Contestaţie formulata împotriva măsurii asiguratorii instituite prin ordonanţa procurorului

Procedură penală: Cale de atac (Contestaţie formulata împotriva măsurii asiguratorii instituite prin ordonanţa procurorului).

Potrivit art.250 alin.4 din Codul de procedură  penală (Calea de atac împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia), „Soluţionarea contestaţiei (…) se face prin încheiere motivată, care este definitivă”.

Având în vedere că legalitatea şi temeinicia unei măsuri asigurătorii luate de procuror pot fi examinate doar în cadrul procedurii instituite de art. 250 din Codul de procedură penală, rezultă că o contestaţie împotriva unei încheieri pronunţate în această procedură este inadmisibilă. 

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Încheierea Nr. 747/CO/DL din 14 iulie 2015, Dosar nr. 14275/3/2015)

Prin încheierea de şedinţă din 29.04.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, a fost respinsă ca tardivă cererea formulată de petenta-inculpată A.S.I..

În baza art.275 alin.2 C. pr. pen. a fost obligată inculpata la 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

S-a reţinut că la data de 21.04.2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală, s-a înregistrat cererea formulată de petenta A.S.I., în temeiul art. 282 alin. 1 C.p.p., prin care a solicitat constatarea nulităţii ordonanţei de instituire a sechestrului asigurător din data de 03.07.2014, emise în dosarul nr. 2501/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În motivarea în fapt a cererii, petenta a susţinut, în esenţă, că Legea nr. 241/2005 prevede obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute de această lege; că ordonanţa atacată a fost emisă înainte de a se constata săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de lege, în momentul în care existau, în opinia parchetului, doar indicii privind săvârşirea unei fapte penale; că ordonanţa atacată a fost emisă înainte ca petenta să fie audiată în cauză, în condiţiile în care nu i s-a adus la cunoştinţă începerea urmăririi penale şi în condiţiile în care la data de 04.07.2014, la orele şase dimineaţa, a fost supusă unei percheziţii domiciliare, în urma căreia a fost luată cu mandat de aducere şi, ulterior, reţinută, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

Ulterior, ca urmare a invocării de către reprezentantul Ministerului Public a excepţiei tardivităţii introducerii cererii, au fost depuse la dosar note scrise (fila 22), prin care s-a precizat, în susţinerea concluziilor apărării de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei invocate, faptul că obiectul cererii pendinte îl constituie constatarea nulităţii actului procedural al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, respectiv ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător din data de 03.07.2014, emisă în dosarul nr. 2501/P/2012, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 282 C.p.p., şi nu contestarea măsurilor asigurătorii în temeiul art. 250 C.p.p.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare la excepţia ridicată de reprezentantul Ministerului Public, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Tribunal a reţinut că, în temeiul ordonanţei nr. 2501/P/2012 din data de 03.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator cu privire la mai multe bunuri mobile şi imobile.

Conform art. 250 alin. 1 C.p.p.: „împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a măsurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.”

În conformitate cu art. 282 alin. 1 C.p.p.: „Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului”, iar, potrivit art. 282 alin. 4 lit. a C.p.p.: „Încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. 1 poate fi invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură”.

Judecătorul a mai reţinut că prin încheierea din camera de consiliu din data de 25.07.2014, pronunţată în dosarul nr. 23457/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I Penală, s-a dispus, în baza art. 250 C.p.p., respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulate de contestatoarea-inculpată A.S.I. împotriva măsurii asiguratorii instituite prin ordonanţa dată la data de 03.07.2014 în dosarul nr. 2501/P/2012 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Judecătorul a apreciat că la momentul soluţionării contestaţiei formulate în temeiul art. 250 alin. 1 C.p.p. au fost analizate toate aspectele privind întregul ansamblu al cauzei, inclusiv aspectele privind legalitatea, astfel că, în raport de dispoziţiile privind respectarea termenului legal imperativ de 3 zile, a admis excepţia tardivităţii introducerii cererii şi a respins în consecinţă cererea formulată de inculpata A.S.I..

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpata A.S.I.

Analizând actele şi lucrările dosarului ce i-a fost prezentat, judecătorul de drepturi şi libertăţi al Curţii constată că, în speţă, contestaţia cu care a fost sesizat este inadmisibilă, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit art.250 alin.4 din Codul de procedură penală (Calea de atac împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia), „Soluţionarea contestaţiei (…) se face prin încheiere motivată, care este definitivă”.

Având în vedere că legalitatea şi temeinicia unei măsuri asigurătorii luate de procuror pot fi examinate doar în cadrul procedurii instituite de art. 250 din Codul de procedură penală, rezultă că o contestaţie împotriva unei încheieri pronunţate în această procedură este inadmisibilă. 

Aşadar, în temeiul art.4251 alin. 7 pct.1 lit. a Cod procedură penală, Curtea va respinge ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpata A.S.I.

Conform art.275 al.2 Cod procedură penală, va obliga inculpata la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare