Constatare nulitate act-decizie de impunere taxa speciala de salubrizare

Pe rol se află pronunţarea hotărârii în cauza de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta MA - Cabinet De Avocat şi pe pârâţii Municipiul Iaşi - Direcţia Generală Economică Şi Finanţe Publice Locale, Municipiul Iasi, Prin Primar, OC, AM, OD, PM, CP, SC S SA, având ca obiect constatare nulitate act.

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 8120/99/2010 reclamanta MA - CABINET AVOCAT a chemat în judecată pe pârâţii MUNICIPIUL IAŞI- DIRECŢIA GENERALA ECONOMICA SI FINANŢE PUBLICE LOCALE si MUNCIPIUL IAŞI prin PRIMAR solicitând să se pronunţe o hotărâre prin care să se constate nulitatea absoluta a DECIZIEI DE IMPUNERE pentru anul 2017 nr. 144953/8 aug.2017 comunicata la 11 aug.2017 si a DISPOZIŢIEI 3514 din 25.09.2017 comunicata la 28.09.2017.

Totodată, în temeiul art. 16 din legea 554/2004, a chemat in judecata si persoana care a întocmit Decizia vădit nelegala, OC si AM, OD, PM si CP pentru întocmirea DISPOZIŢIEI 3514.

În motivarea acţiunii arată reclamanta următoarele aspecte :

La data de 11 aug.2017 i s-a comunicat DECIZIA DE IMPUNERE pentru anul 2017 nr. 144953 emisa la 8 aug.2017 de MUNICIPIUL IAŞI-DIRECŢIA GENERALA ECONOMICA SI FINANŢE PUBLICE LOCALE prin care a fost obligată la plata sumei de 555 lei cu titlu de "taxa speciala de salubrizare", iar la 'BAZA DE IMPUNERE " se menţionează " Volum deșeu generat pe luna :1 Taxa speciala stabilita ( lei/luna/mc): 111 Număr luni 5taxa speciala datorata (lei/an) 555".- anexa 1.

Din aceasta DECIZIE DE IMPUNERE nu se înţelege absolut care este temeiul legal al emiterii; perioada pentru care s-a stabilit aceasta taxa; cum si in ce condiţii s-a stabilit " Volumul de deseu generat'.

Ca urmare, a formulat la 23 aug.2017 CONTESTAŢIE împotriva unei decizii de impunere total nemotivata in fapt si in drept - anexa 2-, invocând nulitatea absoluta a acesteia raportat la disp. art. 46 al. 2 pct. e, f si j Cod procedura fiscala.

Totodată, a arătat pe larg motivul rezilierii contractului cu SC" S" SA IAŞI si a invocat disp. art. 484 al. 3 Cod fiscal potrivit cu care ") Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu."

Totodată, a invocat si faptul ca nu este persoana juridica ci persoana fizica cu activităţi independente.

MUNICIPIUL IAŞI prin PRIMAR, prin DISPOZIŢIA nr. 3514, a respins contestaţia fara absolut nici o motivare in fapt si in drept, fără a analiza motivele contestaţiei si fără a menţiona măcar intr-o fraza de ce nu le-a reţinut. Dispoziţia nu face altceva decât o încercare nelegală de a motiva in drept DECIZIA contestata, fapt absolut inadmisibil, intrucit legiuitorul a prevăzut expres ca actul administrativ fiscal trebuie motivat in fapt si in drept si nu prin soluţia la contestaţie.

I.Nulitatea absoluta a DECIZIEI DE IMPUNERE pentru anul 2017 nr. 144953/2017:

-Art. 46 CPF prevede la al. 2, in mod imperativ, ce anume trebuie sa cuprindă actul administrativ fiscal, intre acestea fiind : motivele de fapt, motivele de drept si menţiunile privind audierea contribuabilului.

Or, Decizia contestata nu conţine absolut nici o motivare nici in fapt si nici in drept. Nu se arata nici măcar intr-o propoziţie care este temeiul aplicării unei taxe aferente doar persoanelor juridice; nu motivează care sunt considerentele pentru care persoanele fizice care prestează activităţi independente sunt considerate in opinia organului fiscal emitent persoane juridice in contra legii care stabileşte ca sunt persoane fizice ;nu motivează nici intr-un mod care anume este perioada pentru care se solicita taxa respectiva, fiind indicat doar faptul ca se refera la " 5 luni'.

Mai mult decât atât, deşi atât art. 46 al. 2 lit. j cit si art. 9 al. 1 cpf

prevede "Dreptul de a fi ascultat ¨înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei. Nu se arata care sunt temeiurile de fapt si de drept pentru care nu s-a procedat potrivit legii.

Ca urmare, nici in acest moment, din înscrisurile contestate nu rezulta in ce temei i s-a solicitat o taxa speciala de 111 lei/luna, taxa care se percepe numai persoanelor juridice; cum s-a stabilit cantitatea de deșeu lunar de 1 mc, in condițiile in care aceasta cantitate, la un cabinet de avocatura nu se poate atinge nici măcar iîntr-un an întreg si, mai ales, pentru ce perioada anume s-a solicitat aceasta taxa.

II.Nulitatea absoluta a DISPOZIŢIEI 3514/2017

Potrivit art. 273 CPF, contestaţia se soluţionează de organul fiscal prin DECIZIIE si nicidecum prin DISPOZIŢIE;

Dispoziţia 3514/2017 incalca disp. art. 274 al. 2 si 3 CPF"

(2; Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, datele de identificare ale contestatorului, numărul de înregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare competent, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor părţilor atunci când organul competent de soluţionare a contestaţiei nu este organul emitent al actului atacat.

(3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei.

De asemenea, s-au încălcat si disp. art. 276 al. 1 CPF "Soluţionarea contestaţiei

(1) în soluţionarea contestaţiei organul competent verifică motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestaţiei se face în raport cu susţinerile părţilor, cu dispoziţiile legale invocate de acestea şi cu documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea contestaţiei se face în limitele sesizării.

Or, DISPOZIŢIA nu cuprinde absolut nici un cuvânt referitor la susţinerile reclamantei si nu cuprinde nici motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului care a soluţionat contestaţia.

Simpla copiere fara nimic altceva a unor dispoziții legale nu este de natura sa acopere nulităţile absolute a Dispoziţiei 3514/2017.

III. In subsidiar, solicită anularea DECIZIEI si DISPOZIŢIEI menţionate mai sus, determinat de următoarele:

In fapt, reclamanta, a avut 'încheiat cu SC" S" SA IAŞI, contract de prestări servicii in sensul ca aceasta se obliga sa ridice deșeurile rezultate din activitatea de avocatura.

In mod nelegal si sub pretextul ca este vorba de un contract prestabilit, SC S " SA a stabilit un tarif ce se achita numai de persoanele juridice, respective, 60 lei pentru 1 mc de deseu. Or. reclamanta nu este persoana juridica si nici nu poate produce. chiar 1 mc de deseu pe luna.

Dar dincolo de nelegalitățile de mai sus, SC" S' SA a desfiinţat punctul de colectare aferent blocului in care are Cabinetul, astfel cum singuri au recunoscut prin adresa 22340/25.05.2017- anexa 3- astfel ca in fapt, deșeurile respective, eventual, câteva hârtii, a fost obligată sa le ia acasă.

Având in vedere ca NIMENI NU POATE FI OBLIGAT LA PLATA UNUI SERVICIU INEXISTENT, la data de 28 martie 2017 a notificat rezilierea contractului - anexa 4.

Potrivit art. 24 al. 1 lit. b din legea 101/2006 UTILIZATORII serviviului de salubrizare sunt" b) persoanele fizice ori juridice care beneficiază individual de una sau de mai multe activităţi specifice serviciului de salubrizare,

În cazul activităţilor a căror contractare se realizează pe baza unui contract de prestare a serviciului de salubrizare, încheiat în nume propriu cu operatorul licenţiat pentru prestarea serviciului în unitatea administrativ-teritorială/sectoarele municipiului Bucureşti respectivă/respective.

Rezulta clar din dispoziţia citata, ca persoanele fizice si juridice pot fi obligate sa plătească doar serviciul prestat, respectiv, unul din cele menţionate in art. 2 al. 3 din lege "(3) Serviciul de salubrizare cuprinde următoarele activităţi:

a)colectarea separată si transportul separat al deşeurilor municipale şi al deşeurilor similare provenind din activităţi comerciale din industrie şi instituţii, inclusiv fracţii colectate separat, fără a aduce atingere fluxului de deşeuri de echipamente electrice şi electronice, baterii si acumulatori;

b)colectarea şi transportul deşeurilor provenite din locuinţe, generate de activităţi de reamenajare şi reabilitare interioară şi/sau exterioară a acestora;

c)organizarea prelucrării, neutralizării şi valorificării materiale şi energetice a deşeurilor;

d)operarea/administrarea staţiilor de transfer pentru deşeurile municipale şi deşeurile similare;

e)sortarea deşeurilor municipale şi a deşeurilor similare în staţiile de sortare;

f)maturatul, spălatul, stropirea şi întreţinerea căilor publice;

g)curăţarea şi transportul zăpezii de pe căile publice şi menţinerea în funcţiune a acestora pe timp de polei sau de îngheţ;

h) colectarea cadavrelor animalelor de pe domeniul public şi predarea acestora către unităţile de ecarisaj sau către instalaţiile de neutralizare;

i) organizarea tratării mecano-biologice a deşeurilor municipale şi a deşeurilor similare;

j) administrarea depozitelor de deşeuri şi/sau a instalaţiilor de eliminare a deşeurilor municipale şi a deşeurilor similare;

k) dezinsecţia, dezinfecţia şi deratizarea.

Potrivit art. 26 al. 1 litc din legea 101/2006 :

(1) în funcţie de natura activităţilor prestate, atât în cazul gestiunii directe, cât şi în cazul gestiunii delegate, pentru asigurarea finanţării serviciului de salubrizare, utilizatorii achită contravaloarea serviciului de salubrizare prin:

c) taxe speciale, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual fără contract.

Ca urmare, dispoziţia menţionata prevede clar si explicit ca datorează taxa speciala de salubrizare persoana care beneficiază de unul din serviciile ce intra in activitatea serviciului de salubrizare, prevăzut la art. 2 al.3 din aceeaşi lege.

Tot astfel si art. 484 al. 3 din codul fiscal prevede ca "; taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituţia sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestaţii ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu."

Ca urmare, una din condiţiile principale ale obligării la plata taxei o reprezintă faptul de a BENEFICIA DE SERVICIUL RESPECTIV. Or, in cazul de fata nu a beneficiat si nu beneficiază de acest serviciu atât timp cât efectiv s-a desfiinţat punctul de colectarea pretinselor deşeuri, atât cit exista si nicidecum nu depăşeşte un 1 mc pe an.

Potrivit legii 101/2006, taxele special sunt stabilite prin Hotărâri ale Consiliilor Locale.

CONSILIUL LOCAL IAŞI, prin HOTARIREA 153/27 iunie 2013 taxele special de salubrizare, taxe care sunt in vigoare si astăzi, la art. 2 al. 1 prevede ca persoanele fizice associate plătesc 10,80 lei/luna de persoana, persoanele fizice din gospadarii individuale 18,00 lei/luna si persoanele juridice 111 lei/mc.

Or, DEFPL IAŞI, prin decizia contestata, se pare ca m-a obligat la plata sumei de 555 lei, pe o perioada nedeterminata in timp de 5 luni, stabilind aprioric ca i s-ar colecta de către sc" S" SA cantitatea de 1 mc de deseu lunar.

Or, nu rezulta cum s-a stabilit aceasta cantitate, cum a făcut dovada SC S SA ca a preluat cate 1 mc de deşeuri in fiecare luna, 5 luni la rând, astfel cum expres prevăd disp. art. 3 al. 3 din hcl 153/2013 " utilizatorii persoane juridice sunt obligati la plata taxei in funcţie de volumul de deseu generat /luna. volumul de deseu generat de către aceste categorii de beneficiari va fi comunicat de către operatorul de salubritate"- anexa 5.

Ca urmare, la momentul emiterii deciziei, DEFPL IAŞI era obligată sa indice de ce persoana fizica ce prestează activităţi independente ar fi asimilata persoanelor juridice ; dovada ridicării deşeurilor lunar de către SC" S" SA si cantitatea lunar ridicata, locul de unde 1-a ridicat in lipsa oricărui punct de colectare.

In situaţia in care se va executa decizia de impunere, a solicitat obligarea pârâţilor, in solidar, la plata dobânzilor legale de la data executării si pana la restituirea sumei si la plata daunelor morale in cuantum de 500 lei întrucât este supusa unei executări pentru o suma clar si vădit nedatorata, stabilita cu încălcarea oricărei dispoziţii legale.

A depus reclamanta înscrisuri.

Ulterior reclamanta a înţeles să cheme în judecată şi pe pârâta SC" S" SA IAŞI,, conf. art. 16 indice 1 teza a doua din legea 554/2004.

Astfel cum pe larg a motivat prin cererea introductiva de instanţa, Decizia de impunere pentru anul 2017 emisa de MUNICIPIUL IAŞI-DEFPL nu este motivată nici măcar intr-un cuvânt in fapt si nici in drept.

Prin " Dispoziţia" 3514,, de asemenea NEMOTIVATA in fapt si in drept, se încearcă, in mod nelegal un fel de disculpare a emitentului in sensul ca SC" S" SA ar fi efectuat comunicarea " listei cu utilizatorii fara contract in vederea impunerii la plata taxei de salubrizare", indicând adresa acestei societăţi nr. 140648/31.07.2017.

Nici ataşat deciziei de impunere si nici ataşat " dispoziției" 3514 nu s-a comunicat aceasta pertinsa adresa.

Consideră ca era absolut obligatoriu, pentru a se verifica conţinutul acestei comunicări cu privire la Cabinet, având in vedere următoarele: - astfel cum a arătat si prin acţiunea introductiva nu este în posesia contractului încheiat cu SC" S" SA, deoarece i-a fost trimis la Cabinet, l-a semnat si l-a trimis spre a fi semnat si de S, dar nu i-a mai fost restituit. Prin "dispoziţia" atacata se menţionează HCL 153/2013. Or, aceasta, in art. 3 al. 3 prevede clar si neechivoc:" Utilizatorii persoane juridice sunt obligaţi la plata taxei IN FUNCŢIE DE VOLUMUL DE DESEU GENERAT de către aceste categorii..."

Ca urmare, adresa menţionata in " dispoziţie" ar trebui sa cuprindă si menţiuni privind volumul de deșeu generat si, deci, ridicat de către SC" S".

Având in vedere dispoziţiile de mai sus, la data de 11 oct.2017 a solicitat SC" S" SA IAŞI sa -i comunice de unde au colectat pretinsul deșeu generat de cabinet, zilele in care s-a efectuat aceasta operaţie si cantitatea de deșeu colectat- anexa 1.

Pina la acest moment nu a primit nici un răspuns.

Municipiul laşi prin Primar şi prin Direcţia Generală Economică şi Finanţe Publice Locale a formulat ÎNTÂMPINARE solicitând respingerea acţiunii.

În soluţionarea contestaţiei administrative nr. 155103 din 25.08.2017 formulată de Cabinet Avocat „MA" împotriva deciziei de impunere nr. 144953 din 08.08.2017 privind stabilirea taxei speciale de salubrizare s-a emis Dispoziţia nr. 3514 din 25.09.2017 având în vedere prevederile Legii nr.101/ 2006 - Legea serviciului de salubrizare a localităţilor:

Art.2 alin.(3)

"Serviciul de salubrizare cuprinde următoarele activităţi:

a)precolectarea, colectarea şi transportul deşeurilor municipale, inclusiv ale

deşeurilor toxice periculoase din deşeurile menajere, cu excepţia celor cu regim

special;

b)sortarea deşeurilor municipale;

c)organizarea prelucrării, neutralizării şi valorificării materiale şi energetice a deşeurilor;

d)depozitarea controlată a deşeurilor municipale;

e)înfiinţarea depozitelor de deşeuri şi administrarea acestora;

f)maturatul, spălatul, stropirea şi întreţinerea căilor publice;

g)curăţarea şi transportul zăpezii de pe căile publice şi menţinerea în funcţiune a

acestora pe timp de polei sau de îngheţ;

h) colectarea cadavrelor animalelor de pe domeniul public şi predarea acestora unităţilor de ecarisaj;

i) colectarea, transportul, depozitarea şi valorificarea deşeurilor voluminoase provenite de la populaţie, instituţii publice şi agenţi economici, neasimilabile celor menajere (mobilier, deşeuri de echipamente electrice şi electronice etc);

j) colectarea, transportul şi neutralizarea deşeurilor animaliere provenite din gospodăriile populaţiei;

k) colectarea, transportul, sortarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor provenite din gospodăriile populaţiei, generate de activităţi de reamenajare şi reabilitare interioară a locuinţelor/apartamentelor proprietate individuală; Art.26

(2) în funcţie de natura activităţilor prestate, atât în cazul gestiunii directe, cât şi în cazul gestiunii delegate, pentru asigurarea finanţării serviciului de salubrizare, utilizatorii achită contravaloarea serviciului de salubrizare prin:

a)tarife, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual, pe bază de contract de prestare a serviciului de salubrizare;

b)taxe speciale, în cazul prestaţiilor efectuate în beneficiul întregii comunităţi locale;

c)taxe speciale, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual fără contract"

Având în vedere prevederile HCL nr.153 din 27.06.2013 privind instituirea taxei speciale de salubrizare în Municipiul laşi;

Având în vedere prevederile HCL nr.410 din 29.12.2016 privind aprobarea impozitelor şi taxelor locale pentru anul 2017;

Având în vedere adresa nr.140648 din 31.07.2017 prin care SC S SA comunică organului fiscal local listele cu utilizatorii fără contract, în vederea impunerii la plata taxei speciale de salubritate;

Potrivit dispoziţiilor art.274 alin.(3) Cod procedură fiscală:

"Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei" şi nicidecum răspuns la toate motivele invocate în contestaţie cum în mod nelegal apreciază contestatoarea.

Referitor la denumirea actului prin care se soluţionează contestaţia administrativă (dispoziţie şi nu decizie) precizăm faptul că s-au avut în vedere atât prevederile Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală care cuprinde dispoziţii aplicabile atât statului cât şi unităţilor administrativ teritoriale ca subiecte de drept material fiscal cât şi prevederile Legii 215/2001 privind administraţia publică locală, potrivit cărora:

Art.17 Cod Procedură Fiscală "Subiectele raportului juridic fiscal (1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale"

(3) Unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuţiilor delegate de către autorităţile respective.

Art. 20 Legea nr.215/2001

(1)Comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale.

Art.21 Legea nr.215/2001

(1) "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare". Art. 23

(1) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Art. 62

(1) Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie. Art.68

(1) în exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual.

Cu privire la afirmaţia conform căreia reclamanta este persoană fizică cu activitate independentă şi nu persoană juridică, se observă faptul că atât decizia de impunere cât şi dispoziţia de soluţionare a contestaţiei administrative cuprind elementele de identificare ale persoanei fizice cu activitate independentă - care în raportul juridic de drept material fiscal este asimilată persoanei juridice cu denumire, sediu, şi nu persoanei fizice cu nume, prenume, domiciliu, situaţie în care taxa specială este de 111 lei/mc potrivit art.2 din HCL nr. 153/2013 şi HCL nr.410/2016.

Concluzionând, în considerarea faptului că atât decizia de impunere cât şi dispoziţia de soluţionare a contestaţiei administrative cuprind toate elementele prevăzute de legiuitor sub sancţiunea nulităţii, sunt fundamentate în fapt şi în drept, sunt emise în aplicarea şi cu respectarea prevederilor legale sus invocate, solicită respingerea acţiunii ca fiind nelegală şi netemeinică.

în ce priveşte obligarea unor funcţionari publici la plata sumei de 500 lei daune morale şi dobânzi legale de la data executării şi până la data restituirii sumei - în situaţia în care se va executa decizia de impunere, solicităm respingerea acestei cereri vădit nelegală şi netemeinică, nefiind în fapt decât una din formele sub care se manifestă abuzul de drept procesual.

Potrivit prevederilor art.16 din Legea nr.554/2004 Legea contenciosului administrativ: "Introducerea în cauză a funcţionarului

(1)Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. în cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

(2)Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul."

Din economia textului se observă faptul că legiuitorul a pus la dispoziţia persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim prin actul administrativ atacat, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciu cauzat, introducerea în cauză şi a persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului iar în situaţia în care acţiunea în despăgubiri se admite persoana astfel chemată în judecată poate fi obligată la plata despăgubirilor, în solidar cu autoritatea publică pârâtă.

Potrivit cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată, reclamanta solicită daune morale în sumă de 500 lei şi dobânzi legale de la data executării şi până la data restituirii sumei, în situaţia în care se va trece la executarea silită a creanţei în sumă de 555 lei înscrisă în decizia de impunere.

Funcţionarii publici chemaţi personal în faţa instanţei de judecată nu au contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea deciziei de impunere nr. 144953 din 08.08.2017 privind stabilirea taxei speciale de salubrizare - titlu de creanţă care la data scadenţei devine titlu executoriu.

Chemarea în judecată a persoanelor care în opinia reclamantei au contribuit la emiterea deciziei de impunere - act administrativ fiscal care dă naştere raportului juridic fiscal şi execuțional, este nejustificată în situaţia în care reclamantei îi este cunoscut factorul generator al raportului juridic de drept material fiscal respectiv, încetarea contractului nr.10487 din 23.06.2015 având ca obiect colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor încheiat între prestator SC S SA şi beneficiar Cabinet Avocat MA.

Aşadar, câtă vreme prin adresa nr.140648 din 31.07.2017 SC S SA comunică organului fiscal local listele cu utilizatorii fără contract, în vederea impunerii la plata taxei speciale de salubritate, conform regulamentului anexă la HCL 153/2013 privind instituirea taxei speciale de salubrizare şi HCL nr.410/2016 privind aprobarea impozitelor şi taxelor locale, funcţionarii publici cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale au competenţa de a efectua procedura privind urmărirea, încasarea şi executarea taxei speciale.

Important de menţionat este faptul că deşi în Dispoziţia de soluţionare a contestaţiei administrative sunt invocate actele administrative cu caracter normativ, respectiv HCL nr. 153/2013 şi HCL nr.410/2016, care justifică soluţia de respingere a contestaţiei, reclamanta cheamă în judecată funcţionarii publici care au doar competenţa de a analiza dacă sunt sau nu îndeplinite condiţii prevăzute în actele normative aplicabile şi nu situaţia expusă privind desfăşurarea efectivă a activităţii de colectare, transport, depozitare şi neutralizare a deşeurilor menajere şi asimilabile acestora.

În drept, invocă prevederile Legii nr. 101/2006, HCL nr. 153/2013, HCL nr.410/2016, Legii nr.554/2004, Legii nr.207/2015.

OD, AM, OC, PM, CP, funcţionari publici în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Iaşi, în calitate de pârâţi în Dosarul nr..../99/2017, au formulat ÎNTÂMPINARE prin care au solicitat respingerea acţiunii introdusă împotriva lor de către reclamanta MA- CABINET AVOCAT ca netemeinică şi vădit nelegală, din următoarele considerente :

Reclamanta contestă pe de o parte, faptul că printr-o decizie emisă de către autoritatea locală, în calitate de organ fiscal ( decizia de impunere pentru anul 2017 pentru stabilirea impozitelor/taxelor locale datorate de persoanele fizice nr.144953) a fost obligată să plătească o taxă specială de salubrizare, pe de altă parte contestă cuantumul taxei şi cantitatea deşeurilor lunară, aşa cum a fost calculată şi, în final, concluzionează, cu titlu de opinie personală, că nu ar trebui să plătească niciun fel această taxă, întrucât deşeurile le ia acasă.

I. În ceea ce priveşte stabilirea taxei cu titlu de obligaţie pentru orice persoană care nu are încheiat un contract de prestări servicii cu operatorul de servicii SC S SA Iaşi, respectiv a cantităţii deşeurilor produse lunar de către reclamantă.:

Autoritatea locală a administraţiei publice prestează serviciul de salubrizare a municipiului Iaşi prin operatorul de servicii local, organizat sub forma unei societăţi comerciale - SC S SA Iaşi. Acest operator efectuează „verificări în teren în vederea depistării şi identificării persoanelor fizice/juridice beneficiari ai serviciului public de salubrizare,,. ( cităm din Regulamentul privind taxa specială de salubrizare aprobat prin Hotărârea Consililui Local nr.153/27 iunie 2013- fila 1): „ Direcţia Economică de Finanţe Publice Locale aplică taxa specială de salubrizare pe baza datelor furnizate de operatorul de salubritate începând cu data de 1 a lunii următoare primirii situaţiilor de la operator...

Sub acest aspect, pârâtele, ca si ceilalţi funcţionari publici semnatari din cadrul aparatului de specialitate al Primarului nu sunt angajaţi ai SC S SA laşi, astfel încât nu se justifică din punct de vedere legal, introducerea unei acţiuni prin care sa fie chemată în judecată în nume personal. Funcţionarii publici ai autorităţii locale nu fac identificări în teren pentru deşeuri şi nu cântăresc cantitatea efectivă produsă de persoanele fizice/juridice. Aceste operaţiuni sunt realizate integral şi exclusiv de către lucrătorii angajai în procesul de salubrizare a localității.

În situaţia dată, reclamanta dacă avea obiecţiuni cu privire la locul unde trebuie să deverseze deşeurile sau, dacă avea probe că le duce acasă, trebuia să cheme în judecată operatorul de servicii de salubrizare şi nu autoritatea locală care, pe baza datelor furnizate de către operator, aşa cum se consemnează expres în Regulamentul aprobat prin HCL, întocmeşte decizia de impunere.

Din această perspectivă, au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtelor OD, PM, CP, în calitate de funcţionari publici ai autorităţii locale - consilieri juridici-, care la data emiterii deciziei de impunere, cât şi la data acţionarii în instanţă, exercitau funcţia de director al Direcţiei Juridice si, respectiv de consilieri juridice in cadrul Serviciului Contencios şi nu aveau ca atribuţii identificarea producătorilor de deşeuri menajere, nici cântărirea acestora şi nici stabilirea locaţiei aferente deversării deşeurilor produse de către reclamantă.

Consideră că orice clarificări cu privire la aspectele contestate de către reclamanta ce au ca obiect cantitatea deşeurilor produse de către aceasta pot fi obţinute, chiar şi în instanţă numai de la operatorul de servicii de salubrizare SC S SA Iaşi, entitate cu personalitate juridică şi cu răspunderea aferentă pentru activitatea prestată şi datele furnizate autorităţii locale, în speţă organului fiscal.

În subsidiar, arată că, aşa cum mărturiseşte reclamanta în cuprinsul acţiunii, aceasta a reziliat contractul de prestări servicii cu operatorul, din proprie iniţiativa, refuzând expres plata unui tarif de salubrizare, situaţie în care devine aplicabilă Hotărârea Consiliului Local nr.153/27 iunie 2013 privind instituirea taxei speciale de salubrizare în Municipiul laşi prin care s-a aprobat Regulamentul privind taxa specială de salubrizare, acest act administrativ nefiind contestat de către reclamantă.

Or, prevederile acestui Regulament aprobat prin HCL justifică pe deplin perceperea taxei de salubrizare în situaţia în care cetăţenii Municipiului refuză încheierea unui contract de prestări servicii cu operatorul, motivarea fiind în mod clar şi expres detaliată în cuprinsul Regulamentului din care citează- fila 1:

„Astfel, persoanele care nu sunt în relaţii contractuale cu operatorul de salubritate şi produc la rândul lor deşeuri, similar cu cei care au contractat aceste servicii, beneficiază în mod fraudulos de aceleaşi servicii, în sensul că acele reziduuri care emană de la aceste persoane sunt colectate şi transportate.,,

În al doilea subsidiar, arată că reclamanta nu solicită anularea prin acţiunea introdusă si nu contesta Dispoziţia Primarului municipiului laşi nr.3514/25.09.2013, act administrativ semnat de către ele. Mai precis, obiectul cauzei nu îl constituie anularea Dispoziţiei Primarului municipiului laşi nr.3514/25.09.2013.

Or, în situaţia în care, reclamanta nu cere anularea acestui act administrativ, nu justifică din punct de vedere legal chemarea în judecată a funcţionarilor care au semnat Dispoziţia Primarului municipiului laşi nr.3514/25.09.2013, in speţă a subsemnatelor.

Şi din această perspectivă, reiterează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a subsemnatelor, întrucât calitatea procesual pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul are posibilitatea de a formula cerere de chemare în judecată şi personal împotriva persoanei fizice care a elaborat, emis sau încheiat actul juridic, însă în speţă reclamanta nu a atacat Dispoziţia Primarului Municipiului Iaşi nr.3514/25.09.2013 şi nu a chemat in judecata autoritatea emitenta a acestui act administrativ, ci a solicitat doar anularea actului fiscal, respectiv Decizia de impunere pentru anul 2017.

II. În ceea ce priveşte Decizia de impunere pentru anul 2017 pentru stabilirea impozitelor/taxelor locale datorate de peroanele fizice nr.144953, arată că, aşa cum se poate constata, chiar din titlul actului, actul fiscal a fost emis pentru persoana fizică şi nu juridică.

Sub aspectul legalităţii acestui act administrativ fiscal, precizează că temeiul legal îl constituie, în principal, Hotărârea Consiliului Local nr.153/27 iunie 2013 privind instituirea taxei speciale de salubrizare în Municipiul laşi prin care s-a aprobat Regulamentul privind taxa specială de salubrizare, unde, la fila 1, se consemnează : „ Direcţia Economică de Finanţe Publice Locale aplică taxa specială de salubrizare pe baza datelor furnizate de operatorul de salubritate începând cu data de 1 a lunii următoare primirii situaţiilor de la operator... ( citat din Regulamentul privind taxa specială de salubrizare aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr.153/27 iunie 2013- fila 1).

Din perspectiva naturii juridice şi a obiectului Hotărârii Consiliului Local nr.153/27 iunie 2013 privind instituirea taxei speciale de salubrizare in Municipiul Iaşi, precum si a motivelor contestaţiei, consideră că reclamanta trebuia să se îndrepte împotriva operatorului SC S SA laşi şi nu împotriva organului fiscal. întrucât aceasta contesta. în esenţă, datele puse la dispoziţie de către operatorul de servicii de salubrizare-

În al treilea subsidiar, solicită sa se constate reaua credinţă a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată a unor funcţionari publici, probată indubitabil prin aceea că aceasta a acţionat tendenţios, în mod selectiv, prin excluderea a 2 funcţionari publici, fără a face nicio precizare în acest sens, respectiv funcţionarul public care a întocmit Decizia de impunere pentru anul 2017 pentru stabilirea impozitelor/taxelor locale datorate de peroanele fizice nr. 1449 53 şi funcţionarul public abilitat prin lege ( Legea administraţiei publice locale nr.215/2001) să avizeze de legalitate dispoziţiile primarului.

În situaţia dată, se naşte întrebarea dacă reclamanta contestă cu adevărat legalitatea sau doreşte să obţină din partea unei instanţe judecătoreşti o scutire de la plata unor servicii de utilitate publică pentru care exista prezumţia legală că le utilizează, prezumţie pe care nu o răstoarnă prin probe admisibile sub aspectul veridicităţii, înţelegând ca în scopul obţinerii unei asemenea hotărâri, să uzeze de presiuni asupra unor funcţionari publici, aleşi în mod selectiv pentru a fi deferiţi justiţiei, funcţie de afinităţile reclamantei în relaţia sa cu administraţia publică.

S S.A. a formulat ÎNTÂMPINARE solicitând respingerea acţiunii.

In ce priveşte susţinerile reclamantei potrivit cărora „MA - Cabinet Avocat' nu are calitate de persoana juridica ci de „persoana fizica cu activitate independenta", in conformitate cu prevederile Legii 51/1995(republicata), cu modificări si completări ulterioare - art.1,,,profesia de avocat este libera si independenta, cu organizare si funcţionare autonome".

Potrivit legii, cabinetul de avocatura are capacitate civila de folosinţa si de exerciţiu speciala potrivita scopului pentru care a fost creat, chiar daca nu are personalitate juridica.

Neconferirea prin lege a personalităţii juridice proprii, pentru cabinetul de avocat, nu conduce la interpretarea ca aceasta forma de exercitare a profesiei de avocat nu poate dobândi in nume propriu drepturi si obligaţii.

Legea nr. 51/1995 si Statutul profesiei de avocat, deşi nu conferă personalitate juridica proprie cabinetului de avocat, permite totuşi ca aceasta forma de exercitare a profesiei sa încheie, în nume propriu, acte juridice si sa aibă un patrimoniu propriu, afectat exercitării profesiei de avocat (evidenţiat ca atare fiscal contabil), patrimoniu distinct de cel al persoanei fizice MA.

Astfel, forma de exercitare a profesiei - cabinet de avocat are o personalitate juridica generala (si nu cea specifica data de reglementarea speciala). Cabinetul de avocat poate participa la circuitul civil (art. 218 NCC), existând o capacitate de folosinţa si de exerciţiu speciala (art. 205 - 211 NCC).

Forma de exercitare a profesiei - cabinet de avocat este, având in vedere modul de organizare, asimilat in aceiaşi categorie cu alte forme de organizare a profesiilor liberale, a asociaţiilor, a agenţilor economici, s.a.. Cabinetul de avocatura poate participa la circuitul civil, are capacitate de folosinţa si de exerciţiu speciala, astfel neputand fi asimilat persoanelor fizice care desfăşoară activităţi casnice si generează deseu in cadrul gospodăriei proprii, categorie in care pretinde reclamanta ca se incadreaza.

In ce priveşte susţinerile reclamantei potrivit cărora nu beneficiază de servicii de salubritate, arătam faptul ca urmare a activităţii desfăşurate, aceasta produce deşeuri pe care le depoziteaza la punctele gospodăreşti, iar operatorul care efectuează colectarea si neutralizarea deşeurilor este Societatea S S.A. in calitate de operator autorizat.

MA - Cabinet Avocat are sediul la mezaninul blocului. Cel mai apropiat punct de colectare este amplasat chiar la subsolul blocului, punct gospodăresc de care beneficiază atât locatarii blocului cat si celelalte persoane juridice din apropiere. De la acest punct de colectare se asigura zilnic ridicarea deşeurilor o data pe zi in anotimpul rece si de doua ori pe zi in perioada sezonului cald. De asemenea, reclamanta poate depozita deseurile la orice punct de colectare de pe domeniul public.

In fapt, Societatea S S.A. este unic prestator al serviciului de salubritate de pe raza Municipiului laşi.

HCL 172/2005 prevede expres la art. 1 ca toate persoanele fizice, asociaţiile de proprietari/locatari, agenţi economici, instituţiile publice au obligaţia de a încheia contracte de prestări servicii de salubritate cu operatorul autorizat de către Consiliul Local Municipal laşi, pentru a desfăşura serviciul de salubrizare pe aria Municipiului laşi - respectiv Societatea S S.A.

In conformitate cu prevederile legii nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, republicata, cu modificări ulterioare, art. 26, alin. 1, "...pentru asigurarea finanţării serviciului de salubrizare, utilizatorii achita contravaloarea serviciului de salubrizare prin: a)tarife, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual, pe baza de contract de prestare a serviciului de salubrizare;

b)taxe speciale, în cazul prestaţiilor efectuate în beneficiul întregii comunităţi locale; c)taxe speciale, în cazul prestaţiilor de care beneficiază individual fara contract."

De asemenea la art. 26, alin. 2 si 3, legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor, republicata, cu modificări ulterioare prevede:

"(2) în situaţia prevăzuta la alin. (1) lit. a), autorităţile administraţiei publice locale, împreuna cu operatorii au obligaţia sa tina, la zi, evidenta tuturor utilizatorilor cu si fara contracte de prestări servicii.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia sa instituie taxe speciale, conform prevederilor alin. (1) lit. c), si sa deconteze lunar operatorilor, direct din bugetul

local, contravaloarea prestaţiei efectuate la utilizatorii fara contract."

In baza HCL nr. 153 din 27 iunie 2013, privind instituirea taxei speciale de salubrizare a Municipiului laşi, art. 1 „începând cu data de 01.08.2013, se aproba instituirea taxei speciale de salubrizare pentru colectare, transport, depozitare si neutralizare a deşeurilor menajere si asimilabile acestora, pentru toţi utilizatorii serviciului ( persoane fizice si persoane juridice) care nu au încheiat contract cu operatorul serviciului de salubritate, direct sau prin asociaţiile de proprietari, sau a căror contract a fost reziliat ca urmare a neplăţii serviciului de salubrizare".

Conform art 5 din HCL. 153/2013, urmărirea, încasarea si executarea silita se realizează conform Regulamentului anexat parte integranta a hotărârii.

Potrivit regulamentului, anexa la HCL. 153/2013, Direcţia Economica de Finanţe Publice Locale aplica taxa speciala de salubrizare pe baza datelor furnizate de operatorul de salubritate începând cu data de 1 a lunii următoare primirii situaţiilor de la operator.

Reclamanta a invocat fara temei faptul ca nu beneficiază de servicii de salubritate, a refuzat plata facturilor si a solicitat rezilierea contractului de prestări servicii încheiat cu operatorul S S.A. In fapt, denunţarea unilaterala a contractului de către beneficiar se face in condiţiile in care prestarea serviciului ar urma sa fie asigurata de către un alt operator autorizat, conform art. 9.3, lit. b din contract, in caz contrar denunţarea unilaterala ar fi formala si ar avea drept consecinţa doar neplata serviciului, întrucât Societatea S SA va continua sa presteze servicii beneficiarului care a denunţat contractul, pentru deseurile generate ca urmare a activităţii desfăşurate si pe care le depune la punctul de colectare cel mai apropiat.

Ca urmare a neachitarii contravalorii serviciilor prestate, in temeiul art. 9.3. lit. c din contractul de prestări servicii nr. 10487/23.06.2015, reclamanta a fost notificata prin preavizul nr. 16924/10.07.2017 cu privire la rezilierea contractului si impunerea la plata taxei de salubritate conform H.C.L nr. 153/27.06.2013.

Tribunalul, examinând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele aspecte :

MA - Cabinet Avocat, in calitate de reclamanta a formulat acţiune in contencios administrativ prin care solicita anularea deciziei de impunere nr. 144953/2017, nulitatea absoluta a dispoziţiei nr. 3514/2017, obligarea paraţilor la plata de dobânzi legale si daune morale.

Potrivit art. 281 Codul de procedura Fiscală :

 (1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

 (2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.

Procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale reglementată de Codul de Procedură Fiscală este o procedură administrativă prealabilă, iar nu o jurisdicție specială administrativă în sensul art. 21 alin. 4 din Constituție şi al art. 6 din Legea 554/2004.

Din dispoziţiile legale expuse rezultă că actul administrativ fiscal care se atacă în contencios administrativ, potrivit art. 281 alin. (2) C. proc. fisc., este decizia de soluţionare a contestaţiei împreună cu actele la care se referă - decizia de angajare a răspunderii solidare şi nu doar aceasta din urmă în mod singular.

În speţă, prin DECIZIA DE IMPUNERE pentru anul 2017 nr. 144953 emisa la 8 aug.2017 de MUNICIPIUL IAŞI-DIRECŢIA GENERALA ECONOMICA SI FINANŢE PUBLICE LOCALE a fost obligată reclamanta la plata sumei de 555 lei cu titlu de " taxa speciala de salubrizare", iar la 'BAZA DE IMPUNERE " se menţionează " Volum deșeu generat pe luna :1 Taxa speciala stabilita ( lei/luna/mc): 111 Număr luni 5taxa speciala datorata (lei/an) 555".- anexa 1.

Împotriva acestei decizii a formulat reclamanta contestaţie administrativă ce a fost respinsă prin Dispoziţia 3514/2017.

În speţă nu poate fi reţinută alegaţia reclamantei în sensul că în mod greşit a fost intitulat actul administrativ emis în soluţionarea contestaţiei administrativ ca fiind dispoziţie şi nu deciziei.

S-au avut în vedere atât prevederile Legii nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală care cuprinde dispoziţii aplicabile atât statului cât şi unităţilor administrativ teritoriale ca subiecte de drept material fiscal cât şi prevederile Legii 215/2001 privind administraţia publică locală, potrivit cărora:

Art.17 Cod Procedură Fiscală

"Subiectele raportului juridic fiscal

(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ- teritoriale"

(3) Unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ- teritoriale ale municipiilor, sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuţiilor delegate de către autorităţile respective.

Art. 20 Legea nr.215/2001 (1) Comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale. Art.21 Legea nr.215/2001

(1) "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală şi ale conturilor deschise la unităţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unităţile bancare". Art. 23

(1) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii sunt consiliile locale, comunale, orăşeneşti şi municipale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Art. 62

(1) Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie.

Art.68

(1) în exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual.

În ceea ce priveşte apărarea reclamantei în sensul că actele administrativ fiscale nu sunt motivate Tribunalul găseşte această critică întemeiată.

Art. 274 al. 2 si 3 CPF"

(2; Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, datele de identificare ale contestatorului, numărul de înregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare competent, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor părţilor atunci când organul competent de soluţionare a contestaţiei nu este organul emitent al actului atacat.

(3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei.

Art. 276 al. 1 CPF "Soluţionarea contestaţiei

(1) în soluţionarea contestaţiei organul competent verifică motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestaţiei se face în raport cu susţinerile părţilor, cu dispoziţiile legale invocate de acestea şi cu documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea contestaţiei se face în limitele sesizării.

Privitor la necesitatea motivării în fapt și în drept, într-o măsură suficientă și de natură a permite mai apoi exercitarea neîngrădită a controlului judiciar al instanței de judecată, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1580 din 11 aprilie 2008 a Secției de Contencios Administrativ și Fiscal, publicată, arătându-se în aceasta că puterea discreționară conferită unei autorități nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută și fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzute de Constituție, ori de lege, constituie exces de putere, în contextul în care Constituția României prevede în art. 31 alin. 2 obligația autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățeanului asupra treburilor publice, dar și asupra problemelor de interes personal, prin urmare, orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile și libertățile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act, ci și din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară și arbitrariu, fiindcă a accepta teza potrivit căreia autoritatea nu trebuie să-și motiveze deciziile echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației și a statului de drept bazat pe principiul legalității, cu alte cuvinte în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora și în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține, cum pare că ar dori instituția pârâtă, că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură și absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce absența motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative, prin urmare motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului și în raționamentul tribunalului, motivarea urmărește o dublă finalitate; îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; desigur ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său.

Așadar, a motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea și aprecierea legalității sale, iar importanța acestei exigențe depinde în mod considerabil de natura actului, de contextul juridic în care el intervine, precum și de interesele pe care destinatarii actului ar putea să le aibă în primirea acestor explicații și deci motivarea trebuie să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt și de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere, deci trebuie realizată într-un mod suficient de detaliat, prin indicarea în speța de față a motivelor pentru care autoritatea emitentă a ajuns la concluzia necesității excluderii din partid a celor doi reclamanţi, cu alte cuvinte, motivarea trebuia să fie efectivă, respectiv completă, precisă și circumstanțială.

De altfel, și în jurisprudența comunitară s-a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și, de asemenea, să permită curților comunitare competente să efectueze revizuirea actului (cauza C - 367/1995) și astfel cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă, sau greșită, este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, mai mult decât atât, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C - 41/1969) și o detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și, în același timp, permite exercitarea de către curte a controlului jurisdicțional (cauza C - 509/1993).

În contextul în care tribunalul subliniază imperios că motivarea unui act administrativ are două laturi esențiale, respectiv indicarea textelor legale aplicabile situației date, precum și, în al doilea rând, indicarea împrejurărilor de fapt pe baza cărora s-a reținut aplicabilitatea acelor texte legale

Or, din această perspectivă trebuie admisă ca o regulă generală că nu numai, dar în special actele administrative individuale care sunt defavorabile unei persoane trebuie motivate, în contextul în care motivarea constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și numai aceasta face posibilă exercitarea efectivă a dreptului la apărare, în acord și cu jurisprudența aceleiași instanțe supreme ce trebuie reamintită și în sentința de față:

S-a statuat astfel prin decizii de speță că obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune mai ales în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale, cum este cazul în speță unde ordinul contestat face referire la pretinse nereguli, afirmate generic, situație care contravine art. 31 alin. 2) din Constituție în sensul că nu asigură informarea corectă cu privire la problema de interes personal analizată (Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 2732/2008); din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația între actul administrativ adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de legea autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen în articolul 2 alin. 1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 1153/2008); motivarea actului administrativ este menită a evita dobândirea de către autoritatea administrativă a unei puteri discreționare, precum și a asigura exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil, reglementat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, condiție a cărui nesocotire atrage anulabilitatea actului (Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 1384/2008); în continuarea celor arătate privitor la asigurarea dreptului la un proces echitabil celui căruia i se adresează actul administrativ, s-a reamintit de către tribunal că Curtea E.D.O. nu încetează să scoată în evidență principiul fundamental al preeminenței dreptului afirmat încă din hotărârea "Sunday Times"; din 26 aprilie 1979, în contextul în care este știut că beneficiar al garanțiilor asupra cărora statuează art. 6 din Convenție, amintit în alineatul precedent, este "orice persoană"; (Comisia E.D.O. decizia din 17 decembrie 1968, plângerea nr. 3798/68); în concluzie, tribunalul a considerat că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și o încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.

O concluzie contrară ar fi de natură să înfrângă și prevederile art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene ce consacră "dreptul la bună administrare";, (conform alineatelor 1 și 2 din acest articol : "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii și acest drept include în principal: (a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere; (b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial; (c) obligația administrației de a-și motiva deciziile";) ceea ce evident că nu poate fi acceptat; mai mult decât atât, ar nesocoti principiul "egalității armelor"; care cere ca "fiecare parte la un astfel de proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ vis-a-vis de partea adversă"; (Curtea EDO, Dombo Beheer BV c. Olanda, hotărârea din 27 octombrie 1993, seria A nr. 274, p. 19; Comisia EDO, dec. din 16 iulie 1968, plângerea nr. 2804/66 Annuaire de la Convention, vol. XI, p. 381; Curtea EDO, Georgiadis c. Greciei, hotărâre din 29 mai 1997), dar și pe cel al prezumției de nevinovăție fiindcă obligația respectării prezumției de nevinovăție revine nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Curtea EDO, Allenet de Ribemont, hotărâre din 10 februarie 1995, seria A nr. 308, p. 16; Curtea EDO, Daktaras c. Lituaniei, hotărâre din 10 octombrie 2000).

Or, DISPOZIŢIA nu cuprinde absolut nici un cuvânt referitor la susţinerile reclamantei, referitoare la motivarea deciziei contestate, stabilirea unui tarif pentru persoane juridice şi nu fizice, desfiinţarea punctului de lucru al SC S SA,, de ce a nu a fost audiat contribuabilul, etc.. si nu cuprinde motivele de fapt care au format convingerea organului care a soluţionat contestaţia.

Simpla copiere fara nimic altceva a unor dispoziții legale nu este de natura sa acopere nulităţile absolute a Dispoziţiei 3514/2017.

Astfel nu s-a răspuns la niciuna din criticile aduse de reclamanta prin contestaţia administrativă.

Pârâţii încearcă să justifice că măsura luată este netemeinică.

Însă Tribunalul nu poate analiza aceste susţineri în condiţiile în care s-a constatat lipsa motivării actului administrativ şi nu se poate şti care au fost argumentele avute în vedere de emitentul dispoziției contestate,, iar motivarea nu poate fi suplinită ulterior, prin întâmpinările depuse la dosar, aceasta trebuind să existe la momentul emiterii actului administrativ.

Cu alte cuvinte emitentul actului administrativ trebuie să justifice măsura luată, prin motivarea acestuia, iar ulterior cel afectat în drepturile sale de acest act îl poate contesta şi explicita motivele pentru care îl consideră nelegal.

Toate aceste fac superfluă analizarea celorlalte motive de nelegalitate ale actelor contestate, respectiv stabilirea unui tarif pentru persoane juridice şi nu fizice, dacă se datorează sau nu taxa de salubritate.etc. pentru considerentele expuse va fi admisă acţiune dispunându-se anularea actelor contestate.

În ceea ce priveşte obligarea unor funcţionari publici la plata sumei de 500 lei daune morale şi dobânzi legale de la data executării şi până la data restituirii sumei - în situaţia în care se va executa decizia de impunere.

Potrivit prevederilor art.16 din Legea nr.554/2004 Legea contenciosului administrativ: "Introducerea în cauză a funcţionarului

(1)Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. în cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.

(2)Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul."

Din economia textului se observă faptul că legiuitorul a pus la dispoziţia persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim prin actul administrativ atacat, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciu cauzat, introducerea în cauză şi a persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului iar în situaţia în care acţiunea în despăgubiri se admite persoana astfel chemată în judecată poate fi obligată la plata despăgubirilor, în solidar cu autoritatea publică pârâtă.

Potrivit cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată, reclamanta solicită daune morale în sumă de 500 lei şi dobânzi legale de la data executării şi până la data restituirii sumei, în situaţia în care se va trece la executarea silită a creanţei în sumă de 555 lei înscrisă în decizia de impunere.

Funcţionarii publici chemaţi personal în faţa instanţei de judecată nu au contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea deciziei de impunere nr. 144953 din 08.08.2017 privind stabilirea taxei speciale de salubrizare - titlu de creanţă care la data scadenţei devine titlu executoriu.

Chemarea în judecată a persoanelor care în opinia reclamantei au contribuit la emiterea deciziei de impunere - act administrativ fiscal care dă naştere raportului juridic fiscal şi execuțional, este nejustificată în situaţia în care reclamantei îi este cunoscut factorul generator al raportului juridic de drept material fiscal respectiv, încetarea contractului nr.10487 din 23.06.2015 având ca obiect colectarea, transportul şi depozitarea deşeurilor încheiat între prestator SC S SA şi beneficiar Cabinet Avocat MA Maria.

 Or, în speţă OC si AM, OD, PM si CP au elaborat Dispoziţia nr. 3514 nu şi Decizia de impunere. Drept urmare se va respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu aceştia, pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

În ceea ce priveşte acţiunea formulată în contradictoriu cu SC S SA, ca aceasta nu este parte în raportul juridic de drept fiscal, chiar dacă actele de fiscale contestate au fost emise ca urmare a raportărilor acestei entități către DEFPL Iaşi, raporturile juridice dintre reclamantă şi aceasta pârâtă fiind de natură civilă şi nu fiscală.

Drept urmare a va fi respinsă acţiunea în contradictoriu cu această pârâtă.

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta MA, Cabinet Avocat în contradictoriu cu pârâtele OC si AM, OD, PM si CP, cu domiciliul ales la sediul DEFPL, pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Admite acţiunea formulată de reclamanta MA, Cabinet Avocat în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL IAŞI- DIRECŢIA GENERALA ECONOMICA SI FINANŢE PUBLICE LOCALE si MUNCIPIUL IAŞI prin PRIMAR.

Dispune anularea DECIZIEI DE IMPUNERE pentru anul 2017 nr. 144953/8 aug.2017 si a DISPOZIŢIEI 3514 din 25.09.2017.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta MA, Cabinet Avocat, în contradictoriu cu pârâta SC S SA.

Domenii speta

Spete similare