Ordonanţă de plată – neîndeplinirea condițiilor ordonanței de plată pentru capătul de cerere accesoriu - penalităţile solicitate nu rezultă dintr-un contract constatat printr-un înscris însuşit de debitoare prin semnătură - clauza penală nu a fost însuşit

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.01.2020, sub nr. …./299/2020, creditoarea A a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea B, ca prin hotărârea ce se va pronunţa pe calea ordonanţei de plată să se dispună, într-un termen de 10 zile, obligarea debitoarei la plata sumei de 7.865 euro reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pentru pârâtă în temeiul contractului de consultanţă nr. 011/26.08.2019, potrivit facturii nr. 001/01.10.2019, respectiv a sumei de 7.078,5 euro reprezentând penalităţi de întârziere aferente datoriei principale, calculate de la data scadenţei de plată (15.10.2019) şi până la data formulării cererii (13.01.2020), precum şi în continuare, până la stingerea efectivă şi integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, la data de 26.08.2019, între părţi, a fost încheiat contractul de servicii de consultanţă, prin care debitoarea s-a obligat să plătească lunar o remuneraţie în valoare de 6.500 euro (fără TVA) în termen de cel mult 14 zile de la data primirii facturii (art. 4.1 şi art. 6 din contract şi art. 14.9 din Anexa 2 la contract), respectiv o penalitate de 1% din suma datorată şi neplătită la scadenţă, pentru fiecare zi de întârziere (anexa 5 la contract – grafic de plăţi).

Creditoarea a menţionat că, în baza contractului, a prestat pentru pârâtă activităţile asumate şi, în vederea încasării onorariului cuvenit, a emis şi comunicat factura nr. 001/01.10.2019 în valoare totală de 7.865 euro (dintre care 1.365 euro reprezintă TVA). Cu toate acestea, pârâta nu a înţeles să-şi îndeplinească la scadenţă (15.10.2019) obligaţia de plată a onorariului, în pofida demersurilor pe care le-a întreprins spre a o determinat să-şi achite datoria conform convenţiei.

Astfel, la data de 15.11.2019, pârâta a fost notificată ca, într-un termen de cel mult 15 zile, să achite suma aferentă facturii. Având în vedere că pârâta nu a înţeles să dea curs notificării, rămânând în continuare în stare de pasivitate, creditoarea a fost constrânsă să sesizeze instanţa conform art. 1016 şi următoarele C.pr.civ.

Creditoarea a solicitat să se reţină incidenţa prevederilor art. 1270, art. 1272 alin. 1, art. 1350 alin. 1, art. 1516 alin. 1 şi alin. 2 pct. 3, art. 1518 alin. 1 şi art. 1523 alin. 2 lit. d C.civ., şi să se constate că pârâta nu a înţeles să-şi achite datoriile nici după ce a beneficiat de clemenţă din partea sa.

De asemenea, creditoarea a menţionat că, în baza celor statuate de părţi potrivit convenţiei (art. 14.9 din Anexa 2 – Termeni Generali şi Condiţii raportat la prevederile alineatului final din Anexa 5 la contract – Grafic de plăţi), pârâta este obligată să plătească şi o penalitate de 1% din suma datorată, pentru fiecare zi de întârziere, sens în care a invocat prevederile art. 1535 alin. 1 şi art. 1539 C.civ.

În drept, au fost invocate prevederile art. 192, art. 194 şi următoarele, art. 1015 şi următoarele C.pr.civ., art. 1270, art. 1272 alin. 1, art. 1350 alin. 1, art. 1516 alin. 1 şi alin. 2 pct. 3, art. 1518 alin. 1, art. 1523 alin. 2 lit. d, art. 1535 alin. 1 şi art. 1539 C.civ.

În susţinerea cererii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: mod de calcul penalităţi (fila 7), notificare nr. 6916/15.11.2019 (filele 8-9), împuternicire avocaţială (fila 10), dovadă de înmânare (fila 11), factura nr. 001/01.10.2019 (filele 12-13), corespondenţă e-mail (filele 14, 24-36), Acord de reziliere (filele 15-23), Acord contractual pentru servicii de consultanţă în conformitate nr. 011/26.08.2019 (filele 37-59).

La data de 28.01.2020, prin serviciul registratură, creditoarea a depus, în copie, certificat ONRC (filele 68-81).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 66).

Debitoarea nu a depus întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.

Instanţa a încuviinţat, pentru creditoare, proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între părţi, a fost încheiat Acordul contractual pentru servicii de consultanţă în conformitate nr. 011/26.08.2019 (filele 37-59), având ca obiect acordarea unei licenţei unei companii start-up de asigurare-reasigurare generală.

Potrivit art. 3.1, contractul s-a încheiat pe o perioadă de 10 luni, şi anume 01.10.2019 – 31.07.2020, urmând a fi prelungit numai pe baza consimţământului scris reciproc al ambelor părţi.

Instanţa reţine că debitoarea s-a obligat să achite creditoarei o compensaţie în cuantum de 6.500 euro/lună (fără TVA) pentru obiectul contractului (art. 4.1 din contract), în termen de 14 zile de la primirea facturii (art. 6.1 din contract).

În derularea raporturilor contractuale, creditoarea a emis factura fiscală nr. 001/01.10.2019 (filele 12-13), pentru plata sumei de 7.865 euro (6.500 euro + TVA) reprezentând contravaloarea primei rate conform programului de plată.

În conformitate cu prevederile art. 1270 C.civ., convenţiile legale încheiate au putere de lege între părţile contractante, acestea dobândind drepturi şi obligaţii pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credinţă, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.

Potrivit art. 1014 C.pr.civ., procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

În ceea ce priveşte prima condiţie, respectiv aceea ca obligaţia a cărei executare se solicită să fie născută dintr-un contract civil, constatată printr-un înscris însuşit de părţi sub semnătură, instanţa constată că este îndeplinită. Astfel, raporturile juridice dintre părţi au fost guvernate de Acordul contractual pentru servicii de consultanţă în conformitate nr. 011/26.08.2019, cu privire la care instanţa reţine ca a fost acceptat în mod expres de către debitoare, fiind semnat de către aceasta.

Referitor la caracterul cert al creanţei, instanţa reţine că existenţa acesteia este neîndoielnică, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 663 alin. 2 C.pr.civ., existenţa creanţei rezultă din Acordul contractual pentru servicii de consultanţă în conformitate nr. 011/26.08.2019 şi din factura fiscală depusă la dosarul cauzei, care nu a fost contestată de către debitoare, fiind recunoscută la plată prin corespondenţa electronică depusă la dosar (fila 25).

Mai mult, instanţa are în vedere şi prevederile art. 1019 alin. 3 C.pr.civ. potrivit cărora, în cazul nedepunerii întâmpinării de către debitor, faţă de împrejurările cauzei, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului. Întrucât debitoarea nu a formulat întâmpinare, prin interpretarea textului citat rezultă că aceasta nu a contestat creanţa, aceasta fiind astfel recunoscută.

În ceea ce priveşte caracterul lichid, obiectul creanţei trebuie să fie determinat prin înscrisul care o constată sau să conţină elemente care permit stabilirea lui, potrivit art. 663 alin. 3 C.pr.civ. În cauză, instanţa constată caracterul lichid al creanţei, întrucât aceasta este determinată potrivit înscrisurilor depuse la dosar, respectiv Acordul contractual pentru servicii de consultanţă în conformitate nr. 011/26.08.2019 şi factura fiscală emisă în baza acestuia.

Din punct de vedere al exigibilităţii, conform art. 663 alin. 4 C.pr.civ., este necesar ca obligaţia debitorului să fie scadentă sau ca acesta să fie decăzut din beneficiul termenului de plată. Având în vedere că, potrivit prevederilor contractuale, plata facturilor se face în termen de 14 zile de la primirea acestora, instanţa reţine că şi această condiţie este îndeplinită, factura anterior menţionată fiind scadentă.

Întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1014 C.pr.civ., instanţa reţine că, în cauză, creditoarea a făcut dovada existenţei unei creanţe în cuantum de 7.865 euro reprezentând contravaloare factură, în timp ce debitoarea nu a făcut dovada liberării de obligaţie prin plată sau alt mod prevăzut de lege.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la plata penalităţilor de întârziere, instanţa reţine următoarele:

Având în vedere că și pentru acest din urmă capăt de cerere creditoarea uzează de procedura ordonanței de plată, instanţa apreciază că trebuie întrunite aceleași condiții de admisibilitate prezentate anterior.

În conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei. Astfel, daunele-interese pe care instanţa le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestaţiei debitorului sunt daune-interese moratorii şi daune-interese compensatorii.

Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de către părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 1538 alin. 1 C.civ., clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale, iar conform art. 1539 C.civ., creditorul nu poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata penalităţii, afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea la timp sau în locul stabilit. În acest din urmă caz, creditorul poate cere atât executarea obligaţiei principale, cât şi a penalităţii, dacă nu renunţă la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligaţiei.

Potrivit art. 14.9 din condiţiile generale coroborate cu prevederile Anexei nr. 5 – Schemă de plată, neacceptate de către debitoare prin semnătură (filele 37-59), penalizările aplicate în caz de întârziere la plată sunt calculate la o rată de 1%/an.

Cu toate acestea, faţă de dispoziţiile legale anterior invocate, natura convenţională, precum şi funcţiile şi consecinţele clauzei penale, instanţa apreciază că, pentru a fi în prezenţa unei asemenea clauze, este necesară existenţa unei convenţii exprese a părţilor în acest sens.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa apreciază că respectiva clauză penală nu a fost însuşită de către debitoare în mod valabil, întrucât Condiţiile generale şi Anexa nr. 5 nu cuprind nicio semnătură din partea debitoarei.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa apreciază că acea clauză penală nu a fost acceptată în mod expres de către debitoare, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul contractului (care a fost semnat) nu se face nicăieri referire la faptul că aceasta ar fi luat cunoştinţă de cuprinsul Condiţiilor generale sau că le-ar fi acceptat.

În consecinţă, având în vedere că penalităţile solicitate nu rezultă dintr-un contract constatat printr-un înscris însuşit de debitoare prin semnătură, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1014 C.pr.civ., instanţa nu va acorda şi suma de 7.078,5 euro reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 13.01.2020 şi nici penalităţile de întârziere calculate în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal.

Pe cale de consecinţă, pentru aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea şi va obliga debitoare la plata către creditoare a sumei de 7.865 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plăţii) reprezentând contravaloare factură, stabilind un termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorarii avocaţi sau experţi, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Astfel, fiind în culpă procesuală, debitoarea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum total de 3.463,9 lei reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei (fila 66), contravaloare traducere în cuantum de 963,90 lei (factura nr. 005412/13.01.2020 şi ordinul de plată din data de 13.01.2020 – filele 94-95), contravaloare notificare executor judecătoresc în cuantum de 300 lei (factura nr. 3023/15.11.2019 şi ordinul de plată din data de 11.12.2019 – filele 96-97) şi onorariu avocat în cuantum de 2.000 lei, redus de la suma de 2.826 lei (factura nr. 1451/15.11.2019 şi ordinul de plată din 17.12.2019 – filele 92-93), în conformitate cu prevederile 451 alin. 2 C.pr.civ., prin raportare la soluţia de admitere în parte, la complexitatea redusă a cauzei şi la munca efectiv desfăşurată de avocat (redactare cerere de chemare în judecată şi prezentarea la un termen de judecată).

 În ceea ce priveşte suma de 252,10 lei solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată conform facturii fiscale nr. 1507/18.12.2019 şi chitanţei nr. 70/18.12.2019 (filele 90-91), instanţa reţine că aceasta reprezintă „cheltuieli conform anexei”. Or, în condiţiile în care anexa menţionată în cuprinsul facturii nu a fost depusă la dosarul cauzei, nu se poate stabili dacă suma solicitată reprezintă cheltuieli de judecată în sensul art. 451 C.pr.civ. şi, prin urmare, nu va fi acordată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de creditoarea A, cu sediul în ….., în contradictoriu cu debitoarea B, cu sediul în …….

Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 7.865 euro (echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plăţii) reprezentând contravaloare factură, în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.

Obligă debitoarea la plata către creditoare a sumei de 3.463,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 09.03.2020.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare