Dovada stării civile cu înscrisuri se poate face doar în situaţia în care proprietarii tabulari ar fi avut urmaşi direcţi

Prin sentinţa civilă nr. 2978 din data de 21.04.2015, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 7367/182/2014 s-a admis excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive, invocată de instanţă din oficiu. S-a respins acţiunea civilă formulată reclamantul N M, în contradictoriu cu pârâţii K Z I, Ş E şi PM, ca nefiind introdusă cu respectarea coparticipării procesuale pasive obligatorii.

În considerentele sentinţei se reţine că, în speţă, nu s-a probat în raport de proprietarii tabulari, K E, K T,  K Z, K I (din care unii şi-au asumat şi calitatea de promitenţi vânzători), inexistenţa moştenitorilor din clasa I, obligaţie ce incumbă reclamantului în virtutea dispoziţiilor art. 249 Cod proc. civ. În absenţa acestei dovezi, legitimitatea procesuală pasivă nu a fost recunoscută pârâţilor, o ipoteză opusă fiind de natură să deschidă calea eludării principiului chemării la moştenire în ordinea claselor, în baza unor simple afirmaţii, ceea ce nu poate fi primit.

Drepturile şi obligaţiile născute în temeiul unei promisiuni bilaterale de vânzare cumpărare, având caracter patrimonial, pot fi transmise atât pe cale succesorală, cât şi pe cale convenţională prin acte juridice între vii, cu respectarea anumitor condiţii.

Fiind vorba de nişte drepturi şi obligaţii cu caracter patrimonial, regula este că, în cazul decesului uneia sau a ambelor părţi contractante, acestea se transmit în patrimoniul moştenitorilor acestora, fie prin succesiune legală, fie testamentară.

În speţă, obligaţiile asumate de promitenţii vânzători, s-au transmis în patrimoniul moştenitorilor, motiv pentru care, s-ar fi impus a se chema în judecată, în ambianţa art. 59 Cod procedură civilă, pe toţii moştenitorii persoanelor decedate ce figurează în convenţia din 03.03.1983, respectiv pe toţi moştenitorii proprietarilor tabulari decedaţi, pentru petitele 1 şi 3  ale acţiunii, fiind vorba despre un litisconsorţiu pasiv obligatoriu (context în care, sunt inaplicabile prevederile art. 643 cod civil, de care reclamantul se prevalează pentru a paraliza excepţia invocată de instanţă). Nu poate fi ignorat că primul petit vizează a se lua act de intervenţia unui partaj voluntar, partaj pentru a cărui validitate, prevederile art. 730 alin.1 cod civil, impun prezenţa, la încheierea actului a tuturor coindivizarilor. Neîndoielnic,  respectarea regulii simetriei, impune ca, pentru recunoaşterea şi confirmarea unui partaj voluntar, să fie chemaţi în judecată toţi moştenitorii coindivizarilor decedaţi.

Instanţa a luat act că lipsa unor moştenitori din clasa I pentru  proprietarii tabulari K E, K T, K Z, K I, nu a putut fi dovedită decât prin înscrisuri. Concluzia a fost întărită şi de prevederile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 119/1996, cu modificările ulterioare.

Din interpretarea textelor legale mai sus amintite a reieşit că admisibilitatea  altor mijloace de probă decât înscrisurile pentru probarea stării civile este permisă doar în situaţia vizată de art. 9 din Legea nr. 119/1996 cu modificările ulterioare şi respectiv art. 103 din codul civil, ipoteză neîntrunită în speţă.

În condiţiile în care nu s-a probat inexistenţa unor rude din clasa I pentru  proprietarii tabulari K E, K T, K Z, K I, instanţa a apreciat că, în acest stadiu, cadrul procesual este incomplet iar excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive a fost întemeiată şi admisă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel N M care a solicitat admiterea apelului în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, anularea hotărârii apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă întrucât prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului.

În motivarea apelului se arată că soluţia instanţei de fond este greşită întrucât nu se bazează pe probe certe ci în mod exclusiv pe prezumţii în sensul că instanţa de fond a prezumat existenţa unor rude de gradul I care nu au fost chemate în judecată.

Reclamantul a înţeles să cheme în judecată moştenitorii cunoscuţi ai proprietarilor tabulari, iar dacă instanţa ar fi încuviinţat în probaţiune interogatoriul acestora s-ar fi putut face dovada existenţei sau nu a altor rude care să fie obligatoriu a fi chemate în judecată.

Instanţa trebuia să administreze probele solicitate, atât interogatoriul pârâtelor cât şi probele testimoniale întrucât în absenţa actelor de stare civilă este admisibilă proba cu martori pentru dovedirea unor stări de fapt.

Excepţia invocată de instanţa de fond este una relativă care nu putea fi invocată decât de pârâţi în termenul prevăzut de lege, iar pârâţii nu au invocat această excepţie.

Reclamantul a făcut dovada decesului proprietarilor tabulari, precum şi dovada calităţii procesuale a pârâţilor chemaţi în judecată.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispoziţiilor art. 479 alin. 1 N Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că obiectul litigiului vizează constatarea dobândirii dreptului de proprietate în urma unui partaj voluntar intervenit între proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF 313 Cavnic nr. topo 1157 şi 1158 şi CF 314 Cavnic nr. topo 1159 şi 1160 de către K Olga, K Z, K P şi K M căsătorită P validarea contractului de vânzare – cumpărare încheiat între ultimii şi reclamant cu consecinţa întabulării dreptului de proprietate în cartea funciară.

Din actele de stare civilă depuse la dosar reiese că proprietarii tabulari Spiac Rozalia, K E, K T, K O, K Z, K I şi K P sunt decedaţi.

Singurul proprietar tabular care trăieşte este pârâta K M căsătorită P. Tot din actele de stare civilă aflate la dosar reiese că pârâta KZI este moştenitoarea proprietarei tabulare KP.

În privinţa proprietarilor tabulari K E, K T, K Z şi K I conform afirmaţiilor reclamantului aceste persoane sunt devedate, moştenitorii acestora fiind pârâtele în calitate de soră respectiv nepoate de soră.

Instanţa de fond reţine că nu au fost chemaţi în judecată toţi moştenitorii proprietarilor tabulari, că lipsa unor moştenitori din clasa I pentru cei patru proprietari tabulari nu poate fi dovedită decât cu înscrisuri.

Dovada stării civile cu înscrisuri se poate face doar în situaţia în care proprietarii tabulari ar fi avut urmaşi direcţi. Ori pentru lămurirea acestor aspecte, respectiv dacă au existat urmaşi direcţi, raportat şi la împrejurarea că reclamantul este străin faţă de familia pârâtelor şi a antecesorilor acestora şi posibilitatea dovedirii succesorilor prin acte este mai dificilă, se apreciază că se impune administrarea probelor solicitate, în primul rând interogatoriul pârâtelor care cunosc cel mai bine şi pot lămuri aceste aspecte. Ar fi greşită soluţia primei instanţe care a soluţionat cauza pe excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive în cazul în care s-ar confirma susţinerile apelantului.

Domenii speta

Spete similare