Drepturi salariale. Discriminare. Calitate procesuală activă. Membru de sindicat pensionar, fost angajat

Legea nr. 62/2011: art. 17.

O.G. nr. 137/2000.

Calitatea de membru al sindicatului a fost dobândită cu respectarea prevederilor art. 2 şi 11 din statutul sindicatului, iar calitatea acestuia de preşedinte – membru al sindicatului, precum şi legalitatea prevederilor statutare au fost stabilite prin hotărâre judecătorească, urmată de înscrierea în Registrul special al sindicatelor, ţinut la judecătorie, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Rezultă că reclamantul a dovedit calitatea de  membru de sindicat a d-nului I.A., hotărârea judecătorească menţionată anterior fiind definitivă, astfel că nu poate fi cenzurată în cadrul prezentului litigiu şi nu se poate ignora existenţa acesteia, ori înlătura efectele ei.

Prin contractul colectiv de muncă, pentru salariaţii încadraţi în funcţiile prevăzute în Anexa nr. 18, poziţiile 1,2,3 s-a stabilit un ajutorul material egal cu contravaloarea a 3750 mc de gaze naturale, spre deosebire de ceilalţi angajaţi ai societăţii pentru care ajutorul material acordat este contravaloarea a 7500 mc gaze naturale.

Angajatorul nu a justificat în nici un fel această diferenţiere de tratament a angajaţilor, criteriul pentru acordarea unui ajutor material mai mic fiind ocuparea unei funcţii de conducere menţionată în anexa nr. 18.

În această anexă însă, sunt prevăzute funcţiile de conducere, încadrate la 6 poziţii, dintre care numai pentru cele enumerate la primele 3 poziţii ajutorul material în discuţie s-a stabilit a fi jumătate din cel cuvenit şi acordat celorlalţi angajaţi, angajatorul operând un tratament diferenţiat în cadrul personalului ce ocupă funcţii de conducere în societate, diferenţiere de tratament pentru care nu există o justificare rezonabilă.

Diferenţa de tratament devine discriminare, când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.

Angajatorul a aplicat un tratament diferit din perspectiva cuantumului ajutorului material acordat în cadrul aceleiaşi categorii de angajaţi, respectiv a celor care ocupă funcţii de conducere.

Prin urmare, persoanele discriminate în raporturile lor de muncă au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 470 din 23.04.2015 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. xxx s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi s-a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul „Extracţie Gaze şi Servicii” în contradictoriu cu pârâtul S.N.G.N. R. S.A., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că persoana pentru care acţionează sindicatul reclamant a fost angajat al pârâtei până în mai 2012, când s-a pensionat, iar în anul 2014, acesta a aderat la sindicatul reclamant, în momentul acţionării fiind preşedintele sindicatului.

Tribunalul a reţinut că sindicatul este forma de organizare sindicală a angajaţilor, reglementarea permiţând numai persoanelor care desfăşoară activităţi profesionale dependente (subordonate) exercitarea libertăţii de asociere sindicală, fiind justificată de scopul sindicatelor, acela de a apăra şi promova drepturile şi interesele profesionale economice şi sociale ale salariaţilor în raport cu angajatorul.

S-a mai arătat că legiuitorul a recunoscut unor grupuri de persoane, cum sunt sindicatele, calitatea procesuală activă, conform art. 28 din Legea nr. 62/2011, însă această calitate se activează exclusiv în apărarea membrilor, care trebuie să fie una din categoriile expres prevăzute de lege.

În cauză, Tribunalul a constatat că, deşi formal persoana în numele căreia acţionează sindicatul este membru de sindicat, acesta nu avea calitatea cerută de lege pentru a permite sindicatului să acţioneze în numele său.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac promovate, apelantul a arătat că Sentinţa nr. 3724 din 12.09.2014, prin care s-a confirmat calitatea de preşedinte, membru de sindicat şi legalitatea prevederilor statutare ale sindicatului, acestea fiind consemnate şi în Registrul special al sindicatelor ţinut la judecătorie, putea fi cenzurată numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, prima instanţă neputând anula pe cale de excepţie această hotărâre.

Pentru aceste argumente, apelantul a arătat că în mod nelegal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, precizând că, pe fondul cauzei, cererea este întemeiată.

În drept, apelantul a invocat dispoziţiile art. 470 şi urm. din C. pr. civ..

Intimata SNGN R. SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, arătând că prima instanţă a apreciat în mod legal asupra legitimării procesuale active în cauză, stabilind în mod corect faptul că sindicatul poate formula cerere numai pentru salariaţi iar nu şi pentru foşti angajaţi, care au calitatea de pensionari.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat argumentele indicate în apelul promovat.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:

Persoana pentru care sindicatul reclamant acţionat în judecată a fost angajat al intimatei până în mai 2012, când s-a pensionat, iar în anul 2014, acesta a aderat la sindicatul reclamant, în momentul formulării cererii de chemare în judecată fiind preşedintele sindicatului.

Calitatea de membru al sindicatului a fost dobândită de către I.A. cu respectarea prevederilor art. 2 şi 11 din statutul sindicatului.

De asemenea, calitatea acestuia de preşedinte – membru al sindicatului, precum şi legalitatea prevederilor statutare au fost stabilite prin hotărâre judecătorească (Sentinţa nr. 3724/2014) urmată de înscrierea în Registrul special al sindicatelor, ţinut la Judecătoria Tg.-Mureş (poziţia nr. 1 din 10.10.2014), în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Rezultă că reclamantul a dovedit calitatea de  membru de sindicat a d-nului I.A., hotărârea judecătorească menţionată anterior fiind definitivă, astfel că nu poate fi cenzurată în cadrul prezentului litigiu şi nu se poate ignora existenţa acesteia, ori înlătura efectele ei.

Din această perspectivă sindicatul reclamant a făcut dovada legitimării procesuale în cauză, acţionând pentru un membru al său, prima instanţă admiţând în mod nelegal excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Faţă de cele reţinute anterior, prin raportare la dispoziţiile art. 480 alin. 3 din C. pr. civ., constatând că în mod greşit prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului,  Curtea urmează a anula hotărârea atacată şi va judeca procesul evocând fondul.

În acest sens, instanţa a constatat că potrivit prevederilor art. 188 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă nr. 778 din 28.02.2007, salariaţii societăţii şi sucursalelor componente aveau dreptul la un ajutor material  egal cu contravaloarea a 7500 mc gaze naturale.

Această prevedere a fost preluată în art. 182 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă nr. 8400 din 28.02.2012, în vigoare începând cu luna martie 2012, însă prin alineatul 5 al acestui text legal s-a prevăzut că salariaţii încadraţi în funcţiile prevăzute în Anexa nr. 18, poziţiile 1,2,3 vor primi ajutorul material prevăzut la alin. 4 egal cu contravaloarea a 3750 mc de gaze naturale.

Se mai prevede la alin. 6 că ajutorul prevăzut la alin. 4 şi 5 se plăteşte în tranşe lunare.

Membrului de sindicat Alexandru Ilinca i s-a acordat un ajutor material anual de 3750 mc gaze naturale, ca urmare a modificării contractului colectiv de muncă în sensul menţionat anterior, acesta apreciind că se află într-o situaţie discriminatorie faţă de ceilalţi angajaţi, pentru care acelaşi ajutor material este în cuantum dublu.

Analizând cererea reclamantului din perspectiva motivelor invocate, Curtea a constatat că, într-adevăr, prin contractul colectiv de muncă, pentru salariaţii încadraţi în funcţiile prevăzute în Anexa nr. 18, poziţiile 1,2,3 s-a stabilit un ajutorul material egal cu contravaloarea a 3750 mc de gaze naturale, spre deosebire de ceilalţi angajaţi ai societăţii pentru care ajutorul material acordat este contravaloarea a 7500 mc gaze naturale.

Angajatorul nu a justificat în nici un fel această diferenţiere de tratament a angajaţilor, criteriul pentru acordarea unui ajutor material mai mic fiind ocuparea unei funcţii de conducere menţionată în anexa nr. 18.

În această anexă însă, sunt prevăzute funcţiile de conducere, încadrate la 6 poziţii, dintre care numai pentru cele enumerate la primele 3 poziţii ajutorul material în discuţie s-a stabilit a fi jumătate din cel cuvenit şi acordat celorlalţi angajaţi, angajatorul operând un tratament diferenţiat în cadrul personalului ce ocupă funcţii de conducere în societate, diferenţiere de tratament pentru care nu există o justificare rezonabilă.

Curtea a reamintit că potrivit dispoziţiilor art. 5 din Codul muncii în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.

Diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului, atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Instanţa europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situaţii analoage sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţiat şi că această distincţie nu-şi găseşte nicio justificare obiectivă sau rezonabilă (hotărârile Fredin împotriva Suediei, Hoffman împotriva Austriei, Spadea şi Scalambrino împotriva Italiei).

Prin urmare, pentru a fi în prezenţa unei fapte de discriminare, trebuie să existe două situaţii comparabile, la care tratamentul aplicat să fi fost diferit. Subsecvent, tratamentul diferenţiat trebuie să urmărească sau să aibă ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

În cauză, Curtea a observat că angajatorul a aplicat un tratament diferit din perspectiva cuantumului ajutorului material acordat în cadrul aceleiaşi categorii de angajaţi, respectiv a celor care ocupă funcţii de conducere.

Astfel, aşa cum am arătat anterior, numai personalul ce ocupă funcţiile de conducere enumerate la poziţiile 1-3 din Anexa nr. 18 a primit un ajutor material diminuat cu 50%, neexistând nicio justificare pentru diferenţierea făcută faţă de personalul ce ocupă funcţii de conducere din cele enumerate la poziţiile 4-6 din aceeaşi anexă.

Prin urmare, persoanele discriminate în raporturile lor de muncă au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că membrul de sindicat are dreptul la o despăgubire echivalentă cu contravaloarea a 312,50 mc gaze naturale/lună pentru lunile martie şi aprilie 2012, aceasta fiind perioada în care, în calitate de angajat, a beneficiat de un ajutor material diminuat.

În vederea reparării integrale a prejudiciului suferit, care cuprinde, conform art. 1531 din C. civ., atât pierderea suferită, cât şi beneficiul de care a fost lipsit creditorul, instanţa urmează a dispune actualizarea sumei cuvenite cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, începând cu data introducerii acţiunii până la data plăţii efective.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa a respins-o, în temeiul dispoziţiilor art. 452 din C. pr. civ., constatând că reclamantul nu a probat efectuarea vreunor cheltuieli cu judecarea prezentului litigiu.

Domenii speta

Spete similare