- titlu executoriu emis de a.n.a.f.; neutilizarea procedurii speciale de contestare reglementată de o.g.92/2003; imposibilitatea invocării apărărilor de fond in cadrul contestaţiei la executare de drept comun.

Prin sentinţa civilă nr. 5870 /17.04. 2009 a  Judecătoriei Iaşi s-a admis contestaţia la executare formulată de către contestatoarea S.C. T. S.R.L. IAŞI, în contradictoriu cu intimata AGENŢIA NAŢIONALA DE ADMINISTRARE FISCALĂ - ADMINISTRAŢIA FINANCIARĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII IAŞI.

S-au anulat  actele de executare silită efectuat în dos. fiscal nr. T- 12/1426/1.09.2008  în temeiul titlului executoriu nr. 1426/01.09.2008.

 A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 199 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

 S-a respins cererea de restituire a cauţiunii ca fiind prematur formulată.

 Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că S.C. T. S.R.L. IAŞI  a formulat contestaţie la executare  solicitând anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul fiscal nr. T -12/1426/01.09.2008.

 S-a mai reţinut că la 1.09.2008 s-a emis în dos. fiscal T -12 somaţia nr. 22/35/1/2008/1172, prin care contestatoarea a fost înştiinţată de către intimată că figurează în evidenţa fiscală cu mai multe sume de plată, pentru care s-a început executarea silită în baza titlurilor executorii anexate; de asemenea, în acelaşi dosar de executare fiscală, tot în 1 septembrie 2008 s-a emis titlul executoriu nr. 1426.

Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, instanţa de fond a reţinut că sumele consemnate în titlul executoriu nr. 1426 din 1 septembrie 2009 nu sunt real datorate de către contestatoare intimatei, că la momentul emiterii şi comunicării somaţiei nr. 22/35/1/2008/1172 şi a titlului executoriu nr. 1426 din 01.09.2008 în evidenţa contabilă a contestatoarei nu au fost constatate obligaţii restante la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale.

La data de 1 septembrie 2008, în evidenţa fiscală, la momentul emiterii şi comunicării somaţiei şi a titlului executoriu anterior amintite figurau însă obligaţii mai vechi, iar sumele de 1 lei, 42 lei, 40 lei, 948 lei, 364 lei, 265 lei, 88 lei şi 33733 lei au fost imputate în contul unor obligaţii mai vechi.

Din acelaşi raport de expertiză contabilă a  rezultat şi faptul că societatea contestatoare a specificat pe fiecare ordin  de plată ce datorie fiscală doreşte să fie stinsă, având în vedere obligaţia stabilită prin declaraţia şi decontul lunar înregistrate în termenul legal la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi. În fişele sintetice 9902 şi 9904 au fost identificate plăţile conform ordinelor de plată, însă intimata a procedat mai întâi la stingerea unor datorii accesorii mai vechi - majorări, penalităţi, dobânzi - şi numai diferenţa de sumă a fost imputată pentru datoriile curente.

 S-a constatat de către instanţa de fond că intimata a ignorat prevederile art. 115 din O.G. nr. 92/2003, conform cărora dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent iar imputaţia plăţii nu a respectat disp. art. 6-8 din Ordinul ANAF nr. 1314/2007

Instanţa de fond a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar.

 Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata  Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi - Adm. Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

 S-a motivat că  prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei de inadmisibilitate a contestaţiei la executare  invocată de intimata recurentă  deoarece în baza art. 172 al. 3 din O.G. 92/2003, contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu împotriva căreia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o  hotărâre dată de către instanţa de judecată  sau de alt organ jurisdicţional şi dacă prin contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

 Astfel  că o contestaţie la executare  este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu  iar partea interesată putea folosi apărările sale în calea de atac specială şi de care a beneficiat prev. de  Codul de procedură fiscală.

 De asemenea, s-a motivat că creanţele fiscale prev. în titlul executoriu  sunt datorate în mod real de către intimata - contestatoare, raportul de expertiză contabilă având concluzii contradictorii.

 Împotriva aceleaşi sentinţe a declarat recurs  contestatoarea S.C. T. S.R.L. IAŞI motivând că în mod greşit prima instanţă a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată deoarece s-a făcut dovada plăţii onorariului de expert în cuantum de 2.500 lei. precum şi taxă de timbru şi onorariu de avocat, cuantumul acestora fiind  diminuat nejustificat la suma de 199 lei.

 Intimata D.G.F.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta S.C. T. S.R.L. IAŞI întrucât sunt incidente disp. art. 274 alin. 3 C.pr.civ,  putându-se micşora onorariile avocaţilor.

 În recurs s-a administrat proba cu acte.

 Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate,  tribunalul constată că  S.C. T. S.R.L. IAŞI  a formulat contestaţie la executare  solicitând anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul fiscal nr. T -12/1426/01.09.2008.

 În ce priveşte motivul de recurs că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţi contestaţiei la executare constând în faptul că nu s-a urmat calea prev. de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 pentru verificarea legalităţii titlului executoriu, tribunalul constată că prima instanţă nu a analizat această excepţie

 Excepţia inadmisibilităţi acţiunii este o excepţie de procedură şi priveşte posibilitatea titularului unui drept de a-şi valorifica un drept în justiţie.

 Tribunalul, constată că este îndreptăţită contestatoarea să-şi valorifice dreptul în justiţie dar va analiza această excepţie ca o apărare de fond.

 Potrivit  dec. nr. 454/2003 a Curţii Constituţionale,  care a  analizat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art.  399 al. 3 din C.pr.civ. şi care a respins-o, considerând-o constituţională, contestaţia la executare  este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să  expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat, instanţa neputând examina, în cadrul soluţionării contestaţiei, împrejurări care vizează fondul cauzei si care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicţională, în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea de a invoca cu acel prilej apărările necesare.

 În speţă, contestatoarea a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei  22/35/1/2008/1172 emisă în T -12/1426/01.09.2008 prin care s-a stabilit  că datorează suma de  35493 reprezentând contribuţii de asigurări sociale şi impozit pe venit  datorate în baza titlului executoriu nr. 1426/01.09.2008.

 Motivele invocate în cadrul contestaţiei la executare se referă la faptul că nu se datorează aceste obligaţii fiscale, fiind greşit consemnate de către organul fiscal.

 Tribunalul constată că executarea silită se face în temeiul unui titlului executoriu  care nu este emis de o instanţă judecătorească ci de către A.N.A.F iar contestatorul are dreptul să invoce pe calea contestaţie la executare, toate apărările de fond referitoare la existenţa. întinderea şi valabilitatea creanţei constatat prin acest titlu doar în situaţia în care nu i s-ar fi acordat un mijloc procedural special pentru realizarea acestui drept şi în cadrul cărora să poată fi invocate.

 Întrucât legiuitorul a pus la dispoziţia contestatorului debitor o cale de atac specială prev. de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003,  fiind un titlu care nu provine de la un organ de judecată, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestaţiei la executare , respectiv , formulându-se  şi administrându-se probe  ce ar fi trebuit administrate pe această cale specială.

 Legiuitorul prin aceste reglementări a prevenit abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apărări în 2 căi de atac diferite, cu scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanţelor.

 Pentru aceste considerente, tribunalul a admis recursul declarat de recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi,  a modificat în parte sentinţa în sensul că a  respins contestaţia la executare şi a menţinut  restul dispoziţiilor sentinţei referitoare la restituirea cauţiunii.

 A respins şi recursul formulat de  recurenta S.C. T. S.R.L. IAŞI având în vedere că a fost respinsă contestaţia la executare, nemaiexistând culpa procesuală a intimatei.

Domenii speta

Spete similare