Măsura preventiva a arestului la domiciliu. Dreptul la munca

Procedură penală: cale de atac (Măsura preventiva a arestului la domiciliu. Dreptul la munca).

Solicitarea inculpatului de a i se permite părăsirea domiciliului pentru a se deplasa la programul de lucru pe care i-l va impune angajatorul poate sa se înscrie în noţiunea de realizare a unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului, fiind vorba despre respectarea dreptului acestuia la muncă.

Insa, legea impune prezentarea cu exactitate a locurilor şi a programului în timpul căruia inculpatul solicită a se deplasa de la domiciliu,  cererea neputand fi una generica, fără precizarea concreta a unui program de lucru exact pentru a se putea evalua numărul de ore ce reprezintă activităţile lucrative şi perioada de deplasare la şi de la serviciu.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI, SECŢIA A II-A PENALĂ, Încheierea Nr. 582/CO/CP din 04.06.2015, Dosar nr. 18983/3/2015/a1)

Analizând cauza penală de faţă constată că pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată contestaţia declarată de inculpatul G.A.G. împotriva încheierii din data de 26.05.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti pronunţată în dosarul 18983/3/2015/a1.

Curtea reţine că prin ordonanţa nr.593/D/P/2015 din 31.03.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul R.R., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000.

Prin ordonanţa nr.593/D/P/2015 din 01.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul G.A.G., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000.

Prin ordonanţa nr.593/D/P/2015 din 31.03.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul C.Şt.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000.

Prin ordonanţa nr.593/D/P/2015 din 01.04.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul N.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000.

Prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de 05.05.2015 s-a dispus - extinderea şi schimbarea încadrării juridice faţă de inculpaţii G.A.G., R.R., C.Şt.A. cu privire la fapta de trafic de droguri de risc săvârşită în perioada octombrie 2014 – ianuarie 2015, când au plantat şi întreţinut aproximativ 130 plante de cannabis, pe care le-au recoltat în ianuarie 2015 şi din acte provin cele 3,830 kg cannabis ridicate la data de 01.04.2015 din locuinţa inculpatului R.R., faptă care fiind săvârşită în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 C.p.; -extinderea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art.367 alin.1,3 C.p. rap. la art.2 alin.1 din Legea 143/2000.

Prin rechizitoriul nr.593D/P/2015 din data de 21.05.2015  al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Bucureşti, au fost trimişi în judecată, în stare de arest la domiciliu inculpaţii :R.R., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată şi constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.243/2000 cu aplic. art.35 alin.1 şi art.367 alin.1,3 C.p. rap. la art.2 alin.1 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 C.p.; G.A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată şi constituirea într-un grup infracţional organizat prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 C.p., şi art.367 alin.1,3 C.p. rap. la art.2 alin.1 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 C.p.; C.Şt.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată şi constituirea într-un grup infracţional organizat, prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic. art.35 alin.1 C.p. şi art.367 alin.1,3 C.p. rap. la art.2 alin.1 din Legea 143/2000, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 C.p.; N.A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea 143/2000.

În fapt, s-a reţinut, referitor la inculpaţii R.R., G.A.G. şi G.Şt.A. următoarele:

În perioada octombrie 2014 – 30.03.2015, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au cultivat, întreţinut şi recoltat două plantaţii de cannabis, fiecare compusă din aproximativ 130 plante de cannabis; în perioada octombrie 2014 – ianuarie 2015 au avut prima plantaţie, pe care au recoltat-o în ianuarie 2015 şi din care provin cele 3,830 kg cannabis; în perioada ianuarie 2015 - m–rtie 2015, au avut a doua plantaţie, pe care au recoltat-o la data de 30.03.2015, ambalând cele 32,75 kg cannabis, având după uscare masa netă de 8,45 kg cannabis, în cinci saci mari din plastic, saci care au fost puşi de inculpaţii R.R. şi N.A. în autoturismul marca Renault Megan cu numărul de înmatriculare B-112-YKM, pus la dispoziţie de inculpatul G.A.G., pentru a asigura transportarea drogurilor de risc. La adresa situată în str.Băcia nr.6-8, sector 4 au rămas alte 18 plante de cannabis şi 2,85 kg fragmente vegetale ce conţineau THC, ce au fost ulterior ridicate de lucrătorii de poliţie cu ocazia percheziţiei domiciliare; timp de 6 luni, respectiv în perioada 01.10.2014 – 30.03.2015, s-au constituit într-un grup infracţional organizat, acţionând în mod coordonat, având roluri prestabilite astfel:inculpaţii R.R. şi G.A. au găsit imobilul situat la adresa din str.Băcia nr.6-8, sector 4, imobil care la parter avea o hală, destinaţie ideală pentru o plantaţie de cannabis şi au cumpărat toate bunurile necesare întreţinerii unei plantaţii de cannabis, investind aproximativ 45.000 lei; de vânzarea cannabisului s-a ocupat inculpatul R.R., iar sumele de bani obţinute le-a împărţit în mod egal cu inculpatul G.A.. Inculpatul C.Şt.A., timp de 6 luni a primit suma de 5000 de lei lunar pentru faptul că a închiriat imobilul pe numele său şi s-a ocupat de îngrijirea plantaţiilor de cannabis, ajutându-i pe ceilalţi doi inculpaţi.

Referitor la inculpatul N.A. s-a reţinut că la data de 30.03.2015 a recoltat, împreună cu inculpaţii R.R., G.A.G. şi C.Şt.A., cantitatea de 32,75 kg cannabis, având după uscare masa netă de 8,45 kg cannabis, pe care le-au ambalat în cinci saci de plastic, saci care au fost puşi de inculpaţii R.R., N.A. în autoturismul marca Renault Megan cu numărul de înmatriculare B-112-YKM, ce a fost pus la dispoziţie de inculpatul G.A.G. pentru a asigura transportarea drogurilor de risc. La adresa situată în str.Băcia nr.6-8,sector 4 au rămas alte 18 plante de cannabis şi 2,85 kg fragmente vegetale, ce au fost ulterior ridicate de lucrătorii de poliţie cu ocazia percheziţiei domiciliare. Inculpatul N.A., folosind autoturismul marca Renault Megan, a transportat cele 32,75 kg plante verzi de cannabis de pe str.Băcia până pe str.Salinei, sector 4, unde a refuzat să oprească la solicitarea unui lucrător de poliţie judiciară, provocând rănirea uşoară a acestuia.

Analizând încheierea contestată Curtea constată că aceasta este temeinică şi legală, având în vedere că existenţa bănuielii legitime de comitere a faptelor care prezintă o gravitate sporită, fiind comise în mod premeditat şi profesionist, activitatea infracţională de durată a inculpatului.

Aceste elemente ce caracterizează natura infracţiunilor comise, modul descris anterior în care inculpatul a acţionat, sunt criterii de apreciere a gradului de pericol pentru ordinea publică şi creionează un risc de recidivă spre acelaşi gen de infracţiuni în sarcina acestuia. La dosar există probe care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale de supravegheri; procesul verbal de prindere în flagrant şi planşe foto; procese verbale de depistare; procesele verbale de percheziţii domiciliare; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică şi dovezile de predare la camera de corpuri delicte; declaraţii martor T.Şt.R.; declaraţii martor V.I. şi declaraţiile inculpaţilor.

Curtea constată că măsura preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală - nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, iar în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei măsuri provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate.

În cazul de faţă, Curtea consideră că argumentele anterioare duc la concluzia unei gravităţi a faptelor de care este acuzat inculpatul existând şi dovezi de periculozitate concretă sporită care este suficientă pentru a îl priva parţial de libertate la acest moment, concluziile formulate de către prima instanţă fiind unele perfect pertinente şi corecte.

În ceea ce priveşte termenul rezonabil al duratei acestei măsuri Curtea apreciază că acesta nu este nici pe departe încălcat în cauza de faţă, având în vedere durata de timp de când a fost dispusă această măsură precum şi complexitatea cauzei penale.

Curtea consideră că interesul societăţii de a se afla în siguranţă şi de a elimina, măcar temporar, elementele care prezintă un grad de pericol social crescut este primordial şi trebuie să fie plasat înaintea unui posibil prejudiciu personal ce i s-ar cauza unui inculpat prin privarea sa temporară şi parţială de libertate. De asemenea măsura arestării la domiciliu nu contravine prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpaţii până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, după cum luarea unei asemenea măsuri nu reprezintă aprecierea ca vinovaţi a acestuia, iar starea de arest este determinată în concret în funcţie de probele administrate şi de presupunerea rezonabilă a riscului săvârşirii unor noi infracţiuni, risc care este dovedit în prezenta cauză.

Curtea apreciază că în cauză nu se impune luarea vreunei alte măsuri preventive faţă de inculpat, având în vedere faptul că acesta a dat dovadă de o evidentă lipsa de respect pentru normele legale, de o persistenţă infracţională, iar prin lăsarea lui în libertate aceştia ar putea săvârşi alte fapte antisociale, profitând de situaţii precum cea din prezenta cauză.

În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpatul G.A.G. de a i se permite să părăsească imobilul în vederea angajării şi ulterior pentru prezentarea la locul de muncă, Curtea constată că acesta solicită mai întâi să i se permită să se deplaseze la o clinică pentru obţinerea unui certificat medical necesar angajării şi apoi să i se permită să se deplaseze la programul de lucru pe care i-l va impune angajatorul.

Curtea reţine că potrivit art. 221 alin. (1) C. proc. pen., „Măsura arestului la domiciliu constă în obligaţia impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuieşte, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza şi de a se supune unor restricţii stabilite de acesta.”

Potrivit alin. (6) al art. 221 C. proc. pen., “La cererea scrisă şi motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învăţământ sau de pregătire profesională ori la alte activităţi similare sau pentru procurarea mijloacelor esenţiale de existenţă, precum şi în alte situaţii temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.”

Curtea consideră că această solicitare a inculpatului se poate înscrie în noţiunea de realizare a unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului, fiind vorba despre respectarea dreptului acestuia la muncă. De asemenea, acesta a indicat cu exactitate durata pe care ar urma a fi acordată această permisiune, respectiv în data de 08.06.2015 în intervalul orar 11:00 – 14:00

În ceea ce priveşte cea de-a doua parte a cererii inculpatului, deşi rigorile legii impun prezentarea cu exactitate a locurilor şi a programului în timpul căruia inculpatul solicită a se deplasa de la domiciliu,  cererea este una generică, nu este stabilit un program de lucru exact pentru a se putea evalua numărul de ore ce reprezintă activităţile lucrative şi perioada de deplasare la şi de la serviciu, aşa încât nu s-ar putea realiza activitatea de supraveghere efectivă presupusă de arestul la domiciliu

Faţă de cele arătate, a fost admisă în parte contestaţia declarată de inculpatul G.A.G. împotriva încheierii din data de 26.05.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti pronunţată în dosarul 18983/3/2015/a1.

A fost desfiinţată, în parte, încheierea contestată şi rejudecand:

A fost respinsă, ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar formulată de inculpatul G.A.G..

În temeiul art. 348 C.pr.pen. rap. la art. 207 alin. 2 şi 4 C.pr.pen., s-a constat legalitatea şi temeinicia măsurii arestului la domiciliu dispusă faţă de inculpatul G.A.G., măsură menţinută pană la următoarea verificare.

În temeiul art. 221 alin. 6 C.p.p., a fost admisă, în parte, cererea inculpatului G.A.G. de acordare a permisiunii de a părăsi temporar şi pentru o perioadă determinată de timp imobilul unde locuieşte ca urmare a luării măsurii arestului la domiciliu.

 S-a dispus acordarea permisiunii de a părăsi temporar şi pentru o perioadă determinată de timp imobilul unde locuieşte pentru inculpat în data de 08.06.2015 în intervalul orar 11:00 – 14:00 pentru a se deplasa la SC Discovery Clinic SRL cu sediul în Şoseaua Olteniţei, nr. 38A, sector 4, Bucureşti.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 221 alin. 11 C.p.p. care prevăd că încălcarea cu rea credinţă a o obligaţiilor fixate în sarcina sa atrage înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu arestul preventiv.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii din data de 26.05.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bucureşti pronunţată în dosarul 18983/3/2015/a1.

Domenii speta

Spete similare