Aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare

Sentinţă penală 43 din 27.03.2014


Constată că prin cererea intitulată contestaţie la executare, condamnatul/contestator

L.G.G., dom. --, în prezent deţinut în Penitenciar --, a solicitat în temeiul art. 598 lit. d N. C. pr. penală, modificarea mandatului de executare emis în dosarul nr. - /257/2012 al Judecătoriei Mediaş.

În motivare, se arată că,  potrivit art. 4 din Legea 187/2012, în situaţia condamnărilor definitive existente la data intrării în vigoare a acestei legi, aplicarea legii penale mai favorabile este obligatorie şi nu facultativă. În contextul acestei situaţii, condamnatul/contestator apreciază că este îndreptăţit să beneficieze de reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentinţa ---- de J. M., susţinând că pentru una dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat, respectiv pentru conducerea unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, legea penală actuală prin textul art. 336 alin.1 N. C. penal, prevede pe lângă sancţiunea închisorii şi  pe cea a amenzii, ca şi pedeapsă principală alternativă, aşa încât există o cauză legală ce impune reducerea pedepsei aplicate la limita prevăzută de lege pentru pedeapsa amenzii, iar pentru cealaltă infracţiune, de vătămare corporală gravă, a intervenit un caz de stingere a executării pedepsei, prin dezincriminarea faptei.

 În drept, s-au invocat prev. art. 598 pct. d din N. C .pr. penală.

 Examinând actele şi lucrările dosarului,  instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. --- a J. M., condamnatului/contestator i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere, a unui autovehicul fără permis de conducere, şi având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. Totodată, în baza art. 83 C. penal, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani şi 11 luni închisoare ce i-a fost aplicată contestatorului prin sentinţa penală nr. --- a J. A.. 

Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr….. a C.A.A.I., iar în prezent, potrivit dovezilor de încarcerare – filele 76,80 dosar, condamnatul se află în executarea acestei pedepse, pe baza mandatului de executare emis sub nr. … din 19.03.2013.

Prin cererea promovată, condamnatul/contestator a invocat pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile art. 598 alin.1 lit. d C. pr. penală,  intervenirea unei cauze legale de reducere şi  respectiv de stingere a executării pedepsei, rezultate din aplicarea legii penale mai favorabile care este obligatorie.

Din perspectiva motivelor invocate se constată că, cererea condamnatului/contestator este neîntemeiată.

Potrivit art. 6  alin.3 N. Cod penal, numai în ipoteza în care legea nouă, mai favorabilă, prevede exclusiv pedeapsa amenzii pentru infracţiunea ce era pedepsită cu închisoarea în  reglementarea anterioară, atunci pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda or, în cazul de faţă nu este dată această situaţie,  deoarece sancţiunea prevăzută a amenzii este alternativă, cu cea a închisorii, şi nu exclusivă, în cazul infracţiunii prev. de  art. 336 alin.1 N. Cod penal.

 În privinţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, nu a intervenit dezincriminarea, întrucât fapta pentru care a fost condamnat se regăseşte în continuare incriminată în conţinutul infracţiunii prev. de art. 193 alin.2 C. penal. Potrivit art. 7 din Legea 187/2012, ori de câte ori o normă în vigoare face trimitere la una sau mai multe infracţiuni prevăzute de Codul penal din 1969 sau de o lege specială modificată prin dispoziţiile prezentei legi, trimiterea se consideră făcută la infracţiunea sau infracţiunile având aceleaşi elemente constitutive.  Aşa după cum rezultă din conţinutul sentinţei – filele 11-13 dosar, fapta contestatorului a avut drept consecinţă producerea unor leziuni traumatice a căror gravitate a fost evaluată prin zile de îngrijiri medicale  între 65-70 zile, faptă ce se regăseşte incriminată ca şi infracţiune  în textul art. 193 alin.2 N. C. penal.

În consecinţă, contestaţia formulată se dovedeşte neîntemeiată, urmând ca  în baza art. 599 N. C. pr. penală, să fie respinsă, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin.3 N. C. pr. penală, condamnatul/contestator să  fie obligat să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.