Decizie de recuperare debit emisă de casa de pensii. Legalitate. Indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006. Inaplicabilitate Legea nr. 125/2014.

Legea nr. 8/2006: art. 1;

H.G. nr. 1650/2006: art. 5;

Legea nr. 263/2010: art. 107 al.1;

Legea nr. 125/2014: art. art. 1 al.2.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 8/2006 şi art. 5 din HG nr. 1650/2006, cuantumul indemnizaţiei s-a stabilit în procent de 50%. Această indemnizaţie urma să fie actualizată numai în situaţia modificării sau actualizării valorii punctului de pensie, iar nu şi a punctajului mediu.

Din eroare, intimata a modificat această indemnizaţie ca urmare a modificării ulterioare a punctajului mediu anual al pensiei reclamantului, cu toate că ea trebuia menţinută la valoarea de 50% din punctajul pensiei la data solicitării înmulţit cu valorile ulterioare ale punctului de pensie.

Lipsa culpei reclamantului în privinţa modului de calcul al indemnizaţiei nu constituie un motiv de natură să conducă la nelegalitatea deciziei de recuperare a debitului emisă de pârâtă.

Prevederile Legii nr. 125/2014 nu se aplică situaţiei juridice a reclamantului, pentru că debitul ce se recuperează nu este reprezentat de sume primite cu titlu de pensie, ci cu titlu special de indemnizaţie potrivit Legii nr. 8/2006.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 602 din 21.05.2015, pronunţată în dosarul nr. 3729/102/2014, Tribunalul Mureş a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamantul K.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că decizia contestată de reclamant este legală, în contextul în care din interpretarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 8/2006 şi art. 5 din HG nr. 1650/2006 rezultă că indemnizaţia se calculează prin raportare la cuantumul pensiei aflate în plată la data solicitării, fiind lipsită de relevanţă sub acest aspect modificarea ulterioară a pensiei ca urmare a modificării altor elemente de calcul. Mai mult, legea şi hotărârea de guvern dată în aplicarea legii sunt coerente în sensul de a stabili că eventualele modificări ale pensiei nu se reflectă în cuantumul indemnizaţiei, singura modificare permisă de lege fiind cea în care se modifică valoarea punctului de pensie.

S-a mai reţinut că potrivit art. 2 din Legea nr. 8/2006 cuantumul indemnizaţiei reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau, după caz, aflată în plată la data solicitării, dar nu poate depăşi două salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată. Deci în cazul reclamantului trebuie îndeplinite cele două condiţii, respectiv indemnizaţia să fie echivalentul a 50% din pensia aflată în plată la data solicitării (februarie 2007) şi a doua condiţie să nu depăşească două salarii de bază minime brute pe ţară, garantate în plată, însă în speţă reclamantului i s-a calculat în mod eronat indemnizaţia ca urmare a modificărilor ulterioare ale pensiei pe baza altor elemente decât cele ale punctului de pensie.

 Instanţa de fond a constatat, de asemenea, că reclamantului nu-i sunt aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 125/2014, deoarece indemnizaţia stabilită potrivit Legii nr. 8/2006 nu intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 125/2014.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul şi a solicitat schimbarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului, reclamantul a arătat că decizia contestată a fost întocmită în condiţii de nelegalitate, fiind emisă fără a avea la bază o decizie de revizuire care să le fi fost comunicată.

În plus, apelantul a arătat că eroarea aparţine Casei de pensii şi că prima instanţă, în mod greşit, a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 125/2014.

De asemenea, apelantul a criticat hotărârea atacată din perspectiva faptului că instanţa nu a efectuat o expertiză financiar-contabilă, pentru a verifica dacă s-au calculat corect indemnizaţiile acordate.

Apelul a fost susţinut în drept pe dispoziţiile art. 466 şi urm. Cod de procedură civilă.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat de reclamant şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii atacate, arătând că din eroare indemnizaţia acestuia a fost modificată, datorită modificării ulterioare a punctajului, cu ocazia recalculării  din oficiu şi că sunt incidente dispoziţiile art. 107 şi art. 179 din Legea nr. 263/2010, reclamantul fiind obligat să restituie sumele încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale.

Reclamantul apelant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat aspectele invocate în memoriul de apel.

Examinând apelul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, Curtea a constatat următoarele:

Apelantul reclamant K.I. a solicitat prin cererea nr. 4046 din 22.02.2007, adresată pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Mureş, acordarea indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006, beneficiind la data formulării cererii de pensie pentru limită de vârstă, stabilită prin Decizia nr. 256384  din 06.03.2007.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 8/2006 şi art. 5 din HG nr. 1650/2006, cuantumul indemnizaţiei s-a stabilit în procent de 50% din 594 lei, rezultând o indemnizaţie de 298 lei. Această indemnizaţie urma să fie actualizată numai în situaţia modificării sau actualizării valorii punctului de pensie, iar nu şi a punctajului mediu.

Cu toate acestea, din eroare, intimata a modificat această indemnizaţie ca urmare a modificării ulterioare a punctajului mediu anual al pensiei reclamantului, cu toate că ea trebuia menţinută la valoarea de 50% din punctajul pensiei la data solicitării înmulţit cu valorile ulterioare ale punctului de pensie.

Din acest motiv, prin Decizia nr. 256384 din 30.09.2014 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, pârâta a constituit în sarcina reclamantului K.I. un debit de 4.241 lei.

Lipsa culpei reclamantului în privinţa modului de calcul al indemnizaţiei nu constituie un motiv de natură să conducă la nelegalitatea deciziei de recuperare a debitului emisă de pârâtă.

În acest sens, instanţa de apel reţine că prevederile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 sunt clare, în sensul că, în situaţia în care, ulterior stabilirii/plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite/plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează din oficiu modificările ce se impun, prin decizie de revizuire, sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. 1 recuperându-se în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor, iar legea nu condiţionează aplicarea acestei proceduri de existenţa culpei beneficiarului dreptului.

Din modul de redactare al textului de lege rezultă că independent de cauza care a condus la existenţa diferenţelor între sumele stabilite/plătite şi cele legal cuvenite, se impune revizuirea din oficiu şi recuperarea sumelor rezultate.

Apelantul reclamant a mai invocat incidenţa prevederilor Legii nr. 125/2014 în privinţa debitului constatat prin decizia emisă de pârâtă, însă argumentele acestuia se impun a fi respinse, întrucât dispoziţiile acestui act normativ nu se aplică situaţiei juridice a reclamantului, pentru că debitul ce se recuperează nu este reprezentat de sume primite cu titlu de pensie, ci cu titlu special de indemnizaţie potrivit Legii nr. 8/2006.

Astfel, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 125/2014 debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflaţi în evidenţa sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, nu se recuperează, or indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 8/2006 nu se încadrează în aceste categorii. Deşi art. 4 din Legea nr. 8/2006 instituie în sarcina casei teritoriale de pensii obligaţia stabilirii şi plăţii indemnizaţiei, art. 11 din HG nr. 1650/2006 prevede expres că documentaţia care stă la baza stabilirii indemnizaţiei lunare prevăzute de lege se constituie în dosare noi, distincte faţă de dosarul de pensie, iar indemnizaţia lunară nu face parte din pensie şi se evidenţiază distinct pe documentul cu care se face plata pensiei.

De asemenea, criticile apelantului reclamant referitoare la împrejurarea că s-a trecut la executare prin poprire, în vederea recuperării sumelor reprezentând debitul constatat de Casa Judeţeană de Pensii Mureş nu sunt relevante din perspectiva legalităţii deciziei contestate. De altfel, decizia în discuţie constituie, potrivit legii, titlu executoriu şi întrucât nu s-a dispus suspendarea executării acesteia, măsura este legală. Împrejurarea că poprirea s-a dispus asupra pensiei şi nu asupra indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 8/2006, de asemenea, nu ţine de legalitatea deciziilor contestate.

Curtea a înlăturat şi criticile apelantului referitoare la faptul că prima instanţă ar fi trebuit să dispună o expertiză contabilă în cauză şi nu să accepte buletinele de calcul depuse de pârâtă, observând că reclamantul nu a solicitat administrarea unei astfel de probe şi nici nu a contestat în concret aceste buletine de calcul.

Prima instanţă a apreciat în mod corect cu privire la legalitatea deciziei contestate de reclamant, în contextul în care deciziile de revizuire aflate la filele 45, 45 verso şi 46 din dosarul primei instanţe au fost comunicate apelantului, conform dovezilor de comunicare aflate la filele 62 şi 63 din acelaşi dosar, iar acesta nu le-a atacat.

Din această perspectivă, instanţa a constatat că nu au fost încălcate prevederile art. 107 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 263/2010.

Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, în temeiul prevederilor art. 480 alin. 1 din C. pr. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Domenii speta

Spete similare