(Contestaţie inadmisibila. Încheiere prin care tribunalul respinge, ca nefondată, plângerea formulată de inculpata împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a instituit măsura preventivă a controlului judiciar

Liberare provizorie (Contestaţie inadmisibila. Încheiere prin care tribunalul respinge, ca nefondată, plângerea formulată de inculpata împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a instituit măsura preventivă a controlului judiciar).

Încheierea pronunţată în temeiul art. 213 Cod procedură penală, este o încheiere pronunţată într-o cale de atac, aşa cum menţionează şi denumirea marginală „Calea de atac împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror”. În condiţiile în care, în situaţia menţionată, cel care „dispune” asupra măsurii este procurorul, iar nu judecătorul de drepturi şi libertăţi, nu regăsim situaţia premisă reglementată de art. 204 al. 1 Cod procedură penală, iar o contestaţie exercitată împotriva încheierii pronunţate constituie o cale de atac, împotriva unei alte căi de atac, situaţie ce excede cadrului legal.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Încheierea Nr. 629/CO/DL din 15 iunie 2015, Dosar nr. 8641/3/2015)

Prin încheierea de şedinţă din data de 24.03.2015, Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală a respins, ca nefondată, plângerea formulată de inculpata I.A.M., împotriva ordonanţei procurorului din 10.03.2015, dată în dosarul nr.328/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, prin care s-a instituit faţă de inculpată măsura preventivă a controlului judiciar.

A respins solicitarea aceleiaşi inculpate de modificare a obligaţiilor stabilite prin ordonanţa contestată, pe care aceasta este ţinută să le respecte pe durata controlului judiciar.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, a obligat inculpata la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că prin ordonanţa procurorului din 10.03.2015 data in dosarul de urmărire penala nr.328/P/2014 a Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia de Urmărire Penala si Criminalistica, s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar pentru o durata de 60 de zile (începând cu data de 10.03.2015 pana la data de 08.05.2015) fata de inculpata I.A.M., cercetata sub aspectul savarsirii infracţiunii de spălare a banilor in forma continuata, prevăzuta de art.29 lit.c din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal.

Prin aceeaşi orodonanta s-a dispus ca, pe timpul cat se afla sub control judiciar, inculpata sa respecte următoarele obligatii:

a). sa se prezinte la organele de urmărire penala, la judecătorul de camera preliminara sau la instanţa de judecata ori de cate ori este chemata;

b). sa nu ia legătura cu inculpaţii S.R. si S.M.

c). sa nu se deplaseze la sediile sociale si punctele de lucru de pe raza judetului Ilfov aparţinând S.C. C.P. S.R.L., S.C. F.V.C. S.R.L. si S.C. B. F A. S.R.L.;

d). sa informeze de indata organul judiciar care a dispus măsura sau in fata căruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuinţei;

e). sa se prezinte conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de eate ori este chemata;

f). sa nu depaseasca limita teritoriala a Municipiului Bucureşti decât cu încuviinţarea prealabila a procurorului.

In baza art.213 C.pr.pen. s-a atras atenţia inculpatei ca, in caz de incalcare cu rea credinţa a obligaţiilor care ii revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

Pentru a dispune astfel procurorul a reţinut ca, in cauza, exista indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpata I.A.M. a savarsit infracţiunea de spălare de bani in forma continuata prevăzuta de art.29 lit.c din Legea nr.652/2002 cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal, constând in aceea ca, in baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dobândit, deţinut si folosit suma de 367.000 lei, provenita din savarsirea infracţiunilor de evaziune fiscala, prin transfer bancar din contul S.C. C.P. S.R.L., cunoscând faptul ca aceste sume provin din savarsirea de infracţiuni, iar măsura preventiva a controlului judiciar este necesara bunei desfasurari a procesului penal.

In concret s-a reţinut ca, la nivelul Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia de Urmărire Penala si Criminalistica, se efectueaza cercetari in dosarul penal nr.328/P/2014 privind savarsirea infracţiunilor de evaziune fiscala si spălare a banilor.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifica din data de 20.01.2015 întocmit de către specialistul antifrauda din cadrul acestei unitati de parchet, s-a constatat ca S.C. C.P. S.R.L., S.C. F.V.C. S.R.L. si S.C. B.F. S.R.L., toate trei administrate si controlate de numiţii S.M. si S.R., au cauzat bugetului de stat un prejudiciu total in suma de 13.464.714 lei.

De asemenea, s-a constatat ca de la S.C. C.P. S.R.L. au fost transferate sume importante de bani către persoanele implicate in circuitul infracţional, respectiv către S.M., C.Ş.F., C.G., C.C.R., U.P.M., A.G.A. si I.A.M., in cuantum de 21.889.631 lei, prin transferuri bancare fara nici o legătura cu activitatea societatii in cauza.

Prin ordonanţa din data de 27.05.2014 a Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia de Urmărire Penala si Criminalistica, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la savarsirea infracţiunilor de evaziune fiscala, prevăzute de art.8 si art.9 alin. 1 lit.c din Legea nr.241/2005.

Ulterior, prin ordonanţa din data de 20.01.2015 a aceleiaşi unitati de parchet, s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la savarsirea infracţiunilor de evaziune fiscala in forma continuata, fapta prevăzuta de art.9 alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal, spălare a banilor in forma continuata prevăzuta de art.29 alin. 1 lit.b din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin. 1 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 22.01.2015 a Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia de Urmărire Penala si Criminalistica s-a dispus începerea urmăririi penale fata de I.A.M. sub aspectul savarsirii infracţiunii de spălare a banilor in forma continuata, prevăzuta de art.29 lit.c din Legea nr.656/2002, cu aplicarea art.35 alin.l Cod penal, constând in aceea ca, in baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dobândit, deţinut si folosit suma de 367.000 lei, provenita din savarsirea infracţiunilor de evaziune fiscala, prin transfer bancar din contul S.C. C.P. S.R.L., CUI , cunoscând faptul ca aceste sume provin din savarsirea de infracţiuni, iar măsura preventiva a controlului judiciar este necesara bunei desfasurari a procesului penal.

Ulterior, prin ordonanţa procurorului din data de 17.02.2015, s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale fata de inculpata I.A.M. sub aspectul savarsirii infracţiunilor de mai sus.

Inculpata I.A.M. a solicitat desfiinţarea ordonanţei procurorului din data de 13.03.2015 si, in principal, revocarea măsurii controlului judiciar, iar in subsidiar modificarea obligaţiilor stabilite prin ordonanţa contestata pe care este tinuta sa le respecte pe durata măsurii preventive.

S-a arătat că o prima critica formulata de inculpata se refera la faptul ca ordonanţa de luare a măsurii controlului judiciar nu respecta exigentele disp.art.212 alin. a C.pr.pen., deoarece nu este motivata.

Judecătorul a retinut ca, intr-adevăr, potrivit textului de lege menţionat, "procurorul dispune luarea măsurii controlului judiciar prin ordonanta motivata,care se comunica inculpatului", cu menţiunea ca trebuie făcuta distinctie intre o motivare defectuoasa/insuficienta si lipsa unei motivari a actului in discuţie.

In speţa, contrar celor sustinute de inculpat, instanţa a observat ca in cuprinsul ordonanţei atacate au fost prezentate motivele pentru care procurorul considera ca exista probe din care sa rezulte suspiciunea rezonabila ca inculpata a comis infracţiunea pentru care este cercetata, sens in care a făcut trimitere la ordonanţele prin care s-a dispus efectuarea in continuare a urmăririi penale fata de numita I.A.M., la constatarile organului fiscal care a sesizat organele de urmărire penala cu privire la existenta unor nereguli si tranzacţii frauduloase efectuate de societăţile implicate, respectiv raportul de constatare tehnico-ştiinţifica întocmit la data de 20.01.2015 de specialistul antifrauda din cadrul acestei unitati de parchet.

Intr-adevăr, cu referire la motivarea procurorului sub aspectul necesitatii luarii măsurii preventive a controlului judiciar pentru buna desfăşurare a procesului penal s-a apreciat că se poate constata ca, practic, aceasta lipseste cu desavarsire, aspect cu privire la care s-a apreciat că nu este de natura sa atraga nelegalitatea ordonanţei contestate din moment ce s-au făcut totuşi aprecieri cu privire la indiciile din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpata I.A.M. a comis infracţiunea de care este acuzata.

Altfel spus, motivarea ordonanţei prin care se dispune luarea măsurii preventive trebuie sa vizeze doua aspecte: 1. indiciile din care rezulta ca persoana cercetata a comis fapta prevăzuta de legea penala; 2. motivele pentru care se considera ca luarea unei astfel de masuri este necesara pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 alin. 1 C.pr.pen.

Cum, in speţa, procurorul a motivat ordonanţa sub primul dintre cele doua aspecte, s-a apreciat că nu se poate afirma ca motivarea in ansamblul ei ar lipsi cu desavarsire, ci ca este una insuficienta sau defectuoasa, care insa poate fi suplinita (completata) de către judecătorul de drepturi si libertati sesizat in prezenta procedura.

S-a arătat că o alta critica adusa ordonanţei pe motiv de nelegalitate se refera la faptul ca măsura preventiva a fost dispusă fără audierea prealabilă a inculpatei în legătură cu motivele care au dus la luarea acestei măsuri, sustinere care însa este neîntemeiata din moment ce disp.art.212 alin.3 C.pr.pen. nu impun procurorului o atare conditie (textul legal menţionat se refera la audierea inculpatului anterior dispunerii măsurii, subînţelegându¬se ca este vorba despre luarea unei declaratii pe situaţia de fapt si cu privire la acuzatiile care i se aduc, obligatie care in speta a fost indeplinita de procuror, inculpata fiind ascultata pe data de 10.03.2015).

Judecătorul de drepturi si libertati a mai retinut ca luarea măsurii controlului judiciar de către procuror este justificata si proporţionala cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatei, sub acest ultim aspect existând suficiente indicii ca I.A.M. a comis infracţiunea de spălare de bani in forma continuata.

Astfel, s-au avut in vedere constatarile ANAF si raportul de constatare tehnico-ştiinţifica din data de 20.01.2015 întocmit de către specialistul antifrauda din cadrul acestei unitati de parchet, prin care s-a stabilit ca S.C. C.P. S.R.L., S.C. F.V.C. S.R.L. si S.C. B.F. S.R.L., toate trei administrate si controlate de numiţii S.M. si S.R., au cauzat bugetului de stat un prejudiciu total in suma de 130464.714 lei.

De asemenea, s-a constatat ca de la S.C. C.P. S.R.L. au fost transferate sume importante de bani către persoanele implicate in circuitul infracţional, respectiv către S.M., C.Ş.F., C.G., C.C.R., U.P.M., A.G.A. si I.A.M., in cuantum de 21.889.631 lei, prin transferuri bancare fara nici o legătura cu activitatea societatii in cauza.

Judecătorul a avut in vedere si declaraţiile inculpatei date in fata procurorului prin care a recunoscut existenta unor raporturi juridice cu numita Stan Mariana - persoana care, alături de Stan Robertino, controleaza S.C. C.P. S.R.L. (una dintre societăţile despre care specialistul antifrauda a reţinut ca a fost folosita de persoanele implicate intr-un circuit evazionist, concretizat in cauzarea bugetului de stat a unui prejudiciu important).

Judecătorul a apreciat că probele expuse mai sus conturează aşadar presupunerea rezonabila ca inculpata a dobândit, deţinut si folosit suma de 367.000 lei provenita din savarsirea infracţiunilor de evaziune fiscala, prin transfer bancar din contul S.C. C.P. S.R.L., CUI , cunoscând faptul ca aceste sume provin din savarsirea de infractiuni.

Susţinerile apararii in sensul ca intre inculpata si numita S.M. ar fi avut loc niste contracte de imprumut cu sume mai mari de bani pentru care nu au fost preconstituite înscrisuri, au fost apreciate ca fiind lipsite de credibilitate având in vedere celelalte probe la care s-a făcut referire si care conturează suspiciunea rezonabila ca I.A.M. s-a implicat in circuitul infracţional, si aceasta cu atât mai mult cu cat respectivul transfer bancar nu avea nici o legătura cu activitatea S.C. C.P. S.R.L.

In sfârşit judecătorul a mai retinut ca măsura controlului judiciar este necesara pentru buna desfăşurare a urmăririi penale si este totodată proporţionala cu acuzaţiile aduse inculpatei, impunându-se instituirea unor restrictii mai severe in sarcina acesteia menite sa asigure prezenta inculpatei la chemarea organelor de urmarire penala dar si pentru aflarea adevărului in cauza (se impune precizarea ca inculpatei i s-a interzis, intre altele, sa ia legătura cu numiţii S.M. si S.R., măsura apreciata si de instanţa ca fiind necesara pentru evitarea riscului de denaturare a probelor de către cei implicati).

Instanţa a mai constatat ca nu este oportuna modificarea obligaţiilor stabilite prin ordonanţa contestata in sensul largirii limitei teritoriale in interiorul căreia inculpata sa se deplaseze, obligarea inculpatei de a nu parasi Municipiul Bucuresti fiind apreciata de judecator ca necesara pentru buna desfasurare a procesului penal care se afla in faza incipienta, impunandu-se exercitarea unui control strict asupra inculpatei de către organele de urmarire penala având in vedere gravitatea faptei comise si ecoul negativ creat in rândul opiniei publice care ar avea impresia ca autoritatile statului nu reactioneaza suficient in ipoteza in care fata de cel banuit a fi comis o fapta grava nu s-ar dispune o măsura preventiva de o anumita severitate, tinandu-se seama si de caracterul conspirat al activitatii desfasurate de către persoanele implicate, dar si legaturile dintre acestea.

De altfel, s-a precizat ca, daca pentru un motiv sau altul inculpata este nevoita sau doreste sa paraseasca Municipiul Bucureşti pentru o perioada determinata, aceasta se poate adresa organului judiciar care a dispus măsura cu o cerere in acest sens, nefiind necesara (si nici oportuna) ridicarea restrictiei in intregul ei sau modificarea obligaţiilor in sensul solicitat.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie, contestatoarea I.A.M., criticând soluţia atât sub aspectul legalităţii, cât şi temeiniciei, reiterând în esenţă motivele plângerii.

La termenul din data de 08.06.2015, Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii a pus în discuţia admisibilitatea contestaţiei, atât contestatoarea, cât şi procurorul arătând că apreciază admisibilă calea de atac în lipsa unei prevederi exprese contrare.

Analizând încheierea atacată, prin prisma admisibilităţii, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii apreciază inadmisibilă contestaţia, pentru următoarele considerente:

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Cod procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru .toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Cod procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

De asemenea, inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

Apreciem că a fost formulată o cale de atac nerecunoscută de legea procesual penală, în condiţiile în care art. 204 al. 1 Cod procedură penală stabileşte că această cale de atac, a contestaţiei, se poate exercita exclusiv împotriva încheierilor prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi „dispune asupra măsurilor preventive”, sintagmă ce nu poate fi interpretată decât în sensul că textul vizează încheierile pronunţate pe fondul măsurii. Or, încheierea pronunţată în temeiul art. 213 Cod procedură penală, este o încheiere pronunţată într-o cale de atac, aşa cum menţionează şi denumirea marginală „Calea de atac împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror”. În condiţiile în care, în situaţia menţionată, cel care „dispune” asupra măsurii este procurorul, iar nu judecătorul de drepturi şi libertăţi, nu regăsim situaţia premisă reglementată de art. 204 al. 1 Cod procedură penală, iar o contestaţie exercitată împotriva încheierii pronunţate constituie o cale de atac, împotriva unei alte căi de atac, situaţie ce excede cadrului legal.

Pentru aceste considerente, Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestaţia exercitată de inculpata I.A.M. împotriva încheierii din data de 24.03.2015, pronunţată de Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală.

Domenii speta

Spete similare