Acţiune având ca obiect acţiune în răspundere delictuală - rejudecare

Prin sentinţa civilă nr.000/24.07.2020, Judecătoria Mizil a admis  cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii D.D. – S. şi D.I.- I., în contradictoriu cu pârâta B. M., a obligat pe B. M. să plătească suma de 10000 lei pentru ambii reclamanţi, a admis cererea de reconvențională formulată de B.M. în contradictoriu cu D.D. S. şi D.I.I. a; a obligat pe D. D. S. şi D. I. I. să-i achite lui B.M. suma de 10000 lei şi a compensat  cheltuielile de judecată.

In considerente, a reţinut următoarele:

Prin  acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil la data de 23.05.2019, sub nr. 0000/259/2019, reclamanţii D.D. S. şi D.I.I. au chemat în judecată pe pârâta B.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 30 000 lei pentru ambii reclamanţi, precum şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt vecini cu pârâta  B.M., care în repetate rânduri le-a adus jigniri , injurii şi în permanenţă  caută motive de ceartă, aceştia locuind  în casă cu D.I. şi D.I. — părinții șotului reclamantei de care au grija , deoarece sunt persoane în vârstă şi dat  fiind cuvintele jignitoare şi injuriile care le-au fost adresate au formulat plângeri la politie în urma cărora pârâta fie şi-a luat angajamentul în scris că nu va mai săvârşi fapte antisociale împotriva lor — adresa nr. 00000/25.05.2018 fie a fost sancţionată contravenţional — adresa nr. 000000/05.03.2019.

Astfel: în luna mai 2018, reclamantul a fost nevoit să formuleze o sesizare la politie, dat fiind că pârâta  i-a strigat ” măi prostule n-ai auzit că nevastă-ta mă înjură”, în condițiile în care reclamanta era în casă în acel moment.

Totodată, pârâta i-a adresat şi jigniri în public: ”nu eşti  în stare de nimic, măi, prostule de ce ai luat-o pe asta de nevastă.....” fapt ce a provocat indignarea cetăţenilor din comună, de fata la cele întâmplate asistând şi B.D..

De altfel, pârâta  a denigrat-o pe reclamantă în faţa cetăţenilor din comună, în condiţiile în care striga în gura mare că D.I. — reclamanta - îşi bate socri când șotul ei este la serviciu, deși în urma verificărilor efectuate de către reprezentanţii Direcției Generale de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei C..... s-a constatat, conform adresei nr. 0000/ 27.06.2018, că reclamanta se ocupă de îngrijirea, igiena, curăţenia şi aplicarea tratamentelor prescrise de medici persoanei cu handicap D.I. —soacra reclamantei.

Mai arată reclamanţii faptul că, deşi, pârâta şi-a  luat angajamentul în anul 2018 că va avea un comportament civilizat faţă de reclamanți, conform adresei nr. 000000/ 25.05.2018, la niciun an de zile, respectiv în anul 2019 , aceasta s-a luat de ei, adresându-le injurii , sens în care precizează:

- în data de 00.02.2019, pârâta a reproşat reclamantei că intră în curtea sa căţelul şi din acest motiv nu poate să-si pună gradină, fiind porţiuni între cele doua proprietăţi  delimitate printr-un gard mai uzat, ceea ce a făcut ca într-adevăr căţelul să pătrundă pe proprietatea pârâtei.

- deşi, reclamanta i-a spus că va reface gardul dintre proprietăţi , pârâta i-a spus ” taci din gura fă panaramă” după care a continuat în sensul în care i-a spus că ” ştie toata lumea din sat că trăiește cu B. ( I.I.) şi a spart multe căsnicii” că îi ştie toata viaţa”.

Si, inclusiv de faţă cu reclamantul a insultat-o pe reclamantă, în sensul în care i-a spus că anterior căsătoriei ,mergea pe şoseaua C....... ca o persoană de moravuri ușoare.”

În atare situație, reclamanta a formulat plângere la politie , ocazie cu care atât reclamanta , cât şi pârâta  au mers şi au dat declaraţii reclamanta fiind sancționată pentru nesupravegherea câinelui şi pârâta conform disp. Legii nr.61/1991.

Astfel, dat fiind aceste jigniri, injurii ale pârâtei, relaţia reclamanţilor are de suferit, reclamantei fiindu-i ruşine să mai iasă din casă, deoarece pe la colturi se vorbește că şi-ar fi înşelat soțul.

Analizând condițiile răspunderii civile delictuale pentru pârâtă, reclamanţii consideră că, în temeiul art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită  cu vinovăţie, este obligat să îl repare iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Faţă de acest text de lege, reclamanţii apreciază că  pentru antrenarea răspunderii, este necesar să se fi comis o faptă ilicită, să se fi cauzat un prejudiciu, prejudiciul să fie urmarea faptei ilicite (să existe legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu) iar fapta să fie comisă cu vinovăţie,  fie că este vorba despre intenţie, fie că este vorba despre culpă, şi chiar de-ar fi culpă în forma ei cea mai ușoară.

In cauza de faţă, așa cum a arătat mai sus, pârâta s-a adresat reclamanţilor cu expresiile „prost”, panaramă, „curvă", ceea ce constituie în sine, o faptă ilicită.

Pentru reținerea unei asemenea concluzii, urmează a se avea în vedere că demnitatea umană este o valoare protejată de Constituţia României, chiar prin art. 1 alin. (3), şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamental, şi ca expresiile folosite de pârâtă au fost de natură să salveze demnitatea reclamanților.

Este adevărat, totuși, dincolo de aceste elemente, ca pârâtei trebuie să îi  fie respectată libertatea de exprimare, însă atitudinea sa faţă de reclamanţi a depășit în cauză limitele admisibile ale libertăţii de exprimare, pe de o parte deoarece prin exercitarea dreptului la exprimare liberă nu se poate aduce atingere demnităţii altuia, iar pe de alta parte deoarece scopul pârâtei nu a fost acela de a transmite o informaţie de interes public sau de a-şi exprima o opinie, ci acela de a-i jigni pe reclamanţi, fără vreun motiv rezonabil.

In contextul în care a existat un asemenea scop, cert că fapta pârâtei a fost comisă cu vinovăţie.

Referitor la existenta unui prejudiciu, reclamanţii menţionează că  expresiile folosite de pârâtă  au fost de natură să intimideze, să denigreze, să creeze o stare de angoasă, de nelinişte şi o senzaţie de inferioritate, fiind prin urmare cauzatoare de prejudicii, cel puțin morale.

Ca atare, reclamanţii apreciază că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei, pentru motivele indicate mai sus şi obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 lei pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi este unul rezonabil.

Solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

In drept, reclamanţii au invocat disp. art. 1357 C.civ., art. 194 C.pr.civ., art. 453 C.pr.civ.

Solicită  încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi proba testimonială cu martorii: O.M., domiciliata în com. C...., sat P..... — R...., nr. 85, jud. Prahova, P.M., domiciliat în com. C....., sat P....— R...., nr. 171, jud. Prahova.

Anexează alăturat: acte de stare civila reclamant —Cl, certificat de naştere şi certificat de căsătorie;adresele emise de Postul de Poliţie C....., plângerile formulate de reclamanţi; procesul verbal de sancţionare din data de 00.03.2019; raportul semestrial de activitate întocmit de asistentul personal; adresă înaintată de Primăria comunei C......; delegaţie avocaţială.

Prin rezoluţia din data de 00.06.2019 s-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârâtă cu menţiunea de a depune întâmpinare în 25 de zile.

La data de 00.07.2019 pârâta a depus la dosar întâmpinare – cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a acțiunii depusă  în cauza de reclamanți; admiterea prezentei Cereri Reconvenționale şi obligarea reclamanților,  în solidar, la plata către reclamantă de daune morale în cuantum de 30.000 lei. Cu cheltuieli de judecată.

În motivare, pârâta  arată că, prin acțiunea introductivă au solicitat obligarea subsemnatei la plata de daune morale  în cuantum de 30.000 lei pentru ambii reclamanți.

Precizează ca reclamanții sunt vecini cu aceasta, sunt foști prieteni şi în mod nereal, în acțiunea introductivă au precizat că în mod repetat le-ar fi adus jigniri, căutând motive de ceartă.

In realitate, solicită să se ia act că reclamanții sunt cei care au o atitudine recalcitrantă la adresa acesteia, aducându-i repetate jigniri, căutând motive de ceartă, adresându-se organelor de politie de cele mai multe ori în mod nejustificat.

Mai arată pârâta, că reclamanții sunt persoane violente verbal şi conflictuale, fiind vecini cu aceasta, dumnealor ascultă ce se vorbeşte în curtea acesteia şi intervine în discuțiile purtate cu membrii familiei sale, violându-i intimitatea personală. De câte ori reclamanții încearcă să o  provoace, ester  în imposibilitate să aibă o discuţie amiabilă cu aceștia, deoarece devin recalcitranţo având o atitudine necuviincioasă atât  fata de ea cât şi faţă de comunitate, reclamanta D. I. I. dându-şi pantalonii jos în faţa mai multor localnici.

Precizează că motivul discuţiilor contradictorii l-a reprezentat o hazna pe care reclamanții au ridicat-o fără autorizaţie, fapt ce a determinat-o să se  adreseze Primăriei , Gărzii de Mediu , conform Adresei nr. 0000/16.05.2018 , adresă în care aceasta  alături  de alţi vecini, a adus la cunoștința Primăriei faptul că reclamanții au ridicat o fosă din tuburi de fântână  neizolată, aproape de o fântână cu apă potabilă, rezidiurile din fosă înfiltrându-se în pânza freatică.

In aceeași adresa, a precizat că reclamanții i-au adus injurii, aceleași mențiuni, precum şi cele legate de ridicarea fosei septice fiind inserate şi  în Adresa nr. 0000/09.09.2018 înregistrată la Garda Națională de Mediu.

Un alt motiv de discuție a fost şi Adresa înaintată de pârâtă şi înregistrata la Primăria C.... sub nr. 000/15.06.2017 prin care a adus la cunoștință Primăriei că reclamanții au plantați salcâmi aflaţi la mai puțin de 0,5 m de gard, foarte înalți şi groşi, iar aceștia sunt necurăţaţi  de o lungă perioadă de timp, umbrindu-i proprietatea.

Pârâta solicită să se înlăture  ca nereale susținerile privind adresarea de injurii către reclamanți, aceștia înjurându-i şi adresându-le cuvinte jignitoare în repetate rânduri, înțelegând să se laude în sat că îşi vor ridica doua camere, îşi  vor plăti şcoala de șoferi şi datoria de la magazin cu banii pe care îi vor obține prin prezenta cerere de chemare în judecată, susținând ca ”o să-şi vândă şi  chiloţii din fund şi o să plătesc”.

De asemenea, arată că  organele de urmărire penală, respectiv agenții din cadrul Secției de Politie C..... refuză să înregistreze plângerile promovate de aceasta , atunci când înţeleg să se  adreseze acestora, în timp ce reclamanților le sunt scrise de către agenţii de poliţie plângerile, şeful de post fiind prieten, respectiv fost coleg de şcoală cu reclamantul D. D. S., astfel cum acesta se laudă în tot satul.

Solicită să se ia act că  agenţii de politie întocmesc procesele verbale în care pârâta este sancționată, fără a se menţiona prezenţa vreunui martor, fără a se efectua vreo cercetare penală pentru a se confirma sau infirma cele sesizate de reclamanți.

Pârâta aduce la cunoştinţă faptul că  reclamanți sunt în conflict cu diverşi localnici, mai mult, au avut dosarele penale pe rol, furând tableta unei minore din localitate şi învăţaţi  fiind de organele de politie au achitat în rate c./val. acestei tablete pentru a fi exonerați de tragerea la răspunderea penală. Reclamanta este cea care îi adresează jigniri  în public, o  denigrează în faţa cetăţenilor din comună, o  numeşte  ”păduchioasă, panaramă, proasta lumii, caă nu este în  stare să se ducă la un serviciu", iar pe soțul său îl  face ”molâu”, îi spune că e ”prost ca mama şi tatăl sau", în timp ce pe soacra sa B.D. o face ”chioara, ochelaristă, proastă ţării, cea mai proastă femeie din lume".

Mai arată că în data de 00.02.2019, aceasta a  fost la serviciu, fiind schimbul 2, fiind nereale susținerile reclamantei că i-ar fi adresat reproşuri, în sensul că intră căţelul acesteia în curtea sa.  în realitate, pe data de 00.02.2019, soacra sa i-a  spus reclamantei să îşi ia  găinile şi câinele  din curtea lor, deoarece le aduc grave prejudicii.

De asemenea, pe data de 00.02.2019, dimineaţa, soţul său  i-a spus reclamantei despre prejudiciile pe care i le aduc câinele şi găinile sale şi la un interval de 2 ore când a intrat în curtea lor cu un tractor, lăsând  porţile deschise a intrat şi câinele reclamanților.  în acest moment tot reclamanții au început să facă scandal şi să-i  jignească, reclamanta încercând să îşi  de-a pantalonii jos pentru a arata zonele intime, fapt ce il va dovedi cu mențiunile cuprinse  în plângerea înregistrată la organele de politie.

De altfel, prin procesul verbal seria 0000 nr. 000000/04.03.2019 reclamanta a fost sancționată contravenţional pentru faptul că a lăsat fără supraveghere câinele care a intrat în curtea pârâtei , prezentând pericol pentru persoana sa. Sunt nereale menţiunile reclamanţilor din cererea de chemare  în judecată cu privire la jignirile în public sau că aceasta ar fi  denigrat-o pe reclamantă spunând că ”îşi bate socrii , când soțul ei este la serviciu", toate aceste menţiuni fiind de natură a induce  în eroare instanţa de judecată, creionând o falsă imagine asupra persoanei pârâtei.

Pârâta menţionează că reclamanții sunt cei care le aduc prejudicii şi injurii atât direct cât şi indirect, în sensul că în luna septembrie 2018, când îi  un lucrător la renovarea casei, reclamantul cunoscându-l pe acest lucrător l-a sunat cu intenţia de a-l chema în curtea sa să îl ajute la diverse lucrări. Lucrătorul respectiv a refuzat şi în acest moment reclamantul a început să-i înjure,  adresându-ne grave jigniri, pârâta auzind aceste injurii, deoarece lucrătorul din curtea lor şi-a dat telefonul pe speaker.

Precizează că şi ea a depus plângeri la Postul de Poliţie C....., sens în care s-a adresat acestora pentru a-i elibera copii ale plângerilor respective, însă agenții de politie au refuzat eliberarea acestor înscrisuri, precizând că le vor înainta doar la dosarul cauzei în situaţia în care instanţa de judecată le va solicita aceasta.

Astfel, date fiind aceste jigniri şi injurii ale reclamanților, pârâtei îi este insuflată o stare de ruşine faţă de vecini, deoarece  în realitate este  o persoană liniştită, paşnică fără a avea conflicte cu alte persoane.

Consideră că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru reclamanţi şi în temeiul art. 1357 C.civ. consideră că aceştia îi creează un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăţie, prejudiciu pe care este obligat să îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Consideră că  reclamanții comit fapta de a le adresa injurii în public cu vinovăţie , în cauza de faţă astfel cum a precizat reclamanta numind-o  ”păduchioasa, panaramă, proasta lumii, că nu este în  stare să se ducă  la un serviciu", ceea ce constituie  în sine o fapta ilicită.

Consideră că atitudinea reclamanților faţă de pârâtă a depăşit în  cauză limitele admisibile ale libertăţii de exprimare, scopul acestor jigniri, fără un motiv rezonabil fiind acela de a o denigra  în faţa vecinilor şi cetăţenilor comunei.

Cu privire la existenta unui prejudiciu, precizez ca expresiile folosite de reclamanți sunt de natura sa mă intimideze, denigreze, îmi creează o stare de disconfort, sa creeze o stare tensionata chiar şi  în propria-mi familie.

Astfel, apreciază că  sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana reclamanților faţă de mențiunile anterioare şi solicită obligarea în solidar a acestora la plata către pârâtă  a sumei de 30.000 lei pentru repararea integrală a prejudiciului creat.

Faţă  de cele menționate, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata şi admiterea în totalitate a cererii reconvenţionale.

În drept, pârâta a invocat  art. 205 şi urm. C.pr.civ., art. 1357 c.civ., 194 C.pr.civ., 453 C.pr.civ.

Solicită încuviinţarea următoarelor probe: înscrisuri, sens  în care solicită emiterea unei Adrese către Postul de Politie al Com. C....., pentru a înainta la dosar copii ale plângerilor penale depuse de aceasta împotriva reclamanţilor ; procesele verbale întocmite ca urmare a plângerilor menționate ; precum şi soluțiile dispuse în cauza; interogatoriul reclamanților; 2 martori, respectiv Ș.V.G. - domiciliat în com. C., sat C. de jos, str. P. nr. 1411, jud. Prahova şi C. Daniel. M., domiciliat în comuna C., sat C. de Sus nr. 35, jud. Prahova.

Solicită, de asemenea, respingerea audierii martorilor propuși de reclamanți, O. M. şi P. M., aceste persoane fiind  în relaţii de duşmănie cu pârâta, fiind persoane care îi ajută zilnic pe reclamanți la treburile casnice, declarațiile acestora fiind părtinitoare.

Anexează alăturat : Adresa nr. 000/15.06.2017 înregistrată la Primăria C..... adresa nr. 0000/09.09.2018 înaintată la Garda de Mediu; răspunsul Direcției de Sănătate Publica către Garda de Mediu cu nr. 00000/12.06.2018; adresa nr. 0000/16.05.2018 înregistrată la Primăria C.....; planșe fotografice, răspunsul IPJ Prahova ca urmare a plângerii nr. 000000/01.05.2018; C.I. B.M.; taxa judiciara de timbru 100 lei, împuternicire avocațială.

Prin rezoluţia din 00.07.2011 s-a fixat primul termen de judecată la data de 00.09.2019 şi s-a dispus comunicarea întâmpinării şi cererii reconvenţionale către reclamanţi, cu menţiunea de a depune răspuns în 10 zile.

La data de 00.08.2019, reclamanţii au depus întâmpinare şi răspuns la întâmpinare, prin care au arătat că:

Prin cererea reconvențională formulată de pârâtă se solicită obligarea reclamanților la plata sumei de 30 000 lei cu titlu de daune morale, pe considerentul că de fapt reclamanţii le-ar aduce injurii atât direct , cât şi indirect.

Astfel, pârâta prin cele expuse în întâmpinare încearcă să îi  denigreze pe reclamanți, menționând o serie de  situații care fie nu s-au întâmplat aşa cum sunt relatate, fie li s-a dat o altă interpretare, tocmai cu scopul ca cererea reclamanților sa fie respinsa şi în atare situaţie, chiar dacă se respinge şi cererea reconvențională, pârâta  tot ar câştiga, dat fiind că nu ar mai avea de plătit nicio suma reclamanților cu titlu de daune.

Ca atare, în cele ce urmează prezintă situaţiile la care face referire pârâta şi conform cărora ar fi fost insultată:

In legătură cu haznaua şi fosa septica, pârâta le-a făcut reclamanților sesizare, însă în  urma verificărilor realizate de organele de control s-a constatat că lucrările sunt în regulă.

Ca atare, cele învederate de pârâtă  privitor la execuţia fără autorizaţie a unei haznale sunt contrazise de verificările organelor de control şi e greu de crezut că reclamanții ar avea o atitudine recalcitrantă, atâta timp cât pârâta este cea care face sesizări împotriva lor.

De altfel, tot pârâta a fost cea care a făcut sesizare la Primărie pentru curăţarea salcâmilor ,însă reclamanţii s-au conformat celor învederate de Primărie, ceea ce face ca de fapt pârâta să-i şicaneze pe reclamanți .

-susținerea cum că reclamanților le-ar fi scrise plângerile de organele de politie, însă plângerile sale nu sunt înregistrate reprezintă o susţinere total nefondată, atâta timp cât reclamanții de fiecare data când au formulat sesizări la Politie le-au redactat singuri , menționând în cuprinsul acestora ceea ce s-a întâmplat în realitate .

De altfel, pârâta în situaţia în care i-ar fi fost refuzată înregistrarea unei plângerii, afirmație gravă la adresa organelor de politie, avea posibilitatea să o transmită prin alte mijloace sau să facă sesizări la organele superioare.

Totodată, afirmația acesteia, în sensul că şeful de post ar fi prieten cu reclamantul, fiind colegi de scoală , este nereală.

De fapt, pârâta prin cele învederate în cuprinsul întâmpinării — cererii reconvenţionale induce în eroare instanța, atâta timp cât reclamanta nu numai că nu i-a adresat cuvinte jignitoare, ci reclamanta evită să iasă din casă , deoarece, conform celor arătate în cererea de chemare în judecată , pe la colţuri se vorbeşte că şi-ar fi înşelat soţul.

Cu privire la aspectele legate de căţel, situatia reală a fost prezentată de către reclamanți în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Referitor la existenţa unor dosare penale pe rol din cauza unor conflicte cu vecinii,  specifică că nu există un asemenea conflict şi nici nu a fost furata vreo tabletă , ci în urma cu 3-4 ani copilul reclamanților s-a jucat cu P.A. — o fetiţă a unor vecini, cei doi minori jucându-se cu o tableta ce a iscat anumite discuții.

Totodată, nici incidentul legat de renovarea casei nu a avut loc  reclamantul având doar o discuţie cu dl. C. , cel care lucra la casa pârâtei , spunându-i la acea vreme că ar avea şi el de făcut câte ceva la casă, însă a fost refuzat de dl. C. , drept pentru care alte discuţii nu au mai avut loc între aceştia.

În consecinţă, apreciază că  susținerile pârâtei sunt nereale , scopul fiind doar acela de a denatura adevărul cu consecinţa respingerii acțiunii reclamanților, pentru a nu plăti despăgubiri pentru faptele sale, deşi aceasta a fost sancționată de către organele de politie pentru injuriile aduse reclamanților , luându-şi chiar şi angajamentul că nu va mai săvârşi fapte de natura antisocială faţă de reclamanți.

In consecința, solicită respingerea cererii reconvenţionale şi admiterea cererii de chemare  în judecată.

La termenul de la data de 00.09.2019, instanţa fondului a încuviinţat pentru reclamanţi prob a cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi proba testimonială cu 2 martori O.M. şi P. M., iar pentru pârâtă proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamanţilor şi proba testimonială ci 2 martori Ş.V. G. şi C. D. M..

La termenul din 00.01.2020, s-au luat interogatorii părţilor, a fost audiat  martorul reclamanţilor O. M. şi martorul pârâtei Ş.V. G. şi a dispus înlocuirea martorului reclamanţilor O.M. şi a martorului pârâtei C.D. M..

La termenul de la data de 00.04.2020, instanţa de fond  a dispus suspendarea de drept a cauzei potrivit art. 42 alin.1 din Decretul nr. 195/16.03.2020 al Preşedintelui României şi al art. IV din Hotărârea nr. 8/18.03.2020 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Ploieşti.

La termenul din data de 00.07.2020 a fost audiat martorul reclamanţilor N.V. şi martorul pârâtei N. V. şi instanţa a rămas în pronunţare.

Pentru a pronunţa soluţia menţionată, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Conform art. 1349 Cod civil Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

Iar alin 2 prevede că cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

În afara existenţei unei fapte ilicite, pentru a putea angaja răspunderea delictuală pentru fapta proprie, aşa cum este reglementată în art. 1349 coroborat cu art. 1357-1371 din noul Cod civil, mai este necesară şi producerea unei pagube victimei

Esenţa răspunderii civile delictuale constă în existenţa unui prejudiciu, cauzat prin încălcarea drepturilor subiective sau a unor interese legitime ale unei persoane, condiţii obiective în lipsa cărora nu se poate stabili obligaţia de reparare ce se naşte în sarcina persoanei responsabile O definiţie legală a prejudiciului nu a fost formulată explicit în Codul civil din 1864, sarcina fiind preluată de doctrină. Nici în noul Cod civil nu se dă o definiţie legală prejudiciului, dar aceasta se poate deduce din analiza textelor care reglementează răspunderea civilă delictuală în ansamblu şi în mod deosebit cele cuprinse în art. 1381-1395 din noul Cod civil, privind „Repararea prejudiciului în cazul răspunderi delictuale”. Astfel, în alin. 1 al art. 1349 din noul Cod civil, care reglementează obligaţia generală a oricărei persoane de a nu vătăma sau prejudicia o altă persoană, se dispune că orice atingere adusă drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane atrage, pentru cel vinovat, răspunderea pentru toate prejudiciile cauzate, fiind obligat la repararea integrală acestora.

Conţinutul articolului citat dezvăluie faptul că, autorii noului Cod civil au preluat definiţia  formulată în literatura juridică tradiţională, potrivit căreia prejudiciul, paguba, nu reprezintă altceva decât acele „efecte negative patrimoniale … şi morale pe care le încearcă o persoană ca urmare, fie a conduitei ilicite a altei persoane, fie a unei fapte omeneşti, a unui animal, a unui lucru sau a unui eveniment care înlătură răspunderea delictuală a agentului” [6]. Recent, prejudiciul a fost definit ca reprezentând „rezultatele dăunătoare, de natură patrimonială sau morală, consecinţe ale încălcării sau vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane” [7]. Prejudiciul a mai fost definit, în doctrină, ca fiind un „element esenţial al răspunderii delictuale” şi care „constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană, ori ca urmare a acţiunii unui animal sau lucru aflat sub paza juridică a altei persoane” [8]. În literatura de specialitate s-a formulat ideea potrivit căreia „prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile”, „piatra unghiulară a întregii construcţii juridice”, fiind o condiţie esenţială şi necesară a acesteia, „prejudiciul este nu numai condiţia răspunderii reparatorii, ci şi măsura ei, în sensul că ea se angajează doar în limita prejudiciului injust cauzat” .

De reţinut că termenii de prejudiciu, pagubă şi daună sunt sinonimi, un astfel de sens regăsindu-se atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară. Constituie prejudiciu, în sensul celor de mai sus, distrugerea sau degradarea unui bun, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane; simple interese de fapt care nu sunt recunoscute de legiuitor ca fiind drepturi subiective civile, etc.

Demn de reţinut este contribuţia adusă de practica judiciară, anterioară apariţiei noului Cod civil,  în sensul obligării autorului prejudiciului de a plăti despăgubiri, chiar şi în unele situaţii în care pierderea suferită era consacrată încălcării unui simplu interes, care nu alcătuia un drept subiectiv .

În doctrina contemporană, prejudiciile sunt clasificate în: prejudicii patrimoniale, prejudicii corporale şi prejudicii sau daune morale.

Prejudiciile patrimoniale sunt cele care au o valoare economică şi pot fi evaluate în bani şi care rezultă din încălcarea drepturilor şi intereselor economice.

Prejudiciile corporale sunt cele cauzate prin încălcarea drepturilor personale nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la viaţă, dreptul la sănătate, dreptul la integritate corporală şi, în general, acele drepturi care definesc personalitatea persoanei fizice. 

Prejudiciile morale sau daunele morale sunt cele cauzate prin atingerile aduse personalităţii afective sau sociale a unei persoane, cum ar fi moartea unei rude apropiate, atingerile aduse vieţii private  sau intime, atentatele la onoarea, demnitatea şi cinstea victimei, etc. Din conţinutul art. 1381-1395,  rezultă că această clasificare a fost agreată şi de autorii noului Cod civil, în tratarea instituţiei privind repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale. În vederea stabilirii întinderii prejudiciului, se va ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, desigur, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. În acest sens art. 1534 alin. 2 din noul Cod civil prevede că, debitorul nu va datora despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligenţă.

Din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că cele două părţi au o relaţie tensionată ce se caracterizează prin certuri frecvente caracterizate prin atingerea onoarei părţii adverse de ambii participanţi.

Astfel întrucât din audierea martorilor a reieşit că ambele părţi prin comportamentul lor au adus adresat injurii părţii adverse cauzând astfel un prejudiciu onoarei fiecărui participant va obliga ambele părţi să plătească  suma de 10000 de lei părţii adverse în vederea reparării prejudiciului moral adus.

Reclamanţii D.D.S. şi D.I.I. au declarat apel împotriva sentinţei civile menţionate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În fapt, instanţa de fond a admis atât cererea principala cat şi cererea reconvenţională, fără însa ca hotărârea sa fie motivata, fiind dată cu încălcarea disp. art. 425 C.pr.civ.

Conform disp. art. potrivit art. 425 alin.l lit. b) C.pr.civ., hotărârea judecătoreasca trebuie sa cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cat şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

In mod necesar, o hotărâre judecătoreasca trebuie sa cuprindă  în motivarea sa argumentele pro şi contra care au format,  în fapt şi  în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţata, argumente care,  în mod necesar, trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările pârtilor, iar, pe de alta parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecaţii,  în caz contrar fiind lipsita de suport probator şi legal şi pronunţata cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. l lit. b) Cod procedura civila.

Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternica garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisa a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioara a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenta a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Or,  în cazul de fata,  în considerente instanţa nu analizează probele administrate  în cauza ci doar menţionează normele de drept aplicabile spetei, fără să facă vreo corelare a acestora cu probele, ceea ce face ca soluţia exprimata prin dispozitiv să rămână nesusținuta şi pur formala, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

Ca atare, o astfel de hotărâre devine arbitrara şi nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere, ținând cont ca nu s-a făcut o analiza a situaţie de fapt şi a probelor administrate, atâta timp cat  în considerente sunt redate numai textele de lege incidente fără o analiza a probelor.

In ceea ce priveşte admiterea cererii principale, au arătat că, deşi în dispozitiv se dispune în sensul admiterii, suma este alta decât cea solicitata de reclamanţi, respectiv 10.000 lei  fata de 30.000 lei, fără sa se precizeze  în considerente sau  în dispozitiv ca acţiunea se admite  în parte.

Astfel, prin cererea de chemare  în judecata s-a arătat, ca reclamanţii sunt vecini cu parata B.M., care  în repetate rânduri le-a adus jigniri, injuri şi  în permanenta caută motive de cearta, aceştia locuind  în casa cu D.I. şi D. I. - părinţii soţului reclamantei de care au grija, deoarece sunt persoane  în vârsta.

In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri, interogatoriu paratei şi proba testimoniala din coroborarea cărora rezulta fără dubiu ca parata le-a adresat cuvinte jignitoare reclamanţilor şi are o atitudine provocatoare fata de aceştia, sens  în care au precizat: conform adresei nr.000000/25.05.2018, pârâta şi-a luat angajamentul în anul 2018 că va avea un comportament civilizat faţă de reclamanţi, însă, la nici un an de zile, respectiv în anul 2019, acesta s-a luat de ei, adresându-le injurii; în anul 2019, pârâta a fost din nou sancţionată conform Legii nr.61/1991 pentru faptele petrecute în data de 00.02.2019, în condiţiile în care la dosarul cauzei a depus o adeverință emisă de societatea angajatoare pentru a face dovada că în ziua incidentului se afla la serviciu.

Astfel,  în data de 00.02.2019 , parata a reproşat reclamantei ca intra  în curtea sa căţelul şi din acest motiv nu poate sa-si pună gradina, fiind porţiuni intre cele doua proprietăţi delimitate printr-un. Gard mai uzat, ceea ce a, făcut ca intr-adevăr căţelul sa pătrundă pe proprietatea paratei.

Deși, reclamanta i-a spus ca va reface gardul dintre proprietăţi, pârâta i-a spus "taci din gura fă panarama" după care a continuat intensul în care i-a spus ca știe toata, lumea din sat ca trăieşte cu B. (I. I.) şi a spart multe casnicii"; "ca îi știe toată viaţa.

Totodată, pârâta de faţă cu reclamantul a insultat-o pe reclamanta, în sensul  în care i-a spus ca anterior căsătoriei, mergea pe şoseaua C....... ca o persoana de moravuri uşoare.

In atare situaţie, reclamanta a formulat plângere la politie, ocazie cu care atât reclamanta, cat şi parata au mers şi au dat declaraţii , reclamanta fiind sancţionată pentru nesupravegherea câinelui şi parata conform disp. Legii nr.61/1991.

Astfel, ca urmare a acestor jigniri,  injurii ale  paratei, relaţia reclamanţilor are de suferit, reclamantei fiindu-i  ruşine sa mai iasă din casa, deoarece pe la colturi se vorbeşte ca şi-ar fi înşelat soţul.

In anul 2018, parata a denigrat-o pe reclamanta în fata cetăţenilor din comuna,  în condiţiile în care striga  în gura mare ca D.I.  - reclamanta - îşi bate socri când soţul ei este la serviciu, deși  în urma verificărilor efectuate de către reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenta Sociala din cadrul Primăriei C...... s-a constatat, conform adresei nr. 0000/ 27.06.2018, ca reclamanta se ocupa de îngrijirea, igiena, curăţenia şi aplicarea tratamentelor prescrise de medici persoanei cu handicap D.I.-soacra reclamantei.

Deci, la fiecare din sesizările, plângerile formulate de către parata s-a constatat fie ca reclamanţii respecta regulile, fie a fost sancţionată parata.

Având  în vedere cele dovedite cu înscrisuri şi coroborând depoziţiile martorilor s-a făcut dovada certa ca parata îi insulta pe reclamanţi.

In acest sens, se învederează faptul că martorul N. V. a declarat: " știu ca relaţia dintre părţi a fost buna pana la incidentul cu salcâmii. Eu am asistat şi la alt incident dintre părţi, moment  în care d-na Barbu i-a adresat injurii d-nei D.. Am observat ca d-na D. încerca sa abordeze conflictul, însa D-na B. ii adresa injurii.

Din cate știe familia D. se afla intr-o relaţie buna cu vecinii acesteia. Știe faptul ca exista salcâmi de-a lungul întregii linii de hotar. Cunosc faptul ca jumătate din gard este refăcut. Din auzite, știe ca relația d-nei B. cu vecinii nu este prea buna.  în toate aceste discuţii, d-na Dragu nu a jignit-o pe d-na B.. Știe despre hazna.

Când s-au curăţat salcâmii erau prezente şi B. M. şi soacra acesteia. Nu cunosc niciun conflict dintre D. I.  şi vecina G. P.."

 Astfel, aceasta declaraţie a martorului N. V. a prezentat situaţia reala existenta intre părţi şi faptul ca d-na B. este cea care adresează cuvinte jignitoare reclamantei, spre deosebire de martorul N.C. care, deși cunoaşte foarte bine relaţia pârtilor,  în sensul ca şi reclamanţii adresează cuvinte jignitoare paratei, știe ca familia D. nu vorbeşte cu niciun vecin, şi , martora N. V. nu I-a văzut de fata şi pe martorul N. C., care susţine ca a fost de fata la incidentul cu salcâmii.

Or, cert ca declaraţia martorului N. C. V. nu se coroborează cu celelalte declaraţii,  în condiţiile  în care acesta a precizat aspecte care sunt contrazise de ceilalţi doi martori.

De altfel, împotriva acestui-martor, N. C.V. - s-a şi formulat plângere penala  pentru mărturie mincinoasa, de către reclamanţi,  în condiţiile  în care acesta a declarat ca: în urmă cu doi ani a lucrat la B. M. – pârâta din cauză, ocazie cu care a observat că a intrat în curtea pârâtei câinele reclamanţilor, deşi incidentul în legătură cu câinele a fost în februarie 2019, aşa cum rezultă din plângerea formulată de reclamanta la data de 00.02.2019; incidentul cu salcâmii la care martorul N.C. V. a precizat că a fost de faţă, a avut loc în vara anului 2017, conform raportului de constatare întocmit de Poliţia Locală a comunei C..... din data de 00.06.2017, în cuprinsul căruia s-a specificat că salcâmii au fost curăţaţi.

Deci, pe de o parte, declaraţia martorului N.C. V. este contrazisa de înscrisurile depuse la dosar, şi pe de altă parte,  aceasta declaraţie nu se coroborează nici cu celelalte declaraţii date în cauză, având în vedere ca martorul N. V., cel care a şi curăţat salcâmii, a menţionat ca de fata la incident au fost părţile, soacra d-nei B. dumnealui şi d-na N..

Ținând cont de cele dovedite  în cauza şi inclusiv de răspunsul paratei la întrebarea nr. 1 din interogatoriu, răspuns prin care aceasta recunoaşte ca şi-a luat  angajamentul sa nu mai aducă" injurii reclamanţilor, consideram ca , instanţa de fond ,  în mod greşit a admis doar  în parte acţiunea reclamanţilor, atâta timp cat prin faptele săvârşite de parata s-au adus prejudicii reclamanţilor, fiindu-le creată o stare de nelinişte de angoasă, o senzaţie de inferioritate şi încalcă chiar demnitatea.

De altfel, parata şi pe parcursul prezentei cauze a apelat la diverse tertipuri – formulare de plângeri penale împotriva martorului reclamanţilor pentru a crea o stare de duşmănie, aşa încât acesta să nu mai fie audiat, fiind formulate de altfel împotriva reclamanţilor o serie de sesizări, plângeri care s-au dovedit neîntemeiate.

Ca atare, parata B. M., deși a încercat sa inducă  în eroare şi instanţa cu privire la faptele petrecute - adresarea de injurii "reclamanţilor”, prin înscrisurile depuse, rezulta că: de fapt, nu a avut "o atitudine sincera nici pe parcursul soluţionării cauzei.

Având  în vedere toate acestea şi analizând condiţiile răspunderii civile delictuale pentru parata, consideram ca ,  în temeiul art. 1357 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, săvârşita cu vinovăţie, este obligat sa il repare iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoara culpa.

Fata de acest text de lege, apreciem ca pentru antrenarea răspunderii, este necesar sa se fi comis o fapta ilicita, sa se fi cauzat un prejudiciu, prejudiciul sa fie urmarea faptei ilicite (sa existe legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita şi prejudiciu) iar fapta sa fie comisa cu vinovăţie, fie ca este vorba despre intenţie, fie ca este vorba despre culpa, şi chiar de-ar fi culpa  în forma ei cea mai uşoara.

In cauza pendinte, așa cum a arătat şi dovedit, parata s-a adresat reclamanţilor cu expresiile „prost", "panarama " "curva", ceea ce constituie  în sine, o fapta ilicita.

Referitor la existenta unui prejudiciu, apreciem ca şi acesta a fost dovedit, ţinând cont ca parata Ie adresează injurii reclamanţilor de o perioada lunga de timp, aceştia ajungând practic sa fie terorizaţi şi sa nici nu mai iasă  în curte pentru a o evita pe parata care locuieşte alături.

In ceea ce priveşte legătura de cauzalitate, cert ca aceasta exista ca urmare a faptelor săvârşite de parata şi starea creata reclamanţilor, motiv pentru care suma de 30 000 lei cu titlu de daune morale pentru ambii reclamanţi este o suma rezonabila şi echitabila, spre deosebire de suma de 10 000 lei acordata de instanţa.

In acest sens, menţionam ca sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie sa reprezinte o îmbogăţire fără justa cauza, ci ele trebuie sa aibă caracter compensatoriu pentru o suferinţa certa, rezultata din producerea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Un criteriu fundamental consacrat de. doctrina şi jurisprudenţa  în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea.

Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică fără îndoială şi o doza de aproximare, însa instanţa urma sa stabilească un anumit echilibru intre prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat  în totalitate: şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite,avantaje care sa atenueze suferinţele .

Instanţă de fond greşit, a admis cererea reconvenţională şi a dispus obligarea reclamanţilor la plata sumei de 10 000 lei către parata - reclamanta,  în condiţiile  în care-din probele administrate rezultă că pârâta a avut o atitudine nesincera  în ceea ce priveşte afirmaţiile făcuta prin cererea reconvenționala.

Parata le-a adresat jigniri reclamanţilor, drept pentru care a şi fost sancţionată contravenţional, așa cum s-a dovedit în cauza "prin înscrisurile depuse, recunoaşterea  la interogatoriu a paratei şi depoziţiile martorilor.

Totodată, sesizările făcute de parată împotriva reclamanţilor pentru haznaua şi fosa septica s-au dovedit neîntemeiate, având  în vedere verificărilor realizatele organele de control ocazie cu care s-a constatat că lucrările sunt  în regula.

De asemenea, parata a fost cea care a făcut sesizare la Primărie pentru curăţarea salcâmilor, însa reclamanţii s-au conformat celor .învederate. de Primărie, ceea ce face ca de fapt parata sa-i şicaneze pe reclamanţi.

Susţinerea cum ca reclamanţilor le-ar fi fost scrise plângerile de organele de politie, însa plângerile sale nu sunt înregistrate-este contrazisa chiar de plângerile depuse la dosar, plângeri formulate de parata şi cele ale reclamanţilor, scrise de aceştia, personal.

De altfel,  în cauza parata nu a făcut dovada.ca ar fi făcut vreo sesizare pentru refuzul înregistrării unei plângeri, afirmaţie grava, de altfel, la adresa organelor-de politie.

Mai mult, parata a precizat şi ca şeful de post ar fi prieten cu reclamantul, fiind colegi de scoală, însa a fost depusa la dosar o adresa care contrazice cele susţinute de parata.

În ceea ce privește injuriile adresate de reclamanta paratei la incidentul,cu salcâmii este de menţionat ca cea care provocat starea de scandal este parata, având  în vedere ca cele menţionate de martorul N. V."... moment  în care B. M. i-a spus: „sa nu cumva sa arunci crăcile de la salcâm la mine  în curte, moment în care am spus ca nu am cum sa nu arunc craci la ea  în curte, iar B. M. i-a spus ca daca aruncă craci la ea  în curte , arunca cu pietre  în mine şi mă da jos din salcâm” , după care a început sa o insulte pe D. I. . La incident au fost de fata părţile, soacra d-nei B., eu, d-na N.."

Ca atare, soluţia instanţei de fond este nelegale, deoarece reclamanţii nu se fac vinovaţi de producerea vreunui prejudiciu paratei, neexistând fapte ilicite săvârşite de aceştia, atâta timp cat prin cererea reconvenționala parata a solicitat obligarea reclamanţilor la plata unor daune morale pentru fapte inexistente.

Fata de cele expuse, s-a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare,  în principal,  în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate  în parte,  în sensul admiterii acţiunii reclamanţilor  în totalitate şi respingerea cererii reconvenționale. Cu cheltuieli de judecata.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secţia I Civilă, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr unic de dosar, la data de 28.10.2020.

B. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanţei de judecata ca pe baza coroborării tuturor probelor administrate  în cauza sa respingă ca nefondat apelul promovat  în cauză de apelanţi cu consecinţa menţinerii ca fiind legala şi temeinica a Sentinţei civile tir. 000/2020 a Judecătoriei Mizil.

Intimata a considerat că sentinţa apelata este legala şi temeinica, având  în vedere motivarea instanţei de fond care se coroborează cu ansamblul probator administrat  în cauza, respectiv: interogatoriile pârtilor, declaraţiile martorilor audiaţi  în cauza, înscrisuri, toate acestea conducând instanţa la pronunţarea unei sentinţe temeinice.

Cu privire la motivele de apel formulate  în cauza, intimata a solicitat respingerea tuturor motivelor de apel, având  în vedere următoarele considerente:

1) Cu privire la primul motiv de apel, respectiv o pretinsa sentinţei civile apelate, solicitam respingerea acestuia,  în mod lega instanţa de judecata admiţând atât cererea principala cat şi cererea reconvenționala, cu motivare legala şi temeinica a sentinţei apelate.

Intimata a considerat ca hotărârea apelata cuprinde motivele de fapt şi de drept care au condus instanţa  în a adopta sentinţa civila  în cauza, arătându-se motive e pentru care instanţa de judecata a dispus  în consecinţa.

De asemenea, intimata a considerat că  instanţa de judecata a analizat  în ansamblu probele administrate  în cauza, coroborând aceste probe, menţionând normele de drept aplicabile spetei, pronunţând o soluţie legala  în temeinica  în cauza.

În consecinţa, se solicită respingerea cererii privind casarea cauzei şi trimiterea spre rejudecare la instanţa de fond, având  în vedere ca,  în cauza, instanţa de fond a făcut o analiza legala şi temeinica a situaţiei de fapt şi a probelor administrate  în cauza.

2) Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel privind admiterea cererii principale,  în mod legal şi temeinic , instanţa de fond a stabilit suma de 10.000 lei ca reprezentând cuantumul presupuselor daune morale pe care le-ar fi creat apelanţilor, admiţând  în parte cererea principala, raportat la probele administrate iu cauza.

In speţa au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul apelanţilor şi proba testimoniala cu martori din coroborarea cărora rezulta fără dubiu ca cei doi apelanţi au adresat intimatei cuvinte jignitoare având o atitudine provocatoare, fata de aceasta.

Din probele administrate nu rezulta ca intimata a avut o  atitudine necorespunzătoare fata de cei doi apelanţi, nici unul dinte martori  în declaraţiile date  în fata instanţei de fond nu confirma presupusele jigniri pe care subsemnata le-as fi adresat celor doi apelanţi  în data de 27.02.2019, astfel cum se menţionează  în motivul doi de apel.

Din contra, conform declaraţiile martorului N. C. V. ca urmare a injuriilor şi jignirilor adresate intimatei, acesteia "ii este ruşine sa mai meargă pe drum", fapt dovedit cu Înscrisurile dovedita la dosar.

Intimata a solicitat instanţei să respingă  ca fiind nereale susţinerile apelanţilor,  în sensul ca intimata ar fi denigrând-o  în fata cetăţenilor din comuna, nici o proba administrate  în cauza neconducând la aceasta concluzie.

Având  în vedere înscrisurile de la dosar coroborate cu depoziţiile martorilor consideram ca s-a făcut dovada certa ca apelanţii îi insulta pe reclamanţi.

Se solicită instanţei sa nu dea valenţa declaraţiilor martorilor propuşi de cei doi apelanţi, N.V. şi N. V. declaraţie care nu se coroborează cu înscrisurile existente la dosar şi nici cu declaraţia martorului N. C. V.  în condiţiile  în care aceştia au precizat aspecte care sunt contrare realităţii.

Pentru a induce  în eroare instanţa de judecata, cei doi apelanţi au formulat plângere penala împotriva martorului propus de intimata – N. C. V. pentru presupusa fapta de mărturie mincinoasa, cei doi apelanţi încercând pe orice cale se denatureze adevărul spre a conduce instanţa la o soluţie contrara soluţiei pronunţate de instanţa de fond.

Cu privire la declaraţia martorului N.C. V.,  în mod nereal se susţine ca acesta ar fi observat ca a intrat  în curtea intimatei câinele reclamanţilor  în februarie 2019 astfel cum se menţionează  în mod nereal contravenţional,  în realitate martorul declarând ca a observat "când ca I. intra  în curtea lui B. M." "cat timp am lucrat la B. M.", martorul nefăcând nici o specificaţie cu privire la perioada 2019.

Cu privire la susţinerile apelanţilor  în motivele de apel,  în sensul ca la incidentul cu salcâmii a fost de fata martorul N.C. V., au arătat că nu sunt reale,  în realitate martorul declarând "ca de fata la episodul cu salcâmii a fost şi un alt prieten pe nume B.",  în niciun moment martorul nu a declarat ca a fost de fata la incidentul din vara anului 2017 cu ocazia curăţării salcâmilor de către cei doi apelanţi.

Se solicită instanţei sa aibă  în vedere şi declaraţiile contradictorii ale celor doi martori audiaţi  în martori propuşi de apelanţi  în sensul ca martora N.V. declara ca "in momentul  în care a izbucnit un scandal intre B. M. şi D. I., eu şi soţul meu am plecat acasă", spre deosebire de martorul N. V. care declara ca a auzit când B. M. "a început sa o insulte pe D. I.", mai mult, a observat cum "d-na B. ii adresa injurii d-nei D.". Aceste declaraţii sunt contradictorii, neconforme cu realitatea, depoziţiile acestora neputând conduce instanţa la reţinerea unei presupuse fapte săvârşite de către intimata.

Ținând cont de probele administrate  în cauza, consideram ca instanţa de fond,  în mod legal a admis doar  în parte acţiunea apelanţilor reclamanţi atâta timp nu s-a făcut dovada ca prin presupusele fapte săvârşite de subsemnata le-ar fi adus prejudicii acestora.

De asemenea, se solicită instanţei de apel sa aibă  în vedere susținerile nereale ale apelanţilor  în sensul ca pe parcursul judecării prezentului dosar intimata ar fi apelat la diverse tertipuri - de formulare de plângeri penale împotriva martorului reclamanţilor, având  în vedere ca intimata prin cererea reconvenționala depusa  în ca respingerea audierii martorilor propuşi iniţial de apelanţi, menţionând stare de duşmănie cu aceştia încă de la data depunerii Cererii Reconvenționala, respectiv 00.07.2019, iar plângerea penala formulata împotriva martorului P. M. a fost depusa de intimata  în anul 2020.

Având  în vedere aceste aspecte se solicită respingerea prezentului apel ca fiind nefondat.

Cu privire la cel de al treilea motiv de apel, privind admiterea cererii reconvenționale şi obligarea apelanţilor la plata sumei de 10.000 lei, intimata a solicitat respingerea acestui motiv de apel,  în mod legal instanţa de cererea reconvenționala, având  în vedere ca din probele administrate în cauza rezulta cu certitudine ca cei doi apelanţi au adresat jigniri intimatei astfel cum s-a dovedit  în cauza prin înscrisurile depuse, răspunsul la interogatoriu al celor doi apelanţi şi depoziţiile martorilor audiaţi  în cauza.

Mai mult, intimata solicită  instanţei de apel, sa ia act de probele administrate ,  în sensul ca din coroborarea acestora rezulta ca apelanţii sunt cei care au o atitudine recalcitrantă la adresa intimatei, aducându-i repetate jigniri, căutând motive de cearta organelor de politie de cele mai multe ori  în mod nejustificat.

Apelanţii sunt persoane violente verbal şi conflictuale, fiind vecini cu intimata, dumnealor asculta ce se vorbeşte  în curtea sa şi intervin  în discuţi membrii familiei sale, violându-i intimitatea personala.

Se precizează  ca motivul discuţiilor contradictorii 1-a reprezentat o apelanţii au ridicat-o fără autorizaţie, fapt ce a determinat-o  să se adreseze Primăriei, Gărzii de Mediu, conform Adresei nr. 00000/16.05.2018, adresa  în care subsemnata alături alți vecini, a adus la cunoștința Primăriei faptul că au ridicat o fosa din tuburi de fântâna neizolata, aproape de o fântână cu apa potabilă, rezidiurile din fosa infiltrându-se  în pânza freatica.

In aceeaşi adresa, am precizat ca apelanţii mi-au adus  în menţiuni, precum şi cele legate de ridicarea fosei septice fiind inserat nr. 0000/09.09.2018 înregistrata la Garda Naţionala de Mediu.

Un alt motiv de discuţie a fost şi adresa înaintata de subsemnata şi înregistrata la Primăria C.... sub nr. 000/15.06.2017 prin care am adus la cunoștința Primăriei ca apelanţii au plantaţi salcâmi aflat la mai puţin de 0,5 m de gard, foarte înalţi şi groşi, iar aceştia sunt necurățați de o lunga perioada de timp, umbrindu-i proprietatea.

Apelanta D.I. I. este cea care îi adresează jigniri denigrează în fata cetăţenilor din comuna.

Intimata a solicitat  instanţei de apel sa ia act ca din adeverinţa emisă rezulta fără putinţa de tăgada ca, subsemnata a fost la serviciu, fiind schimbul 2, fiind nereale susţinerile reclamantei ca i-as fi adresat reproşuri,  în sensul ca intra căţelul acesteia  în curtea mea.

In realitate, pe data de 00.02.2019, soacra sa ia spus reclamantei sa îşi ia găinile şi câinele din curtea intimatei, deoarece le aduce grave prejudicii.

De altfel, prin procesul verbal seria 0000 nr.000000/04.03.2019 apelanta a fost sancţionată contravenţional pentru faptul ca a lăsat fără supraveghere câinele care a intrat  în curtea subsemnatei, prezentând pericol pentru persoana mea.

Sunt nereale menţiunile apelanţilor din cererea de chemare în judecata cu privire la jignirile  în public sau ca subsemnata as fi denigrat-o pe reclamanta spunând ca "isi bate socrii, când soţul ei este la serviciu", toate aceste menţiuni fiind de natura a induce  în eroare instanţa de judecata, creionând o falsa imagine asupra persoanei sale,  în cauza nefiind administrata nici o proba  în acest sens.

Apelanţii sunt cei care le aduc prejudicii şi injurii atât direct cat şi indirect,  în sensul ca  în luna septembrie 2018, când o ajuta un lucrător la renovarea casei, reclamantul cunoscându-l pe acest lucrător l-a sunat cu intenţia de a-l chema  în curtea sa să îl ajute la diverse lucrări.

Lucrătorul respectiv a refuzat şi  în acest moment reclamantul a început sa îi înjure adresându-le grave jigniri, pârâta auzind aceste injurii, deoarece lucrătorul din curte şi-a dat telefonul pe speaker.

Precizează intimata ca, potrivit înscrisurilor de la dosar, a depus plângeri la Postul de Politie C....., acte care dovedesc cu prisosinţa ca cei doi apelanţi te fac vinovaţi de faptele menţionate în cererea reconvenționala, producându-i daune morale pentru aceste fapte.

Astfel, date fiind aceste jigniri şi injurii ale apelanţilor, intimatei îi este insuflata o stare de ruşine fata de vecini, deoarece  în realitate suit o persoana liniştita, paşnica, fără a avea conflicte cu alte persoane.

Intimata a apreciat ca sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile de delictuale pentru apelanţi şi  în temeiul art. 1357 C.civ. consideră ca aceştia îi un prejudiciu, printr-o fapta ilicita săvârşita cu vinovăţie, prejudiciu pe care este obligat sa îl repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoara culpa

Mai mult, intimata a precizat că apelanţii comit fapta de a ne adresa injurii  în public,  în cauza de fata astfel cum a precizat, apelanta numindu-o panarama, proasta lumii, ca nu este  în stare sa se ducă la un serviciu", ceea ce constituie  în sine o fapta ilicita.

Consideră ca atitudinea apelanţilor faţă de pârâtă a depăşit în cauza limitele admisibile ale libertăţii de exprimare, scopul acestor jigniri, fără un motiv rezonabil fiind acela de a o denigra  în fata vecinilor şi cetăţenilor comunei.

Cu privire la existenta unui prejudiciu, precizez ca expresiile folosite de reclamanţi sunt de natura să o intimideze, denigreze, îi creează o stare de disconfort, sa creeze o stare tensionata chiar şi  în propria-mi familie.

Astfel, apreciază intimata ca sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale  în persoana apelanţilor fata de menţiunile anterioare şi în mod legal şi temeinic, instanţa de fond i-a obligat pe aceştia la plata unor daune morale săvârşite, cu consecinţa reparării a prejudiciului creat.

Fata de cele expuse, intimata a solicitat respingerea acestui motiv de apel menţinerii soluţiei instanţei de fond ca fiind legala şi temeinica.

In consecinţa, raportat la probele administrate  în cauza, consideră ca soluţia instanţei de fond este legala şi temeinica şi solicită instanţei de apel, respingerea apelului ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca fiind legala şi temeinica a Sentinţei civile nr. 000/2020 a Judecătoriei Mizil

In drept intimata a invocat art. 205 C.pr.civ.

Prin decizia nr. 000/26.01.2021 pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a admis apelul formulat de apelanții-reclamanți D. I. I. și D. D. S., ambii domiciliați în comuna C......, Sat P.....-R......, nr. 92, Cod postal 107170, judeţul Prahova, împotriva Sentinţei civile nr. 000 pronunţate la data de 00.07.2020 de Judecătoria Mizil, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. M., domiciliată în comuna C......, sat P.....- R....., nr. 93, judeţul Prahova.

Totodată, s-a anulat sentinţa apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Mizil. 

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În fapt, reclamanții și pârâta sunt vecini, locuind în comuna C......, sat P..... – R....., jud. Prahova. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune materiale în cuantum de 30.000 lei, deoarece aceasta în repetate rânduri le-a adus jigniri, injurii și în permanență caută motive de ceartă.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat la rândul ei obligarea reclamanților la plata sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, motivată de faptul că aceștia sunt cei care au o atitudine recalcitrantă la adresa ei, aducându-i-se jigniri repetate, cautând motive de ceartă, adresându-se organelor de poliție de cele mai multe ori în mod nejustificat.

În drept, potrivit art.1357 Cod civil cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, răspunzând pentru cea mai uşoară culpă, iar art. 1381 Cod civil prevede că orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie, iar acest drept se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă nu poate fi valorificat imediat, orice persoană având îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral, conform art. 1349 Cod civil.

Din aceste reglementări se reţine că, pentru angajarea răspunderii, este necesar a fi întrunite cumulativ condiţiile privind existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul.

De asemenea, potrivit art. 252 Cod civil, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.

În acelaşi sens, art. 72 Cod civil prevede că, orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75."

Din probele administrate în cauză, rezultă că părţile locuiesc în imobile învecinate, iar de circa trei  ani acestea sunt în relaţii tensionate, pe fondul reproşurilor reciproce legate de aspecte ce privesc convieţuirea.

Conform adresei aflate la fila 10 din dosar, instanța reţine că între părţi a existat o serie de plângeri ce încep din luna mai 2015.

Cât priveşte sesizările adresate de către pârâtă diverselor autorităţi publice, prin care a reclamat diverse aspecte ce o privesc pe reclamantă, este de evidenţiat că, independent de soluţia dată acestor petiţii, astfel de demersuri nu au nimic ilicit, ele intrând în conţinutul dreptului de petiţionare recunoscut fiecărui cetăţean prin art. 51 din Constituţie.

Pornind de la dispozițiile legale anterior menționate, reiese că orice atingere adusă onoarei sau demnităţii unei persoane fizice se circumscrie unei fapte ilicite delictuale, sens în care instanţa va verifica în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului, aşa cum sunt prevăzute de art.  1357 Cod civil, potrivit cu care cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

În ceea ce priveşte proba elementelor răspunderii civile delictuale s-a arătat că potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existenţa elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului (deoarece ea este cea care reclamă ceva în faţa justiţiei), fiind admisibil orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice – stricto sensu.

Având în vedere perioada de aproximativ trei ani ce se solicită a se avea în vedere de către reclamați și pârâtă, instanţa reţine că între părţi există o stare conflictuală mai veche, ce a avut ca sursă generatoare salcâmii aflați pe linia de hotar, fosa cu tuburi aflată pe proprietatea reclamanților și câinele acestora ( care a pătruns pe proprietatea pârâtei).

Ca urmare a acestei stări conflictuale, comportamentul celor trei părți din dosar s-a agravat, după cu reiese din declarațiilor martorilor audiați în cauză.

Astfel, martora N. V., propusă de către reclamanți, a declarat că a fost prezentă la curățarea salcâmilor de către soțul ei, moment în care pârâta a început să-i adreseze cuvinte foarte urâte reclamantei D.I. ( doar acesteia a precizat martora). A mai menționat martora că la acel moment și D. I. i-a adresat injurii pârâtei B. M. (fila  130). M. N.V., propus de către pârâtă, a declarat că știe că B.M. și D.I. sunt certate de foarte mult timp din cauza unor salcâmi. În momentul în care a încercat să curețe salcâmii, pârâta i-a spus ca nu cumva să arunce crăcile la ea în curte, după care a început să o insulte pe D. I.. A arătat martorul că a asistat și la un alt incident dintre părți, la care pârâta i-a adresat injurii reclamantei ( fila 132). Martorul N. C. V., propus de către pârâtă, a declarat că a lucrat atât pentru reclamanta D. I., cât și pentru pârâta B. M.. Cât timp a lucrat la pârâta B. M. a observat că acestea se certau reciproc, D.I. adresând cuvinte jignitoare pârâtei și soacrei sale. A observat că și reclamantul D. D. – S. îi adresa cuvinte jignitoare pârâtei și familiei sale, inclusiv la telefon (fila 134).

Prin contrast, martorul Ș.V. – G., propus de către pârâtă, a declarat că nu cunoaște ca reclamanții le-au adresat jigniri reclamanților. Pârâata i-a povestit însă despre neînțelegerile pe care le are cu reclamanții (fila 116 din dosar).

Declarația martorei O. M. nu va fi reținută de către instanță, având în vedere faptul că prin încheierea din data de 00.01.2020 s-a dispus înlocuirea acesteia, deoarece se află în relații de dușmănie cu pârâta.

Dauna morală sau prejudiciul moral a fost definită/definit în doctrina dreptului şi in jurisprudenţă ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morală, pe care le resimte victima. Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnităţii, prestigiului sau cinstei unei persoane constau în proferarea de expresii insultătoare, calomnii, defăimări ori denigrări la adresa unei persoane şi se pot înfăptui prin viu grai, prin adresarea directă în public, în scris, prin publicitate în presă ori prin mass-media în general. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferinţele morale (psihice) fiind frica, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. În stabilirea existentei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale, cărora le-a fost cauzat prejudiciul, situaţia personală a victimei, ţinând cont de mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc.

Singurele aspecte care pot fi reţinute pe baza înscrisurilor depuse de ambele părţi, interogatoriul părților și a declarațiilor martorilor audiați în cauză, sunt neînţelegerile multiple dintre reclamați și pârâtă, precum și faptul că prin modul prin care acestea înţeleg să îşi rezolve conflictul întreţin o stare de tensiune, ca urmare a unor afirmaţii necorespunzătoare şi jigniri adresate reciproc. Or, dacă acesta modul în care părţile, înţeleg să convieţuiască, în calitate de vecini, este dificil de admis că reputaţia reclamanților a fost atinsă prin afirmațiile pârâtei și, invers, reputația pârâtei a fost atinsă prin afirmațiile reclamanților.

Analizând circumstanţele în care au fost adresate jignirile reciproce, nu se poate reţine o consecinţă negativă majoră pe plan psihic pentru părțile din dosar, de o astfel intensitate şi durată. Creare unei imagini negative în cadrul comunităţii, nu poate constitui în sine o cauză a unei suferinţe psihice. Mai degrabă, se poate pune problema unei indignări a părților, atitudine psihică ce nu este, însă, de natură să atragă răspunderea patrimoniala a vreuneia dintre ele.

Astfel, în ceea ce priveşte fapta ilicită, instanţa constata din probele administrate în cauza faptul că deşi în cuprinsul cererii de chemare în judecată și al cererii reconvenționale, părțile au învederat că solicita daune morale pentru repararea prejudiciului adus reputatiei si imaginii lor, niciuna nu a reuşit sa dovedeasca aceste susţineri.

Coroborând declaraţiile martorilor audiați în prezenta cauză cu cronologia privind plângerile părților, instanţa urmează a reţine că se conturează o stare de fapt marcată de o situaţie conflictuală mai veche între părţi, ce se întinde pe o perioadă de aproximativ trei ani, ocazii cu care părţile s-au şicanat ori şi-au adresat reciproc cuvinte jignitoare şi injurii, or aceste circumstanţe faptice nu sunt de natură a justifica o acţiune în răspundere civilă delictuală pentru pretinse prejudicii nepatrimoniale, reclamanții și pârâta urmând a-şi revizui atitudinea şi a încerca stingerea acestui conflict.

Pentru toate cele ce preced, instanţa reţine că în speţă nu există o faptă ilicită care să atragă răspunderea civilă delictuală a reclamanților, respectiv a pârâtei, şi nici vreun prejudiciu, chiar nepatrimonial, produs vreuneia dintre părți, care să determine repararea sa patrimonială, motiv pentru care va respinge, ca neîntemeiate, atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională.

Față de soluția dată ambelor cereri și prevederilor art. 453 Cod de procedură civilă, instanța va respinge solicitarea părților privind acordarea cheltuieilor de judecată.

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Grefier Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare