Pretentii

SENTINŢA CIVILĂ NR. 404

Şedinţa publică din  data de 09.02.2016

Instanţa constituită din:

Preşedinte – Emanuela Popescu

Grefier – Mihaela Ladan

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul … în contradictoriu cu pârâtul … având ca obiect „pretenţii”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică  nu au răspuns părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier  care învederează:

- cauza are ca obiect „pretenţii”,

 - se află la  al doilea termen de judecată,

- procedura  de citare legal îndeplinită,

- stadiul procesual fond,

- prin compartimentul registratură, la data de 03.02.2016, reclamanta a depus la dosar înscrisurile solicitate de  instanţă cu precizarea că doreşte majorarea penalităţilor de întârziere, menţionate în  capătului doi  al cererii de chemare în judecată.

Faţă de lipsa părţilor instanţa lasă cauza la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în şedinţă publică  nu au răspuns părţile.

 Nemaifiind formulate alte cereri, chestiuni prealabile de discutat, excepţii  de invocat ori probe de administrat, instanţa potrivit art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească.

Faţă de cererea formulată de reclamant de  judecare a cauzei în lipsă, potrivit dispoziţiilor prev. de art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, în  temeiul art. 394 al. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise şi rămâne în pronunţare asupra cererii.

INSTANŢA,

-deliberând-

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 09.10.2015 sub nr. 5433/270/2015, reclamanta … a chemat în judecată pe pârâta  … solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume:

-suma de 9282 lei reprezentând rate restante RCA

-suma de 1234,24 lei reprezentând penalizări de întârziere calculate de la data scadenţei până la data de 05.10.2015.

-penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi calculate de la data depunerii prezentei acţiuni şi până la achitarea integrală a debitului.

-cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că a emis mai multe poliţe RCA pentru autovehiculele aflate în patrimoniul pârâtei, părţile convenind achitarea primelor de asigurare în 8 rate egale, în sumă totală de 12396, 20 lei. Primele trei rate au fost achitate la termenele stabilite, iar restul, scadente la data de 15.07.2014, 15.09.2014, 15.10.2014, 15.12.2014, 15.01.2015, 15.03.2015, în valoare de 9282 lei nu au fost achitate la datele stabilite de către părți. După emiterea polițelor RCA și înmânarea acestora asiguratului, asigurătorul a fost nevoit să ia toate măsurile pentru a suporta riscurile aferente încheierii acestor contracte și de a plăti despăgubiri dar asiguratul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, sens în care reclamanta a transmis și o notificare către pârâtă prin care îi specifica sumele restante. Reclamanta a mai arătat că potrivit art. 48 din Legea 136/195, persoanele juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România  au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 1270, art. 1357, art. 1516 şi art. 1538 C.civil, art. 48 şi 53 din Legea nr. 136/1995 şi art. 18 alin. 2 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 14/2011.

În dovedirea cererii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie: contract cadru RCA CCRCA4113/15/04.2014(f. 10), scadentar (f. 11), situaţia ratelor neachitate(f. 7,8), notificare de plată(f. 9), confirmare de primire(f. 12).

În baza art. 223 C.pr.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Acţiunea a fost timbrată cu  taxa de timbru de 631 lei conform art. 3 lit. b din O.U.G. nr. 80/2013.

Deşi i s-a comunicat pârâtei acţiunea în cadrul etapei scrise, aceasta nu a formulat întâmpinare în conformitate cu dispoziţiile art. 201 C.pr.civilă şi nici nu  s-a prezentat la termenele de judecată.

La termenul din data de 12.01.2016, instanţa a încuviinţat reclamantei şi a fost administrată proba cu înscrisuri. De asemenea, s-a emis o adresă către reclamantă în vederea depunerii unor înscrisuri suplimentare. Reclamanta a depus răspunsul său la data de 03.02.2016, prin care a solicitat și majorarea capătului de cerere privind penalitățile de întârziere la suma de 4036,58 lei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin contractul cadru RCA CCRCA4113/15.04.2014(f. 10) și anexa acestui act juridic, părţile au convenit emiterea şi încasarea poliţelor RCA pentru autoturismele cu nr. …, …, …, …, …(f. 29), pe o perioadă de un an, începând cu data 22.04.2014. Prima de asigurare totală a fost calculată la suma de  12396,20 lei, ce urma a  fi achitată în 8 rate, data scadenței fiind menționată în scadentarul anexat contractului(f. 29). Conform susținerilor reclamantei, pârâta a achitat doar primele trei rate, în valoare de 3114,20 lei, ratele scadente la data de 15.07.2014, 15.09.2014, 15.10.2014, 15.12.2014, 15.01.2015, 15.03.2015, în valoare de 9282 lei, nefiind plătite(f. 7). Cu privire la acest debit, reclamanta a emis o notificare de plată la data de 27.05.2015 prin care a pus în întârziere pe pârâtă, administratorul societății semnând confirmarea de primire(f. 7,12).

În drept,

Potrivit art. 1350 C.pr.civ: ” (1) Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat.

(2) Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

(3) Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.”

Conform art. 1516 C.civ: ” (1) Creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei.

(2) Atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin:

1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei;

2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative;

3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său.”

Potrivit art. 1538 C.civ.:”(1) Clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale.

(2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală.

(3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită.

(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu.”

De asemenea, art. 48 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării/înregistrării în România, precum şi tramvaie au obligaţia să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum şi să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta” iar art. 53 din aceeaşi lege arată că „prin norme adoptate de Autoritatea de Supraveghere Financiară conform legii se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condiţiile de plată, durata asigurării, facilităţile şi penalizările aplicabile asiguraţilor, criteriile şi condiţiile pentru acordarea sau retragerea autorizaţiei, persoanele care au obligaţia să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum şi alte informaţii referitoare la acest tip de asigurare”.

În acest sens, art. 15 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule puse în aplicare prin Ordinul C.S.A. nr. 14/29.11.2011 prevede că „se consideră că un vehicul este asigurat, dacă proprietarul acestuia are încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule” iar art. 18 prevede că „documentul de asigurare obligatorie RCA eliberat de un asigurător RCA în schimbul unei prime plătite de proprietarul sau utilizatorul unui vehicul garantează, pentru perioada de valabilitate înscrisă, despăgubirea prejudiciilor provocate prin accidente de vehicule produse în limitele teritoriale de acoperire, în conformitate cu prevederile prezentelor norme sau cu dispoziţiile legislaţiei privind asigurarea obligatorie RCA, în vigoare la data accidentului, ale statului în care acesta s-a produs”.

Considerente de fapt și de drept

Instanța constată că, în cazul obligaţiilor de ,,a da”, operează o prezumţie în favoarea creditorului, în sensul că dovada titlului face dovada creanţei. Prin urmare, în baza art. 249 C.pr. civilă, revine debitorului sarcina de a răsturna prezumţia, probând efectuarea plăţii.

Având în vedere că reclamanta în calitate de asigurător RCA şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin contractul de asigurare, pârâta avea obligaţia de a-şi achita, la rândul său, obligaţiile care îi reveneau în baza acestui contract, respectiv de a achita primele de asigurare la datele convenite în contractul părţilor.

Întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii, răspunderea sa contractuală este antrenată astfel că va fi obligată la plata prejudiciului creat constând în plata celor cinci rate restante, respectiv suma de 9282 lei.

Pe lângă aceste rate, părţile au prevăzut în contract la art. 3 lit. b şi o clauză penală, respectiv o penalitate pe care debitorul obligaţiei băneşti o va achita creditorului în cazul întârzierii în executarea obligaţiei astfel încât şi aceasta este datorată de către pârâtă ca urmare a neexecutării obligaţiei de plată a ratelor de asigurare la scadenţa convenită tot de părţi prin contractul lor.

Cât priveşte cuantumul acestor penalităţi, el a fost stabilit de părţi la 0,1% pe zi din valoarea primelor restante. Având în vedere că pârâta avea obligaţia de a achita aceste rate la data de 15.07.2014, 15.09.2014, 15.10.2014, 15.12.2014, 15.01.2015, 15.03.2015, şi aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie, instanţa va obliga pârâta şi la plata penalităţilor de întârziere care totalizează, până la data de 05.10.2015, suma de 4036,58 lei, modul de calcul fiind menţionat în centralizatorul calculului penalităţilor de la fila 32 din dosar.

Cu privire la solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor convenţionale  de întârziere în continuare până la data îndeplinirii efective a obligaţiei de plată instanţa reţine următoarele:

Având în vedere că potrivit convenţiei părţilor aceste penalităţi se acordă până la data plăţii integrale a sumei datorate şi că aceste penalităţi sunt determinabile atât sub aspectul cuantumului (de 0,1% pe zi de întârziere)  cât şi al perioadei de calcul (respectiv de la data depunerii prezentei acţiuni, 09.10.2015 şi până la data plăţii integrale a debitului), instanţa consideră că şi acest capăt de cerere îndeplineşte condiţiile art. 1270 C.civ. astfel că el va fi admis. Se observă astfel că reclamanta nu a solicitat clauza penală în continuare de la data de 05.10.2015 şi până la achitarea debitului ci de la data depunerii acţiunii, această dată fiind 09.10.2015, data înregistrării pe rolul instanţei a acţiunii astfel că în virtutea principiului disponibilităţii prevăzut de art. 9 C.pr.civilă şi al art. 22 alin. 6 C.pr.civilă, instanţa se va pronunţa în limitele învestirii sale.

Fiind în culpă procesuală, conform art. 453 coroborat cu art. 451 din  Codul de procedură civilă, va fi obligată pârâta şi la cheltuieli de judecată în sumă de 631 lei reprezentând taxa de timbru.

 Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite acţiunea precizată formulată de reclamanta …, CUI-…,  cu sediul în …,  în contradictoriu cu pârâta …. cu sediul în …

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9282 lei reprezentând contravaloarea ratelor de asigurare neachitate, precum şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 4036,58 lei calculate de la data scadenței şi până la data de 05.10.2015.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate pentru debitul de 9282  lei de la data de 09.10.2015 şi până la data plăţii integrale a acestuia.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 631 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxa de timbru.

Cu apel în 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Oneşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 09.02.2016.

Domenii speta

Spete similare