Acţiune în regres - declinare de competenţă

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi, reclamanta U. A. T. comuna B. prin reprezentant legal A. D. a chemat în judecată pârâta H. I., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 1105 lei, cu titlu de prejudiciu, precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentului proces..

În motivarea acţiunii formulate, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 2000/28.08.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. X, aceasta a fost obligată să plătească numitului H. D. drepturile salariale aferente lunii aprilie 2017, actualizate la data plăţii efective, dobânda legală aferentă acestei sume , precum şi suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A menţionat reclamanta că pârâta H. I. era angajata instituţiei reclamante la acea dată, însă ulterior a fost destituită din funcţie, pe motive disciplinare,  unul dintre motive pentru care a fost cercetată  fiind acela că a refuzat să efectueze plata drepturilor salariale ale soţului, aferente lunii aprilie 2017,  a refuzat să primească documente necesare pentru efectuarea plăţii drepturilor salariale ale numitului H. D., aspect evidenţiat prin adresele nr. 2423/03.05.2017 şi 2500/05.05.2017, înaintate de către responsabilul cu registratura unităţii.

De asemenea, reclamanta a susţinut că după insistenţe repetate, atât verbale, cât şi scrise, pârâta a întocmit ştatul de salarii aferent lunii aprilie 2017 conform graficului de prezenţă şi nu cum îl întocmise iniţial, fără a ţine cont de acesta, dar nu a efectuat plata salariului deoarece prin adresa nr. 3428/04.07.2017 a invocat faptul că se afla în conflict de interese cu soţul, acest lucru nemaifiind invocat însă anterior, deşi erau angajaţi ai aceleiaşi instituţii împreună cu fiica lor încă din anul 2010.

A mai arătat reclamanta că în lunile următoare,  respectiv după luna aprilie 2017 şi până la destituirea din funcţie, în luna octombrie a aceluiaşi an, pârâta i-a efectuat salariul soţului în condiţii normale şi odată cu ceilalţi angajaţi ai instituţiei, lucru ce a făcut-o să pună la îndoială intenţiile pârâtei.

De asemenea, reclamanta a menţionat faptul că, deşi insistenţe au fost nenumărate din partea conducătorului unităţii, pentru a i se face plata salariului domnului H. D., pârâta a invocat diverse motive de fiecare dată iar după o întârziere de 5 luni şi după ce i s-a mai cerut în scris prin adresele nr. 4112/16.08.2017 şi 4883/22.09.2017, pârâta a întocmit OP nr. 635 din 22.09.2017 care era conform foii de prezenţă şi semnat de către conducătorul UAT Corn. B.,  dar nu 1-a înaintat către Trezoreria Filiaşi pentru a putea fi operat, atribuţie ce-i revenea, lucru pe care primarul comunei B. nu 1-a aflat, fiind convins că soţul pârâtei a primit drepturile salariale aferente lunii aprilie 2017, până în momentul în care  numitul H. D. a introdus acţiune în instanţă pentru a-şi cere drepturile salariale aferente lunii în cauză.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1384, art. 1385 si art. 1386 din Codul civil.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie : decizia  nr. 2000/2018 din data de 28.08.2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, OP nr. 746 şi 793 din 08.10.2018 , referatul nr. 2423/03.05.2017, foaia colectivă de prezenţă pe luna aprilie 2017 nr. 2398/02.05.2017; sesizarea înregistrată sub nr. 2500/05.05.2017; statul de salarii întocmit de pârâtă, dar neconform foii colective de prezenţă; notele scrise înregistrate sub nr. 2518/08.05.2017 şi  nr. 2531/08.05.2017; OP nr. 312 din 08.05.2017;adresele nr. 2589/10.05.2017 şi  2669/12.05.2017; statul de salarii întocmit conform foii colective de prezenţă; adresele nr. 3074/10.06.2017; 3428/04.07.2017,  4112/16.08.2017; 4883/22.09.2017 şi 4890/22.09.2017; OP nr. 635 din 22.09.2017 întocmit conform foii colective de prezenţă

În conformitate cu prevederile art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă..

La primirea cererii, apreciindu-se că aceasta îndeplineşte cerinţele impuse prin dispoziţiile art. 194-197 din Codul de procedură civilă, prin rezoluţia preşedintelui de complet din 12.12.2018,  s-a dispus comunicarea unui exemplar al cererii de chemare în judecată şi înscrisurilor anexate acesteia, pârâtei cu menţiunea că are obligaţia de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancţiunea prevăzută de art. 208 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv decăderea din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică .

Pârâta a formulat întâmpinare la data de 14.01.2019, prin care a solicitat respingerea acţiunii  ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În cuprinsul întâmpinării formulate, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Filiaşi în soluţionarea cauzei.

În acest sens pârâta a arătat că din conţinutul cererii de chemare în judecată reiese că aceasta se referă în mod exclusiv la răspunderea sa,  în calitate de funcţionar public şi nu la eventualele fapte ale pârâtei care au avut loc după data de 22.09.2017, când raportul său de serviciu cu reclamanta a încetat şi nu a mai avut nicio legătură de muncă sau serviciu cu aceasta.

Astfel, pârâta a apreciat că temeiul legal al răspunderii civile al funcţionarului public, în acest sens, îl reprezintă dispoziţiile  art. 84 lit. "c" din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare iar potrivit art. 45 alin. (1) şi art. 75 din aceeaşi lege, funcţionarii publici răspund de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin,  încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrăgând răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.

S-a mai arătat că potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

În raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate, pârâta a solicitat admiterea  excepţiei şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secţia CAF.

În ceea ce priveşte fondul cauzei s-a arătat că, potrivit temeiului legal al acţiunii, "dreptul de regres" înseamnă că, cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, însă cel care exercită regresul nu poate recupera partea din despăgubire care corespunde propriei sale contribuţii la cauzarea prejudiciului. De asemenea, s-a menţionat că potrivit art. 76 alin. (3), răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja daca acesta a respectat prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, iar în raport de aceste dispoziţii legale, pârâta a apreciat că  poate fi angajată răspunderea juridică a acesteia pentru faptele menţionate în acţiunea introductivă, deoarece a respectat prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile la nivelul reclamantei.

Totodată,  în raport de dispoziţiile art. 1384 alin. (3) Cod Civil, invocate ca temei legal al cererii de chemare în judecată, pârâta a apreciat că se impune ca acţiunea în regres în cauză îndreptată împotriva acesteia să fie respinsă, deoarece reclamanta care exercită regresul, prin reprezentantul său legal, a contribuit în mod exclusiv la cauzarea prejudiciului, prejudiciul nefiind cauzat de pârâtă.

În acest sens, pârâta a arătat că în  dosarul nr. X a avut calitatea de reclamant numitul H. D., soţul acesteia , însă contractul individual de muncă nu era încheiat cu pârâta, ci cu actuala reclamantă, prin reprezentantul său legal.A mai arătat că potrivit art. 39 alin. (1) lit. "a" din Codul Muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar art. 40 alin. (2) lit "c" Codul Muncii prevede că angajatorului, în speţă reclamantei, îi revine obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă.

A susţinut pârâta că în primă instanţă, Tribunalul Dolj a fost păcălit de actuala reclamantă, reţinând în mod greşit că "din OP nr. 635 /22.09,2017 (întocmit chiar de pârâtă, în ultima zi de activitate în cadrul reclamantei - n.n.) a rezultat că i-a fost achitat reclamantului salariul aferent lunii aprilie 2017", motiv pentru care instanţa de fond a constatat în mod greşit că acţiunea a rămas fără obiect şi, în consecinţă, a respins-o.

A apreciat pârâta că nu i se poate imputa acum o culpă, când în celălalt proces a reclamanta a susţinut exact contrariul, anume că OP-ul pe care l-a întocmit aceasta  a fost operat în Trezorerie

De asemenea, reclamanta a menţionat că art. 168 alin. (1) C. Muncii prevede că plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit, iar în speţă  OP nr. 635 / 22.09.2017 era întocmit şi semnat de aceasta, apoi semnat de reprezentantul legal al reclamantei - Primarul corn. B., cel care exercită funcţia de ordonator principal de credite, potrivit art. 63 alin. (4) lit. "a" din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, şi care, cu rea-credinţă nu 1-a mai depus spre a fi operat în Trezoreria Filiaşi, aşa cum rezultă şi din adresa DGRFP Dolj nr. CRR - TRZ 13035/09.07.2018. "

Astfel pârâta a susţinut că este culpa exclusivă a ordonatorului de credite - reprezentantul legal al actualei reclamantei - de a nu fi operat în trezorerie OP-ul întocmit de aceasta iar Curtea de Apel Craiova nu a mai fost însă păcălită de "intimatele-pârâte" din acea cauză, adică de actuala reclamantă şi reprezentantul său legal şi a constatat, cu putere de lucru judecat, că "angajatorul nu a făcut dovada plăţii drepturilor salariale" cuvenite salariatului D. Hantea.

Pârâta a susţinut că a îndeplinit o funcţie publică de execuţie în aparatul de lucru al Primarului comunei B., cu atribuţii de contabil al unităţii, până când, prin Dispoziţia nr. 174 din 22.09.2017 emisă de reclamantă, a fost destituită din funcţia publică, în mod nelegal şi netemeinic,  motiv pentru care a formulat contestaţie ce se află pe rolul Tribunalul Dolj - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal -  Dosarul nr. X .

A mai arătat pârâta că aşa-numitele "insistenţe repetate" la care face referire reclamanta nu puteau avea loc decât în perioada Mai 2017 (când trebuia plătit salariul conform legii) - Septembrie 2017 (când a fost destituită din funcţia publică), adică într-un interval maxim de 4 luni, după care a urmat un alt interval de 12 luni, de la destituirea acesteia (septembrie 2017) până la redactarea şi comunicarea Deciziei Curţii de Apel Craiova (sep. 2018), în  baza căreia reclamanta putea efectua plata de bunăvoie, fără să mai insiste la nimeni, însă nu a făcut-o decât după ce s-a pronunţat o hotărâre a instanţei, cu cheltuielile de judecată aferente, pe care le-ar fi putut evita dacă ar fi efectuat plata de bunăvoie, chiar şi în timpul judecării procesului.

De asemenea, a solicitat a se observa că în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, pentru judecata fondului nu au existat astfel de cheltuieli, acestea fiind angajate abia în stadiul procesual apel, după ce acesta a fost declarat la data de 14.05.2018, iar, în acest interval de 8 luni, după destituirea sa, reclamanta nu a fost împiedicată de nimeni să facă plata salariului numitului H. D., astfel că pârâta a apreciat  nici respectivele cheltuieli de judecată de 1000 lei nu-i sunt opozabile din acest punct de vedere.

A susţinut pârâta că dacă insistenţele pe care reclamanta le recunoaşte şi le confirmă, ar fi fost în cadrul legal, atunci pârâta nu ar fi trebuit să efectueze plata salariului diminuat pe luna aprilie 2017, diminuat "conform graficului de prezenţă", prin diminuarea drepturilor salaríale cu rea-credinţa de către primar, care a tăiat 5 ore de luau din salariul soţului, în mod nejustificat şi că în urma pronunţării Deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 2000/2018 din data de 28.08.2018, definitivă, actuala reclamantă a fost obligată să plătească reclamantului H. D.,  "drepturile salaríale aferente lunii aprilie 2017,  adică nediminuate.

Pârâta a menţionat că soluţia instanţei fiind definitivă şi executorie de drept, înseamnă că "insistenţele repetate" ale reprezentantului reclamantei ca pârâta să efectueze plata salariului pe luna Aprilie 2017 "conform graficului de prezenţă", contrar prevederilor legale, adică prin diminuarea .drepturilor salaríale cu rea-credinţă de  către primar, care a tăiat 5 ore  în mod nejustificat, au fost în afara cadrului legal, iar pârâta nu este vinovată de neplata drepturilor salaríale împotriva prevederilor legale.

A mai susţinut pârâta că în luna mai 2017, trebuia plătit salariul numitului H. D., conform legii iar aceasta a întocmit statele de plată, aşa cum se recunoaşte în acţiune, fără a diminua salariul domnului H. D. aferent lunii Aprilie 2017 iar ştatul  întocmit la vremea respectivă a fost confirmat prin soluţie definitivă de către Curtea de Apel Craiova, deci nu se poate reţine că nu ar fi întocmit la timpul potrivit statul de plată în mod corect, legal şi temeinic, pentru ca acţiunea în regres să aibă temei.

Totodată, pârâta a apreciat că este nerelevantă punerea în discuţie a efectuării plăţii în lunile anterioare şi ulterioare lunii aprilie 2017, deoarece în respectivele luni nu s-a întâlnit aceeaşi situaţie ca în luna aprilie 2017 întrucât din înscrisurile depuse de reclamantă, reiese că aceasta a întocmit, semnat şi înaintat ştatul de salarii pe luna Aprilie 2017, nediminuat, aşa cum ulterior s-a stabilit de Curtea de Apel Craiova, iar reprezentantul legal al reclamantei a dat REFUZ DE SEMNĂTURA, astfel că nu poate fi chemată pârâta să răspundă în regres pentru ilegalităţile şi abuzurile săvârşite de alţii, în speţă de reprezentantul legal al reclamantei la vremea respectivă.

În acest sens, pârâta a arătat că potrivit acestui ştat, salariul brut a fost de 1818 lei, iar cel net de 1301 lei, că aceasta a întocmit, semnat şi înaintat, la data de 08.05.2017, Ordinul de Plată (OP) nr. 312, cu suma de 1301 lei, reprezentând salariul net al numitului H. D., nediminuat, dar, aşa cum rezultă din înscrisul depus la dosar chiar de către reclamantă, reprezentantul legal al reclamantei nu a semnat OP nr. 312 din 08.05.2017 întocmit de pârâtă.

A susţinut pârâta că întârzierea plăţii salariului în cele 4 luni (mai - septembrie 2017) cât s-a aflat în activitate s-a datorat tocmai insistenţelor repetate în afara cadrului legal ale reprezentantului legai al reclamantei, Primarul corn. B., D. A., de a efectua plata în afara cadrului legal, astfel că, în mod normal, acesta ar fi trebuit chemat în judecată pentru acţiunea în regres, pentru insistenţele în afara cadrului legal, dar şi pentru că în următoarele 12 luni după plecarea pârâtei din instituţie (septembrie 2017 - septembrie 2018) nu a dispus ca plata să se efectueze întocmai şi la timp şi nu a operat OP-ul pe care pârâta l-a întocmit în data de 22.09.2017.

De asemenea, pârâta a solicitat a se avea în vedere faptul că reclamanta a plătit salariul numitului H. D. pe luna aprilie 2017 abia în luna octombrie 2018, prin OP nr. 793 / 08.10.2018, în cuantum de 1371 lei - 105 lei dobânzi = 1266 lei, cu 35 lei mai puţin decât drepturile salariale integrale ce se cuveneau, adică în continuare drepturile salariate ale numitului H. D. pe luna Aprilie 2017 nu au fost achitate integral, în conformitate cu Decizia Curţii de Apel Craiova,  care nu a fost respectată de către reclamantă.

Pârâta a mai arătat că reprezentantul legal al reclamantei, angajator al numitului H. D., dar şi ordonator principal de credite ai bugetului local pretinde, nici mai mult, nici mai puţin, că " a aflat că OP-ul pe care pârâta l-a întocmit în data de 22.09.2017 (chiar în ziua în care aceasta a fost destituită) nu a fost înaintat către Trezoreria Filiaşi, pentru a fi operat şi pretinde că a fost "convins" că soţul pârâtei a primit drepturile aferente lunii Aprilie 2017, "până în momentul în care H. D. a introdus acţiune în instanţă pentru a-şi cere drepturile salariale", însă din extrasul Ecris reiese că acţiunea formulată de H. D. ce a făcut obiectul dosarului nr. X a fost înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 06.02.2018.

În raport de dispoziţiile art. 1384 alin. (3) Cod Civil,  pârâta a apreciat că acţiunea în regres în cauză îndreptată împotriva acesteia trebuie respinsă, deoarece reclamanta care exercită regresul, prin reprezentantul său legal, a contribuit în mod exclusiv la cauzarea prejudiciului, prejudiciul nefiind cauzat de pârâtă.

Un exemplar al întâmpinării formulate de pârâtă, a fost comunicat reclamantei, cu menţiunea că poate formula răspuns la întâmpinare, în termen de 10 zile de la comunicare .

Reclamanta a formulat un astfel de răspuns la data de 28.01.2019, împrejurare în care prin rezoluţia din 29.01.2019 a fost stabilit primul termen de judecată la data de 26.02.2019 şi s-a dispus citarea părţilor.

Examinând cu precădere  excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Filiaşi, instanţa reţine următoarele :

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta U.A.T. comuna B. prin primar A. D. a cerut obligarea pârâtei H. I. la plata sumei de 1.105 lei, reprezentând penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată, pe care reclamanta a fost nevoită să le achite din pricina nerespectării de către pârâtă a atribuţiilor de serviciu.

În fapt, reclamanta a avut calitatea de angajator al pârâtei iar prin decizia nr. 2000/28.08.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. X, reclamanta a fost obligată să plătească numitului H. D. drepturile salariale aferente lunii aprilie 2017, actualizate la data plăţii efective, dobânda legală aferentă acestei sume, precum şi suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sume pe care le-a achitat, aşa cum reiese din înscrisurile ataşate acţiunii introductive.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta a susţinut că pârâta H. I., care era angajata instituţiei reclamante la acea dată, însă ulterior a fost destituită din funcţie, a refuzat să efectueze plata drepturilor salariale ale soţului său, aferente lunii aprilie 2017, respectiv a refuzat să primească documente necesare pentru efectuarea plăţii drepturilor salariale ale numitului H. D.. S-a mai arătat că, în acest fel, urmare a nerespectării de către pârâtă a atribuţiilor ce îi reveneau în calitate de contabil, reclamanta s-a aflat în situaţia de a achita numitului H. D. suma de 1.105 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.

În drept, conform art. 84 lit. c din Legea nr. 188/1999, "Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează: pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile."

De asemenea, se mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe ".

În speţă, pretenţiile reclamate constituie daune achitate de reclamantă, în calitate de comitent, unui terţ, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi decurg din exercitarea raportului de serviciu al funcţionarului public, pârâta din cauza de faţă.

În consecinţă, Judecătoria Filiaşi nu este competentă material să se pronunţe asupra cererii formulate de către reclamantă, urmând ca în conformitate cu prevederile art. 132 alin. 3 din Codul de procedură civilă,  să îşi decline competenţa în favoarea Tribunalului Dolj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal.

Domenii speta

Spete similare