Atragere raspundere personala

TRIBUNALUL BOTOŞANI

Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal

Dosar nr. XXXX/40/2014/a1 atragerea răspunderii

Şedinţa publică din  xx.xx.xxxx

PREŞEDINTE – judecător-sindic

Grefier  -

SENTINŢA NR. XXX

Pe rol, judecarea cererii de atragerea răspunderii, formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Finanţelor Publice Botoşani, cu sediul în Botoşani, str. Piaţa Revoluţiei, nr. 5, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâtul B. C., cu domiciliul în sat Frumuşica, comuna Frumuşica, judeţul Botoşani, în calitate de administrator/asociat al SC „X.” SRL Frumuşica, cu sediul în localitatea Frumuşica, FN, judeţul Botoşani, cod de identificare fiscală XXXXXXXX, număr de ordine în registrul comerţului JXX/XXX/XXXX.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile.

Procedura este nelegal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, acte de depus, constată cauza în stare de judecată şi o reţine spre deliberare.

JUDECĂTORUL-SINDIC:

Prin cererea depusă la data de xx.xx.xxxx, reclamantul-creditor DGRFP Iaşi – AJFP Botoşani l-a chemat în judecată pe pârâtul B. C., administrator statutar şi asociat al debitoarei X. SRL Frumuşica, judeţul Botoşani, solicitând atragerea răspunderii personale a pârâtului în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c) şi d) din  Legea nr. 85/2006 şi obligarea pârâtului la suportarea plăţii pasivului rămas neacoperit în cadrul procedurii de insolvenţă a debitoarei.

În motivarea cererii se arată că, în B.P.I. nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, lichidatorul judiciar Cabinet individual de insolvenţă N. P. a publicat Raportul privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor şi justificarea cheltuielilor efectuate în condiţiile art. 35 din Legea nr. 85/2006, în care se arată că a preluat doar parţial documentele şi actele contabile, astfel că a concluzionat că administratorul statutar nu a condus evidenţa contabilă în conformitate cu prevederile legale, a condus o contabilitate fictivă sau a făcut să dispară documentele contabile pentru a nu fi analizate de lichidator.

Mai arată că, în B.P.I. nr. XXXX/xx.xx.xxxx a fost publicat tabelul preliminar de creanţe al debitoarei, fiind acceptată creanţa DGRFP Iaşi - AJFP Botoşani în sumă de 17.917 lei, creanţa având o pondere de 98,75% din totalul creanţei înscrise în tabel. Arată că, aceeaşi sumă a fost înscrisă şi în tabelul definitiv de creanţe, publicat în B.P.I. nr. XXXX/xx.xx.xxxx.

În ceea ce priveşte premisa angajării răspunderii administratorului în condiţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, se poate demonstra existenţa unui raport de cauzalitate între fapta acestora de a nu preda documentele prevăzute la art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 şi prejudiciul produs, respectiv starea de insolvenţă a debitoarei pentru angajarea răspunderii personale a administratorului.

Mai arată că, neţinerea contabilităţii este o faptă negativă constând în neîndeplinirea unei obligaţii legale şi evident are caracter ilicit, fiind sancţionată atât de Legea nr. 31/1990, cât şi de legea contabilităţii.

Legătura de cauzalitate între neţinerea contabilităţii conform legii şi prejudiciul creditorilor există.

Este evident că lipsa evidenţelor societăţii a cauzat starea de insolvenţă deoarece este logic că atâta timp cât administratorul nu cunoaşte care este activul, nu poate cunoaşte care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta.

Vinovăţia asociaţilor/administratorilor există deoarece lui îi incubă obligaţia legală a ţinerii contabilităţii şi este răspunzător faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, iar neţinerea contabilităţii îi este imputabilă.

Fapta administratorului există şi este prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 şi constă în neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea, fiind prezumată, ca urmare a nepunerii la dispoziţia lichidatorului a documentelor prevăzute de art. 28 din legea insolvenţei.

Legătura de cauzalitate între neţinerea contabilităţii conform legii şi prejudiciul creditorilor este evidentă deoarece atâta timp cât administratorul, respectiv mandatarul nu cunoaşte care este activul, nu poate cunoaşte care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta.

Vinovăţia administratorului există deoarece lui îi revine obligaţia legală a ţinerii contabilităţii şi este răspunzător faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, iar neţinerea contabilităţii îi este imputabilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 zile de la apariţia stării de insolvenţă.

Deci, în contextul evident al văditei finalităţi a încetării de plăţi, în cazul continuării activităţii, fosta conducere a debitoarei nu a luat măsuri pentru limitarea creşterii pasivului, preferând să dispună continuarea activităţii, indiferent de consecinţele continuării activităţii vădit nerentabile.

De asemenea, mai arată că dispoziţiile art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 trebuie interpretată ca o sancţiune care trebuie aplicată administratorilor care au continuat o activitate care ducea la încetarea de plăţi, cu menţiunea că interesul acestora de a continua activitatea unui debitor aflat în încetare de plăţi este prezumat datorită faptului că mandatul în baza căruia au condus societatea comercială este unul comercial, care este prezumat a fi oneros, concluzie care rezultă din interpretarea coroborată a următoarelor texte de lege:

- „obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat (comercial)” – art. 72 din Legea nr. 31/1990 –Legea societăţilor comerciale;

- „mandatul comercial nu se prezumă a fi gratuit”- art. 374 cod Comercial.

În drept, reclamanta îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 138 lit. c) şi d) din Legea nr. 85/2006.

Pârâtul, legal citat cu duplicatul cererii de chemare în judecată, a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca netemeinică şi nefondată.

Din oficiu s-au solicitat relaţii de la ORC  referitoare la istoricul firmei  în ce priveşte asociaţii/administratorii debitoarei.

Judecătorul-sindic, examinând actele şi lucrările aflate la dosarul de fond nr. XXXX/40/2014, asupra acţiunii în atragerea răspunderii de faţă, reţine următoarele:

Procedura simplificată de insolvenţă  privind pe debitoarea X. SRL Frumuşica, judeţul Botoşani a fost deschisă prin încheierea nr. XXX/xx.xx.xxxx, în temeiul art. 32 alin.1 rap. la art. 107 alin.1 pct.A lit.a) din Legea privind procedura insolvenţei, la cererea debitoarei.

Prin aceeaşi încheiere a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar Cabinet individual de insolvenţă N. P..

În tabelul definitiv consolidat, depus la dosar de lichidatorul judiciar în data de xx.xx.xxxx (fila 55 – dosar de fond), sunt înscrişi doi creditori, reclamantul din prezenta cauză,  cu o creanţă de 17.917 lei.

Se mai reţine că, potrivit relaţiilor primite de la ORC, pârâtul B. C. figurează în calitate de administrator statutar - data numirii în funcţie: xx.xx.xxxx (relaţii ORC – filele 36-40).

Se reţine în Raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la intrarea în insolvenţă a debitoarei, depus la dosar la xx.xx.xxxx (filele 50 - 52) se consemnează la „2. Concluzii cu privire la persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului. Aşa cum am arătat SC X. SRL  Frumuşica, judeţul Botoşani, a încetat plăţile către bugete şi alţi creditori începând cu anul 2012, determinată de încetarea activităţii. Societatea a ajuns în această situaţie datorită în principal crizei economice apărute în anul 2008 …. Din documentele analizate până la întocmirea prezentului raport nu am identificat fapte prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 şi persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului”.

În speţa de faţă, reclamantul creditor unic  DGRFP Iaşi – AJFP Botoşani a solicitat atragerea răspunderii personale a pârâtului B. C., în temeiul art. 138 alin. 1 lit.c) şi d) din Legea 85/2006, care prevede că:

“1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;”

d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;”

În ce priveşte aplicarea art. 138 lit. c), judecătorul – sindic reţine că textul citat mai sus instituie o răspundere civilă delictuală specială în sarcina membrilor organelor de conducere a societăţii ajunsă în insolvenţă, iar în speţa de faţă nu există nici o dovadă că pârâtul, în calitate de administrator statutar al societăţii, ar fi dispus în interes personal continuarea activităţii societăţii debitoare, care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi, astfel încât cererea reclamantului creditor DGRFP Iaşi – AJFP Botoşani, de atragere a răspunderii pârâtului în acest temei, este nefondată.

Interesul personal al pârâtului în continuarea activităţii trebuia dovedit, întrucât legea nu instituie nici o prezumţie referitoare la acest aspect. Membrii organelor de conducere nu răspund, cu averea proprie, pentru pasivul societăţii insolvente, decât în situaţiile strict reglementate de art. 138 alin. 1, fiind exclusă răspunderea automată  doar pentru că societatea a ajuns în insolvenţă, întrucât  obţinerea de profit  şi riscul insolvenţei sunt  inerente activităţii desfăşurate de orice profesionist.

În ce priveşte aplicarea art. 138 lit. d), raportând textul de lege citat mai sus la probele administrate în cauză, judecătorul sindic constată că  nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi ţinut o contabilitate fictivă. Totodată, deşi din împrejurarea nepredării actelor contabile către lichidator, se poate prezuma că pârâtul a făcut să dispară actele contabile sau că nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea (răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii îi revenea pârâtului – administrator al societăţii), cu toate acestea nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate între aceste fapte şi intrarea în insolvenţă a debitoarei.

Dispoziţiile art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 instituie o răspundere civilă delictuală specială în sarcina membrilor organelor de conducere ai societăţii ajunse în insolvenţă, dar această răspundere nu este atrasă automat doar pentru faptul că societatea a intrat în insolvenţă. Pentru ca administratorul statutar al societăţii insolvente să răspundă cu averea proprie, pentru pasivul rămas neacoperit, este obligatoriu ca toate elementele răspunderii civile delictuale speciale să fie dovedite, inclusiv raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu.

Faţă de cele reţinute mai sus, având în vedere că, în cauză, nu a fost făcută dovada raportului de cauzalitate dintre faptele de a fi făcut să dispară actele contabile ori de a nu se fi ţinut contabilitatea în conformitate cu legea  şi intrarea în insolvenţă, judecătorul – sindic constată nefondată cererea reclamantului – creditor majoritar de atragere a răspunderii pârâtului în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea 85/2006.

Având în vedere considerentele de mai sus, cererea de atragere a răspunderii, formulată de reclamantul – creditor DGRFP Iaşi – AJFP Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul B. C., va fi respinsă ca nefondată.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi – Administraţia Finanţelor Publice Botoşani, cu sediul în Botoşani, str. Piaţa Revoluţiei, nr. 5, judeţul Botoşani în contradictoriu cu pârâtul B. C., cu domiciliul în sat Frumuşica, comuna Frumuşica, judeţul Botoşani.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare