Plangere contraventionala

Dosar nr. 1397/244/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1415/A

Şedinţa publică de la 28 Octombrie 2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Judecător

Grefier

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ VASLUI în contradictoriu cu intimatul-petent I.I. I S, împotriva sentinţei civile nr. 217 pronunţată la data de 24.03.2015 de Judecătoria Huşi, în cauza având ca obiect plângere contravenţională.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 20.10.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 28.10.2015, când a hotărât următoarele;

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;

Prin sentinţa civilă nr. 217 din 24.03.2015 Judecătoria Huşi, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/ 2001,  a admis plângerea contravenţională formulată de petenta I.I.I S,  în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ VASLUI-SERVICIUL CONTROL ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 00097/25.06.2014. 

 A dispus anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 00097/25.06.2014.

A exonerat petenta de plata amenzii în cuantum de 5000 lei, aplicată prin actul atacat, pentru comiterea contravenţiei prev. de art. 3 lit. b din HG 857/2011.

A înlăturat sancţiunea contravenţională a avertismentului aplicată pentru comiterea contravenţiei prev. de art.  3 lit. c din HG 857/2011.

A luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere următoarele;

Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenţie atacat, în raport de aspectele formale, instanţa a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor cerinţelor impuse de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal de contravenţie care se poate constata şi din oficiu, procesul verbal fiind corect completat sub aspectul numelui, prenumelui şi calitatea agentului constatator, numelui şi prenumelui contravenientului, a faptei săvârşite şi datei comiterii ei, precum şi a semnăturii agentului constatator.

 Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenţiei, analizând întregul material probator administrat în cauza, prin prisma prezumţiei de nevinovăţie de care se bucura petentul,  instanţa a reţinut  următoarele:

În acord cu prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, s-a prevăzut în Constituţia României faptul că au prioritate dispoziţiile europene asupra celor din dreptul intern, astfel încât interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale interne urmează să se facă  prin prisma celor europene, a căror preeminenta a fost stabilita prin norme constituţionale. 

Pentru a stabili cine are sarcina probei trebuie să se stabilească mai întâi dacă fapta de care este acuzat petentul constituie *acuzaţie în materie penală*, în sensul art. 6 CEDO. Criteriile folosite in mod constant in jurisprudenţa Curţii, pentru a se stabili daca o acuzaţie constituie *acuzaţie in materie penala* sunt următoarele:

1.Clasificarea faptei potrivit dreptului naţional. Curtea a precizat ca acest prim criteriu are valoare relativa. Potrivit dreptului intern faptele savarsite de petent atrag răspunderea contravenţională, art. 3  din HG 857/2011.

2.Natura faptei incriminate. HG 857/2011, care a fost încălcată prin săvârşirea faptei, se adresează tuturor cetăţenilor  având aplicabilitate generala.

3.Natura si gravitatea sancţiunii aplicate. În ceea ce priveşte sancţiunea amenzii, elementul esenţial in funcţie de care Curtea analizează aplicabilitatea art.6, este caracterul preventiv si sancţionator, deci scopul acesteia. Astfel, chiar si in ipoteza in care cuantumul amenzii contravenţionale este unul redus, art.6 va fi aplicabil sub aspect penal, atât timp cat amenda este un mijloc de constrângere a petentului, o măsura de prevenire a săvârşirii de noi fapte, amenda neavând deci caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unui prejudiciu.

Din coroborarea art.8 din OG 2/2001, care instituie caracterul administrativ al amenzii contravenţionale, cu dispoziţiile art. 16 si 23 din acelaşi act normativ, rezulta ca amenda este distincta de eventualele prejudicii produse, persoana împuternicita sa aplice sancţiunea stabilind si despăgubirea, făcând menţiune in procesul verbal.

Având in vedere cele trei criterii menţionate mai sus faptele de care este acuzat petentul, reprezintă o acuzaţie in materie penala in sensul art. 6 CEDO, petentul beneficiind de prezumţia de nevinovăţie. Sarcina probei revine agentului constatator.

 Cu respectarea principiilor prezumţiei de nevinovăţie şi al egalităţii armelor impuse de exigenţele art.6 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, precum şi a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părţi de a propune probe.

La data de 25.06.2014, în urma sesizări telefonice a martorului L Ş, care reclama disconfortul produs de zgomotul utilajelor din atelierul de tâmplărie aparţinând I.I. I S, inspectorii din cadrul Compartimentului Inspecţia si controlul factorilor de risc din mediul de viaţă şi muncă al Direcţiei de Sănătate Publică Vaslui, au efectuat un control pentru verificarea aspectelor semnalate.

Conform deciziei nr. 3670/31.05.2013, activitatea desfăşurată de către petentă în cadrul atelierului de tâmplărie situate în mun. Huşi,  a fost suspendată începând cu data de 01.06.2013.

S-a constatat de către, inspectorii din cadrul Compartimentului Inspecţia si controlul factorilor de risc din mediul de viaţă şi muncă al Direcţiei de Sănătate Publică Vaslui, că în atelierul (curtea) petentului (situat pe str), se desfăşurau activităţi de dulgherie (şlefuire material lemnos), în atelier existau obiecte confecţionate din lemn (lăzi pentru albine, uşi) deşi activitatea atelierului fusese suspendată temporar din data de 31.05.2013, nu a fost respectat graficul de conformare, astfel distanta dintre atelier si locuinţa învecinată este de 6,5 m si nu au fost luate masuri suplimentare de reducere a poluării fonice, fapte prevăzute de dispoziţiile art.  3 lit. b si respectiv art.  3 lit. c din  HG 857/2011

Potrivit dis. Art. 3 din HG 857/2011: “Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei pentru persoanele fizice, respectiv cu amendă de la 20.000 lei la 40.000 lei pentru persoanele juridice următoarele fapte:

b) funcţionarea obiectivelor după emiterea, în condiţiile legii, a deciziei de suspendare a activităţii sau, după caz, de retragere a autorizaţiei sanitare de funcţionare;

 c) neremedierea deficienţelor constatate cu ocazia efectuării controlului în domeniul sănătăţii publice şi care pot aduce atingere sănătăţii publice;

Cu privire la  contravenţiile reţinute în sarcina petentului, instanţa a reţinut că în cauză nu s-a făcut de către intimată, prin probe certe şi de netăgăduit, dovada veridicităţii situaţiei de fapt reţinute în procesul-verbal de contravenţie contestat, astfel că în favoarea petentului acţionează, potrivit art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,  principiul „in dubio pro reo”.

 În ce priveşte pe martorul asistent L Ş,  instanţa a subliniat că petentul s-a opus la audierea  acestuia, pe motiv că petentul ar fi în duşmănie cu acest martor.

Instanţa a respins această opoziţie ca neîntemeiată, motivat de faptul că, înainte de audierea martorului, petentul nu a depus nicio dovadă a existenţei acestei stări de duşmănie.

Fiind audiat, martorul LŞ  a arătat că el a fost cel care a sesizat telefonic intimata cu privire la activitatea pe care petentul o desfăşura în atelierul de tâmplărie cu toate că activitatea a fost suspendată. Martorul mai declară că între el şi petent au existat neînţelegeri şi că petentul l-a acuzat  chiar de intenţii violente, mai precis că ar fi  intenţionat să-l împuşte, acuzaţie pentru care petentul a fost amendat.

Planşele fotografice depuse de intimată sunt neconcludente cu privire la existenţa contravenţiilor reţinute în sarcina petentului.

Cu privire la martora B P, instanţa constată imposibilitatea audierii acesteia, aşa cum rezultă din procesul verbal de executare a mandatului de aducere, martora fiind plecată la muncă în străinătate.

Martorii propuşi de către petent, au declarat că activitatea atelierului  de tâmplărie este închisă şi că în atelier sunt depozitate lăzi pentru albine, petentul fiind şi apicultor. Martorul A N arată că petentul repară mici obiecte de tâmplărie pe care le montează, cu mâna, la unelte agricole (cozi la lopeţi), banzicul din atelier fiind nefuncţional.

Faţă de ce cele precizate, instanţa a reţinut că în cauză există un dubiu care nu poate fi înlăturat prin administrarea altor probe, dubiu care profită  petentului, potrivit principiului in dubio pro reo. În acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Dreputilor Omului, instanţa reţine că acesta este un principiu complementar prezumţiei de nevinovăţie. Înainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Înfăptuirea justiţiei cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă.

Astfel, instanţa a apreciat că, potrivit dispoziţiilor legale menţionate pe parcursul considerentelor şi în baza probelor pertinente, utile şi concludente administrate, plângerea petentului este întemeiata, şi, în consecinţă a admis-o, conform dispozitivului sentinţei.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel Direcţia de Sănătate Publică Vaslui, apreciind că sentinţa este netemeinică şi nelegală.

Prin cererea de apel formulată de Direcţia de Sănătate Publică Vaslui şi înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 13.05.2015 s-a solicitat modificarea sentinţei civile nr. 217/24.03.2015 a Judecătoriei Huşi cu rejudecarea pe fond a plângerii contravenţionale şi menţinerea a legal şi temeinic a procesului verbal de contravenţie nr. 00097/25.06.2014 încheiat de agenţi constatatori din cadrul instituţiei.

În fapt, apelanta a susţinut că a făcut dovada prin probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de fond asupra existenţei contravenţiei şi a vinovăţiei petentului II I S, iar martorii propuşi de către acesta în susţinerea plângerii nu au fost prezenţi la data efectuării controlului.

În susţinerea apelului, Direcţia de Sănătate Publică Vasluia depus înscrisuri emise de către ANAF Administratia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui, decizia de interzicere a activităţii.

Analizând cererea de apel formulată de către apelanta Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui, instanţa constată următoarele :

În ceea ce priveşte dubiul asupra vinovăţiei petentei II I Sreţinute de către instanţa de fond, Tribunalul apreciază că din ansamblul probelor administrate în faţa instanţei de fond şi în soluţionarea apelului, apelanta intimată a reuşit să facă dovada certă a vinovăţiei petentei.

Astfel, instanţa constată că petenta a mai fosta sancţionată anterior în cursul anului 2013 pentru abateri similare de la regimul desfăşurării activităţilor economice, iar prin sentinţa civilă nr. 817/19.11.2013 a Judecătoriei Huşi s-a admis în parte plângerea formulată împotriva procesului  verbal de contravenţie nr. 00103/25.05.2013 şi a fost înlocuită sancţiunea principală a amenzii de 1.500 de lei cu cea a avertismentului cu atragerea atenţiei asupra necesităţii respectării pe viitor a dispoziţiilor legale.

De asemenea, prin decizia nr. 3670/31.05.2013 a Direcţiei de Sănătate Publică Vaslui s-a dispus suspendarea temporară a activităţii societăţii începând cu data de 01.06.2013 până la remedierea deficienţelor constatate, iar la dosarul cauzei au fost depuse procese verbale de constatare a condiţiilor igienico sanitare din anii 2012 – 2013.

Prin planşele foto de la filele 20-23, respectiv 35-38 dosar fond s-au constatat de asemenea, date şi indicii temeinice privind continuarea activităţii specifice de producţie şi prelucrare a materialelor lemnoase cu ocazia controlului din data de 25.06.2014 care se coroborează cu relaţiile depuse de către ANAF Administratia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui (fila 7 dosar apel) din care rezultă că în perioada interzisă desfăşurării de activitate II I S s-a aprovizionat cu materie primă cherestea de la RNP Romsilva RA conform facturilor fiscale din data de 18.08.2014 şi 30.10.2014.

Prin urmare, există probe certe privind desfăşurarea de către petentă a unor activităţi de producţie şi prelucrare a materialului lemnos de natura celor interzise prin decizia apelantei Direcţia de Sănătate Publică Vaslui, iar instanţa de fond a apreciat în mod eronat asupra situaţiei de fapt prin conferirea de valoare probatorie superioară declaraţiei martorilor fără a menţiona motivul înlăturării celorlalte probe administrate.

Tribunalul apreciază că din planşele foto depuse de către intimată şi realizate cu ocazia controlului agenţilor constatatori rezultă cu certitudine faptul că activitatea petentei nu a încetat ca efect al suspendării dispuse prin decizia nr. 3670/31.05.2013 a Direcţiei de Sănătate Publică Vaslui, fiind identificate utilaje de prelucrare a lemnului în stare de funcţionare precum şi lemn prelucrat recent.

Prin coroborarea tuturor probelor menţionate anterior, instanţa va înlătura ca nefiind pertinente declaraţiile martorilor audiaţi la cererea petentei şi va aprecia ca fiind dovedită pe deplin situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptelor expusă în procesul verbal de contravenţie încheiat de apelantă. De altfel, prin plângerea formulată iniţial petenta a recunoscut că a continuat să folosească atelierul de tâmplărie însă doar pentru necesităţile proprii, fapt care nu este de natură a înlătura răspunderea contravenţională atrasă tocmai pentru nerespectarea normelor privind distanţele minime faţă de imobilele invecinate şi poluarea fonică.

În ceea ce priveşte sancţiunea principală cu amenda aplicată intimatei petente, Tribunalul apreciază că aceasta este necesară şi suficientă pentru a o convinge  să respecte pe viitor dispoziţiile organelor abilitate de control în domeniul sănătăţii publice, cu atât mai mult cu cât a mai fost sancţionată anterior şi controlată de mai multe ori pentru nerespectarea aceloraşi obligaţii.

Pentru aceste motive, Tribunalul va admite ca întemeiat apelul formulat de către Direcţia de Sănătate Publică Vaslui, va desfiinţa sentinţa civilă nr. nr. 217/24.03.2015 a Judecătoriei Huşi şi rejudecând pe fond cauza va respinge ca nefondată plângerea contravenţională formulată de către II I S cu menţinerea drept legal şi temeinic a procesului verbal de contravenţie nr. 00097/25.06.2014

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de Direcţia de Sănătate Publică Vaslui în contradictoriu cu intimata I.I.I S,

Desfiinţează sentinţa civilă nr. 217/24.03.2015 a Judecătoriei Huşi şi, în rejudecare, respinge plângerea contravenţională şi menţine procesul-verbal de constatare a contravenţiilor nr. 00097/25.06.2014.

Ia act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 28.10.2015.

Domenii speta

Spete similare