Dreptul muncii

Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare.

Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.

Decizia civilă nr. 553/23.09.2015  a Curţii de Apel Galaţi

Prin contestaţia formulată contestatoarea A.A. a chemat în judecată pe intimata B.B.  pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa,  să se dispună anularea Dispoziţiei nr … emisă de intimată, precum şi reintegrarea sa în activitate.

În susţinerea contestaţiei, contestatoarea a arătat că a funcţionat ca asistent principal igienă la Compartimentul E. din cadrul BB.

Prin Legea nr. 53/2014 s-a aprobat OUG nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor din România. Legea a modificat art.22 alin.4 din Ordonanţă, în sensul că asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare.

După apariţia Legii, la data de 09.05.2014 contestatoarea îndeplinea condiţiile de pensionare prevăzute de Legea nr. 53/2003.

Pentru lămurirea situaţiei, B.B. a trimis Ministerului Sănătăţii adresa nr.xxx/30.04.2014, solicitând totodată menţinerea contestatoarei în activitate, până la scoaterea la concurs a postului.

La data de 13.05.2014 a apărut Ordonanţa de urgenţă nr. 23/2014, prin care art.22 alin.4 din Ordonanţa nr.144/2008 a fost din nou modificat, în sensul că asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex.

Răspunsul la adresa B.B. privind situaţia contestatoarei a venit de la Minister sub nr. NB xxxx/16.05.2014, menționând aprobarea menţinerii sale în activitate până la apariţia OUG nr. 23/2014.

Cu toate acestea, B.B. a emis decizia privind încetarea activităţii sale înainte de sosirea răspunsului, iar după apariţia OUG nr. 23/2014, nu a mai revenit asupra deciziei, cu toate insistenţele contestatoarei.

Considerând că Dispoziţia ../06.05.2014 este nelegală şi discriminatorie, a formulat prezenta contestaţie.

Prin întâmpinare, intimata D.S.P. B. a solicitat respingerea acţiunii ca nelegală şi netemeinică.

A arătat că prin Dispoziţia nr. 53/06.05.2014 s-a constatat, în baza Legii nr.53/2014, art.1, a încetat de drept contractului individual de muncă al contestatoarei, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensie limită de vârstă  a contestatoarei.

A precizat că prin Legea nr.53/17.04.2014, pentru aprobarea OUG nr.144/2008, s-a statuat că asistenţii medicalii generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare. Noua reglementare, aplicabilă începând cu 27.04.2014 şi până la 15.05.2014, data intrării în vigoare a OUG nr.23/13.05.2014 de modificare şi completare a Legii nr.95/2006 şi modificarea unor acte normative în domeniul sănătăţii, printre care şi OUG nr.144/2008, stabileşte că asistenţii medicali se pensionează conform reglementărilor în vigoare, Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, modificată şi completată.

În vederea aplicării prevederilor Legii nr.53/2014, s-a constatat că petenta, asistent medical principal în cadrul D.S.P., la data de 09.05.2014 îndeplineşte condiţiile de pensionare pentru limita de vârstă conform Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Încetarea contractului individual de muncă s-a produs de drept, conform art.56 alin.1 lit. c din Legea nr.53/2003. După data de 09.05.2014, data îndeplinirii condiţiilor cumulative, contractul individual de muncă nu mai există.

După apariţia Legii nr.53/2014, prin adresa nr…./30.04.2014 B.B. face cunoscut, ca răspuns la adresa Ministerului Sănătăţii nr../29.04.2014 (prin care solicită directorilor executivi ai B.B. judeţeană ca, în regim de urgenţă, în baza procedurii reglementate de art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008, să transmită propunerile de menţinere în activitate peste vârsta de pensionare a asistenţilor medicali pentru a fi aprobată), că petenta îndeplineşte condiţiile pentru pensionare pentru limitat de vârstă conform Legii nr.263/2010 la data de 09.05.2014 şi solicită Ministerului Sănătăţii – Cabinet Secretar General să se aprobe, conform art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008, menţinerea în activitate a contestatoarei, până la ocuparea prin concurs a postului astfel vacantat. Adresa Ministerului Sănătăţii a fost analizată în cadrul unei şedinţe a Comitetului Director şi s-a emis Hotărârea nr.10/30.04.2014.

Cu adresa nr. ……/16.05.2014 Ministerul Muncii – Serviciul politici de organizare a sistemului de sănătate, politici salariale şi monitorizare posturi a făcut cunoscut B.B. că a aprobat menţinerea în activitate, peste vârsta de pensionare, a d-nei A.A., până la apariţia OUG nr.23/2014. I s-a mai comunicat intimatei că, ulterior apariţiei OUG nr.23/2014, contestatoarea îşi poate continua activitatea în baza art.22 alin.4 din OUG nr.144/2008, până la 65 de ani.

Având în vedere că la data de 09.05.2014 contestatoarei îi înceta de drept contractul individual de muncă în baza Legii nr.53/2014, iar răspunsul Ministerului Sănătăţii a sosit doar în data de 16.05.2014, coroborat cu data publicării în Monitorul Oficial a OUG nr.23/2014, şi anume 15.05.2014, aprobarea Ministerului vine în contradicţie cu prevederile art.56 lit. c din Legea nr.53/2003.

Pentru a respecta legalitatea tuturor actelor normative, în succesiunea apariţiei lor, cu adresa nr…./16.05.2014 intimata a solicitat Ministerului Sănătăţii aprobarea continuării activităţii petentei, până la ocuparea postului prin concurs, aşa cum s-a solicitat şi prin adresa nr…../30.04.2014. Cu adresa de răspuns nr…../21.05.2014, Ministerul Sănătăţii a reiterat prevederile legale referitoare la această situaţie. Intimata a considerat că dispoziţia de desfacere a contractului individual de muncă nu poate fi interpretată ca fiind discreţionară sau ilegală, întrucât în toate cazurile de încetare de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dispoziţiile au fost emise anterior datei îndeplinirii condiţiilor cumulative, şi nu ulterior, pentru a fi aduse la cunoştinţa titularului şi a efectuării tuturor cerinţelor legale ce se impun.

La data de 16.05 2014, la solicitarea petentei, i s-a eliberat, sub semnătură de primire, dosarul cu acte şi adeverinţe în original necesar pensionării.

Prin sentinţa civilă nr. xx/25.02.2015 Tribunalul Brăila a admis contestaţia formulată de contestatoarea A.A. în contradictoriu cu intimata B.B.

A dispus anularea Dispoziţiei nr. xxx/06.05.2014, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut până la ocuparea prin concurs a postului conform art. 22 alin. 7 din O.U.G 144/2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte de fapt și de drept:

Contestatoarea A.A a fost angajata intimatei B.B., în funcţia de asistent principal igienă – Compartimentul E. până în data de 09.05.2014.

Contractul individual de muncă al contestatoarei a încetat prin Dispoziţia nr.xxx/06.05.2014 emisă de intimată, prin care s-a constat încetarea de drept a acestuia, datorită faptului că, în conformitate cu prevederile Legii nr.53/2014, ale Legii nr.53/2003 şi ale Legii nr.263/2010, M.N. a îndeplinit cumulativ condiţiile de vârstă standard şi stagiul minim de cotizare pentru pensie pentru limită de vârstă.

Considerând că dispoziţia de încetare de drept a contractului individual de muncă  este nelegală şi discriminatorie, A.A. a contestat în instanţă acest act unilateral al angajatorului.

Iniţial contestaţia a format obiectul dosarului nr…../113/2014 al Secţiei a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Constatând că nu este competentă material să judece contestaţia, instanţa de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 07.10.2014 a dispus transpunerea cauzei de pe rolul Secţiei a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ la Secţia I Civilă, secţie unde s-a format dosarul nr. …../113/2014*.

Fiind astfel investită, instanţa a reţinut că, prin adresa nr…../30.04.2014, intimata a cerut aprobarea Ministerului Sănătăţii, conform art.22 alin.7 din OUG nr.144/2008, pentru menţinerea în activitate a lui A.A. până la ocuparea postului prin concurs.

Prin aceeaşi adresă s-a menţionat că la data de 09.05.2014 angajata va îndeplini condiţiile pentru pensionare pentru limită de vârstă conform Legii nr.263/2010 şi că există deficit de personal. Prin aceeaşi adresă s-a cerut şi aprobarea organizării concursului de ocupare a funcţiei vacantate.

Nemaiaşteptând răspunsul de la forul superior, la data de 09.05.2014, când angajata sa a  îndeplinit condiţiile de vârstă standard şi de stagiu minim de cotizare pentru pensie pentru limită de vârstă, având în vedere prevederile Legii nr.53/2014 pentru aprobarea OUG nr.144/2008, Legii nr.53/2003 şi ale Legii nr.263/2010, intimata a emis Dispoziţia nr.53/06.05.2014, prin care a  constatat încetat de drept contractul individual de muncă al contestatoarei.

 Răspunsul ministerului a venit prin adresa nr. ……/16.05.2014, aprobându-se menţinerea în activitate peste vârsta de pensionare a lui A.A., până la apariţia OUG nr.23/2014, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006.

Ministerul Sănătăţii a mai specificat în aceeaşi adresă că A.A. îşi poate desfăşura activitatea până la 65 de ani, ulterior apariţiei OUG nr.23/2014, în baza art.22 alin.4 din OUG nr.144/2008, cu modificările ulterioare, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr.53/2014, cu modificările şi completările ulterioare.

În drept, instanţa a constatat că intimata a procedat la emiterea dispoziţiei de încetare de drept a contractului individual de muncă, având în vedere dispoziţiile generale prevăzute în Codul Muncii, respectiv ale art.56 alin.1 lit.c, prin care se arată că un contract individual de muncă încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

În cazul de faţă, însă, cadrul general statuat de prevederile Legii nr.53/2003 este completat şi modificat prin acte normative specifice profesiei contestatoarei, ce cuprind norme derogatorii de la normele generale.

În acest sens, prevederile art.22 alin.7 ale OUG nr.144/2008 stipulează că, în cazul unităţilor sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, precum şi al unităţilor sanitare publice aflate în zone defavorizate, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali îşi pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, până la ocuparea posturilor prin concurs, la propunerea autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, cu avizul Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice.

Ori, prin adresa nr. 3114/30.04.2014, anterior datei de îndeplinire de către contestatoare a condiţiilor de pensionare, intimata a solicitat  Ministerului Sănătăţii aprobarea pentru menţinerea în activitate a contestatoarei şi a arătat că are un deficit de personal, făcând aplicarea corectă a dispoziţiilor legale citate şi optând în mod expres pentru această facilitate creată de legiuitor.

În aceste condiţii, intimata nu trebuia să facă aplicarea prevederilor generale, ci să aştepte răspunsul de la Minister, emiterea unei dispoziţii de încetare de drept a contractului de muncă încălcând prevederile speciale aplicabile.

Pentru considerentele mai sus reţinute, Tribunalul a constatat că dispoziţia emisă de B.B. este legală şi temeinică, apreciind ca fondată contestaţia formulată, cu consecința anulării Dispoziţiei nr.xxx/06.05.2014 a reintegrării contestatoarei pe postul deţinut, până la ocuparea acestuia prin concurs.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata B.B., care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei ei, astfel:

Prin Legea nr. 53/2014, pentru aprobarea OUG nr. 144/2008, s-a stipulat că asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează conform normelor legale în vigoare, respectiv normelor generale ale Codului muncii și ale Legii nr. 263/2010.

La data de 9.05.2014 contestatoarea a îndeplinit condițiile generale de pensionare pentru limită de vârstă, motiv pentru care apelanta a fost nevoită să facă aplicarea de îndată a disp. art. 56 alin. 1 lit. c C.muncii, respectiv să emită decizia de încetare a raporturilor de muncă, ce face obiectul analizei în prezenta cauză.

În aplicarea Legii nr. 53/2014, prin adresa nr. 3114/30.04.2014 apelanta a solicitat Ministerului Sănătății să aprobe ca intimata să continue activitatea desfășurată ca angajat și după data de 9.05.2014, dată la care îndeplinea toate condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, dar răspunsul pozitiv al Ministerului a sosit abia la data de 16.05.2014 (după producerea efectelor juridice de către decizia de pensionare), motiv pentru care nu s-a mai putut dispune continuarea contractului de muncă al intimatei.

Răspunsul favorabil al Ministerului nu presupune înlocuirea normelor legale de pensionare, iar emiterea deciziei de pensionare nu putea fi amânată până la data la care Ministerul ar fi aprobat sau nu menținerea în funcție a intimatei.

Totodată, lipsa răspunsului Ministerului într-un termen util a și condus la emiterea Legii nr. 140/2014, de aprobare și modificare a OUG nr. 23/2014, prin care s-au reglementat juridic astfel de situații, precum cea a intimatei, și s-a stabilit ca persoanele medicale medii pensionate în perioada 24.04.2014-15.05.2014 să poată continua, la cerere, activitatea până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

La cererea intimatei, la data de 4.02.2015 (anterior pronunțării sentinței apelate) apelanta a încheiat cu intimata un nou contract de muncă, nr…/04.02.2015, în aplicarea disp. art. 221 din OUG nr. 23/2014, în sensul că părțile au convenit ca intimata să desfășoare activitatea până la împlinirea vârstei de 65 de ani, contract ce a fost depus la instanța de fond, dar de care nu s-a ținut cont la pronunțarea hotărârii apelate.

În drept a invocat disp. art. 56 lit. c C.muncii, art. 22 și art. 221 din OUG nr. 144/2008, modificată, completată și aprobată prin Legea nr. 140/2014, Legea nr. 53/2014 și Ordinul MS nr. 63/2015.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea apelului ca tardiv formulat sau ca nefondat, arătând că termenul de 10 zile de declarare a apelului a fost depășit și că materialul probator administrat în cauză a fost corect interpretat de prima instanță.

A mai susținut că apelanta are o culpă în faptul că nu a solicitat avizul Ministerului Sănătății de menținere a sa în activitate într-un termen rezonabil, care să fie suficient să nu mai conducă la emiterea deciziei de încetare a raporturilor de muncă.

Lipsa de diligență a apelantei și graba de a emite decizia de încetare a raporturilor de muncă a generat prezentul litigiu, deși prin adresa nr. ……/16.05.2014 Ministerul Sănătății își dădea acordul ca raporturile de muncă să continue.

Prin răspunsul la întâmpinare apelanta a solicitat respingerea excepției tardivității apelului, având în vedere că a respectat termenul de 30 de zile menționat în dispozitivul sentinței apelate, și a reiterat poziția exprimată prin cererea de apel.

Prin Încheierea de ședință din data de 17.09.2015 Curtea a respins ca nefondată excepția tardivității promovării apelului, având în vedere că prin dispozitivul sentinței apelate părților li  s-a indicat termenul de apel ca fiind de 30 zile, în loc de 10 zile, iar în acest fel apelanta a fost indusă în eroare, condiții în care respingerea apelului ca fiind tardiv îngrădind practic accesul la justiție, contrar disp. art. 6 din Convenția EDO.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză prin prisma motivelor de apel invocate în termenul legal și pentru a face aplicarea principiului disponibilității părților în procesul civil, Curtea apreciază că apelul este fondat și se impune a fi admis, pentru următoarele motive:

Conform disp. art. 22 alin. 7 din OUG nr. 144/2008, unitățile sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, (…), personalul mediu sanitar poate continua activitatea peste vârsta legală de pensionare (conform Legii nr. 263/2010), până la ocuparea posturilor prin concurs, la propunerea autorităților de sănătate publică județene, cu avizul Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România și cu aprobarea Ministerului Sănătății Publice.

În condițiile în care intimata ar fi îndeplinit condițiile de pensionare pentru limită de vârstă, cele prevăzute de norma juridică generală a Legii nr. 263/2010, la data de 9.05.2014, apelanta a solicitat la data de 30.04.2014 (prin adresa nr. …./30.10.2014) avizul și aprobarea respective.

După emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă nr. xxx/6.05.2014, prin care se dispunea încetarea raporturilor de muncă cu începere de la data de 9.05.2014, Ministerul Sănătății a comunicat apelantei (la data de 16.05.2014 (adresa nr. …../2014) că este de acord cu continuarea activității apelantei.

Contrar opiniei primei instanțe, Curtea apreciază că emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă nu era condiționată de așteptarea răspunsului Ministerului Sănătății, putând fi emisă cu respectarea disp. art. 56 alin. 2 C.muncii. Chiar dacă emiterea deciziei nr. 53/2014 a fost emisă la data de 6.05.2014, ea nu producea efecte juridice decât cu începere de la data de 9.05.2014, data la care erau îndeplinite condițiile de pensionare.

Pentru asigurarea unui sistem public de sănătate corespunzător, inclusiv pentru asigurarea necesarului de personal medical mediu, la data de 13.05.2014 este emisă OUG nr. 23/2014, de modificare și completare a Legii nr. 95/2006 și a OUG nr. 144/2008, aprobată prin Legea nr. 53//17.04.2014, în sensul că s-a stabilit ca aceste persoane să poată continua activitatea până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Astfel, la data de 9.05.2014, când intimatei i-au încetat raporturile de muncă prin pensionare, erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 144/2008, aprobată prin Legea nr. 53//17.04.2014, care menționau expres că persoanele aflate în situația intimatei se pensionau conform Legii nr. 263/2010, nefiind necesar vreun aviz sau aprobare de menținere în funcție.

Tocmai pentru a remedia necorelările legislative și a elimina disfuncționalitățile practice ivite în aplicarea legii, ca și menținerea unui sistem de sănătate publică corespunzător, la data de 13.05.2014 (ulterior încetării raporturilor de muncă în discuție) este emisă OUG nr. 23/2014, care modifică în regim de urgență OUG nr. 144/2008, în sensul că ”La articolul 22, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (5^1) şi (5^2), cu următorul cuprins:

“(5^1) La cerere, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali se pot pensiona, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(5^2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contractul de muncă al asistenţilor medicali generalişti, moaşelor şi asistenţilor medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani şi a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la alin. (5^1).”

Chiar și în aceste condiții, pentru perioada 24.04.2014 - 15.05.2014 (când produce efecte juridice Legea nr. 53/2014) persoanele aflate în situația intimatei nu puteau continua raporturile de muncă, dacă îndeplineau condițiile de pensionare prevăzute de Legea nr. 263/2010.

Pentru aceste motive, Parlamentul României emite la data de 21.10.2014 Legea nr. 140/2014, de aprobare a OUG nr. 23/2014, moment la care introduce o nouă normă juridică, prin care se arată că “ART. 22^1

(1) Asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali pensionaţi în perioada 24 aprilie - 15 mai 2014 care formulează cerere pentru desfăşurarea activităţii în sistemul public de sănătate sunt exceptaţi de la aplicarea prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1), contractul individual de muncă pe durată determinată se încheie până la împlinirea vârstei de 65 de ani de către asistenţii medicali generalişti, moaşe şi asistenţii medicali.

(3) Cumulul pensiei cu salariul pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) se realizează în condiţiile legii.

(4) Metodologia de ocupare a posturilor se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii."

Astfel se recunoaște legislativ dreptul persoanelor pensionate în perioada 24.04.2014-15.05.2014 (situație în care se află și intimata) de a continua raporturile de muncă și după ce au dobândit calitatea de pensionari în temeiul Legii nr. 263/2010, dar numai la cerere și numai după intrarea în vigoare a Legii nr. 140/21.10.2014, respectiv, prin încheierea unui nou contract de muncă pe durată nedeterminată și până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Astfel, Curtea apreciază că apelanta a interpretat corect succesiunea de acte normative aplicabile în cauză și a emis decizia de încetarea a raporturilor de muncă numai prin raportare la art. 56 alin. 1 lit. c C.muncii, ale Legii nr. 263/2010 și ale OUG nr. 144/2008, astfel că nu se impunea sancționarea ei ca nelegală.

Intimata nu mai putea continua raporturile de muncă ulterior datei de 9.05.2014, deoarece acestea încetaseră de drept prin îndeplinirea condițiilor de pensionare, iar reluarea de noi raporturi de muncă nu putea fi făcută decât la cererea intimatei și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 140/21.10.2014.

Mai mult decât atât, intimata a și înțeles să beneficieze de prevederile Legii nr. 140/21.10.2014, formulând la data de 23.01.2015 o cerere de a desfășura activitatea în continuare în cadrul DSP Brăila ”(…) în funcția pe care am deținut-o anterior pensionării”, cerere finalizată prin încheierea unui nou contract de muncă, nr. 1/4.02.2015.

Domenii speta

Spete similare