Contestaţia la executare. Imposibilitatea finalizării transferului persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

Contestaţia la executare. Imposibilitatea finalizării transferului persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

Când din informaţiile comunicate de autorităţile judiciare straine rezultă că transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii, nu mai poate avea loc, întrucât nu mai este suficient timp pentru a se materializa transferul, instanta romana va constata că în cauză s-a ivit un impediment în ceea ce priveşte executarea pedepsei închisorii si va anula mandatul de executare emis în vederea executării pedepsei.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Sentinţa Nr. 103 / F  din 15.06.2015, Dosar nr. 3034/2/2015)

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 19.05.2015 sub nr. unic de dosar 3034/2/2015 (nr. în format vechi 1798/2015) (cerere aflată la fila 1), Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală a formulat contestaţie la executare împotriva executării sentinţei penale nr. 291/24.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală în dosarul nr. 6339/2/2014, definitivă prin decizia penală nr. 86/A/11.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind pe condamnatul A.L.M.

În motivarea în fapt a contestaţiei la executare, s-a precizat faptul că prin sentinţa penală nr. 291/24.10.2014 a fost recunoscută sentinţa penală nr. 00197/2013 din data de 03.07.2013 (sentinţa executorie 0000395/2013), pronunţată de Judecătoria penală nr. 2 Pontevedra, dispunându-se transferarea persoanei condamnate A.L.M. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, fiind emis mandatul de executare nr. 568/2014/12.03.2015.

S-a mai precizat că persoana condamnată nu a fost transferată din Regatul Spaniei, deoarece a executat integral pedeapsa la data de 15.05.2015, astfel cum rezultă din adresa OTERM E 219/2014 a Ministerului de Justiţie din Regatul Spaniei şi din adresa nr. 32660/2015 a Ministerului Justiţiei - Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală.

În raport de considerentele expuse, s-a solicitat să se aprecieze dacă sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. 1 lit. c C.pr.pen.

În drept, au fost invocate prevederile art. 598 alin. 1 lit. c C.pr.pen.

La dosar au fost ataşate sentinţa penală nr. 291/24.10.2014 (filele 2-5), M.E.P.Î. nr. 568/2014/12.03.2015 (fila 6), adresa nr. 32660/17.04.2015 emisă de Ministerul Justiţiei - Serviciul de Cooperare judiciară internaţională în materie penală (fila 9) şi adresa OTERM E 219/14 din data de 13.04.2015 emisă de Ministerul de Justiţie din Regatul Spaniei, tradusă în limba română (filele 10-11 şi 21-22).

Analizând contestaţia la executare, Curtea reţine următoarele:

Prin sentinţa nr. 00197/2013 din 3.07.2013 (sentinţa executorie nr. 0000395/2013), pronunţată de Judecătoria penală nr. 2 Pontevedra, A.L.M. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi interzicerea drepturilor electorale pasive pe durata condamnării, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prin efracţie în casă locuită, prevăzută de art. 237, 238 alin. 2 şi 241 din Codul penal spaniol, cu reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute la art. 21, având în vedere acoperirea prejudiciului.

Prin sentinţa penală nr. 291/24.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală în dosarul nr. 6339/2/2014, modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 86/A/11.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, s-au dispus următoarele :

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 135 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoaşterea şi executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată persoanei condamnate A.L.M. prin sentinţa nr. 00197/2013 din 3.07.2013 (sentinţa executorie nr. 0000395/2013), pronunţată de Judecătoria penală nr. 2 Pontevedra, Regatul Spaniei.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 2 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive şi perioada executată de la data de 16.05.2013 până la zi.

Prin adresa OTERM E 219/14 din data de 13.04.2015 emisă de Ministerul de Justiţie din Regatul Spaniei, s-au comunicat următoarele:

Cu privire la solicitarea de transfer în România a lui A.L.M., în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei 112 asupra Transferului persoanelor condamnate, semnată la Strasbourg în data de 21.03.1983, în vederea executării condamnării aplicate de autorităţile judiciare din Spania, acest departament informează că procedura de transfer se arhivează.

A.L.M. va ispăşi pedeapsa în data de 15.05.2015, astfel încât nu mai este timp suficient pentru a se materializa transferul acestuia.

Potrivit art. 135 alin. 13 lit. a teza I din Legea nr. 302/2004, în procedura de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine, în cazul în care după emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii statul emitent informează că transferarea nu mai poate avea loc, instanţa dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii.

De asemenea, conform art. 598 alin. 1 lit. c teza a II-a C.pr.pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în cazul în care se iveşte vreo împiedicare la executare.

Având în vedere că din informaţiile comunicate de autorităţile judiciare spaniole rezultă că transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, nu mai poate avea loc, întrucât nu mai este suficient timp pentru a se materializa acest transfer, Curtea constată că în cauză s-a ivit un impediment în ceea ce priveşte executarea pedepsei închisorii.

În raport de consideraţiile da fapt mai sus expuse, Curtea constată că se impune anularea mandatului de executare emis în vederea executării pedepsei sus-menţionate.

În consecinţă, având în vedere ansamblul motivelor de fapt şi al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea va admite contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală cu privire la sentinţa penală nr. 291/24.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală în dosarul nr. 6339/2/2014, definitivă prin decizia penală nr. 86/A/11.03.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală.

Va constata imposibilitatea finalizării transferului persoanei condamnate A.L.M. într-un penitenciar din România, transfer dispus prin sentinţa penală nr. 291/24.10.2014.

În temeiul art. 135 alin. 13 lit. a din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 598 alin. 1 lit. c C.pr.pen., va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 568/2014/12.03.2015 emis de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală cu privire la persoana condamnată A.L.M.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. 6 C.pr.pen., onorariul cuvenit interpretului de limba engleză va rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare