAA.

În baza art. 276 alin. 1 şi 2 din Noul Cod de Procedură Penală:

Obligă pe inculpatul ŞSV, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. şi în solidar cu S.C. V S.R.L., să plătească părţii civile SAA, născută la data de 26.08.2002, prin reprezentant legal – mama sa, MI, suma de 152 de lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medico-legale (noua expertiză medico-legală).

În baza art. 408 şi următoarele din Noul Cod de Procedură Penală:

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19.05.2015”.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Găeşti a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 267 din data de 06.06.2013, pronunţată în dosarul nr. 88/232/2013 al Judecătoriei Găeşti, instanţa a hotărât astfel:

În baza art. 184 alin. 2 şi alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 320 indice 1 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. a şi c Cod penal, art. 76 alin. 1  lit. e Cod penal:

Condamnă pe inculpatul ŞSV, fără antecedente penale: la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă la data de 12.04.2011, parte vătămată fiind SAA. 

În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal:

Interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, pe perioada de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 81 şi art. 82 Cod penal:

Dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate pe o durată de 2 (doi) ani şi 3 (trei) luni, reprezentând termen de încercare.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal:

Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii aplicate în baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală:

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă alăturată acţiunii penale în prezentul proces penal:

În baza art. 320 indice 1 alin. 5 Cod procedură penală:

Disjunge latura civilă a cauzei şi formează un nou dosar, căruia îi acordă termen de judecată la data de 12.09.2013, pentru când se vor cita părţile.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală:

Obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului.

În baza art. 385 indice 1 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 385 indice 3 Cod procedură penală:

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare pentru cei prezenţi şi de la comunicare pentru cei lipsă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 06.06.2013.

Sentinţa penală a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac.

Pentru a hotărî astfel cum s-a arătat mai sus, instanţa a reţinut ca situaţie de fapt că:

La data de 12.04.2011, ora 12,32, lucrători din cadrul Poliţiei oraşului Găeşti au fost sesizaţi despre faptul că pe DJ 721 Gura Şuţii, judeţul Dâmboviţa, s-a comis un accident de circulaţie.

Din cercetările efectuate a rezultat că, la data de 12.04.2011, ora 12,32, inculpatul ŞSV a condus autoutilitara marca  Ford Tranzit, cu numărul de înmatriculare ..., pe DJ 721 Gura Şuţii, din direcţia Târgovişte către Produleşti, iar la km 17+107 m a pătruns pe acostamentul din dreapta şi a acroşat cu bara de protecţie din faţă şi cu oglinda retrovizoare din dreapta pe persoana vătămată SAA, în vârstă de 10 ani, care se deplasa pe acostament.

Din accident a rezultat vătămarea corporală gravă a persoanei vătămate SAA, care conform certificatului medico-legal nr. 268/V din data de 20.05.2011, eliberat de SJML Dâmboviţa, a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 120-130 zile de îngrijiri medicale.

Prin raportul de expertiză tehnică auto, întocmit de expert tehnic judiciar inginer Udrea Florian s-a concluzionat că accidentul rutier putea fi evitat numai de inculpatul ŞSV, în condiţiile în care se comporta de asemenea manieră încât să nu constituie un pericol pentru securitatea circulaţiei pe drumurile publice şi nu circula cu autoutilitara pe acostamentul din partea dreaptă a carosabilului. De asemenea, s-a precizat că starea de pericol iminent de producere a accidentului a fost creată de inculpat în momentul în care a pătruns cu autoutilitara în trafic, pe acostamentul din partea dreaptă a sensului său de deplasare.

De asemenea, în cauză a fost întocmit un raport de expertiză tehnică auto de către Ruţă Stelian, expert tehnic auto în cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice Dâmboviţa, desemnat de inculpatul ŞSV să participe alături de expertul Udrea Florian la întocmirea raportului de expertiză tehnică privind accidentul de circulaţie produs la data de 12.04.2011.

Conform acestuia, inculpatul putea să evite accidentul numai prin acţiuni preventive, manevrele care puteau fi executate în acest scop fiind avertizarea sonoră (cu claxonul) de la o distanţă necesară şi suficientă pentru ca autoutilitara să poată fi oprită prin frânare, dacă vreun copil de pe acostament sau din şanţ s-ar fi îndreptat spre carosabil, reducerea vitezei, obligatorie la apariţia indicatorului „copii” sau la apariţia copiilor, chiar dacă indicatorul lipseşte, pregătirea piciorului pe pedala frânei, pentru ca în caz de necesitate să se reducă timpul de întârzieri fiziologice la acţionarea frânei şi deci oprirea autovehiculului să se realizeze într-un spaţiu mai mic. S-a precizat că inculpatul a încălcat prevederile art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.

Aspectele reţinute mai sus au reieşit din: procesul verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, raportul de expertiză tehnică depus de Udrea Florian, raportul de expertiză tehnică depus de Ruţă Stelian, raportul de expertiză medico-legală, declaraţiile de învinuit/inculpat.

În şedinţa publică din data de 21.02.2013, în prezenţa apărătorului său, inculpatul a solicitat să beneficieze de dispoziţiile art. 320 indice 1 Cod procedură penală. Astfel, inculpatul a declarat că recunoaşte fapta săvârşită în modalitatea în care a fost descrisă în actul de sesizare a instanţei.

Se poate constata şi că prin minuta pronunţată în latura penală a prezentului dosar s-a disjuns latura civilă a cauzei şi s-a format un nou dosar, căruia i s-a acordat termen de judecată la data de 12.09.2013. 

Latura civilă a cauzei a fost înregistrată la Judecătoria Găeşti sub nr. 2464/232/2013 din data de 09.07.2013.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei deduse judecăţii, instanţa a reţinut următoarele:

Având în vedere art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil, instanţa a constatat, ca un prim aspect, că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil din 1864, deoarece fapta care formează obiectul prezentului dosar a fost săvârşită anterior intrării în vigoare a Noului Cod Civil.

Conform Codului civil în vigoare la data de 12.04.2011, data săvârşirii infracţiunii,  răspunderea delictuală este reglementată de art. 998-999, care stipulează că: „Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”.

Totodată, din economia dispoziţiilor art. 998-999 Cod civil din 1864, reiese că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiţii, respectiv:

a) existenţa unui prejudiciu, în considerarea faptului că nu poate exista răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu;

b) existenţa unei fapte ilicite, considerându-se că numai o faptă ilicită poate să atragă după sine răspunderea civilă delictuală;

c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, întrucât pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur şi simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită şi un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă şi prejudiciu să se poată stabili un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu;

d) existenţa vinovăţiei, subliniindu-se că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.

În cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, aspect ce rezultă din sentinţa penală nr. 267 din data de 06.06.2013, pronunţată în dosarul nr. 88/232/2013 al Judecătoriei Găeşti, definitivă prin neexercitarea căii de atac, instanţa penală statuând cu autoritate de lucru judecat că inculpatul, cu vinovăţie, prin fapta sa, a produs părţii civile un prejudiciu.

Referitor la existenţa faptei ilicite, instanţa a reţinut că, potrivit hotărârii de condamnare, care are autoritate de lucru judecat referitor la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, inculpatul ŞSV, la data de 12.04.2011, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice, a comis un accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală gravă a persoanei vătămate SAA.

Totodată, din aceeaşi hotărâre rezultă şi existenţa unui prejudiciu constând în vătămarea sănătăţii şi a integrităţii corporale a persoanei vătămate, precum şi legătura de cauzalitate dintre infracţiunea săvârşită şi prejudiciul produs.

Sub aspectul vinovăţiei, instanţa reţine că în cauză culpa aparţine exclusiv inculpatului, cum s-a arătat de altfel şi de către procuror în rechizitoriu, inculpatul însuşindu-şi fără rezerve cele menţionate în actul de sesizare a instanţei, solicitând să beneficieze de procedura simplificată prevăzută de art. 320 indice 1 Cod procedură penală anterior.

Astfel, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de Udrea Florian, cauza producerii accidentului a constituit-o pătrunderea în trafic a autoutilitarei conduse de inculpat pe acostamentul din dreapta direcţiei sale de deplasare. Accidentul rutier putea fi evitat numai de inculpat, dacă se comporta de asemenea manieră încât să nu constituie un pericol pentru securitatea circulaţiei pe drumurile publice şi dacă nu circula cu autoutilitara pe acostamentul din partea dreaptă a carosabilului. De asemenea, starea de pericol iminent de producere a accidentului a fost creată de inculpat. 

Conform raportului de expertiză tehnică întocmit de Ruţă Stelian, evitarea producerii accidentului putea fi realizată prin acţiuni preventive, în sensul că inculpatul trebuia să ţină sub observaţie şi acostamentul de pe partea dreaptă, să se îndepărteze de acesta atunci când a trecut prin dreptul grupului de copii, chiar dacă depăşea axul drumului, să execute manevre precum avertizarea sonoră, reducerea vitezei, pregătirea piciorului pe pedala frânei.

Astfel, inculpatul a încălcat dispoziţiile art. 35 alin. 1 din O.U.G. 195/2002. Şi victima putea evita accidentul dacă nu se oprea pe acostament în imediata apropiere a părţii carosabile, dar ea nu a încălcat niciun articol din O.U.G. 195/2002.

Se reţine şi faptul că la data producerii evenimentului rutier din 12.04.2011 autoturismul condus de inculpat era asigurat pentru răspundere civilă obligatorie auto la S.C. Asigurarea Românească – Asirom Vienna Insurance Group S.A..

Instanţa constată că persoana vătămată SAA, prin reprezentant legal – mama sa, s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, respectiv la data de 11.07.2011, cu suma de 150.000 de lei, din care 25.000 de lei daune materiale şi 125.000 de lei daune morale.

Prin declaraţia din data de 02.10.2012, MI precizează că se constituie parte civilă cu suma de 25.000 de lei.

În faţa instanţei, în latura penală a cauzei, la primul termen de judecată, MI arată că se constituie parte civilă cu suma de 1.416.500 euro, sumă care reprezintă atât daune morale, cât şi daune materiale. Partea civilă depune şi o cerere scrisă în acest sens, în care susţine că solicită de la inculpat următoarele sume:

-suma de 711.000 euro pentru prejudiciul fizic (biologic) de invaliditate,

-suma de 355.500 euro pentru prejudiciul moral (suferinţa cauzată, efectul negativ de ordin psihic),

-suma de 350.000 de euro cu titlu de daune materiale, din care 75.000 de euro reprezintă cheltuielile ocazionate de intervenţiile medicale şi de tratamentul medical prescris, cheltuielile de transport şi cele aferente unei metode educaţionale speciale, iar 275.000 de euro reprezintă veniturile nerealizate de minoră în viitor.

Având în vedere că cererea de constituire de parte civilă s-a formulat înainte de citirea actului de sesizare, conform Cod procedură penală anterior, în vigoare la acel moment, instanţa a avut în vedere pretenţiile majorate ale părţii civile. 

Este cunoscut că daunele materiale solicitate în cadrul procesului penal se acordă de instanţă în măsura în care se administrează dovezi în acest sens, în timp ce cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, iar jurisprudenţa în materie este neunitară.

În speţa de faţă, partea civilă a solicitat daune materiale în cuantum de 350.000 de euro, din care 75.000 de euro reprezintă cheltuielile ocazionate de intervenţiile medicale şi de tratamentul medical prescris, cheltuielile de transport şi cele aferente unei metode educaţionale speciale.

Cu toate acestea, daunele materiale cerute nu au fost decât parţial dovedite.

Legat de cheltuielile ocazionate de intervenţiile medicale şi de tratamentul medical prescris, acestea nu sunt dovedite prin înscrisuri depuse la dosarul cauzei, de exemplu chitanţe care să ateste realizarea şi plata unor investigaţii, reţete care să cuprindă tratamentul medical prescris minorei şi bonuri fiscale prin care să se confirme că respectivele medicamente chiar au fost achiziţionate.

Cu privire la cheltuielile de transport solicitate, nu se arată pe ce traseu s-au făcut deplasările, de câte ori s-au efectuat acestea, cu ce mijloc de transport, nu se depun bonuri fiscale care să dovedească achiziţionarea de combustibil şi nici nu se propun martori care să lămurească aceste împrejurări.

În ceea ce priveşte cheltuielile aferente unei metode educaţionale speciale, nu s-a arătat în concret în ce constau acestea. În declaraţia sa de constituire de parte civilă, MI arată că minora este nevoită să studieze în particular cu învăţătoarea, dar nu s-a depus la dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens, nu s-a precizat câte astfel de şedinţe s-au desfăşurat până la momentul constituirii de parte civilă, nu s-a arătat care este costul unei asemenea şedinţe şi, în lipsa unui înscris care să ateste că s-a plătit într-adevăr o sumă în schimbul acestor servicii nu se poate stabili dacă ele au fost efectuate de respectiva învăţătoare contra cost sau fără o recompensă financiară, doar din dorinţa de a o ajuta pe minoră.

Totuşi, la dosar se regăsesc trei chitanţe, două dintre acestea atestând plata unor servicii medicale, iar cea de-a treia plata unei taxe către Spitalul Clinic de Psihiatrie Profesor Doctor Alexandru Obregia, valoarea totală a acestora fiind de 135 de lei, sumă care se va acorda părţii civile cu titlu de daune materiale.

În ceea ce priveşte suma de 275.000 de euro solicitată de partea civilă tot cu titlu de daune materiale şi care reprezintă veniturile nerealizate de minoră în viitor, instanţa apreciază că nu se poate acorda o astfel de sumă, din următoarele considerente:

Pentru a se putea vorbi despre existenţa prejudiciului, ca element al răspunderii civile delictuale, acesta trebuie să se reflecte în patrimoniul părţii civile cu certitudine, iar dovada certitudinii trebuie să se materializeze într-o sumă de bani, cerinţa de faţă nefiind îndeplinită în ceea ce priveşte daunele materiale solicitate cu titlu de venituri nerealizate de minoră în viitor.

Un prejudiciu este cert atunci când existenţa lui este sigură, neîndoielnică şi atunci când poate fi evaluat în prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale, dar şi prejudiciile viitoare şi sigure. Prin prejudiciu actual se înţelege acela care s-a produs în totalitate până la data când se cere repararea lui. Prejudiciile viitoare şi sigure sunt acele prejudicii care, deşi nu s-au produs, este sigur că se vor produce, putând fi evaluate în prezent, pe bază de elemente îndestulătoare. Prejudiciul viitor - care este cert - nu se confundă cu prejudiciul eventual, care este lipsit de certitudine şi, deci, nu poate justifica acordarea de despăgubiri. Obligaţia de a repara un asemenea prejudiciu (ipotetic) se naşte şi există numai după ce el s-a produs sau este sigur că se va produce.

Or nu se poate stabili în mod cert că minora nu va realiza venituri în viitor, cu atât mai mult cu cât în raportul de noua expertiză medico-legală, în ultimul paragraf, se arată că prognosticul este imprevizibil pe termen lung şi nedeterminabil, putându-se obţine o ameliorare progresivă, cu condiţia asigurării aplicării continue a unui plan terapeutic neurologic, psihiatric şi psihologic adecvat.

De asemenea, nimic nu o împiedică pe partea civilă ca, în momentul când astfel de prejudicii chiar se vor produce, să solicite repararea lor pe calea unei acţiuni civile separate, însă în prezent ele nici nu pot fi cuantificate şi nici nu este sigur că se vor produce, astfel că nu poate fi obligat inculpatul la acoperirea lor, ele nefiind încă localizate în patrimoniul părţii civile.

Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă, instanţa a arătat că:

Partea civilă a cerut de la inculpat suma de 711.000 euro pentru prejudiciul fizic (biologic) de invaliditate şi suma de 355.500 euro pentru prejudiciul moral în sensul de suferinţă cauzată, efect negativ de ordin psihic.

În opinia instanţei, invaliditatea reprezintă tot un prejudiciu moral, deoarece este lezată o valoare neevaluabilă în bani, anume dreptul oricărei persoane la sănătate şi integritate corporală, astfel că va face o analiză globală, atât cu privire la invaliditatea suferită, cât şi cu privire la suferinţa de ordin psihic.

Instanţa a constatat că solicitarea părţii civile sub aspectul daunelor morale este întemeiată doar în parte.

Conform raportului de expertiză medico-legală din data de 20.05.2011, minora a necesitat 120-130 de zile de îngrijiri medicale ca urmare a politraumatismului de trafic rutier suferit la data de 12.04.2011. 

Conform raportului de noua expertiză medico-legală depus la dosarul cauzei, la data de 13.02.2015 s-a constatat:

Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că la data de 12.04.2011, în timp ce se deplasa ca pieton pe DJ 721, în interiorul localităţii Gura Şuţii, minora SAA, în vârstă de 8 ani la acel moment, a fost implicată într-un accident de circulaţie, fiind lovită de autoutilitara marca Ford  Tranzit, condusă de ŞSV.

Din fişa UPU întocmită de Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte la data producerii accidentului reiese că, în urma impactului, minora a suferit un traumatism cranio-cerebral, intrând în comă profundă, scor Glasgow 5.

La aceeaşi dată, 12.04.2011, este transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”, unde se consemnează cu privire la minoră următoarele: stare generală gravă, abolirea stării de conştienţă - scor Glasgow 5, hemipareză dreapta, hematom epicranian dr. şi stg., fractura ambelor oase ale gambei drepte.

În urma examenului neurologic efectuat la data de 20.05.2011 (la aproximativ 5 săptămâni după accident) se concluzionează că minora prezintă sechele post traumatism cranio-cerebral grav, deficit motor bilateral de tip piramidal predominant hemipareză dreapta, sindrom psihoorganic, recomandându-se recuperare neuromotorie, logopedică, neurotrofică.

La data de 10.01.2012 se emite certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap, cu o valabilitate de 12 luni, conform căruia minora se încadrează în gradul de handicap accentuat.

La data de 18.03.2013 (la aproximativ doi ani de la accident) minora este examinată la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”, concluzionându-se că prezintă atrofie optică parţială, pareză de nerv VI ochiul drept; tulburări de conduită şi tulburări emoţionale.

În perioada 25.11.2013 - 26.11.2013, minora este internată la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni” pentru reevaluare, diagnosticul la externare fiind: status post traumatism cranio-cerebral; atrofie optică parţială; sindrom cefalalgic; pareză nerv VI drept; întârziere mentală; tulburări de conduită şi emoţionale.

În perioada 25.11.2013 - 26.11.2013, minora este internată la Spitalul Clinic de Psihiatrie Profesor Doctor Alexandru Obregia, diagnosticul la externare fiind: tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie; întârziere mentală uşoară – IQ 54. Se constată de asemenea dificultăţi de relaţionare şi de orientare spaţio-temporală, traumatisme psihice şi conflicte psihice, tulburări de limbaj şi de comportament.

Noua expertiză medico-legală concluzionează că:

-minora prezintă sechele post traumatice, dar nu se poate stabili caracterul definitiv al acestora, putându-se obţine o recuperare satisfăcătoare cu un plan terapeutic optim;

-minora prezintă tulburări funcţionale uşoare/medii;

-din punct de vedere psihiatric şi psihologic minora prezintă retard mintal uşor, sindrom piramidal drept cu tulburări funcţionale moderate, atrofie optică parţială, sindrom cefalalgic, pareză nerv VI drept;

-în ceea ce priveşte tulburările de comportament afirmate, acestea nu sunt de intensitate patologică şi pot fi determinate şi de atitudinea familiei;

-nu se poate afirma că există o incapacitate de adaptare socială a minorei în sensul psihiatric.

Din declaraţia martorei BAF reiese că minora nu se mai poate adapta în grupul de copii din care făcea parte, merge mai greu cu un picior (îl târăşte), ţine capul mai mult aplecat într-o parte, nu mai poate folosi mâna dreaptă, iar un ochi pare mai mare decât celălalt.

Din declaraţia martorei IES rezultă că minora a devenit agresivă după accident, este respinsă de grupul de copii din care făcea parte, aceştia spunându-i „handicapată”, nu se mai joacă aşa cum făcea înainte, a rămas cu un defect vizibil la ochiul drept, care pare puţin mai mare decât celălalt, nu prea mai foloseşte mâna dreaptă, mâncând cu cea stângă.

Conform certificatului de încadrare a copilului într-un grad de handicap din data de 16.12.2014, minora se încadrează în gradul de handicap accentuat, certificatul fiind valabil timp de 12 luni.

În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească s-a arătat că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanţă în raport cu consecinţele negative suferite de victima agresiunii, importanţa valorilor lezate acesteia, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite, ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

În jurisprudenţa sa, prin decizia nr. 2617 din 09 iulie 2009, instanţa supremă a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanţa de judecată prin evaluare şi, în acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire fără just temei, în cazul infracţiunilor contra persoanei, este necesar să fie luate în considerare suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, aşa cum rezultă din actele medicale ori din alte probe administrate.

Într-o altă cauză, soluţionată prin decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, instanţa supremă, tot referitor la acordarea daunelor morale, a statuat principiul judecării în echitate. Astfel, s-a motivat că atât instanţele naţionale cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit.

 Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă  prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Astfel, este evident că persoana vătămată a suferit un prejudiciu moral cert, având în vedere natura, locul şi intensitatea leziunilor suferite, ceea ce i-a cauzat acesteia nu doar o durere fizică, ci şi o suferinţă psihică deosebită, restrângându-i-se posibilitatea unui comportament normal în familie şi în societate.

Având în vedere vârsta părţii civile la data producerii accidentului rutier (8 ani), instanţa apreciază că acest eveniment i-a cauzat minorei o traumă psihică deosebită, care se răsfrânge şi la acest moment asupra comportamentului acesteia, conform concluziilor examinărilor psihologice şi psihiatrice efectuate.

De asemenea, faptul că minora a intrat în comă profundă în urma accidentului, stare în care a rămas timp de câteva zile, precum şi faptul că minora este încadrată în prezent într-un grad de handicap accentuat dovedesc gravitatea leziunilor suferite şi amploarea consecinţelor produse prin fapta ilicită a inculpatului, precum şi aspectul că, la acest moment, minora nu se mai poate bucura de o existenţă normală.

Examinările şi procedurile medicale (numeroase şi dese) prin care minora a trecut ulterior accidentului i-au cauzat şi ele o suferinţă morală, în mod evident victima percepându-le ca pe nişte experienţe chinuitoare, traumatizante.

În plus, după cum reiese din declaraţiile martorilor audiaţi, aspectul că grupul de copii din care făcea parte minora o respinge în prezent, folosind la adresa sa apelative jignitoare precum „şchioapă” sau „handicapată” este de natură a crea o durere psihică intensă părţii civile, faţă de fragilitatea emoţională specifică vârstei.

Instanţa a constatat că în existenţa minorei au survenit schimbări majore în urma accidentului, în sensul că aceasta a rămas cu sechele post traumatice, prezentând tulburări funcţionale, din declaraţiile martorilor şi din actele medicale reieşind că prezintă dificultăţi de mers, imposibilitate de a folosi pe deplin braţul drept şi atrofie optică parţială. Martorii amintesc şi de un prejudiciu care poate fi catalogat ca estetic, în sensul că minora ţine capul mai mult aplecat într-o parte şi ochiul drept pare mai mare decât cel stâng. De asemenea, din declaraţiile martorilor reiese că minora a devenit irascibilă după accident, a început să uite lucruri banale şi nu mai poate efectua unele activităţi simple (de exemplu nu mai poate merge pe bicicletă). Tulburările de comportament sunt relevate şi de actele medicale.

În legătură cu coeficientul de inteligenţă scăzut, menţionat în actele medicale, ceea ce atestă o întârziere mentală, nu se poate stabili dacă aceasta este o consecinţă a accidentului sau un element preexistent. Cu toate acestea, din fişa privind traseul educaţional al minorei întocmită la data de 19.02.2013 reiese că rezultatele obţinute sunt de nivel scăzut, iar receptivitatea la învăţare este redusă faţă de perioada anterioară accidentului. 

În urma accidentului, minorei i s-au recomandat terapie ocupaţională, terapie de sprijin, stimulare psihopedagogică în şcoală, kinetoterapie, consiliere educaţională şi familială, logopedie. Având în vedere recomandările medicilor, astfel cum au fost detaliate mai sus, este evident că pentru restabilirea stării de sănătate alterate în urma accidentului este nevoie de eforturi multiple, susţinute, întinse pe timp îndelungat, astfel că se poate afirma că suferinţele psihice ale minorei sunt actuale (deşi au trecut 4 ani de la accident) şi probabil se vor extinde şi în viitor.

În concluzie, pentru a compensa pierderile majore înregistrate de partea civilă în plan fizic, social, afectiv şi educaţional, instanţa a considerat că este rezonabil a acorda părţii civile suma de 100.000 lei – reprezentând daune morale, urmând a respinge în rest pretenţiile civile privind acordarea de daune morale ca neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis în parte acţiunea civilă alăturată celei penale formulată de partea civilă SAA, născută la data de 26.08.2002, prin reprezentant legal – mama sa, MI şi a obligat pe inculpatul ŞSV, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. şi în solidar cu S.C. V S.R.L., la plata către partea civilă SAA, născută la data de 26.08.2002, prin reprezentant legal – mama sa, MI a următoarelor sume:

-100.000 de lei cu titlu de daune morale;

-135 de lei cu titlu de daune materiale;

Instanţa a respins, în rest, ca neîntemeiate, pretenţiile părţii civile privind acordarea de daune morale şi materiale, inclusiv acordarea veniturilor nerealizate în viitor, pentru motivele mai sus indicate.

Instanţa a constatat că în prezenta cauză s-au constituit părţi civile, pe lângă victima infracţiunii, SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE şi SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ „BAGDASAR-ARSENI”, acestea solicitând de la inculpat restituirea cheltuielilor efectuate pentru restabilirea sănătăţii victimei SAA şi depunând la dosar înscrisuri din care reiese efectuarea acestor cheltuieli.

Având în vedere că pretenţiile celor două unităţi spitaliceşti sunt apreciate ca fiind întemeiate, instanţa a admis acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, formulată de partea civilă SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE şi a obligat pe inculpatul ŞSV, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. şi în solidar cu S.C. V S.R.L., să plătească părţii civile SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ TÂRGOVIŞTE suma de 69,981 de lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoana vătămată SAA.

Instanţa a admis şi acţiunea civilă alăturată acţiunii penale formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ „BAGDASAR-ARSENI” şi a obligat pe inculpatul ŞSV, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. şi în solidar cu S.C. V S.R.L., să plătească părţii civile SPITALUL DE URGENŢĂ „BAGDASAR-ARSENI” suma de 6129,57 de lei reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoana vătămată SAA.

În continuare, instanţa a luat act că SERVICIUL JUDEŢEAN DE AMBULANŢĂ DÂMBOVIŢA nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul ŞSV, în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă S.C. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ – ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. şi în solidar cu S.C. V S.R.L., să plătească părţii civile SAA, născută la data de 26.08.2002, prin reprezentant legal – mama sa, MI, suma de 152 de lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medico-legale (noua expertiză medico-legală).

Domenii speta

Spete similare