Contestaţie la titlu. Condiţii. Limite

Contestaţie la titlu. Condiţii. Limite

C.proc.civ., art. 399-404

Prin contestaţia la titlu se contestă însuşi titlul executoriu, dar nu în ceea ce priveşte validitatea sa în fond, ci numai în ceea ce priveşte înţelesul, întinderea şi aplicarea sa. Ca atare, condiţia de bază pentru a putea fi primită o asemenea cerere este ca titlul executoriu să conţină anumite ambiguităţi, neclarităţi sau soluţii susceptibile de interpretare şi aplicare diferite.

O contestaţie la titlu poate fi admisă doar în acele situaţii în care dispozitivul nu este clar, lipsit de orice echivoc, fără, însă, a se putea modifica, pe această cale, situaţia reţinută definitiv şi irevocabil, deoarece în acest cadru procesual nu se pot pune în discuţie şi administra probe pentru a se combate situaţii de fapt care şi-au primit o soluţie în procesul de fond, deoarece s-ar aduce atingere principiului autorităţii de lucru judecat.

Contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii care urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu este şi nu poate fi considerată un mijloc procedural creat a anula sau modifica însuşi titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare.

Natura imperativă a dispoziţiilor care reglementează instituţia puterii lucrului judecat împiedică orice tentativă de rediscutare a chestiunilor care privesc fondul cauzei, instanţa chemată să soluţioneze o contestaţie la executare fiind obligată să se conformeze şi ea, la rândul său, întrutotul titlului executoriu ce se execută şi nicidecum să dispună modificarea lui.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 610 din 9 septembrie 2008

Prin decizia civilă nr. 1125/R din 8 octombrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 3792/30/2005 Curtea de Apel Timişoara a admis recursurile declarate de reclamanta S.C. G S.R.L. Timişoara şi intervenienta S.C. M S.R.L. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 968/2007 a Tribunalului Timiş, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis în parte acţiunea în anulare, precizată, formulată de reclamantă, prin lichidator, precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de societatea intervenientă, în interesul reclamantei, şi a anulat tranzacţia nr. 2519/12.03.2003 în ceea ce priveşte restituirea contravalorii actualizate a investiţiilor predate cu titlu gratuit în cuantum de 4.128.144, 24 lei şi, pe cale de consecinţă, a obligat pârâta S.C. H S.A. Băile Herculane la plata acestei sume către reclamantă, menţinând în rest dispoziţiile hotărârii atacate.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie la executare S.C. H S.A. Băile Herculane solicitând lămurirea înţelesului, întinderii şi a modului de aplicare a acestui titlu executoriu susţinând că în mod greşit prin hotărârea contestată instanţa de control judiciar a obligat societatea la plata faţă de intimata S.C. G S.R.L. Timişoara a sumei de 4.128.144,24 lei reprezentând contravaloarea actualizată a investiţiilor predate cu titlu gratuit, cu toate că aceste investiţii nu au fost niciodată predate către contestatoare. În raport de această stare de fapt se impune lămurirea înţelesului, întinderii şi a modului de aplicare a deciziei întrucât S.C. H S.A. a fost obligată la plata contravalorii unor investiţii care nu i-au fost predate cu titlu gratuit, prin modul de redactare a dispozitivului deciziei contestate fiind grav prejudiciată.

Prin decizia civilă nr. 610 din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. H S.A. Băile Herculane împotriva deciziei civile nr. 1125/R/08.10.2007 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 3792/30/2005 în contradictoriu cu intimatele S.C. G S.R.L. Timişoara, reprezentată prin lichidator judiciar D.V., şi S.C. M S.R.L. Bucureşti, obligând, totodată, societatea contestatoare şi la cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel Curtea a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 399 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege. Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal. De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Potrivit articolului următor, contestaţia se introduce la instanţa de executare. Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.

În speţă, deşi societatea contestatoare şi-a întemeiat cererea introductivă pe dispoziţiile art. 400 alin. (2) şi cele ale art. 403 din Codul de procedură civilă, iar prin concluziile scrise doar pe art. 400 alin. 2, este în afara oricărei îndoieli că, în realitate, partea a formulat o contestaţie la titlu, în condiţiile art. 399 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, întrucât a solicitat instanţei „să lămurească înţelesul, întinderea şi modul de aplicare a titlului executoriu cuprins în decizia civilă nr. 1125/R/08.10.2007 pronunţată în dosarul nr. 3792/30/2005 de Curtea de Apel Timişoara în contradictoriu cu S.C. G S.R.L. Timişoara – în faliment, reprezentat prin lichidator D.V., şi intervenienta S.C. M S.R.L. Bucureşti”.

Într-adevăr, prin contestaţia la titlu se contestă însuşi titlul executoriu, dar nu în ceea ce priveşte validitatea sa în fond, ci numai în ceea ce priveşte înţelesul, întinderea şi aplicarea sa. Cu alte cuvinte, dat fiind faptul că titlul nu este suficient de clar, se impune lămurirea acestuia în vederea unei executări corecte, părţile, de obicei debitorul, nefiind de acord cu modul în care s-ar putea face executarea în temeiul acestui titlul. Ca atare, condiţia de bază pentru a putea fi primită o asemenea cerere de chemare în judecată este ca titlul executoriu, reprezentat în speţă de o hotărâre judecătorească, să conţină în dispozitiv, căci numai această parte a hotărârii se aduce la îndeplinire, în caz de nevoie, pe cale de executare silită, anumite ambiguităţi, neclarităţi sau soluţii susceptibile de interpretare şi aplicare diferite.

În conformitate cu art. 404 din Codul de procedură civilă, instanţa va dispune „lămurirea titlului executoriu”, în sensul că va stabili condiţiile şi limitele în care va trebui să se desfăşoare executarea silită în baza acelui titlu, iar dacă până la soluţionarea contestaţiei la executare s-au întreprins anumite acte de executare peste limitele determinate de către instanţa învestită cu soluţionarea acelei contestaţii, acestea se vor desfiinţa, urmând să fie păstrate numai actele care se încadrează în prevederile lămurite ale titlului.

Practica judiciară în materie a statuat în mod constant că o contestaţie la titlu poate fi admisă doar în acele situaţii, rare de altfel, având în vedere că una dintre principalele obligaţii ale judecătorului este aceea de a stabili dacă măsurile dispuse prin hotărârea pronunţată nu sunt ambigue, în care dispozitivul nu este clar, lipsit de orice echivoc, fără, însă, a se putea modifica, pe această cale, situaţia reţinută definitiv şi irevocabil, deoarece în acest cadru procesual nu se pot pune în discuţie şi administra probe pentru a se combate situaţii de fapt care şi-au primit o soluţie în procesul de fond, deoarece s-ar aduce atingere principiului puterii lucrului judecat (res iudecata pro veritate habetur). Altfel spus, pe calea contestaţiei la executare se pot urmări doar clarificări, dacă într-adevăr este cazul, asupra înţelesului, întinderii sau a modului de aplicare a titlului executoriu, legiuitorul român creând în acest fel posibilitatea ca instanţa emitentă a titlului să facă lămuriri de natură a permite executarea fără dificultăţi a hotărârii pusă în operă, şi nicidecum modificarea acesteia.

Contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii care urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu este şi nu poate fi considerată un mijloc procedural creat a anula sau modifica însuşi titlul executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac, ordinare sau extraordinare. Deci, instanţa competentă a soluţiona contestaţia nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie o hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă, o soluţie contrară încălcând în mod grav principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Aceasta, întrucât natura imperativă a dispoziţiilor care reglementează instituţia puterii lucrului judecat împiedică orice tentativă de rediscutare a chestiunilor care privesc fondul cauzei, instanţa chemată să soluţioneze o contestaţie la executare fiind obligată să se conformeze şi ea, la rândul său, întrutotul titlului executoriu ce se execută şi nicidecum să dispună modificarea lui, singurele apărări de fond care pot fi invocate fiind cele care vizează cauze de stingere a obligaţiei care au intervenit după rămânerea definitivă a hotărârii.

Prin cererea de faţă S.C. H S.A. Băile Herculane a solicitat lămurirea înţelesului deciziei contestate cu motivarea că societatea a fost obligată în mod eronat la plata, faţă de intimata S.C. G S.R.L. Timişoara, a sumei de 4.128.144,24 lei reprezentând contravaloarea actualizată a investiţiilor primite cu titlu gratuit, cu toate că aceste investiţii nu au fost niciodată predate către contestatoare. Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar aprecia că investiţiile i-au fost predate, curtea de apel a reţinut greşit valoarea lor din expertiza întocmită în anul 2002, actualizată în raport de inflaţie, în loc să determine valoarea acestor investiţii din momentul întocmirii procesului-verbal de către executorul judecătoresc, situaţie în care contestatoarea se află în ipoteza de a fi obligată să plătească bunuri primite doar în custodie, prin modul de redactare a dispozitivului deciziei contestate S.C. H S.A. fiind grav prejudiciată, întrucât a fost obligată la plata sumei de 4.128.144,24 lei reprezentând contravaloarea actualizată a unor investiţii de care, în realitate, nu a beneficiat.

Atât din cuprinsul dispozitivului deciziei contestate, cât şi din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă fără putinţă de tăgadă că, pe de o parte, cele statuate de Curtea de Apel Timişoara prin decizia civilă nr. 1125/R/08.10.2007 sunt mai mult decât clare, nemulţumirea societăţii petente constând, de fapt, în pronunţarea de către instanţa de control judiciar a unei soluţii care nu îi este favorabilă, ceea ce atrage netemeinicia cererii sale. Pe de altă parte, în realitate, pe această cale, contestatoarea urmăreşte modificarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în sensul înlăturării obligaţiei ce i-a fost stabilită în sarcină prin această decizie – plata sumei de 4.128.144,24 lei către intimata S.C. G S.R.L. Timişoara. Or, astfel cum s-a menţionat mai sus, în interpretarea corectă a prevederilor art. 399, 400 şi 404 alin. (1) din Codul de procedură civilă, trebuie avut în vedere că, deşi părţilor sau, în unele cazuri, chiar şi terţilor interesaţi li să dă posibilitatea de a cere să se lămurească înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti care se execută ori să atace actele de executare nelegale, pe această cale nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuţie legalitatea şi temeinicia titlului executoriu, instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii la executare nefiind îndreptăţită să reexamineze fondul raporturilor juridice dintre părţi, aşa cum doreşte contestatoare, ci ea trebuie să se conformeze hotărârii pusă în executare.

Faţă de soluţia la care a ajuns, văzând că ambele intimate au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, raportat la dispoziţiile art. 274 din acelaşi cod, potrivit cărora partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, Curtea a obligat societatea contestatoare la plata sumei de 5.000 lei către intimata S.C. G S.R.L. Timişoara cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform ordinului de plată nr. 4/12.02.2008 emis de lichidatorul judiciar D.V. pe seama Cabinetului de Avocat I.S. din Baroul Timiş, şi a celei de 1.404 lei către intimata S.C. M S.R.L. Bucureşti cu acelaşi titlu reprezentând atât onorariu de avocat potrivit facturii seria AVCVF, nr. 105/05.09.2008 şi chitanţei nr. 48/05.09.2008 în cuantum de 700 lei emise de Cabinet de Avocat C.V. din Baroul Bucureşti, cât şi cheltuieli de transport în sumă de 704 lei conform duplicatului chitanţei eliberate de Compania Tarom.

Curtea a respins opoziţia reprezentantului contestatoarei de la termenul de judecată din 9 septembrie 2008 referitor la cheltuielile de judecată pretinse de intimata intervenientă considerând-o ca fiind neîntemeiată în condiţiile în care, pe de o parte, cea care a provocat prezentul litigiu este însăşi S.C. H S.A. Băile Herculane, iar S.C. M S.R.L. Bucureşti a făcut dovada că a avansat sumele pe care le-a solicitat cu acest titlu de la contestatoare, iar pe de altă parte, atâta timp cât cererea de intervenţie formulată în dosarul de fond de către această parte nu a fost apreciată ca fiind lipsită de interes, ci a fost primită de instanţa de judecată, chiar dacă este vorba de o intervenţei accesorie societatea are dreptul să-şi recupereze toate cheltuielile ocazionate de proces de la partea aflată în culpă procesuală.

Domenii speta

Spete similare