Contestaţie la executare

Dosar nr. 1568/280/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGE?

SEC?IA PENAL?

DECIZIE PENAL?  Nr. 451/R

?edin?a public? de la 07 Iunie 2010

Completul compus din:

PRE?EDINTE M.D.

Judec?tor V.V.

Judec?tor M.N.

Grefier P.T.

Parchetul de pe lâng? Tribunalul Arge? este reprezentat prin procuror D.T.

S-a luat în examinare, spre solu?ionare, recursul declarat de petentul  P.G. ,

..., împotriva sentin?ei penale nr 943 din data de 27.04.2010  pronun?ate de

Judec?toria Pite?ti  în dosar nr. 1568/280/2010.

La apelul nominal f?cut în ?edin public? a r?spuns recurentul petent în

stare de de?inere ?i asistat de avocat D.M. cu împuternicire avoca?ial? nr 2449.

Procedura legal îndeplinit?.

S-a f?cut referatul cauzei de c?tre grefierul de ?edin, dup? care:

S-a procedat la înregistrarea audio a cauzei cu mijloace tehnice, potrivit art

304 C.p.p.

Ap?r?torul recurentului solicit? admiterea recursului, casarea hot?rârii primei

instan?e, admiterea contesta?iei la executare, ar?tând c? pedeapsa este executat? în

întregime în Italia, a?a cum reiese din hot?rârea depus? la dosar. Precizeaz? c?

petentul trebuie pus în libertate, c?ci pedeapsa a fost executat? în întregime.

Reprezentanta Parchetului pune concluzii de men?inere a sentin?ei primei

instan?e, de respingere a recursului ca nefondat ?i de obligare a recurentului la plata

cheltuielilor de judecat? c?tre stat.

Recurentul-petent, având ultimul cuvânt, arat? c? a executat pedeapsa ?i în

Italia ?i în România, c? a fost condamnat pentru conducere f?r? permis, fiind

judecat în lips?. Adaug? faptul c? nu a avut permisul suspendat.

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de fa, deliberând,  constat? urm?toarele:

Prin sentin?a penal? nr.943 din 27 aprilie 2010, Judec?toria Pite?ti a hot?rât

urm?toarele:” În baza art. 461 alin. 1 lit. d C.pr.pen., admite în parte contesta?ia la

executare formulat? de condamnatul P.G. , ..., de?inut în prezent în Penitenciarul

Coliba?i. În baza art. 18 din Legea nr. 302/2004, deduce din pedeapsa rezultant? de

3 ani închisoare, aplicat? condamnatului P.G. prin sentin?a penal? nr.

346/06.07.2006 a Judec?toriei Coste?ti, definitiv? prin decizia penal? nr.

597/R/23.10.2007 a Cur?ii de Apel Pite?ti, perioadele executate în Italia conform

mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 704/02.11.2007 ?i mandatului

european de arestare nr. 3/20.11.2008 emise de Judec?toria Coste?ti în executarea

sentin?ei penale men?ionate, respectiv: perioada de deten?ie 13.10.2009-22.10.2009

?i perioada de arest la domiciliu 23.10.2009-02.12.2009. Respinge cererea formulat?

de ap?r?torul condamnatului, având ca obiect constatarea execut?rii în întregime a

pedepsei. În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat

r?mân în sarcina acestuia .”

Pentru a hot?rî astfel, prima instan a re?inut c?, petentul P.G. a fost

condamnat la pedeapsa rezultant? de 3 ani închisoare, prin sentin?a penal? nr.

346/06.07.2006 a Judec?toriei Coste?ti, definitiv? prin decizia penal? nr.

597/R/23.10.2007 a Cur?ii de Apel Pite?ti.

În executarea sentin?ei penale men?ionate, Judec?toria Coste?ti, ca instan

de executare, a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.

704/02.11.2007, precum  ?i mandatul european de arestare nr. 3/20.11.2008 (f. 25-

26, f. 46-48).

Condamnatul a fost încarcerat în Penitenciarul Coliba?i la data de

18.01.2010, dup? ce fusese arestat la aceea?i dat? pe raza ora?ului Coste?ti, jud.

Arge?, conform adreselor nr. L74973/PCAG/05.03.2010 emis? de Penitenciarul

Coliba?i, nr. 10759/09.03.2010 emis? de IPJ Arge?- Serviciul de Investiga?ii

Criminale,  respectiv nr. 196272005/20.04.2010 emis? de Biroul Execut?ri penale al

Judec?toriei Coste?ti (f. 24, 31, 45).

Înainte de a fi arestat pe teritoriul Românei ?i încarcerat în vederea

execut?rii pedepsei men?ionate, contestatorul condamnat a fost arestat ?i în Italia la

data de 13.10.2009, în vederea pred?rii c?tre România, în baza mandatului de

executare a pedepsei închisorii ?i a mandatului european de arestare men?ionate,

astfel cum rezult? din adresele nr. 2061144/VMG/12.03.2010 ?i  nr.

2061144/VMG/15.04.2010 emise de  IGP- Centrul de Cooperare Poli?ieneasc? 

Interna?ional? - Biroul Na?ional Interpol (f. 29, 43).

Din adresa nr. 2061144/VMG/19.04.2010 emis? de  IGP- Centrul de

Cooperare Poli?ieneasc?  Interna?ional? - Biroul Na?ional Interpol rezult? perioada

exact? a arestului executat de contestator pe teritoriul Italiei în baza celor dou?

mandate men?ionate, ?i anume: în perioada 13.10.2009-22.10.2009 acesta fost

încarcerat în penitenciar în Italia, dup? care, în perioada 23.10.2009-02.12.2009, a

fost arestat la domiciliu în Italia (f. 50-51).

Instan?a de fond a mai re?inut c?, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr.

302/2004, modificat? ?i completat? prin Legea nr. 224/2006, durata arestului

efectuat în str?in?tate în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritile române în

temeiul acestei legi este luat? în calcul în cadrul procedurii penale române ?i se

comput? din durata pedepsei aplicate de instan?ele române.

Cu privire la no?iunea de „arest efectuat în str?in?tate”, a c?rui durat? se

comput? din pedeaps? conform textului legal men?ionat, instan?a observ? c? nu se

face nicio distinc?ie între natura m?surii arestului, respectiv arest în penitenciar sau

arest la domiciliu.

Mai mult, dispozi?iile art. 26 alin. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din

13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de

arestare ?i procedurile de predare între statele membre stipuleaz? c? statul membru

emitent comput? din durata total? a priv?rii de libertate care ar trebui executat? în

statul membru emitent toate perioadele de deten?ie (f?r? a se distinge între diferitele

tipuri de deten?ie) ce au rezultat din executarea unui mandat european de arestare.

Art. 5 paragr. 1 din Conven?ia pentru ap?rarea drepturilor omului ?i a

libertilor fundamentale reglementeaz? dreptul la libertate ?i la siguran?a persoanei,

astfel încât nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excep?ia cazurilor limitativ

prev?zute la lit. a)-f).

 Prin dreptul la libertate, Curtea European? a Drepturilor Omului în?elege

dreptul la libertate fizic? al persoanei, ce const? în posibilitatea acesteia de a se

mi?ca, de a se deplasa în mod liber, analiza no?iunii de "privare de libertate" fiind

f?cut? în jurispruden?a Cur?ii în mod concret  în func?ie de particularitile fiec?rei

cauze, avându-se în vedere natura ?i durata m?surii, efectele acesteia sau

modalitile de executare, în aceast? no?iune Curtea incluzând ?i pe cea de „arest la

domiciliu” (cauzele Macini contra Italiei, Giulia Manzoni contra Italiei, Vachev

contra Bulgariei, Lavents contra Letoniei).

Curtea European? a Drepturilor Omului a apreciat c? gradul de

constrângere impus de o asemenea m?sur? a arestului la domiciliu este suficient

pentru ca aceasta s? fie considerat? "o privare de libertate" în sensul art. 5 din

Conven?ia european? a drepturilor omului.

Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie - Sec?ii Unite a decis, prin Decizia în

interesul legii nr. 22/12.10.2009 emisa în interpretarea ?i aplicarea unitar? a

dispozi?iilor art. 18 din Legea nr. 302/2004, c? durata arestului la domiciliu executat

în str?in?tate, m?sur? preventiv? privativ? de libertate, în accep?iunea art. 5 din

Conven?ia European? pentru Ap?rarea Drepturilor Omului ?i a Libertilor

Fundamentale, trebuie luat? în calcul în cadrul procedurii penale române ?i dedus?

din durata închisorii aplicate de instan?ele române.

 Prin decizia în cauz? se re?ine, chiar dac? motivarea solu?iei a fost

publicat? în Monitorul Oficial nr. 290/04.05.2010, c? în no?iunea de arest executat

în str?in?tate, vizat? de art. 18 din Legea nr. 302/2004, intr? ?i cea de arest la

domiciliu, interpretarea rezultând din aplicarea dispozi?iilor art. 26 alin. 1 din

Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, 

ale art. 5 paragr. 1 din Conven?ia pentru ap?rarea drepturilor omului ?i a libertilor

fundamentale, ale jurispruden?ei Cur?ii Europene a Drepturilor Omului, toate

aplicabile direct, ca ?i bloc de conven?ionalitate,  în temeiul art. 20 din Constitu?ia

României.

 Din cuprinsul deciziei rezult? ?i c?, de?i legisla?ia român? în vigoare nu

prevede institu?ia arestului la domiciliu,  în unele legisla?ii europene este prev?zut?

ca m?sur? preventiv? arestul la domiciliu, exemplificându-se  chiar  legisla?ia

italian?.

Astfel, s-a ar?tat c? dispozi?iile art.284 din Codul de procedur? penal?

italian prev?d c?, "prin prevederea care dispune arestul la domiciliu, judec?torul

ordon? inculpatului s? nu se îndep?rteze de propria locuin sau de o alt? locuin

privat? sau de un loc public de îngrijiri sau de asisten. Când este necesar,

judec?torul impune limite ori interdic?ii dreptului inculpatului de a comunica cu alte

persoane decât cele care convie?uiesc cu el sau care îl asist?. Dac? inculpatul nu se

poate ocupa altfel de cerin?ele sale de via indispensabile sau dac? are o situa?ie

material? extrem de precar?, judec?torul îl poate autoriza s? lipseasc? în cursul zilei

de la arest pentru perioada strict necesar? pentru a se ocupa de cerin?ele de mai sus,

pentru a munci. Procurorul sau poli?ia judiciar?, chiar ?i din proprie ini?iativ?, pot

controla în orice moment respectarea ordinelor impuse inculpatului. Inculpatul aflat

în arest la domiciliu se consider? a fi în stare de arest preventiv".

De asemenea, prevederile art. 384 alin. 5 din Codul de procedur? penal?

italian statueaz? c? persoana care se afl? în arest la domiciliu este considerat? a fi în

stare de arest preventiv.

A?adar, instan?a constat? c? interpretarea art. 18 din Legea nr. 302/2004 nu

poate fi decât în sensul c? se comput? din durata pedepsei aplicate de instan?a

român? atât durata arestului executat efectiv în penitenciar în str?in?tate, cât ?i

durata arestului la domiciliu executat în str?in?tate, în îndeplinirea unui mandat

european de arestare, cum este cazul contestatorului P.G. .

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 461 alin. 1 lit. d C.pr.pen.,

instan?a de fond a admis în parte contesta?ia la executare formulat? de contestator

?i, în baza art. 18 din Legea nr. 302/2004, a dedus din pedeapsa rezultant? de 3 ani

închisoare aplicat? condamnatului P.G.  prin sentin?a penal? nr. 346/06.07.2006 a

Judec?toriei Coste?ti, atât perioada de deten?ie 13.10.2009-22.10.2009, cât ?i

perioada de arest la domiciliu 23.10.2009-02.12.2009.

Instan?a de fond a constatat c? din pedeapsa men?ionat? nu poate fi

dedus?, în sensul art. 18 din Legea nr.302/2004 ori art. 88 C.pen.,  ?i perioada

executat? începând cu data de 19.01.2010 la zi, executat? de contestator în

România, astfel cum a solicitat reprezentantul Parchetului prin concluziile expuse,

deoarece începând cu data de 18.01.2010 (arestarea sa pe raza ora?ului Coste?ti ?i

încarcerarea în Penitenciarul Coliba?i) contestatorul nu a executat o perioad? de

deten?ie supus? comput?rii, ci a început executarea propriu-zis? a pedepsei, data

începerii acesteia fiind ziua în func?ie de care se calculeaz?, oricum, data termin?rii

acesteia.

Totodat?, instan?a de fond nu a putut avea în vedere alte date rezultând din

înscrisurile depuse la dosar de contestator, însemnând hot?râri ale Cur?ii de Apel

din Perugia, Italia, întrucât aceste înscrisuri, chiar traduse de traduc?tor autorizat a

c?rui semn?tur? a fost legalizat? de notar public, au fost prezentate în copie

traduc?torului, iar nu în exemplarul original emis de instan?a italian? (f. 4-5, 34-37,

54 si urm.), dup? cum unele dintre ele nu au fost traduse de traduc?tor autorizat cu

semn?tura legalizata de notar public (f. 54 si urm.).

Ca atare, instan?a de fond nu a putut avea în vedere data de 21.01.2009 ca

data a începerii arestului la domiciliu de c?tre contestator în Italia, conform copiei

unui astfel de înscris (f. 4), cu atât mai mult cu cât o astfel de dat? nu a rezultat din

rela?iile înaintate de IGP - Centrul de Cooperare Poli?ieneasc?  Interna?ional? -

Biroul Na?ional Interpol, dup? cum au fost infirmate ?i de preciz?rile f?cute de

însu?i contestatorul în fa?a instan?ei de judecat?, la termenul din data de 27.04.2010.

Totodat?, instan?a de fond nu a putut avea în vedere sus?inerile ulterioare

ale acestuia ?i ale ap?r?torului s?u, în sensul c? ar trebui constatat? executarea în

întregime a pedepsei la care a fost condamnat, deoarece  punerea în libertate a

contestatorului la data de 02.12.2009  de c?tre autoritatea judiciar? din Italia, din

executarea m?surii arestului la domiciliu luate în vederea pred?rii c?tre România în

urma mandatului european de arestare, nu echivaleaz? cu executarea pedepsei

obiect al acestui mandat ?i al mandatului intern de executare a pedepsei.

Punerea în libertate a condamnatului în Italia nu înseamn? terminarea

execut?rii pedepsei ori considerarea pedepsei ca executat?, ci faptul c? cel

condamnat nu a fost efectiv predat c?tre autoritile române, deci c? procedura

execut?rii mandatului european de arestare nu a fost finalizat?, aspect care nu are

relevan sub aspectul perioadei executate de condamnat din pedeapsa aplicat?.

Împotriva  sentin?ei a declarat recurs, în termen, contestatorul care a

motivat c? în mod gre?it nu i-a fost dedus? ?i perioada de arest la domiciliu

executat? în Italia începând cu data de 21.01.2009, iar în momentul de fa

pedeapsa este executat? în întregime, lucru pe care instan?a trebuia s? îl constate.

Examinând sentin?a, atât prin prisma criticilor formulate cât ?i din oficiu,

potrivit art.3856alin.ultim c.proc.pen.,Tribunalul apreciaz? c? recursul este nefondat,

din urm?toarele considerente:

Având în vedere actele ?i lucr?rile dosarului, Tribunalul apreciaz? c?

instan?a de fond a dedus corect perioadele executate de recurent în Italia, atât în

Penitenciar cât ?i în arest la domiciliu.

Sus?inerea recurentului potrivit c?reia arestul s?u la domiciliu a început la

data de 21.01.2009 nu este dovedit?, din datele furnizate de Interpol Rome

rezultând c? recurentul a fost arestat la data de 13.10.2009 în vederea pred?rii c?tre

România, m?sur? ce a fost înlocuit? la data de 23 octombrie 2009, cu arestul la

domiciliu, fiind pus în libertate la data de 02.12.2009.

Data de 21.01.2009 nu apare decât în actul aflat la fila 4 ?i se refer? la o

ordonan ce ar fi fost emis? de Curtea de Apel Perugia.

Recurentul nu a putut îns? prezenta  respectiva ordonan pentru a se

stabili ce s-a dispus prin intermediul acesteia.

Prin urmare, singurele date certe cu privire la perioadele de arest ?i arest la

domiciliu sunt cele furnizate de Interpol Roma, date ce au fost avute în vedere de

prima instan.

În leg?tur? cu perioada executat? în România din momentul încarcer?rii

sale, Tribunalul constat? c? instan?a de fond a re?inut corect c? aceasta nu este

supus? comput?rii, respectiva perioad? contând ca executare efectiv? a pedepsei.

Potrivit Codului Penal Român, obiectul comput?rii îl formeaz? „timpul

re?inerii ?i arest?rii preventive”, iar potrivit art.18 alin.1 din Legea nr. 302/2004

„durata arestului efectuat în str?in?tate în îndeplinirea unei cereri efectuate de

autoritile române  în baza respectivei legi”.

Prin urmare, perioada executat? începând cu data de 18.01.2010 nu se

încadreaz? în categoriile prezentate mai sus, fiind vorba despre executarea efectiv? a

pedepsei.

A?a fiind, în baza art. 38515pct.1 lit.”b” c.proc.pen.,urmeaz? s? fie respins

recursul ca nefondat.

V?zând ?i dispozi?iile art.192 alin.2 c.proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul  P.G. , f...,  împotriva

sentin?ei penale nr 943 din data de 27.04.2010  pronun?ate de Judec?toria

Pite?ti  în dosar nr. 1568/280/2010.

Oblig? recurentul la plata sumei de 120  lei cheltuieli judiciare c?tre

stat, din care 100  lei  onorariu avocat oficiu D.M. conform împuternicirii

avoca?iale nr 2449.

Definitiv?.

Pronun?at? în ?edin?a public? de la 07 Iunie 2010, la Tribunalul Arge? sec?ia

penal?.

Pre?edinte,  Judec?tor, Judec?tor,

M. D.  V. V. M. N.

Grefier,

T. P.

6

Domenii speta

Spete similare