Arest la domiciliu. Analiza din perspectiva art. 5 paragraf 3 lit. c din Convenţie

Liberare provizorie (Arest la domiciliu. Analiza din perspectiva art. 5 paragraf 3 lit. c din Convenţie).

Analiza arestului la domiciliu din perspectiva art. 2 Protocol 4 al CEDO şi nu al art. 5 paragraf 3 lit. c din Convenţie este greşită, însă aceasta eroare poate fi îndreptată în calea de atac.

Natura juridică a arestului la domiciliu este cea de măsură preventivă privativă de libertate, astfel cum s-a reţinut în decizia nr. 361/2015 a CCR: ”din perspectiva naturii/substanţei, duratei, efectelor, modalităţii de executare şi a intensităţii, atât măsura arestului preventiv, cât şi măsura preventivă a arestului la domiciliu privesc o interferenţă majoră în dreptul la libertate individuală a persoanei.

Aşa fiind, atât persoanele aflate în arest preventiv, cât şi cele aflate în arest la domiciliu se află într-o formă de privare de libertate, de vreme ce, spre deosebire de controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune, unde se poate impune interdicţia de a părăsi ţara sau o anumită localitate, ce reprezintă o restrângere a exerciţiului la liberă circulaţie, atât în cazul arestului la domiciliu, cât şi în cazul arestului preventiv inculpatul este obligat, pe durata luării măsurilor, să se afle într-un loc anume desemnat.

De asemenea, în susţinerea caracterului de măsură privativă de libertate a arestului la domiciliu, Curtea a retinut alte două argumente de natură normativă.

Astfel, cât priveşte condiţiile de luare a măsurii arestului la domiciliu, art.218 din Codul de procedură penală face trimitere la art. 223 din acelaşi cod care reglementează condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive şi, totodată, reglementează expres faptul că această măsură poate fi dispusă de către un judecător (judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară şi instanţa de judecată), iar nu de către procuror, aşa încât Curtea a retinut că şi din această perspectivă cele două măsuri preventive au un regim juridic similar.

De altfel, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 noiembrie 1980, pronunţată în Cauza Guzzardi împotriva Italiei, (paragrafele 93 şi 95), potrivit căreia privarea de libertate poate îmbrăca diverse forme, nu întotdeauna asemănătoare cu închisoarea, acestea fiind necesar a fi evaluate nu din perspectiva formei, ci a conţinutului, cum ar fi obligaţia de a sta într-un spaţiu limitat, izolarea de societate şi de familie, încetarea îndeplinirii îndatoririlor oficiale, imposibilitatea contactului liber cu diferite categorii de persoane.”

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Încheierea Nr. 764/C/CP din 20.07.2015, Dosar nr. 10080/3/2015/a7)

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 07.07.2015, Tribunalul Bucureşti – Secţia I Penală, în baza art. 207 alin.2 C.pr.pen. in referire la art.235 alin.4-6 C.pr.pen. constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P.T. şi, în baza art.207 alin.6 C.pr.pen. a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpat pentru o perioadă de încă  30 zile.

În baza art. 207 alin.2 C.pr.pen. în referire la art.235 alin.4-6 C.pr.pen. a constatat legalitatea si temeinicia luării măsurii arestului la domiciliu împotriva inculpaţilor V.V., V.Ghe.S.C. şi, în baza art.207 alin.6 C.pr.pen. a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu faţă de inculpaţii V.V., V.Ghe. şi S.C. pentru o perioadă de încă 30 zile.

În baza art. 208 alin.5 NCPP aşa cum a fost completat prin OUG nr.82/2014, in referire la art. 207 alin. 3-5 NCPP şi art. 211 alin.2 C. proc. pen., raportat la art. 214 C. proc. pen., a constatat legalitatea şi temeinicia luării măsurii controlului judiciar faţă de inculpata P.E.E., menţinând măsura controlului judiciar faţă de inculpata  pe o perioada de timp nu mai mare de 60 de zile.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Judecătorul fondului a constatat că prin rechizitoriul nr.606/D/P/2014 din data de 18.03.2015 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului P.T. - cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prev si ped de art. 289 alin. 1 din C.p. cu referire la art.6 si 7 alin. 1 lit. a din legea nr. 78/2000 cu aplic art. 5 din C.p., corespondent art. 254 alin. 1 si 2 din vechiul C.p. rap la art. 6 si 7 alin. 2 din Legea nr.78/2000 anterior modificării prin legea nr.255/2013; abuz în serviciul cu consecinţe deosebit de grave si în formă continuată prev de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap la art. 297 alin. 1 din C.p. cu ref la art. 390 din C.p. cu aplic art. 35 alin. 1 din C.p. (două elemente materiale în legătură cu procedura de iniţiere/derulare a contractului de asociere nr.1029/22.02.2008, respectiv a prelungirii contractului) cu aplic art. 5 din C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.p., sub măsura preventivă a arestului la domiciliu a inculpaţilor V.V. – cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită prev si ped de art. 290 alin. 1 din C.p. cu aplic art. 6 din legea nr. 78/2000 si art. 5 din C.p. corespondent în art. 255 vechiul C.p. cu aplic art. 6 si 7 alin. 2 din legea nr. 78/2000 în vigoare la data comiterii faptei; spălare de bani ped si prev. de art. 29 alin. 1 lit. b din legea nr. 656/2002; complicitate la abuz în serviciu cu consecinte deosebit de grave si în formă continuată prev si ped de art. 48 din C.p. rap la art. 13/2 din legea nr. 78/2000 cu ref la art.297 alin. 1 si art. 309 din C.p. cu aplic art. 5 din C.p. cu aplic art. 38 alin. 1 din C.p., V.Ghe. – cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave si în formă continuată, prev si ped de art. 48 din C.p. rap la art. 13/2 din legea nr. 78/2000 rap la art. 297 alin. 1 din C.p. cu ref la art. 309 din C.p. cu aplic art. 35 alin. 1 din C.p. cu aplic art. 5 din C.p. (două acte materiale: unul în contextul atribuirii contractului de asociere în participaţiune prezentat la punctul III iar cel de al doilea în contextul semnării proceselor verbale de verificare a documentaţiei privind plata subvenţiei prezentat la punctul IV) şi S.C. – cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave si în formă continuată, prev si ped de art. 48 din C.p. rap la art. 13/2 din legea nr. 78/2000 rap la art. 297 alin. 1 din C.p. cu ref la art. 309 din C.p. cu aplic art. 35 alin. 1 din C.p. cu aplic art. 5 din C.p. (două acte materiale: unul în contextul atribuirii contractului de asociere în participaţiune prezentat la punctul III iar cel de al doilea în contextul semnării proceselor verbale de verificare a documentaţiei privind plata subvenţiei, prezentat la punctul IV) şi sub măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatei P.E.E.– cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de luare de mită, prev si ped de art. 48 din C.p. rap la art. 289 alin. 1 din C.p. cu referire la art.6 si 7 alin. 1 lit. a din Legea nr. 78/2000 cu aplic art. 5 din C.p., corespondent art. 26 vechiul C.p. rap la art. 254 alin. 1 şi 2 din vechiul C.p. rap la art. 6 si 7 alin. 2 din legea nr. 78/2000 anterior modificării prin legea nr.255/2013; spălare de bani prev si ped de art. 29 alin. 1 lit. b din legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C.p.

În fapt, în esenţă, în sarcina inculpaţilor s-au reţinut următoarele:

1. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.T. s-a reţinut că:

- în calitate de primar al mun. P. si în exercitarea atribuţiilor de serviciu (de îndeplinire/neîndeplinire/urgentarea îndeplinirii unui act, respectiv îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri), a pretins, si a primit în data de 18.02.2008 prin intermediul inculpatei P.E.E. (fiica sa) si pentru aceasta, un apartament în mun. Bucureşti – Ansamblul R.Q.P., în valoare de 130.900 euro (echivalentul a 475.812,18 lei) în schimbul favorizării asocierii Sc. CNCD Sa/Sc. G.U. Sa în procedura de atribuire a contractului de asociere în participaţiune nr.1029/22.02.2008, respectiv acordării efective, executării si ulterior prelungirii acestuia;

- în calitate de primar al mun. Piteşti, si conducător al serviciilor publice locale, în coniventă cu inculpaţii C.I., N.E., V.V., S.C. şi V.Ghe. si-a exercitat cu rea credinţă atribuţiile ce îi reveneau în legătură cu încheierea, derularea si prelungirea contractului de achiziţie publică de asociere în participaţiune nr. 1029/22.02.2008 şi a efectuat următoarele:

1. a iniţiat procedura de asociere a SC. P. 2000 Sa cu un operator privat contrar disp art. 8 lit. g şi h din legea nr. 51/2003 si contrar cererilor formulate în repetate rânduri de consiliul de administraţie al societăţii si fără a tine cont de concluziile studiului de fezabilitate aprobat prin HCL 75/07.03.2007 încălcând disp art. 5 alin. 3 lit. a din statul Sc P. 2000 Sa art. 61 alin.5, art.63 alin 1 lit. c, d alin. 4 lit. c, alin. 5 lit. c din Legea nr. 215/2001;

2. a impus membrilor consiliului de administraţie al Sc. P. 2000 Sa să includă în caietul de sarcini condiţii restrictive pentru a limita participarea operatorilor privaţi la licitaţie, încălcând disp art. 61 alin. 2, art. 63 alin. 1 lit. d, art.5 lit. c din legea nr. 215/2001, a iniţiat proiectul de hotărâre privind avizarea asocierii în participaţiune invocând concluziile studiului de fezabilitate întocmit de Universitatea Piteşti, în care se menţionau soluţii contrare celor susţinute de el, cu scopul vădit de a induce în eroare membrii consiliului local;

3. a modificat documentaţia de achiziţie (fisa de date a asocierii, caietul de sarcini, contractul cadru) pentru desemnarea operatorului privat cu sprijinul nemijlocit al inculpaţilor C.I. şi N.E., cu scopul de a atribui contractul de asociere în participaţiune societăţilor CNCD Sa/Sc. G.U. Sa si a aprobat raportul final al procedurii nr.54923/04.10.2007;

- în calitate de conducător al serviciilor publice locale, nu a pus în aplicare disp art. 16 alin. 2 din contractul de asociere în participaţiune potrivit cărora era obligat să reducă cota de participaţie la beneficii si pierderi a asocierii Sc.CNCD Sa/SC. Girexum Universal Sa si prevederile art. 45 alin. 6 din legea nr. 215/2001 neiniţiind proiectul de hotărâre pentru a desfiinţa contractul de asociere în participaţiune ca urmare a faptului că asocierea anterior amintită nu deţinea mijloacele de transport cu titlu de proprietar, încălcând dispoziţiile art. 63 alin. 1 lit. d art. 5 lit. c si d;

- a ordonat plăţile privind încasarea subvenţiei de asociere SC.CNCD Sa/SC.G.U. Sa în condiţiile în care cunoştea că aceste societăţi nu deţineau autobuzele în proprietate, încălcând dispoziţiile art. 63 alin. 1 lit. c, alin. 4 lit. a din legea nr. 215/2002(a semnat 70 de astfel de ordine de plată);

- a iniţiat si prelungit contractul de asociere în participaţiune, invocând în mod nelegal existenta unei stări de urgentă, creând aparenta unei astfel de împrejurări, încălcând, în mod intenţionat, disp art. 22 alin. 5, art.34 alin. 6 din legea nr. 51/2006, în condiţiile în care fusese înştiinţat cu privire la imposibilitatea prelungirii acestui contract, pe de o parte si pe de altă parte, cunoştea că asocierea Sc.CNCD Sa/SC. G.U. Sa nu deţinea autobuzele în proprietate, încălcând disp art. 63 alin. 1 lit. d, alin. 5 lit. c din legea nr. 215/2000; modalitate în care a cauzat Primăriei Mun. P. un prejudiciu în sumă de 28.556.450,65 lei si un folos neconvenit Sc.G.U. Sa în sumă de 33.501.557 lei respectiv 45.421.984 lei Sc. CNCD Sa.

2. în ceea ce o priveşte pe inculpata P.E.E. s-a reţinut că: la sprijinit pe inculpatul P:T. să primească un imobil, apartament în mun. Bucureşti, cu titlu de mită, a semnat, la data de 26.11.2007 antecontractul de vânzare – cumpărare la data de 18.02.2008 contractul de vânzare - cumpărare nr. 448 cu Sc. C.R.E. SRL si ulterior de a accepta emiterea de către Sc. C.R.E. SRL a facturii fiscale nr. 457/26.11.2007, în valoare de 110.000 lei chitanţa nr.7194720/26.11.2007 în sumă de 110.000 lei, respectiv, factura nr.163/15.02.2008, în valoare de 457.812 si a chitanţei nr.7194733/15.02.2008 în sumă de 365.112,18 lei, fără a remite sumele de bani societăţii anterior amintite, fiind în fapt beneficiara apartamentului situat în mun. Bucureşti, str.Fabricii, nr.47, bl.K21, ap.1, sector 6;

- a disimulat primirea de către inculpatul P.T., tatăl său, a unui apartament cu titlu de mită si pentru a crea aparenta că respectivul imobil a intrat în mod ilegal în proprietatea ei, la data de 26.11.2007 a semnat antecontractul 231,iar la data de 18.02.2008 a semnat contractul de vânzare cumpărare nr. 448 cu Sc. C.R.E.e SRL si ulterior acceptând eliberarea, semnarea facturilor nr. 457/26.11.2007, şi nr.163/15.02.2008, si a chitanţelor nr. 7194720/26.11.2007 în sumă de 110.000lei si  nr.7194733/15.02.2008 în sumă de 365.112,18 lei, emise de Sc. C.R.E. Srl, fără a remite sumele de bani societăţii anterior amintite.

3. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.V. s-a reţinut că: în calitate de administrator si acţionar Sc. C.R.E., la data de 18.02.2008 a remis inculpatului P.T., un apartament situat în mun. Bucureşti, pentru a influenta comisia de evaluare a ofertelor în sensul desemnării ca si câştigătoare a asocierii Sc. CNCD Sa/Sc. G.U. Sa, în contextul licitaţiei organizate de Primăria Mun. P., si pentru atribuirea contractului de asociere în participaţiune nr.1029/22.02.2008, acestor societăţi si ulterior atribuirii contractului în perioada executării acestuia pentru a nu desfiinţa contractul potrivit art. 16 alin. 2 din contract (în condiţiile în care inculpatul V.V., avea calitatea de acţionar în cadrul Sc. CNCD Sa, de garant/fidejusor prin societatea Sc. C. Sa unde de asemenea, era acţionar la contractele de leasing financiar încheiate de Sc. CNCD Sa cu SC. E.L. IFN,) iar în perioada octombrie 2007 – decembrie 2008, l-a împrumutat pe inculpatul S.C. cu suma de 1.778.700 lei din care a plătit o parte din mijloacele de transport achiziţionate;

- la data de 18.02.2008 în contextul în care a remis inculpatului P.T., apartamentul situat în mun. Bucureşti, în scopul menţionat mai sus, în calitate de persoană cu putere de decizie, în cadrul Sc. C.R.E. Srl – a creat aparenta că bunul anterior amintit a fost plătit si că nu reprezintă un folos nejustificat, sens în care a acceptat încheierea unui antecontract de vânzare – cumpărare, a unui contract de vânzare – cumpărare si eliberarea de facturi, chitanţe fiscale si dispoziţii de plată, pentru inculpata P.E.E., în care să se menţioneze în mod nereal că societatea a încasat integral contravaloarea.

- în calitate de acţionar în cadrul Sc. CNCD Sa societate căreia alături de Sc. G.U. Srl, i-a fost atribuit contractul de asociere în participaţiune, fiind beneficiar direct al acestui contract, în condiţiile în care asocierea, potrivit caietului de sarcini, trebuia să deţină mijloacele de transport în proprietate, a garantat contracte de leasing financiar încheiate de Sc. E.L. IFN cu Sc. CNCD Sa făcând posibilă folosirea mijloacelor de transport în cadrul asocierii si de a împrumuta pe inculpatul S.C. cu suma de 1.778,700 lei pentru a achita o parte din autobuzele cumpărate modalitate în care a sprijinit activitatea infracţională a inculpaţilor S.C. şi V.Ghe. în mod direct si activitatea infracţională a inculpatului P.T. în mod mijlocit, având drept consecinţă încasarea în mod nelegala subvenţiei de către asocierea Sc. CNCD Sa/Sc. G.U. Sa,cauzând Consiliului Local al Mun. P. un prejudiciu în sumă de 28.556.450, 65 lei.

4. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul V.Ghe. s-a reţinut că: în calitate de reprezentant al Sc. G. Sa în înţelegere cu inculpatul P.T., primar al mun. P. în mod interesat si în folosul societăţii, în înţelegere cu inculpatul P.T. a iniţiat procedura de asociere a Sc. P. 2000 Sa cu un operator privat, a participat la licitaţia organizată de Primăria mun. P., în vederea atribuirii contractului de asociere în participaţiune nr. 1029/22.02.2008 si în înţelegere cu inculpatul P.T. a prezentat contractul de vânzare cumpărare nr.5/24.05.2007 pentru a face dovada că asocierea deţine un număr de 80 de autobuze cu titlu de proprietate, în realitate fiind vorba de o promisiune de vânzare – cumpărare, înscris ce a fost folosit în cadrul procedurii de selecţie a ofertelor de inculpatul C.I., pentru a argumenta şi susţine dispoziţiile primite de la inculpatul P.T. respectiv că asocierea SC. CNCD Sa/Sc. G.U. Sa deţine cele 80 de mijloace de transport în proprietate;

- în coniventă cu inculpatul P.T. alături de inculpatul S.C., începând cu data de 22.02.2008 si până în luna septembrie 2014, a înaintat documente justificative pentru plata subvenţiei, a semnat 70 de adrese de înaintare către Primăria mun. Piteşti pentru a încasa subvenţia si a semnat 70 de procese verbale de validare si verificare a subvenţiei în baza cărora inculpatul P.T. în calitate de ordonator principal de credite a dispus efectuarea plăţilor către asocierea SC. CNCD Sa/Sc. G.U. Sa modalitate în care a sprijinit activitatea infracţională a inculpatului P.T. a obţinut un folos necuvenit de 33.501.557 lei si au prejudiciat Consiliul Local al Mun. P. cu suma de 28.556.450,65 lei iar pentru societatea pe care o reprezintă a obţinut un folos în sumă de 32.755.820,15 lei (două acte materiale).

5. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.C. s-a reţinut că: în calitate de reprezentant al Sc. CNCD Sa în mod interesat si în folosul societăţii, în înţelegere cu inculpatul P.T., primar al mun. Piteşti, a iniţiat procedura de asociere a Sc. P. 2000 Sa cu un operator privat a participat la licitaţia organizată de Primăria Mun. P., în vederea atribuirii contractului de asociere în participaţiune nr.1029/22.02.2008, si tot în înţelegere cu inculpatul P.T. a prezentat contractul de vânzare cumpărare nr.5/24.05.2007, pentru a face dovada că asocierea deţine un număr de 80 de autobuze cu titlu de proprietate, în realitate fiind vorba de o promisiune de vânzare cumpărare înscris ce a fost folosit în cadrul procedurii de selecţie a ofertelor de inculpatul C.I., pentru a argumenta si susţine dispoziţiile primite de la inculpatul P.T. respectiv că asocierea SC. CNCD Sa/Sc. G.U. Srl deţine cele 80 de mijloace de transport în proprietate;

- în coniventă cu inculpatul P.T., alături de inculpatul V.Ghe. începând cu data de 22.02.2008 si până în lua septembrie 2014, a înaintat documente justificative pentru plata subvenţiei, a semnat 70 de adrese de înaintare către Primăria mun. P. pentru a încasa subvenţia si a semnat 70 de procese verbale de validare si verificare a subvenţiei în baza cărora inculpatul P.T. în calitate de ordonator principal de credite a dispus efectuarea plăţilor către asocierea SC. CNCD Sa/Sc. G.U. Sa modalitate în care a sprijinit activitatea infracţională a inculpatului P.T. a obţinut un folos necuvenit în sumă de 45.421.984 lei si au prejudiciat Consiliul Local al Mun. P. cu suma de 28.556.450,65 lei iar pentru societatea pe care o reprezintă a obţinut un folos în sumă de 45.421.984 lei (două acte materiale).

La data de 06.11.2014, prin ordonanţa nr.606/P/2014 în temeiul disp art.202, art. 203 alin. 1 si 4, art. 209, alin. 1,3,10 si 11 din C.p.p. si art. 108 din legea nr. 254/2013, s-a dispus fată de inculpaţii P.T., P.E.E., V.V., măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore.

Totodată, prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de 07.11.2014 fată de V.Ghe. a fost dispusă măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore.

La data de 07.11.2014, Tribunalul Bucureşti prin încheierea pronunţată în dosarul nr. 38747/3/2014 a admis propunerea formulată de DNA dispunând în baza art. 226 C.p.p., rap la art. 223 alin. 1 lit. b si alin. 2 din C.p.p. a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor P.T., V.V., S.C. şi V.Ghe. pe o perioadă de 30 de zile; în baza art. 227 alin. 2 din C.p.p. si art. 202 alin. 1 lit. b din C.p.p s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar fată de inculpaţii P.F.Ş. şi P.E.E..

La data de 19.11.2014, Curtea de Apel Bucureşti prin încheierea nr.850/CO/2014, dispusă în dosarul nr.38747/3/2014, a admis contestaţiile inculpaţilor si a dispus fată de inculpaţii P.T., V.V., S.C. şi V.Ghe. luarea măsurii arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data punerii în libertate dispunându-se mai multe obligaţii, faţă de inculpata P.E.E. s-a dispus ca în cadrul măsurii controlului judiciar să nu depăşească limitele frontierelor României decât cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi si libertăţi.

La data de 09.12.2014, DNA a solicitat motivat Tribunalului Bucureşti, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile privind pe inculpaţii P.T. si S.C. în temeiul disp art. 242 alin. 3 din C.p.p. rap la art. 202 alin 1 si art. 221 alin. 11 din C.p.

Prin încheierea din data de 12.12.2014 dispusă în dosarul nr. 42810/2/2014, Tribunalul Bucureşti a admis în parte cererea de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.T..

Cu privire la verificarea legalităţii si temeiniciei măsurilor preventive luate faţă de inculpaţii P.T., P.E.E., V.V., V.Ghe. si S.C., judecătorul de cameră preliminară s-a raportat în primul rând la existenta probelor în baza cărora s-a dispus luarea masurilor  preventive, şi a reţinut următoarele:

Analizând probele administrate în dosarul de urmărire penală, prin prisma existenţei sau nu a probelor avute în vedere de judecătorul de drepturi şi libertăţi la luarea măsurilor preventive pentru fiecare dintre inculpaţi, judecătorul de cameră preliminară a apreciat ca fiind îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 223 Cod proc.pen. referitoare la existenţa probelor privind săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală, avându-se în vedere în acest sens: sesizarea organelor de urmărire penală, denunţul numitului C.T., declaraţii inculpaţi, declaraţiile celorlalţi coinculpaţi din cauza, Hotărârea nr. 76 a Consiliului Local Piteşti, decizie avizare documentaţie pentru desemnarea operatorului economic în vederea asocierii in participaţiune cu SC P. 2000 SA, adresele şi comunicările SC P.SA Piteşti, ale părţilor responsabile civilmente SC CNCD SA Piteşti, SC G.U.SA Piteşti cu privire la documentaţia depusa pentru desemnarea operatorului economic privat in vederea asocierii in participaţiune, raportul Consiliului Local Piteşti al procedurii de desemnare a operatorului economic in vederea asocierii in participaţiune cu SC P. 2000 SRL, contestaţiile formulate de SC A.T. SRL si SC A.T. SRL împotriva procedurilor de desemnare, documentaţia ofertelor depuse de aceste societatea, procesele-verbale ale comisiei de soluţionare a contestaţiilor, raportul Camerei de Conturi Argeş efectuat la SC P. SA, declaraţii martori, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifice, contracte de leasing financiar, procese verbale de percheziţie domiciliara si la sediile Primăriei Piteşti respectiv ale societarilor comerciale, documente si înscrisuri ridicate cu aceasta ocazie, note de constatare ale Gărzii Financiare Argeş, rapoarte de control ale ANRMAP, contract de asociere in participaţiune încheiat intre SC P. 2000 SA si asocierea CNCD SA-SC G.U. SA, dispoziţii primar, copii procese verbale ale şedinţelor Consiliului Local P. in perioada 30.01.2007-19.12.2013, procese verbale ale comisiei juridice din cadrul PMP in perioada 28.02.2014-22.09.2014, 04.03.2014-04.08.2014, acte contabile privind subvenţiile de transport aferente anilor 2008-2014, extrase de cont, ordine de plata, propuneri de angajare de cheltuieli, angajament bugetar individual/global, procese-verbale de verificare a documentaţiei la decontul de subvenţie pentru activitatea de transport public de persoane,prin curse regulate, extrase de cont ale SC C.R.E. SRL si ale inculpatei P.E.E., copii dispoziţii de plată si chitanţe, deconturi pentru operaţii in participaţie lunile martie 2008-31.12.2014 ale asocierii SC P. SA/ SC CNCD SA/G.U. SA Piteşti, reţinând că materialul probator administrat conferă date suficiente din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii P.T., P.E.E., V.V., V.Ghe. şi S.C. au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată si, până la acest moment, nu a existat si nu există o cauză care împiedica exercitarea acţiunii penale.

De asemenea, Judecătorul de cameră preliminară a constatat faptul că a subzistat la momentul luării masurilor preventive si cerinţa minimului pedepsei cerute de lege, infracţiunile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.T., arestul la domiciliu a inculpaţilor V.V., V.Ghe. şi S.C. şi controlul judiciar a inculpatei P.E.E. fiind sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

Cât priveşte condiţia instituita de art 223 alin. 2 teza finala din Noul Cod de Procedura Penala, evaluarea gravitaţii faptelor presupus a fi fost săvârşite de către inculpaţii P.T., P.E.E., V.V., V.Ghe. şi S.C., ce deriva din modalitatea si circumstanţele de comitere (in calitate de primar al Municipiului Piteşti, respectiv de reprezentanţi ai SC CNCD SA P., Sc G.U. SA P. si SC C. SA Piteşti, prin primirea prin intermediul inculpatei P.E., respectiv prin oferirea unui apartament situat in Municipiul Bucureşti, in vederea atribuirii contractului de asociere in participaţiune nr. 1029/22.02.2008, a acordării efective, executării si prelungirii acestui contract, iar ulterior prin încheierea unui antecontract de vânzare cumpărare, emiterea de facturi, chitanţe si dispoziţii de plata din care să reiasă ca s-a plătit integral preţul apartamentului, prin prezentarea in cadrul licitaţiei a unor documente faţă de care exista o prezumţie rezonabilă că nu puteau face dovada existentei unui număr de 80 de autobuze in proprietatea SC G.U. Sa P., respectiv să justifice plata subvenţiei către SC CNCD SA si SC G.U. Sa,) a condus la formarea convingerii judecătorului de drepturi si libertăţi, ca privarea de libertate a inculpatului P.T. sub forma arestului preventiv ca urmare a revocării măsurii arestului la domiciliu pentru nerespectarea condiţiilor, si restrângerea libertăţii de mişcare sub forma arestului la domiciliu faţă de inculpaţii V.V., V.Ghe. şi S.C. este atât proporţională cu acuzaţiile aduse, cât şi necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, în respectarea dispoziţiilor art.202 Cod de procedură penală.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.E.E., evaluarea gravitaţii faptei presupus a fi fost săvârşită de către aceasta ce deriva, de asemenea, din modul  de săvârşire a creat convingerea ca instituirea măsurii controlului judiciar, având în vedere şi starea sa de sănătate aceasta fiind însărcinata, este oportună şi asigură cerinţele instituite de art. 202 NCPP.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că se impune menţinerea masurilor preventive faţă de inculpaţii P.T., P.E.E., V.V., V.Ghe. şi S.C., în condiţiile in care temeiurile care au determinat luarea acestor masuri se menţin si nu au apărut împrejurări noi care sa duca la încetare.

In continuare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului a reţinut că existenta pericolului poate rezulta, între altele si din însuşi pericolul social al infracţiunilor presupus a fi fost săvârşite, de reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, coroborate cu circumstanţele personale ale  fiecărui inculpat referitoare la anturajul si mediul din care aceştia provin, care deşi nu este un mediu cunoscut ca unul cu potenţial infracţional, totuşi fără garanţiile unei limitări ale libertăţii de mişcare, poate duce la perturbarea probelor sau la influenţarea depoziţiilor unor martori.

În ceea ce priveşte „alte împrejurări privitoare la persoana inculpatului”, avute în vedere de art.223 al.2 C.p.p., Judecătorul de cameră preliminară a constatat că gradul de pericol social al infracţiunilor deduse judecaţii este unul  grav, demonstrat prin limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor, iar sănătatea şi vârsta fiecărui inculpat nu sunt puse în pericol şi nu reprezintă un impediment la menţinerea măsurii  preventive.

Deşi inculpatul P.T. a depus la dosar acte medicale, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului a apreciat că, în lipsa unui raport de expertiza medico legală din care să rezulte, fără dubii, imposibilitatea privării de libertate, acestea nu pot produce în acest moment efecte juridice.

Judecătorul de cameră preliminară a reamintit că la fiecare termen la care s-au pus în discuţie măsurile preventive s-a insistat asupra oportunităţii efectuării în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.T. a unui raport de expertiză din care să rezulte clar situaţia medicală a inculpatului, şi de fiecare dată apărarea acestuia a apreciat că nu este cazul.

Totodată, Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că susţinerile inculpatului P.T. atât personal cât şi prin apărător ales, coroborate cu înscrisurile aflate la dosarul personal al inculpatului ataşat cauzei, şi din care rezultă că acesta, a ocupat o funcţie de prestigiu în cadrul societăţii fiind primar al Mun. P. timp de 20 de ani, cu o activitate practică şi ştiinţifică laborioasă şi esenţială atât pe plan profesional, social cât şi universitar, provine şi are o familie organizată cu un nivel moral şi social de excepţie, o pregătire profesională de asemenea de excepţie, nu prezintă relevanţă juridică la acest moment procesual, ci, în eventualitatea în care se va stabili, la finalizarea cercetării judecătoreşti, vinovăţia sa, vor fi avute în vedere de instanţă la momentul aplicării pedepsei, putând constitui unul dintre criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C.p. acestea nefiind de natură a justifica aprecierea rezonabilă în sensul că s-ar impune o schimbare a măsurii preventive, mai ales că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.T. existând cu atât mai mult pretenţia ca acea conduită anterioară de până la arestarea sa preventivă să fi fost una ireproşabilă si la distantă de orice suspiciune cu privire la implicarea în orice fel de activităţi infracţionale.

De asemenea, Judecătorul de cameră preliminară a opinat că circumstanţele personale învederate de fiecare dintre inculpaţii V.V., V.Ghe. şi S.C., constând in aceea ca au avut şi vor avea în continuare o conduită corespunzătoare atât în societate cât şi în raporturile cu instanţa de judecată, se consideră nevinovaţi, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au familii in întreţinere, că au un loc de munca si desfăşoară în continuare activităţi producătoare de venituri licite, de asemenea nu prezintă relevanţă juridică la acest moment procesual, ci, în eventualitatea în care se va stabili, la finalizarea cercetării judecătoreşti, vinovăţia lor, vor putea fi avute în vedere de instanţă la momentul aplicării pedepsei, putând constitui unul dintre criteriile de individualizare judiciară a pedepsei.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat, că, datorită riscului aplicării unei pedepse grave, este posibil ca aflaţi în stare de libertate, inculpaţii P.T., V.V., V,Ghe. şi S.C. să se sustragă de la judecata, împiedicând astfel nu numai aflarea adevărului, dar si buna desfăşurare a procesului penal.

De asemenea, având in vedere complexitatea cauzei si necesitatea verificării a numeroase aspecte pentru aflarea adevărului si stabilirea contribuţiei efective a fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul tribunalului a apreciat că este necesară menţinerea stării de arest a inculpatului P.T., respectiv arestul la domiciliu pentru inculpaţii V.V., V.Ghe. şi S.C., respectiv al controlului judiciar relativ la inculpata P.E.E. şi pentru a se asigura prezenta acestora fizica la organele judiciare, ori de cate ori este nevoie, asigurându-li-se, astfel, posibilitatea de a da explicaţii si lămuriri care să ducă la o accelerare a procesului penal.

Totodată, în ceea ce priveşte susţinerile apărării în sensul rezonabilităţii măsurilor preventive prin trecerea timpului, Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că perioada scursă de la data luării măsurilor preventive şi până în prezent, circa 8 luni nu a depăşit un termen rezonabil care să justifice prin ea însăşi punerea în liberate a inculpaţilor P.T., V.V., V.Ghe. şi S.C., respectiv revocarea măsurii controlului judiciar relativ la inculpata P.E.E., aşa cum acesta apare din interpretarea CEDO, si nici nu a atins limita maximă prevăzuta de lege pentru menţinerea masurilor preventive a unei persoane in timpul judecăţii in prima instanţă, aşa cum apare reglementata in art. 222 (aşa cum acest text de lege a fost modificat prin OUG 24/2015 pentru modificarea Legii nr.135/2010) şi art. 239 NCPP, raportat la natura şi gravitatea faptelor reţinute, complexitatea cauzei, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracţională.

În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii V.V., V.Ghe. şi S.C., judecătorul de cameră preliminară a reţinut că într-adevăr CEDO a arătat în cauza Fodes şi Foldesna Hajlik contra Ungariei din 31.10.2010 că menţinerea în mod automat a măsurii restrictive cu privire la libertatea de mişcare pe o durată îndelungată poate fi disproporţionată faţă de scopurile urmărite, aducând atingere drepturilor persoanelor.

În acelaşi sens şi în baza aceluiaşi argument s-a pronunţat CEDO şi în cauza Antonenkov s.a. contra Ucrainei din 22.11.2005, nefiind constatate încălcate prevederile art. 2 parag. 2 al Protocolului nr. 4, în sensul lipsei proporţionalităţii între interesul general al desfăşurării procedurilor şi interesul personal al reclamantului de a se bucura de libertate de mişcare.

Însă, Judecătorul de cameră preliminară a reţinut că faţă de inculpaţii V.V., V.Ghe. şi S.C., au fost luate măsuri preventive cu un caracter mediu privind restrângerea libertăţii, iar complexitatea cauzei (numărul persoanelor cercetate penal, amploarea materialului probator necesar soluţionării cauzei, problemele de drept ale speţei, numărul martorilor, etc) justifică termenul rezonabil al măsurilor preventive.

Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că respectarea de către inculpaţii V.V., V.Ghe. şi S.C., a măsurilor preventive si a obligaţiilor stabilite in sarcina lor este o dovadă de normalitate si de respect al legii penale si procesual penale ce prevede astfel de măsuri, dar si o dovadă a conduitei inculpaţilor pe toată perioada măsurii preventive, însă nu poate constitui un argument în sensul înlăturării sau înlocuirii acestei măsuri.

Totodată, a apreciat că susţinerea inculpatului V.V. prin apărător ales privind jurisprudenţa CEDO exemplificată prin cauza Tarău contra României cu referire la „momentul de inactivitate al procedurii, procedura de cameră preliminară durând de 4 luni de zile astfel încât ar trebui evitată o stereotipie în motivarea menţinerii măsurii preventive a arestului la domiciliu, a apreciat judecătorul de cameră preliminară că nu poate fi primită întrucât apărarea nu a invocat nici un element de noutate care să conducă la o schimbare a împrejurărilor concrete ale cauzei şi care să nu fi fost cunoscută judecătorului de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura preventivă cu excepţia trecerii timpului care este în opinia judecătorului de cameră preliminară un element singular si insuficient pentru a conduce la o eventuală înlăturare a măsurii preventive a controlului judiciar.

Cu privire la apărările invocate de către inculpatul V.Ghe. referitor la complexitatea cauze, durata cercetărilor şi reţinerea stării de pericol pentru ordinea publică, judecătorul de cameră preliminară a constatat faptul că efectuarea unei urmăriri penale reprezintă un fenomen dinamic ce presupune efectuarea a numeroase acte de urmărire penală în timp, cercetări care pot conduce în final sau chiar pe parcursul urmării penale procurorul la concluzia că se impune formularea unor propuneri de luarea a măsurilor preventive, chiar dacă urmărirea penală s-a desfăşurat pe o perioadă considerabilă, în speţa de faţă fiind formulate astfel de propuneri iar judecătorul de drepturi şi libertăţi a dispus luarea măsurilor preventive apreciind că sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de lege.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că procedura de cameră preliminară nu este o procedură statică şi nici marcată de inactivitate, aşa cum s-a susţinut de către inculpaţii V.C. şi V.Ghe., ci aceasta a presupus o serie de măsuri procesuale cum ar fi: formularea de cereri si excepţii, comunicarea acestora, primirea răspunsului de la parchet într-un anumit termen, îndeplinirea procedurii cu partea responsabilă civilmente Sc. CNCD prin administrator judiciar provizoriu, precum şi asigurarea apărării pentru toate părţile în cauză, ceea ce presupune si în acest caz o dinamică a procedurilor, astfel încât a apreciat că nu pot fi invocate astfel de argumente pentru dispunerea unei eventuale revocări a măsurilor preventive dispuse faţă de inculpaţi.

De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat faptul că măsurile preventive cum este cea arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii Vă V.V., V.Ghe., S.C. şi P.E.E. nu au produs o încălcare a drepturilor acestora şi o limitare exagerată a libertăţii de mişcare în condiţiile în care acestor inculpaţi ori de câte ori au formulat cereri perfect motivate având ca obiect starea lor de sănătate sau alte probleme cu impact major asupra familiei, a dreptului la muncă, sau orice alte situaţii asemănătoare, le-au fost admise atât de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, cât şi de către judecătorul de cameră preliminară (de la Tribunalul Bucureşti sau Curtea de Apel) cu menţiunea împrejurări că nici reprezentantul ministerului public nu a înţeles să formuleze contestaţie în aceste situaţii, manifestându-se astfel o deplină si totală înţelegere din partea autorităţilor judiciare faţă de problemele învederate. Însă, toate argumentele invocate de inculpaţi sub acest aspect nu au putut conduce la o revocare sau înlocuire a măsurilor preventive, cercetarea judecătorească propriu zisă nu a început fiind astfel necesară prezenţa fizică a inculpaţilor în faţa judecătorului. 

Constatând, aşadar, că masurile preventive a inculpaţilor P.T., P.E.E., V.V., V.Ghe. şi S.C., au fost dispuse in condiţiile cerute de lege, că nu există cauze care sa împiedice tragerea la răspundere penală, sunt proporţionale cu gravitatea presupuselor fapte săvârşite,  faţă de toate circumstanţele reale ale faptelor si personale ale fiecărui inculpat, Judecătorul de cameră preliminară a apreciat, că cel puţin in momentul actual, nu este suficientă pentru realizarea unei bune desfăşurări a procesului penal revocarea sau luarea unei  alte masuri preventive mai uşoare, in speţă controlul judiciar sau arestul la domiciliu faţă de inculpatul P.T., respectiv controlul judiciar faţă de inculpaţii V.V., V.Ghe. şi S.C.,  obligaţiile ce ar fi impuse neasigurând garanţiile necesare împiedicării inculpaţilor de a se sustrage de la urmărire şi judecată, sau de la a săvârşi noi fapte penale.

Aşadar, în procesul analizării comparate al interesului particular al inculpaţilor de a fi judecaţi liberi de orice măsură preventivă, cu interesul de ansamblu al societăţii de a fi apărate drepturile cetăţenilor, Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că trebuie acordat întâietate interesului general, în vederea garantării unui climat de securitate şi încredere atât în persoanele fizice cât şi în autorităţile statului, care trebuie să definească în mod real şi efectiv, iar nu doar principial şi iluzoriu, orice societate democratică al cărei fundament în constituie garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, la cel mai înalt nivel, acesta constituind de altfel preambulul tuturor Convenţiilor şi Pactelor internaţionale relative la drepturile omului.

In ceea ce priveşte apărarea formulată în sensul necesităţii înlocuirii măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, astfel cum a fost solicitat de inculpatul P.T., verificând atitudinea procesuala a inculpatului P.T. de la momentul arestării şi până la momentul formulării acestei cererii de înlocuire, judecătorul de cameră preliminară a constatat că acesta a avut o atitudine constantă de nerecunoaştere a faptei.

In plus, judecătorul de cameră preliminară a reamintit că la momentul soluţionării de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a propunerii de arestare preventiva, împotriva inculpatului s-a instituit măsura arestului la domiciliu, ulterior aceasta fiind revocată ca urmare a constatării de către judecător a inculcării obligaţiilor ce îi reveneau, astfel încât a apreciat că inculpatul nu mai prezintă garanţiile morale că încă o dată pus în libertate sub forma arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, va respecta obligaţiile care i-ar incumba.

Faţă de toate aceste circumstanţe reale ale faptelor si personale ale inculpatului  Judecătorul de cameră preliminară a apreciat, că, cel puţin in momentul actual, nu este suficientă pentru realizarea unei bune desfăşurări a procesului penal înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai uşoară, în speţă controlul judiciar (în cazul inculpaţilor V.V., V.Ghe. şi S.C.,) sau a controlului judiciar/arestul la domiciliu (în cazul inculpatului P.T.), obligaţiile ce ar fi impuse in cazul admiterii cererii neasigurând garanţiile necesare împiedicării inculpatului  de a se sustrage de la urmărire si judecată.

A apreciat că, în lipsa unei definiţii legale, „buna desfăşurare a procesului penal” nu trebuie înţeleasă într-un sens restrâns, ca referindu-se doar la asigurarea prezenţei inculpatului la procesul penal, împiedicarea de a se sustrage de la executarea pedepsei, împiedicarea zădărnicirii adevărului etc. (deoarece aceste noţiuni sunt prevăzute distinct în art.202 alin.1 C.pr.pen.). Această sintagmă are o accepţiune mai largă, ce înglobează toate celelalte noţiuni, şi care cuprinde şi alte elemente intrinseci sau extrinseci procesului penal (cum ar fi de exemplu, ordinea publică sau o stare de tensiune în rândul colectivităţii). A mai apreciat că trebuie avute în vedere gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publică demonstrat prin probe, impactul social al faptei reţinute în sarcina inculpatului, limitele de pedeapsă, durata arestului şi persoana inculpatului. Or, toate aceste elemente au fost analizate şi au determinat concluzia că măsura preventive stabilite în sarcina inculpaţilor în cauză sunt suficiente pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică.

Judecătorul de cameră preliminară a mai precizat, relativ la apărările formulate, în sensul necesităţii revocării măsurilor preventive formulate de către inculpaţii P.T., P.E.E., V.V., V.Ghe. şi S.C., că, potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. 1 C.pr.pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, in cazul in care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă neegalitatea măsurii, si constata, fără a mai relua consideraţiile, mai sus expuse, că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive subzistă, si in cauza nu au aparat împrejurări noi din care sa rezulte ca măsura dispusa ar fi lovită de o nulitate absolută.

Sub acest din urma aspect, Judecătorul de cameră preliminară a constatat că, de la momentul luării măsurii  preventive si până la momentul soluţionării cererilor de revocare a acestei masuri  nu au fost identificate cauze care să împiedice exercitarea acţiunii penale, si nici nu au intervenit alte împrejurări necunoscute de judecătorul de drepturi si libertăţi la momentul dispunerii masurilor preventive, din care sa rezulte o nelegalitate

S-a constatat că de la momentul arestării lor şi pana in prezent, inculpaţilor le-au fost respectate drepturile la un proces echitabil atât cu privire la compunerea completurilor de judecată care au dispus si ulterior au prelungit succesiv măsura  preventivă, a fost respectată competenţa materială si personală a instanţelor de judecată, nepublicitatea şedinţei de judecată.

De asemenea, Judecătorul de cameră preliminară a mai constatat că la fiecare termen de judecată in care s-a discutat masurile preventive a inculpaţilor, aceştia au fost prezenţi, fiind întotdeauna asistaţi de un apărător ales, si, de fiecare dată, la şedinţele de judecată a participat si un reprezentant al Ministerului Public.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţii, în termen legal, inculpaţii P.E.E., P.T., V.V., V.Ghe. şi S.C., care, prin apărătorii lor, au arătat următoarele:

Contestatorul-inculpat P.T., prin apărătorul său, criticat încheierea instanţei de fond pentru faptul că motivarea, care ar trebui să se regăsească în raport de prevederile art. 403 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, lipseşte cu desăvârşire, arătând că aceasta este identică cu încheierile din 20 aprilie, 14 mai, 11 iunie, iar în cuprinsul ei nu se regăsesc argumentele perpetuării măsurii arestului preventiv, elementele care dovedesc pericolul concret pentru ordinea publică.

Totodată, inculpatul a criticat faptul că instanţa de fond, atunci când a apreciat că există temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea zădărnici aflarea adevărului, nu a ţinut cont de împrejurarea că urmărirea penală este finalizată şi probatoriul pe deplin securizat, dar simpla temere nu poate justifica perpetuarea oricărei măsuri preventive. Inculpatul a solicitat a se ţine cont de faptul că se află de aproximativ 9 luni în arest preventiv, fiind încălcat un termen rezonabil al detenţiei preventive (cauza Belchev contra Bulgariei).

În ceea ce priveşte pericolul pentru ordinea publică, inculpatul a apreciat că încheierea atacată este netemeinică, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă concretă că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, precizând în acest sens, că în actuala etapă procesuală, după aproximativ 9 luni de zile de la data arestării preventive şi în condiţiile în care instanţa de judecată a fost sesizată cu dosarul privind presupusele fapte săvârşite de el, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, după cum , nu au apărut temeiuri noi care să justifice o astfel de măsură.

Scopul procesului penal poate fi realizat şi prin luarea măsurii controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, întrucât materialul probator a fost administrat în totalitate, fiind sesizată instanţa de judecată, astfel că există certitudinea că el nu mai poate influenţa în nici un fel cursul normal al procesului.

Contestatorul-inculpat S.C., prin apărătorul său, a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării, prelungirii şi menţinerii măsurii preventive şi a apreciat că instanţa de fond, în motivarea sa, a preluat în totalitate motivarea de la termenele anterioare când, în fapt, ar fi trebuit să facă o nouă analiză  şi să constate de ce la acest moment nu se impune schimbarea acestei măsuri preventive. Inculpatul a invocat faptul că măsura preventivă a încetat de drept la momentul neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 222 Cod procedură penală, prin prisma nelimitării în timp a acestei măsuri, a nespecificării unei durate maxime la care să se poată raporta un judecător. A apreciat că motivarea instanţei de fond, conform căreia arestul la domiciliu este o măsură blândă, care nu aduce o ingerinţă majoră în drepturile şi libertăţile inculpatului, este contrară Constituţiei României, Convenţiei europene a drepturilor omului şi considerentelor Curţii Constituţionale.

Totodată, inculpatul a precizat că se află în arest preventiv de 9 luni de zile, astfel că s-a atins acea durată maxim rezonabilă a arestului la domiciliu, a unei măsuri privative de libertate.

În ce priveşte temerea că el ar putea influenţa buna desfăşurare a procesului penal, inculpatul a apreciat că aceasta nu se susţine, întrucât tot probatoriul se află deja la dosar, care este instrumentat de mai bine de 6 ani de Direcţia Naţională Anticorupţie, iar probatoriul,  situaţia de fapt şi acuzaţiile ce i-au fost aduse nu s-au schimbat de la momentul demarării procedurilor judiciare şi până în prezent, astfel că măsura preventivă nu este justificată decât prin invocarea dispoziţiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Inculpatul a mai învederat că a suferit două intervenţii chirurgicale în decurs de 6 luni şi că are programare la medic în data de 22 iulie 2015, întrucât, în urma acestor intervenţii, se impune efectuarea unor investigaţii medicale şi a unui tratament.

Pentru aceste considerente, inculpatul a solicitat admiterea contestaţiei, să se constate că încheierea este netemeinică sub aspectul motivării avute în vedere de judecător şi încetării de drept a măsurii preventive.

Contestatorului-inculpat V.V., prin apărătorul său, a criticat încheierea pronunţată de instanţa de fond întrucât cuprinde formulări generice, neindividualizate pentru fiecare inculpat şi cu specificul cauzei.

 Referitor la încheierea atacată, a apreciat că există dubii cu privire la legalitatea acesteia, deoarece măsura arestului la domiciliu în acest moment este dispusă în raport de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, iar în motivare s-au făcut afirmaţii într-o modalitate pur teoretică, pur abstractă.

A mai criticat faptul că, în motivarea sa, judecătorul de cameră preliminară a invocat motivele prevăzute de art.223 alin.1 lit.a, b şi d Cod procedură penală, dar, în drept, nu s-au avut în vedere decât art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, astfel că această modalitate de argumentare nu poate fi primită la acest moment fără a extinde şi în drept motivarea respectivă şi nu arată decât o încercare de acoperire a lipsei argumentelor întemeiate pe art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

De asemenea, inculpatul a arătat că motivarea încheierii atacate este, la acest moment, este identică cu cele anterioare din procedura de cameră preliminară, ceea ce contravine dispoziţiilor legale ale C.E.D.O.

A precizat că, vizavi de standardul Curţii europene şi al Convenţiei europene pentru arestul la domiciliu, s-a invocat în încheierea atacată standardul art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional, dar în cauză este aplicabil art.5 care implică un standard mai ridicat.

Prezenta cauză se află în stadiul actual de aproximativ 4 luni, din motive procedurale, situaţie care, însă, nu-i poate fi imputată inculpatului sau organelor judiciare, situaţie faţă de care jurisprudenţa CEDO prevede că trebuie luate în considerare măsuri preventive mai uşoare deoarece pe măsură ce timpul trece standardele concrete trebuie să fie înălţate.

A apreciat că în mod greşit judecătorul de cameră preliminară, analizând cauza Tarău contra României, a reproşat apărării faptul că nu a reuşit să invoce aspecte de noutate care să conducă la concluzia că nu mai subzistă măsura preventivă a arestului la domiciliu, întrucât nu apărarea este datoare să invoce aspecte de noutate ci, dimpotrivă, CEDO afirmă că simpla curgere a timpului funcţionează în sensul admiterii susţinerilor apărării.

Totodată, inculpatul a apreciat că în mod greşit a concluzionat judecătorul fondului că circumstanţele sale personale, care-i sunt favorabile, vor fi avute în considerare la momentul pronunţării unei hotărâri la individualizarea judiciară a pedepsei, arătând că o astfel de apreciere vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală la care se raportează şi arestul la domiciliu. A apreciat că circumstanţele personale sunt un criteriu esenţial, fundamental în aprecierea asupra unei măsuri preventive.

De asemenea, inculpatul a criticat faptul că judecătorul de cameră preliminară nu a arătat nici un moment de ce o măsură preventivă mai uşoară nu ar fi suficientă deşi este o obligaţie ce rezultă din jurisprudenţa Curţii europene.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251 raportat la art. 205 şi 207 Cod procedură penală, inculpatul a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii atacate şi, în principal, rejudecând, să se constate că nu mai subzistă temeiurile pentru care a fost dispusă măsura arestului la domiciliu şi revocarea acesteia.

Contestatorul-inculpat V.Ghe., prin apărătorul său, a apreciat că judecătorul fondului, susţinând în motivarea sa că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, că riscul aplicării unor pedepse mari pentru faptele reţinute în sarcina inculpaţilor ar justifica menţinerea măsurii arestului la domiciliu şi că este necesară menţinerea arestului la domiciliu întrucât ar exista riscul tulburării ordinii publice prin revocarea măsurii preventive, a luat deja hotărârea de condamnare în mintea sa.

În ce priveşte pericolul pentru ordinea publică, inculpatul a apreciat că lăsarea sa în libertate prin revocarea arestului la domiciliu nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, în condiţiile în care de aproximativ 3 luni, de 3 ori pe săptămână se prezintă la societatea Girexim şi îşi desfăşoară activitatea în mod normal, timp în care el nu a determinat o reacţie de ostilitate din partea societăţii.

Inculpatul a mai criticat faptul că, deşi în prezentul dosar sunt trimişi în judecată 13 inculpaţi, cei mai mulţi pentru aceleaşi infracţiuni, şi instanţa a apreciat că există riscul ca aceştia să se sustragă, întrucât se pot aplica pedepse mari, totuşi, singurii împotriva cărora au existat şi există aceste măsuri preventive sunt cei prezenţi.

Inculpatul a solicitat să se ţină seama şi de gradul înalt de integrare socială şi profesională a sa, de faptul că nu are antecedente penale, desfăşoară o activitate utilă, are câteva mii de angajaţi în subordine, societăţile sale sunt plătitoare importante la bugetul judeţului Argeş.

Faţă de aceste considerente, inculpatul a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii şi revocarea măsurii preventive care, în opinia sa, nu se mai justifică.

La termenul din 20.07.2015, contestatoarea inculpată P.E.E., prezentă personal şi asistată de apărător ales, a declarat că îşi retrage contestaţia formulată.

Examinând actele dosarului şi încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispoziţiile art.4251 şi art.205 C.pr.pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii constată următoarele:

Potrivit art. 207 alin. (6) şi (4) C. proc. pen., judecătorul verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii preventive.

În prezenta cauză, analizând actele dosarului, judecătorul constată că probele administrate până în prezent relevă o suspiciune rezonabila de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpaţii să fi săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, in accepţiunea art. 202 alin. 1 din C.proc.pen, după cum rezultă din următoarele probe: procesul-verbal de şedinţă al C.A. al S.C. P. 2000 S.A., din care rezultă că a fost înaintat consiliului local planul de afaceri vizând modernizarea societăţii şi dezacordul membrilor CA cu privire la asocierea societăţii cu un operator privat, declaraţiile membrilor Consiliului de Administraţie şi alţi invitaţi audiaţi în calitate de martori, planul de afaceri întocmit de specialişti din cadrul SC P. 2000 S.A. în cursul anului 2006, strategia de dezvoltare durabilă a serviciului de transport public local de călători din municipiul Piteşti întocmită de specialişti din cadrul SC P. 2000 S.A. la sfârşitul anului 2006, procesul-verbal de şedinţă din data de 07.02.2007, studiul de fezabilitate întocmit de Universitatea Piteşti, documentaţia de desemnare a operatorului privat înaintată de SC P. 2000 S.A. la data de 25.05.2007 către Consiliul Local, declaraţia martorului C-Th.D., declaraţiile martorei T-.M.A.M., informările nr. 51857/06.08.2008 şi 67074/21.10.2008, întocmite de numita T.M.A.M., declaraţia martorei I.L., declaraţia suspectului C.I., declaraţia suspectei B.E., director economic în cadrul SC P. S.A., declaraţia suspectului N.E., declaraţia martorului C.Ghe., declaraţiile martorilor P.R.V., Z.G., Z.N., B.I,.R., A.T., F.S.C., M.Ghe., T.M., raport de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 24.10.2014, raport de constatare întocmit de specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie din data de 05.02.201, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la Biroul Notarial D., declaraţia martorului B.M.C., declaraţia inculpatei P.E.E., declaraţia inculpatului V.V., declaraţiile inculpatului Barbu Florin Şerban, din data de 25.11.2014 şi 05.03.2015.

Inculpaţii au invocat că întreaga procedură de achiziţie publică s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale, însă în cauză sunt indicii că inculpaţii au acţionat concertat pentru ca procedura să conducă la un singur rezultat posibil, prin fraudarea normelor legale. Verificarea laturii subiective a infracţiunilor ca şi lămurirea tuturor împrejurărilor de săvârşire vor fi realizate integral pe parcursul cercetării judecătoreşti, la acest moment existând probe suficiente pentru menţinerea măsurii preventive, pentru care este cerut un nivel probator inferior celui necesar a conduce instanţa la concluzia dovedirii acuzaţiei dincolo de orice îndoială rezonabilă, impus pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, astfel cum impun dispoz. art. 103 alin. 3 Cpp. Această interpretare este în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului: în hotararile Brogan c. Marii Britanii si Murray c. Marii Britanii, Curtea a aratat ca art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autorităţile sa dispuna de probe suficiente pentru a formula acuzatii inca din momentul arestarii. Rolul acestei masuri trebuie sa fie acela de a permite clarificarea, sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au acelasi nivel de certitudine cu cele care permit inculparea si, cu atat mai putin, cu cele care permit condamnarea.

Totodată,  cu privire la inculpatul P.T., judecătorul apreciază că măsura preventivă este proporţională cu gravitatea acuzaţiei, infracţiunile se numără printre cele expres prevăzute de lege (infracţiuni de corupţie) şi privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, apreciat in raport de natura şi gravitatea infracţiunilor imputate, de modalitatea concretă în care se presupune că faptele au fost comise, prin acte repetate de executare, de împrejurarea că deşi în virtutea atribuţiilor de serviciu inculpatul era chemat să aplice şi să respecte dispoziţiile legii, totuşi acesta a ales să pretindă avantaje materiale tocmai pentru a nesocoti îndatoririle ce-i reveneau conform dispoziţiilor legale în vigoare, promovând astfel un interes personal pentru a obţine în mod ilicit foloase patrimoniale, afectând grav imaginea instituţiei pe care fusese ales să o reprezinte în calitate de primar, dar şi de rezonanţa socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzaţia comiterii unor infracţiuni de această natură şi în această modalitate sunt cercetate în stare de libertate, ceea ce atrage o afectare a echilibrului social firesc, o stare de indignare, de dezaprobare publică, putând lăsa impresia tolerării de către autorităţi a activităţilor infracţionale, elemente ce, coroborate, conturează ideea că privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret pentru ordinea publică.

Apreciem, de asemenea, că se impune menţinerea privării de libertate pentru buna desfăşurare a procesului penal, în vederea asigurării participării inculpatului la desfăşurarea procesului penal, pentru a preveni influenţarea declaraţiilor coinculpaţilor, a martorilor (marea majoritate aflaţi în raporturi de subordonare faţă de  inculpat) şi pentru apărarea ordinii publice. Judecătorul a avut în vedere şi faptul că măsura arestului preventiv a fost luată ca urmare a faptului că inculpatul nu a respectat condiţiile măsurii arestului la domiciliu, astfel încât, deşi a avut posibilitatea de a dovedi că procesul penal se poate desfăşura în bune condiţii şi prin alegerea unei măsuri mai puţin grave, prin comportamentul său a dovedit că o altă măsură nu este suficientă. În condiţiile în care cercetarea judecătoreasca încă nu este începută, cauza aflându-se în procedura de camera preliminară, în raport de modalitatea în care a fost săvârşită infracţiunea (prin acte repetate, pe o perioadă mai mare de timp, în timpul şi în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu), ca şi de circumstanţele personale (inculpatul era primar şi conducător al serviciilor publice locale, chemat să reprezinte cetăţenii din unitatea administrativ-teritorială şi aplice dispoziţiile legale), Curtea apreciază că măsură alternativă nu este suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.

Judecătorul apreciază că între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate şi interesul de ansamblu al societăţii, de a fi apărată de activităţile cu caracter infracţional desfăşurate de către unii dintre membrii săi, cel din urmă trebuie să primească întâietate, în vederea garantării unui climat de securitate şi încredere, atât între persoane, cât şi în raport cu autorităţile statului, care trebuie să definească în mod real şi efectiv, şi nu doar principial şi iluzoriu, orice societate democratică, al cărei fundament îl constituie garantarea drepturilor şi libertăţilor tuturor cetăţenilor. Raportat la toate aceste aspecte obiective, circumstanţele personale ale inculpatului, invocate de apărare, nu au o relevanţă deosebită, întrucât nici gradul superior de integrare socială, nici nivelul financiar sau prestaţia profesională, nici situaţia familială sau  starea de sănătate nu au constituit factori inhibatori ai comportamentului infracţional reţinut de acuzare, astfel că nu este oportună reţinerea drept argumente pertinente ale lipsei de pericol social. Aceste criterii urmează a fi reevaluate odată cu trecerea timpului (ce are drept consecinţă diminuarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate) şi avansarea cercetării in cauza.

Curtea are în vedere şi că la acest moment, în prezenta cauză, inculpatul este cercetat in stare de arest (preventiv şi la domiciliu) de aproximativ 9 luni şi că după o perioadă relativ scurtă de timp, judecătorul s-a orientat către o măsură privativă de libertate mai uşoară. Raportat la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a afirmat în mod constant că durata rezonabila a privarii de libertate nu poate fi analizata in abstracto, ci in fiecare caz in parte in raport de particularitatile cauzei. Astfel, s-a aratat ca la mentinerea masurii pribvative de libertate trebuie analizata persistenta motivelor care justifica privarea de libertate a inculpatului, apreciind ca dupa o anumita perioada de timp motivele existente la luarea masurii nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea măsurii privative decat daca există indicii concrete in sensul  existentei unui interes public ce prevaleaza, în ciuda existentei prezumtiei de nevinovatie, regulii respectarii libertatii individuale (W c. Elvetiei, Hotararea din 26 ianuarie 1993).

Curtea constata că in raport de circumstanţele concrete ale cauzei în care sunt cercetaţi mai mulţi inculpaţi, pentru o pluralitate de acte de executare, de probatoriul pe care îl presupune justa soluţionare a cauzei, fără a se constata perioade mari de inactivitate din partea organelor judiciare, care au luat toate măsurile pentru buna desfăşurare a procesului penal, privarea de libertate a inculpatului nu se întinde dincolo de limite rezonabile.

Simplul fapt că s-a finalizat urmărirea penală şi au fost deja administrate probele în această fază procesuală nu poate conduce automat la o punere în libertate a inculpaţilor întrucât măsurile preventive sunt luate pentru a asigura buna desfăşurare a întregului proces penal, potrivit art. 202 alin. 1 Cpp, şi nu doar a uneia dintre fazele acestuia, iar stabilirea acestui scop pentru luarea/menţinerea măsurilor preventive nu trebuie interpretat ca implicând desfăşurarea tuturor actelor procesuale şi procedurale cu inculpaţii privaţi de libertate. Lipsa unei implicări active a inculpatului  în desfăşurarea unor acte procesuale sau procedurale nu poate conduce la concluzia că se impune punerea în libertate a acestora câtă vreme desfăşurarea în bune condiţii  a procesului penal presupune şi desfăşurarea unor alte acte care se pot efectua doar cu inculpaţii aflaţi în stare de arest.

Inculpatul a invocat faptul că încheierea prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive este identică cu încheierile anterioare, însă se constată că situaţia juridică şi de fapt a inculpatului nu s-a modificat în intervalul de la sesizarea instanţei de judecată prin rechizitoriu, astfel încât, cu excepţia analizei impactului factorului temporal care poate conduce la diminuarea pericolului concret pentru ordinea publică, nu pot fi aduse elemente suplimentare la fiecare verificare a măsurii preventive. De altfel, o astfel de abordare este în conformitate cu jurisprudenţa  CEDO- decizia din 18 ianuarie 2011, în cauza Erimescu c. României :”Deşi unele dintre deciziile pentru prelungirea arestării preventive au reiterat motivarea din deciziile anterioare, Curtea ţine cont şi de faptul că toate aceste decizii au fost luate într-un interval de timp destul de scurt, de 6 luni. Nu se poate considera că motivarea iniţială şi-a pierdut relevanţa în acest interval.”

Faţă de aceste considerente, judecătorul constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile  prev.de  art. 207 C.p.p., subzista temeiurile care au determinat arestarea preventivă: există cazul prev.de art. 223 alin. 2 teza finală C.p.p., iar măsura arestului preventiv corespunde scopului reglementat de art.202 alin. 1 C.p.p., privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru buna finalizare a procesului penal şi nefiind suficientă o măsură procesuală alternativă în raport de stadiul procesual şi de criteriile analizate anterior.

În privinţa inculpaţilor V.V., V.Ghe. şi S.C., judecătorul constată că faptele acestora sunt grave din perspectiva implicării mai multor persoane în scopul fraudării dispoziţiilor legale ce reglementează achiziţiile publice în cazul instituţiilor de interes public, însă acestea nu sunt singurele criterii care trebuie avute în vedere la evaluarea şi identificarea măsurii preventive care să fie suficientă pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal. Astfel, art. 223 alin. 2 Cpp indică drept criterii şi anturajul şi mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale, împrejurările privitoare la persoana inculpatului, iar aceste criterii pot avea o pondere mai mare după trecerea unui timp faţă de interesul public protejat prin luarea unei măsuri privative de libertate.

În cauză, judecătorul constată că inculpaţii au avut o contribuţie redusă faţă de cea a inculpatului P. (care şi-a folosit funcţia în care a fost ales în vederea obţinerii de foloase patrimoniale), au fost deja privaţi de libertate 9 luni, şi-au respectat obligaţiile aferente arestului la domiciliu, provin din familii organizate, bine integrate în societate, nu au antecedente penale, erau angajaţi la data arestării, aspecte de natură a indica faptul că inculpaţii nu prezintă un risc de sustragere şi că finalizarea procesului penal poate fi făcută în bune condiţii prin impunerea unor obligaţii şi interdicţii aferente unei măsuri preventive mai uşoare. Totodată, judecătorul a avut în vedere faptul că pericolul concret pentru ordinea publică ce trebuie protejat prin privarea de libertate a inculpaţilor descreşte odată cu trecerea timpului în care aceştia au o atitudine care nu împiedică desfăşurarea procesului penal şi că dosarul se află în procedura de cameră preliminară de aproximativ 4 luni, timp în care inculpaţii şi-au îndeplinit obligaţiile aferente măsurii luate.

Judecătorul a avut în vedere şi că persistenta motivelor plauzibile de a crede ca persoana in cauza a săvârşit o infracţiune este o condiţie sine qua non a conformităţii lipsirii de libertate cu dispoziţiile art. 5 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului. Cu toate acestea, după o anumita perioada de timp, aceste motive nu mai sunt suficiente pentru a justifica privarea sa de libertate (W c. Elvetiei si Stasaitis c. Lituaniei).In cauza Wemhoff c. Germaniei, Curtea a precizat ca atunci când menţinerea în detenţie este motivata doar de teama ca inculpatul sa nu fuga, poate fi ordonata eliberarea lui daca este posibila obţinerea unor garanţii care sa asigure prezenta sa la judecata.

Judecătorul apreciază că decizia nr. 361/2015 a CCR nu a avut drept consecinţă încetarea măsurii arestului la domiciliu având în vedere că argumentele aduse în susţinerea neconstituţionalităţii art. 222 Cpp s-au referit doar la la lipsa unei durate maxime a măsurii în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii (”…Curtea constată că normele procesual penale ale art.222 cu denumirea marginală „Durata arestului la domiciliu”, prin faptul că nu reglementează nici termenele pentru care poate fi dispusă şi nici durata maximă a acestei măsuri în procedura de cameră preliminară şi de judecată în primă instanţă, sunt neconstituţionale, de vreme ce organele judiciare pot dispune măsura arestului la domiciliu pentru perioade nelimitate de timp, pe cale de consecinţă fiind restrâns, în mod nelimitat temporal, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale vizate de conţinutul acestei măsuri”- paragraf 26), celelalte dispoziţii care  reglementează această măsură şi-au produs în continuare efectul, iar măsura a fost menţinută înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de judecătorul de cameră preliminară după sesizarea instanţei prin rechizitoriu.

Totodată, judecătorul constată că în mod greşit s-a analizat arestul la domiciliu din perspectiva art. 2 Protocol 4 al CEDO şi nu al art. 5 paragraf 3 lit. c din Convenţie, însă această eroare poate fi îndreptată în calea de atac. Natura juridică a arestului la domiciliu este cea de măsură preventivă privativă de libertate, astfel cum s-a reţinut în decizia nr. 361/2015 a CCR: ”din perspectiva naturii/substanţei, duratei, efectelor, modalităţii de executare şi a intensităţii, atât măsura arestului preventiv, cât şi măsura preventivă a arestului la domiciliu privesc o interferenţă majoră în dreptul la libertate individuală a persoanei. Aşa fiind, atât persoanele aflate în arest preventiv, cât şi cele aflate în arest la domiciliu se află într-o formă de privare de libertate, de vreme ce, spre deosebire de controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune, unde se poate impune interdicţia de a părăsi ţara sau o anumită localitate, ce reprezintă o restrângere a exerciţiului la liberă circulaţie, atât în cazul arestului la domiciliu, cât şi în cazul arestului preventiv inculpatul este obligat, pe durata luării măsurilor, să se afle într-un loc anume desemnat. De asemenea, în susţinerea caracterului de măsură privativă de libertate a arestului la domiciliu, Curtea reţine în continuare alte două argumente de natură normativă. Astfel, cât priveşte condiţiile de luare a măsurii arestului la domiciliu, art.218 din Codul de procedură penală face trimitere la art. 223 din acelaşi cod care reglementează condiţiile şi cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive şi, totodată, reglementează expres faptul că această măsură poate fi dispusă de către un judecător (judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară şi instanţa de judecată), iar nu de către procuror, aşa încât Curtea reţine că şi din această perspectivă cele două măsuri preventive au un regim juridic similar. De altfel, Curtea reţine Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 noiembrie 1980, pronunţată în Cauza Guzzardi împotriva Italiei, (paragrafele 93 şi 95), potrivit căreia privarea de libertate poate îmbrăca diverse forme, nu întotdeauna asemănătoare cu închisoarea, acestea fiind necesar a fi evaluate nu din perspectiva formei, ci a conţinutului, cum ar fi obligaţia de a sta într-un spaţiu limitat, izolarea de societate şi de familie, încetarea îndeplinirii îndatoririlor oficiale, imposibilitatea contactului liber cu diferite categorii de persoane.”

Pentru aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii va lua act de retragerea contestaţiei formulate de inculpata P.E.E.

În baza art. 207 Cpp va respinge ca nefondată contestaţia formulată de inculpatul P.T. şi va admite contestaţiile formulate de inculpaţii V.V., V.Ghe. şi S.C.

Va desfiinţa în parte încheierea atacată cu privire la aceşti inculpaţi şi rejudecând în fond, în baza art. 205 alin. 10 Cpp va dispune înlocuirea măsurii arestului la domiciliu a inculpaţilor S.C., V.V. şi V.Ghe. cu măsura controlului judiciar pentru o durată de 60 de zile, începând cu data de 20.07.2015 şi până la 17.09.2015, apreciind că această măsură este suficientă pentru atingerea scopurilor prev. de art. 202 alin. 1 Cpp, prin impunerea obligaţiilor aferente acestei măsuri.

În baza art. 215 alin. (1) C. proc. pen. impune inculpaţilor respectarea următoarelor obligaţii, pe durata măsurii: a) să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi; b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei; c) să se prezinte la Poliţia de domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi; în baza art. 215 alin. (2) C. proc. pen., pe timpul controlului judiciar, va impune inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii: a) să nu depăşească limita teritorială a ţării, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar; b) să nu se apropie de coinculpaţi, martori ori experţi şi să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect, pe nicio cale; în baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen. va atrage atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care le revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

Vva dispune punerea de îndată în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

Faţă de soluţia de înlocuire a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, va respinge ca rămasă fără obiect cererea inculpatului Scarlat Constantin de părăsire a imobilului întrucât măsura căreia se circumscrie această cerere accesorie nu mai subzistă.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă inculpaţii P.E.E. şi P.T. la câte 300 de lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare