Contract de muncă

-grupa a I-a de muncă în procent de 100% din timpul efectiv lucrat şi eliberarea unei adeverinţe (14.01.1980-01.01.2008 şi 01.11.1982-până la data introducerii prezentei); Anexa 1 la Ordinul nr.50/1990

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 19.05.2015

La data de 17.12 .2014 s-a  înregistrat, sub nr.8924/101/2014, la această instanţă acţiunea formulată de reclamanţii RTP şi RTE, au chemat în judecata pe pârâta SDPEEIHE S.A, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa  se dispună  obligarea pârâtei să acorde reclamanţilor grupa I de muncă, în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat şi să elibereze fiecăruia o adeverinţa cu privire la grupa I de muncă, respectiv: RTP 15.01.1980 -01.01.2008; RT E - 01.11.1982 - până la data introducerii prezentei cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că reclamantul RTP a fost angajatul societăţii pârâte, în perioada 15.01.1980 - 01.11.1982 ca subinginer la UCMT din cadrul întreprinderii EPDF DTS şi în perioada 01.11.1982-01.01.2008 ca şef atelier S.H. Tg-Jiu din cadrul unităţii intimate.

Reclamanta RTE a fost angajata societăţii pârâte, în perioada 01.11.1982-01.03.1984 ca  muncitor necalificat, mecanic - mașinist în cadrul UCMT - întreprinderii EPDF DTS şi în perioada 01.03.1984 – prezent ca electrician exploatare instalaţii electrice la baraj în cadrul S.H. Tg-Jiu din cadrul unităţii intimate, astfel au desfăşurat activitate în condiţiile specifice de muncă grupei I.

Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinului 50/1990, beneficiază de încadrarea in grupele I şi II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care a lucrat efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute in anexele nr. l şi 2.

Art. 4 prevede că încadrarea în grupele I si II de muncă se va face în situaţia în care, cu toate că măsurile luate de unitate pentru nominalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicate de protecţie a muncii, iar potrivit dispoziţiilor art.171 187 Codul muncii angajatorul veghează la protejarea securităţii şi sănătății salariaţilor.

Pe de altă parte, prin dec. civ. nr. 87/1999 a Curţii Constituţionale s-a statuat că nu există nici o raţiune pentru care să se menţină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă. În caz contrar s-ar crea o situaţie discriminatorie, în contradicţie cu principiul egalităţii de tratament consfinţit de Codul muncii şi raportat la art.6 din Convenţie.

În drept  a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Ordinului 50/1990 si art.453 c. pr. civ.

Pârâta S.P.E.E.H. H S.A. B, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanţi ca neîntemeiată şi respingerea cheltuielilor  de judecată.

Arată că susţinerile reclamanţilor sunt nefondate, având în vedere faptul că din studiul Anexei nr. 1 la Ordinul nr.50/1990, din totalul de 81 de poziţii cuprinse de Lista locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale încadrate în grupa I de muncă, categoria reclamanţilor nu se regăseşte la niciuna dintre acestea.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 6 din sus-amintitul Ordin, « nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ținându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care își desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc).

Cât priveşte îndeplinirea acestei condiţii precizează că nu este şi nu a fost niciodată îndeplinită şi nu au fost aduse la cunoştinţă doleanţele reclamanţilor în acest sens şi nu s-a făcut niciodată o astfel de nominalizare.

Se impune de făcut precizarea că reclamanţii nu au figurat încadraţi vreodată în categoria persoanelor înscrise în grupa I de muncă.

De altfel, învederează faptul că, cererea reclamanţilor survine după o perioada de 24 ani de la intrarea in vigoare şi la mai bine de 14 ani de la data abrogării Ordinului nr.50/1990.

Cât priveşte raportarea la alte categorii de salariaţi în vederea aplicării prin similitudine a aceluiaşi tratament, menţionează că este nejustificată în condiţiile în care categoriile de salariaţi enumerate cu titlu de exemplu figurează expres încadrate în Listele anexa la Ordinul nr. 50/1990 care cuprinde o enumerare expresă a locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale încadrate în grupa I şi respectiv grupa II de muncă.

A mai arătat că întreaga acţiune a reclamanţilor se fundamentează pe ideea de similitudine şi invocarea de jurisprudența în materie, fără niciun alt argument concret.

Unitatea, prin buletinele de măsurare, a urmărit identificarea unor posibile cauze de îmbolnăvire profesională dar, rezultatele obţinute nu au confirmat corelarea directă între condiţiile de mediu şi afecţiuni neuro-cardio-vasculare şi endocrine.

 A învederat  instanţei că noxele existente în instalaţiile societăţii noastre nu se pot compara cu cele care au impus ca anumite activităţi să fie prevăzute în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990 - grupa I de muncă.

De exemplu, personalul societăţii S.C. N S.A este prevăzut la pct.2 din anexa nr. 1 din Ordinul 50/1990 "personalul muncitor care lucrează în instalaţiile tehnologice ale centralelor nucleare".

De asemenea, beneficiază de grupa I de muncă activitatea desfăşurată în subteran la construcţii de centrale electrice subterane (pct.l din anexa nr. 1 din Ordinul nr. 50/1990), fiind incluşi cei care construiesc hidrocentrale, respective personalul A.C.H. şi nicidecum cei care lucrează in centralele construite.

Noxele şi riscurile care există în centralele hidro subterane sunt incomparabil mai mici decât cele care existau în subteran cu ocazia executării lucrărilor de construcţie a acestora, lucrări similare cu cele care se desfăşoară în exploatările miniere din subteran.

Toate punctele de lucru ale societăţii au fost executate pe baza unor proiecte întocmite de institute de proiecte specializate (ISPH- proiectant general) care din faza de concepţie au prevăzut asigurarea cerinţelor esenţiale privind mediul de muncă pentru personalul care îşi desfăşoară permanent sau ocazional activitatea la aceste obiective.

A precizat că până la existenţa unei practici judiciare favorabile electricienilor de la E şi SN CFR, niciunul dintre reclamanţi şi nici vreun alt salariat al societăţii noastre nu a solicitat încadrarea în grupa I de muncă sau schimbarea încadrării din grupa II de muncă în grupa I. În aceste condiţii, pretenţiile reclamanţilor formulate în anul 2014, la 24 de ani după apariţia Ordinului nr. 50/1990, sunt oportuniste şi susţinute cu rea-credinţă.

Având în vedere existenţa la unele puncte de lucru a unor condiţii de muncă ce implică zgomot, diferenţe de temperatură, umiditate, iluminat artificial, societatea a considerat întemeiată acordarea grupei II de muncă, respectând prevederile Ordinului nr. 50/1990 (poziţia 111) şi a Ordinului nr. 125/1990 (poziţia 111 şi 112).

Consideră nejustificată solicitarea reclamanţilor de acordare a grupei I de muncă, din moment ce legiuitorul a prevăzut acordarea grupei II de muncă salariaţilor conform Ordinului nr. 125/1990, poziţia 111 (activitatea de exploatare, întreţinere şi reparaţii la centralele subterane, baraje, tunele, galerii, castele de echilibru), poziţia 112 (activitatea de exploatare din camerele de comandă din centralele electrice conectate la sistemul energetic naţional).

Prin acordarea grupei I de muncă acestor categorii de salariaţi, s-ar nesocoti şi încălca voinţa legiuitorului care a statuat expres că pentru activităţile de la poziţia 111, 112 din cele două ordine se impune acordarea grupei II de muncă.

După abrogarea celor două ordine şi apariţia HG nr. 261/2001, locurile de muncă care au îndeplinit condiţiile impuse de noua legislaţie au fost încadrate în condiţii de muncă deosebite (echivalentul grupei II de muncă din vechea legislaţie) şi nicidecum în condiţii speciale (echivalentul grupei I de muncă din vechea legislaţie), fapt necontestat în anul 2001 de niciunul dintre reclamanţi.

Analizând Notele comune privind locurile de munca şi categoriile profesionale care se încadrează în condiţii deosebite/speciale începând cu anul 1992 si pana in 2001, se observă că nici o categorie n-a fost încadrată în grupa I de muncă, ci doar în grupa II de muncă. Grupa II de muncă au primit doar salariaţii care au lucrat în CHE T subteran (centrală subterană) şi Compartimentul auto.

În drept, a  întemeiat  întâmpinarea pe prevederile art. 205-208 NCPC.

Reclamanţii au solicitat proba cu expertiză contabilă, ce a fost încuviinţată de către instanţă  şi  a fost desemnat expert ID.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Reclamantul RTP a fost angajatul societăţii pârâte, în perioada 15.01.1980 - 01.11.1982 ca subinginer la UCMT din cadrul întreprinderii E PDF DTS şi în perioada 01.11.1982-01.01.2008 ca şef atelier S.H. Tg-Jiu din cadrul unităţii intimate.

Reclamanta RTE a fost angajata societăţii pârâte,  în perioada 01.11.1982-01.03.1984 ca  muncitor necalificat, mecanic - maşinist în cadrul UCMT - întreprinderii E PDF DTS şi în perioada 01.03.1984 – prezent ca electrician exploatare instalaţii electrice la baraj în cadrul S.H. Tg-Jiu din cadrul unităţii intimate .

Aşa cum s-a arătat, potrivit înscrierilor din carnetele de muncă şi a raportului de expertiză efectuat în cauză, reclamanţii au desfăşurat activităţi în meseriile  menţionate mai sus.

Din documentele analizate de expertul numit în cauză, s-a constatat că activitatea desfăşurată de reclamanţi se poate împărţi în mai multe categorii, respectiv de exploatare, de producere a energiei electrice în microhidrocentrale, mentenanţă, furnizarea energiei electrice la beneficiari, activitate de construcţii montaj, activitate tehnică de coordonare, organizare, supraveghere, control, etc., însă aceste verificări efectuate de expert au fost realizate în mod generic deoarece condiţiile concrete de lucru ale reclamanţilor din perioadele solicitate de către aceştia şi deduse judecăţii nu se pot realiza faptic, condiţiile de muncă ale reclamanţilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea suportând mai multe modificări în intervalul de timp de la care se solicită acordarea grupelor de muncă şi până la care s-a efectuat lucrarea de specialitate.

Potrivit art.1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1Art. 3 din Ordinul 50/1990 prevede că beneficiază de încadrarea în grupele  I şi II de  muncă, potrivit  celor  menţionate, fără  limitarea  numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere  şi  reparaţii, controlori  tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal  care  lucrează  efectiv  la  locurile  de  muncă  şi  activităţile prevăzute  în anexele nr. 1 şi 2.

Aşa cum se observă din dispoziţiile ordinului, acesta instituie principiul legalităţii grupelor de muncă, in sensul că activităţile, locurile de muncă si categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.

Potrivit Ordinului nr.50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I şi II de muncă, personalul în activitate, muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlorii tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal trebuie să indeplinească următoarele condiţii:

- să fi lucrat efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la O.50/1990 sau

- să îşi fi desfasurat activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I şi II de muncă, in situatia personalului muncitor din  construcţii-montaj sau din alte activităţi, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie şi

- nivelul noxelor existente la locurile prevăzute în aceste grupe sa depăşeasca nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condiţiilor de muncă şi

- să fi fost nominalizat de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinîndu-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

În concluzie, încadrarea în grupele de muncă se face fie direct ca urmare a regăsirii în una din situaţiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfăşurării efective a muncii în situaţii din cele prevăzute în anexe.

Această asimilare se realizează indiferent de numărul salariaţilor şi din categoria profesională din care face parte.

Potrivit  pct. 6. din Ordin, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

Astfel, prin probele administrate în cauză nu s-a făcut dovada că pentru perioada vizată în acţiune reclamaţii îndeplinesc condiţiile de încadrare în grupa a I sau grupa a II-a de muncă fie direct ca urmare a regăsirii în una din situaţiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfăşurării efective a muncii în situaţii din cele prevăzute în anexe.

 Stabilirea încadrării unei persoane în grupa de muncă se realizează în concret prin raportare la atribuţiile efective ale meseriei şi la  condiţiile de muncă în care fiecare salariat îşi desfăşoară activitatea.

Beneficiul grupei de muncă nu se acordă dincolo de condiţiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventualele condiţii dificile sau grele de muncă, indiferent de profesia, locul de muncă sau activităţile desfăşurate, ci prin analiza îndeplinirii condiţiilor impuse de actul normativ.

În exercitarea funcţiilor lor, reclamaţii au prestat activităţi care nu concură la siguranţa circulaţiei pe calea ferată, reparaţiile efectuate la staţiile de înaltă tensiune ce deservesc sistemul naţional neavând impact asupra siguranţei pe căile ferate. 

Simpla exercitare a funcţiilor de electrician, tehnician, lăcătuş etc. şi condiţiile grele specifice activităţii desfăşurate nu atrag automat încadrarea în grupa de munca, fiind necesar ca activităţile, condiţiile sau locul de munca să fie din cele prevăzute in anexa I sau II  la ordin.

Mai mult, deşi nu precizează expres în acţiune, reclamanţii  au invocat, prin similitudine, aplicarea dispoziţiilor Anexei I pct. 123 din Ordinul nr. 50/1990 cu privire la care se constată că, în cuprinsul acestuia  sunt nominalizate „meseriile şi funcţiile din unităţile de exploatare a căilor ferate a căror activitate este legată de siguranţa circulaţiei”.  Textul pct. 123 se referă exclusiv la funcţii din unităţile de exploatare a căilor ferate, or, în speţă, nu s-a susţinut şi nici nu s-a dovedit că angajatorul era unitate  de natura celor menţionate la pct. 123.

Faţă de cele arătate mai sus instanţa constată neîntemeiată acţiunea promovată de reclamanţi şi pe cale de consecinţă urmează a o respinge.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.4324/05.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care a respins apelul declarat de reclamanţii RTP şi RTE.

Domenii speta

Spete similare