Contestaţia la executare. Imposibilitatea transferării persoanei condamnate.

Contestaţia la executare. Imposibilitatea transferării persoanei condamnate.

Potrivit art. 135 alin. 13 lit. a teza I din Legea nr. 302/2004, în procedura de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, în cazul în care după emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii statul emitent informează că transferarea nu mai poate avea loc, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Având în vedere că din informaţiile comunicate de autorităţile judiciare maghiare rezultă că transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii nu mai poate avea loc, întrucât condamnatul a fost pus în libertate, Curtea admite contestaţia la executare, va constata imposibilitatea transferării persoanei condamnate

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Sentinţa Nr. 104/F/2015 din 17.06.2015, Dosar nr. 2134/2/2015)

La data de 06.04.2015, Biroul Executări Penale al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală a sesizat din oficiu această instanţă solicitând a se aprecia asupra incidenţei art. 598 al. 1 lit. c Cod procedură penală în privinţa punerii în executare a transferului  condamnatului B.G.T. dispus prin sentinţa penală nr. 140/22.09.2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, întrucât transferul acestuia nu este posibil, autorităţile judiciare ungare comunicând faptul că acesta este cercetat şi pentru alte fapte săvârşite pe teritoriul Ungariei.

În motivarea contestaţiei la executare formulată din oficiu, Biroul Executări Penale a arătat că, prin sentinţa penală nr. 140/22.092006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, s-a dispus recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr.11B 2037/2004/49 a Judecătoriei Oraşului Pecs din data de 19.01.2005, definitivă prin hotărârea nr.2 Bf 251/2005/9 a Tribunalului Judeţean Baranya din data de 6.10.2005, dispunându-se transferarea persoane condamnate B.G.T. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 8 ani închisoare. Astfel, s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.187/2006 din data de 03.10.2006.

Prin adresa nr.71051/14.10.2009 emisă de Ministerul Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, precum şi prin adresa nr.1988299/20.03.2009 emisă de Biroul Naţional Interpol, s-a arătat că, la acel moment, transferul persoanei transferabile nu era posibil, întrucât autorităţile judiciare ungare au intentat un nou proces împotriva acesteia pentru alte fapte săvârşite pe teritoriul acestei ţări. Astfel, persoana transferabilă B.G.T. nu a fost transferată în Ungaria în baza hotărârii Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost recunoscută sentinţa de condamnare. Totodată, prin adresa nr.1988299/06/PM/01.04.2015, Biroul Naţional Interpol a comunicat faptul că persoana condamnată B.G.T. a fost pus în liberate la data de 11.03.2014, după ce a executat o pedeapsă de 1 an şi 7 luni închisoare aplicată de autorităţile judiciare ungare.

La prezenta cauză a fost ataşat dosarul nr. 8747/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, precum şi adresa nr.1988299/06/PM/01.04.2015 a Biroului Naţional Interpol.

Analizând actele şi lucrările de la dosarul cauzei, Curtea reţine următoarele:

 Prin sentinţa penală nr. 140/22.09.2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală, s-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. 11B2037/2004/49 a Judecătoriei Oraşului Pecs din data de 19 ianuarie 2005, definitivă prin hotărârea nr.2 Bf 251/2005/9 a Tribunalului Judeţean Baranya din data de 6.10.2005, dispunându-se transferarea persoane condamnate B.G.T. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 8 ani închisoare, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.187/2006 din data de 03.10.2006.

Prin adresa nr.1988299/06/PM/01.04.2015 a Biroului Naţional Interpol, s-a comunicat faptul că numitul B.G.T. trebuia să fie transferat din Ungaria la data de 29.11.2006, transferul însă nu a mai avut loc deoarece autorităţile ungare au comunicat faptul că împotriva persoanei transferabile s-a început un nou proces , urmând să comunice noua dată de preluare.

Ulterior, autorităţile ungare au comunicat faptul că numitul B.G.T. a fost pus în libertate la data de 11.03.2014.

Potrivit art. 135 alin. 13 lit. a teza I din Legea nr. 302/2004, în procedura de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, în cazul în care după emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii statul emitent informează că transferarea nu mai poate avea loc, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

Având în vedere că din informaţiile comunicate de autorităţile judiciare maghiare rezultă că transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 8 ani închisoare, nu mai poate avea loc, întrucât condamnatul a fost pus în libertate, Curtea constată incidenţa dispoziţiei menţionate.

În consecinţă, Curtea, va admite contestaţia la executare, va constata imposibilitatea transferării persoanei condamnate B.G.T. într-un penitenciar din România, iar în temeiul art. 135 alin. 13 lit. a din Legea nr. 302/2004, va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 187/2006, emis de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală la data de 03.10.2006, cheltuielile judiciare urmând a rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare