Revendicare imobiliara

Dosar nr.  XXXX/193/2012 recurs – revendicare imobiliară

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI – SECŢIA I CIVILĂ

Şedinţa publică de la 

Completul compus din:

PREŞEDINTE  -

Judecător  -

Judecător –

Grefier  -

DECIZIA CIVILĂ NR. XXX

La ordine pronunţarea asupra recursului având ca obiect revendicare imobiliară formulat de recurentul reclamant D. M., împotriva  sentinţelor civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx şi nr. XXXX din xx.xx.xxxx pronunţate de  Judecătoria Botoşani în dosar nr. XXXX/193/2012 , în contradictoriu cu intimaţii pârâţi R. D. şi R. M..

Dezbaterile asupra fondului cauzei  au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, cuvântul părţilor fiind consemnat în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când instanţa având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare şi pentru a permite părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru azi, când:

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor civile de faţă,

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată în data de xx.xx.xxxx, sub nr. XXXX/193/2012 pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamantul  D. M., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii R. D. şi R. M. ca in urma hotărârii pe care o va  pronunţa instanţa să dispună obligarea acestora din urmă să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie o suprafaţă de 800 m.p teren ocupat fară drept şi fară titlu dintr-un total de 48 ari, din parcela cadastrală XXX/XXXX, sola XX, de pe raza comunei Vorona, din titlul de proprietate XXXXX/xx.xx.xxxx - dobândit printr-un act juridic de vânzare - cumpărare (promisiune bilaterală - care a făcut obiectul sentinţei XXXXX/xx.xx.xxxx din dosarul XXXX/193/2011 al Judecătoriei Botoşani, care a constatat vânzarea şi care reprezintă titlul autentic; grăniţuirea proprietăţii de 48 ari din PC XXX/XXXX, sola XX, extravilan Vorona , judeţul Botoşani, de proprietatea pârâţilor, în suprafaţă de 25 ari învecinată pe linia semnelor anterioare de hotar stabilite de comisie la eliberarea titlurilor autorilor distruse ilicit de pârâţi; obligarea pârâţilor să-şi ridice gardul din tablă pe stâlp din fier, implantaţi în temelie de beton, amplasată ilicit pe proprietatea reclamantului, închizând terenul revendicat alături de cei 25 de ari, care sunt proprietatea acestora; obligarea pârâţilor să-i restituie c/v recoltei de pe terenul posedat de reclamant din 1996, respectiv o cultură de cartofi, pe anii agricoli 2009, 2010, 2011, 2012, cu obligarea la plata de cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 C.P.C.

În motivare, arată reclamantul că a cumpărat de la promitenţii vânzători Ştefan Dumitru, Rotaru Niculina, Avasiloaie Elena, terenul de 48 de ari din parcela cadastrală XXX/XXXX, sola XX, extravilan, comuna Vorona, judeţul Botoşani, ce au făcut obiectul acţiunii în constatare admisă prin sentinţa civilă admisă XXXXX/xx.xx.xxxx, în dosarul XXXX/193/2011 al Judecătoriei Botoşani. Promitenţii vânzători i-au predat terenul din 1995, pe o configuraţie hotărnicită, prin hat, cu borne.

Mai arată că a lucrat terenul an de an, până în 2006, când a intervenit deposedarea terenului revendicat în suprafaţă de 800 m.p din cei 48 de ari. Pârâţii au dobândit proprietatea prin contract în suprafaţă de 25 de ari de la C. I. V., care este moştenitorul lui C. I., în baza certificatului de moştenitori XXX/xx.xx.xxxx.

Mentionează  reclamantul că din primăvara anului 2006 nu a mai putut intra pe teren, fiind alungat cu forţa, prin ameninţări de către pârâţi, care au folosit terenul deposedat, închizându-1 în conţinutul proprietăţii lor, pe care au sporit-o nejustificat cu terenul ocupat de la reclamant.

Precizează reclamantul că pârâţii nu au mai respectat lungimile - au recurs la un artificiu, respectiv şi-au diminuat lungimile, strămutând lăţimea care era hotarul legal, dintre proprietatea de 48 ari şi proprietatea C. I.. Această strămutare din informaţiile de la comisie s-a făcut la intabulare, însă este posibil ca şi la întocmirea contractului să nu se fi respectat întrucât vânzarea s-a făcut în baza unui certificat de moştenitor şi nu a unui titlul de proprietate, la o dată când certificatul de moştenitor nu era titlu de proprietate.

In drept acţiunea nu a fost motivată.

În dovedire, a depus în copie, sentinţa civilă nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, convenţie nr. XXXX/xx.xx.xxxx, titlul de proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx.

Pârâţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamantului.

În motivare se arată că solicitare reclamantului nu corespunde realităţii acesta detinând şi exploatând în totalitate suprafaţa în litigiu.Se mai arată că terenul pe care se află casa pârâţilor şi terenul aferent au fost delimitate corect prin expertiză tehnică şi intabulare la BNP H. C.. Terenul la care face referire reclamantul s-a aflat tot timpul în stăpânirea sa şi a beneficiat anual de recolta de pe acea proprietate.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

În dovedire, a depus în copie, expertiza tehnică întocmită de expert C., certificat de urbanism.

Pentru justa soluţionare a cauzei s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, raportul de expertiză întocmit de către expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, C. S. (filele 73-81 ds), raportul de expertiză întocmit de către expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, S. C. (filele 122-137 ds.), proba cu martorii I. D. (fila83  ds.), S. M. (fila 84 ds.), I. S. (fila 103 ds.) şi P. D. (fila 104 ds.), propusi de reclamant.

De asemenea, pentru justa soluţionare a cauzei s-au mai încuviinţat şi administrat proba cu cercetarea la faţa locului, care s-a realizat prin încheierile de şedinţă din data de xx.xx.xxxx(fila 166 ds.) respectiv din data de xx.xx.xxxx (filele 262 ds.).

Prin sentinţa civilă nr. XXXX din xx.xx.xxxx Judecătoria Botoşani a admis în parte acţiunea având ca obiect revendicare şi grăniţuire, formulată de reclamantul D. M.  în contradictoriu cu pârâţii R. D. şi R. M. şi a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantului D. M. şi proprietatea pârâtului R. D., între punctele 10,13,14 conform schiţei de la fila 132 ds., contur de culoare verde conform raportului de expertiză judiciară în specialitatea topo (filele 123-135 ds.), întocmit de către expert S. C. şi care face parte integrantă din hotărâre.A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 625 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, sub forma taxei judiciare de timbru şi onorariu expert. A compensat cheltuielile de judecată privind onorariu avocat. Şi a respins  restul pretenţiilor reclamantului ca nefondate.

 Pentru a pronunţa această soluţie prima  instanţă a  reţinut că în fapt, reclamantul D. M. şi pârâţii R. D. şi R. M., se învecinează cu terenurile lor situate în com. Vorona, jud. Botoşani, asupra cărora au fiecare un drept de proprietate, reclamantul un drept de proprietate sub condiţie rezolutorie, ca terenul să nu cadă în urma partajului în lotul altui coproprietar, dobândit prin Sentinţa nr. XXXXX/xx.xx.xxxx pentru suprafaţa de 4800 în dosarul nr. XXXX/193/2011, iar pârâţii un drept de proprietate, bun comun asupra suprafeţei de 2500 m.p. dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. XXX/XXXX rectificat prin act nr. XXXX/XXXX.

Sentinţa civilă obţinută de reclamant, a avut la bază convenţia de promisiune de vânzare cumpărare, autentificată sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx, care a avut ca temei titlul de proprietate emis pe numele autorilor reclamantului nr. XXXXX/xx.xx.xxxx, autori aflaţi în indiviziune. Autorul pârâţilor, C. I. V., în calitate de vânzător în contractul de vânzare cumpărare nr. XXX/XXXX, a moştenit de la tatăl acestuia C. I., prin certificatul de moştenitor nr. XXX/xx.xx.xxxx, suprafaţa de 5000 m.p., pe care a dezmembrat-o în două loturi egale a câte 2500 m.p., unul dintre aceste loturi care se învecinează cu reclamantul l-a înstrăinat pârâţilor, iar celălalt lot numitului S. I..

Atât reclamantul cât şi pârâtul stăpânesc terenurile arătate de la data dobândirii lor, fără tulburare în posesie, iar între cele două proprietăţi exista un hat determinat sub forma unei cărări, până când pârâţii şi-au edificat construcţia unui gard în anul 2010, prin care s-a delimitat proprietatea acestora din urmă, împrejurare cu care reclamantul ar fi constat lipsa unei suprafeţe de teren, motiv pentru care a formulat şi o plângere la S.P.R. II Corni pentru cercetarea pârâtului R. D., pentru infracţiunea de tulburare de posesie.

 Prin Rezoluţia de clasare din data de xx.xx.xxxx dispusă în dosarul penal nr. XXXX/II/2, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul R. D., pentru infracţiunea de tulburare de posesie, întrucât fapta nu există.

Schiţele care redau amplasamentul celor două proprietăţi, aferente convenţiei de promisiune de vânzare cumpărare, autentificată sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx în privinţa reclamantului cât şi contractului de vânzare cumpărare nr. XXX/XXXX în privinţa pârâţilor, nu corespund atât ca şi configuraţie geometrică cât şi ca suprafaţă cu realitatea măsurătorilor efectuate pe teren de experţii numiţi în prezenta cauză, pe de o parte dar nici cu schiţa efectuată în dosarul XXXX/193/2011 prin care reclamantul  a obţinut dreptul de proprietate.

Litigiul dintre părţi îşi are cauza în neconcordanţa lungimii laturilor celor două proprietăţi, de la strada principală, fapt care atrage implicit şi o modificare a ariei celor două proprietăţi, astfel că, dacă în schiţa întocmită la data încheierii promisiunii de vânzare pentru reclamant, lungimea laturii vecine cu D.C.L. 456 era de 33 metri liniari, în schiţa efectuată în dosarul XXXX/193/2011 având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare, această lungime a laturii este de 29,08 metri liniari.

Din raportul de expertiză întocmit de către expert S. C. (fila 132 ds.), aliniamentul despărţitor dintre proprietatea reclamantului şi cel al vecinului P. P., este modificat prin suprapunerea peste terenul reclamantului, aşa cum a fost acesta conturat la data promisiunii de vânzare cumpărare, moment  asupra căruia reclamantul a insistat pe tot parcursul judecăţii ca fiind de referinţă în compararea celor două titluri.

Acest fapt prima instanţă l-a coroborat cu altul potrivit căruia la măsurătorile efectuate de expert I. C., în cadrul întocmirii raportului de expertiză extrajudiciară, reclamantul i-a arătat punctul de începere a măsurătorilor lungimii laturii de la stradă, dintr-un punct (25 filele 232,233,234 ds.) care determină lipsă în lungime şi cu vecinătatea proprietăţii moştenitorilor defunctului P. P., dacă se respectă schiţa aferentă promisiunii de vânzare cumpărare şi care în coroborare cu explicaţiile oferite de către toţi experţii, inclusiv de către expertul parte din partea reclamantului, precum că schiţele sunt greşite nerespectând situaţia faptică din teren (fila 271 ds.), dar şi cu faptul că în urma măsurătorilor efectuate de experţi, reclamantul şi-a micşorat câtimea pretenţiilor de la 800 m.p. la 104 m.p., instanţa reţine că, cu toate aceste observaţii reclamantul stăpâneşte o suprafaţă mai mare decât are înscrisă în titlul de proprietate.

În drept, Judecătoria Botoşani a  constatat că a fost învestită cu o acţiune în revendicare a unui bun imobil, constând într-un teren în suprafaţă de 800 m.p. precizată ulterior la o suprafaţă de 104 m.p., întemeiată pe dispoziţiile art. 480 şi următoarele Cod civil de la 1864, precum şi cu o acţiune în grăniţuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 584 Cod civil de la 1864.

Totodată, instanţa a constatat că a fost învestită şi cu o acţiune pretenţii sub forma despăgubirilor, pentru lipsa de folosinţă a terenului, capăt de cerere la care reclamantul a renunţat la termenul din data de xx.xx.xxxx.

Analizând legalitatea şi temeinicia cererii de chemare în judecată a reclamantului, instanţa a constatat că, aceasta este întemeiată în parte, numai în privinţa capătului de cerere privind grăniţuirea în sensul stabilirii hotarului dintre proprietăţile părţilor care se învecinează, în privinţa cererii de revendicare acţiunea reclamantului, nefiind fondată. 

Prin acţiunea în revendicare, prin care se apără dreptul de proprietate  se pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate iar reclamantul trebuie să facă dovada că este titularul dreptului de proprietate, motiv pentru care acţiunea în revendicare este o acţiune reală, deoarece se întemeiază şi apără însăşi dreptul de proprietate, acesta fiind în esenţa sa şi prin natura lui un drept real, imprimând şi acţiunii acelaşi caracter.

În ce priveşte scopul acţiunii în revendicare, acesta este  restituirea bunului, ceea ce înseamnă că acţiunea trebuie introdusă împotriva celui ce deţine acel lucru.

În cadrul analizei cererii de revendicare formulată de către reclamant, instanţa a  avut în vedere trei aspecte, respectiv: proba dreptului de proprietate, imprescriptibilitatea acţiunii şi efectele acesteia.

 Analizând pentru început proba dreptului de proprietate pretins de către reclamant asupra celor 104 m.p. revendicaţi şi precizaţi prin concluziile pe fondul cauzei, a reţinut în primul rând că reclamantul trebuie să facă dovada că el este proprietarul lucrului, potrivit art. 1169 Cod civil de la 1864, iar sub acest aspect se identifică următoarea situaţie de distins  şi principiu de dovadă, respectiv: ambele părţi atât reclamantul cât şi pârâtul au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 104 m.p. revendicaţi şi care provine de la autori diferiţi.

În această situaţie practica judiciară şi doctrina de specialitate au propus mai multe variante de soluţionare a acţiunii în revendicare imobiliară, printre care, instanţa a făcut referire la următoarele trei, prima potrivit căreia, câştigă pârâtul deoarece se află în posesia lucrului, a doua potrivit căreia câştigă cel cu data mai veche, iar cea de a treia presupune că, se va compara drepturile autorilor de la care provin cele două titluri şi are câştig de cauză cel care a dobândit de la autorul al cărui drept este mai preferabil.

 Prin titlu în această materie, se înţelege  şi cele declarative prin care doar se recunoaşte numai un drept anterior şi cu atât mai mult titlurile translative de proprietate, adică cele care creează direct un drept în patrimoniul dobânditorului, aşa cum sunt titlurile celor două părţi  care constau în contracte de vânzare cumpărare şi care ar trebui să aibă o forţă juridică egală, sub rezerva că, titlul reclamantului este caracterizat de anumite carenţe juridice, reprezentate de condiţia rezolutorie a căderii suprafeţei de 4800 m.p. în lotul înstrăinătorilor dar şi a refuzului autorilor reclamantului de a perfecta contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, motiv pentru care reclamantul a obţinut Sentinţa civilă nr.  XXXXX/xx.xx.xxxx, ceea ce reflectă o viciere a dorinţei autorilor reclamantului de transmitere a proprietăţii asupra celor 4800 m.p.

Instanţa a constatat că, în toate cele trei variante de analiză a veridicităţii şi legalităţii acţiunii în revendicare a reclamantului, pârâtul are câştig de cauză, astfel pârâtul se află în posesia suprafeţei revendicate, titlul său de proprietate are dată mai veche, reclamantul obţinând titlul de proprietate abia în anul 2012, dar afectat de condiţia rezolutorie arătată iar în privinţa comparării celor două drepturi de proprietate, dreptul pârâtului apare preferabil, din perspectiva analizării tuturor aspectelor, avute în vedere de către instanţă mai sus.

Totodată, pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, din probele testimoniale administrate în cauză, cele trei rapoarte de expertiză efectuate din care unul extrajudiciar, precum şi cu ocazia celor două cercetări la faţa locului,  pe de o parte reclamantul deţine o suprafaţă mai mare decât în acte, iar suprafaţa terenului pârâtului  se diminuează.

Chiar în aceste condiţii instanţa a respins apărările reclamantului, precum că, dacă se respectă lungimea laturilor de la strada principală, reprezentată de DCL 456, pornind de la hotarul numitului S. I., reiese o lungime de aproximativ un metru liniar de suprapunere a gardului pârâţilor, peste terenul reclamantului, lungime care se îngustează pe măsura înaintării spre trupul comun al celor două proprietăţi, cu motivarea că, în realitate nu există concordanţă între dimensiunile laturilor înscrise în schiţele anexe şi situaţia faptică din teren, concluzie susţinută şi de expertul parte I. C., propus de către reclamant, care la cercetarea la faţa locului a menţionat că pârâtul nu deţine teren din proprietatea reclamantului, respectând toleranţa prevăzută de reglementările în materie în vigoare.

Totodată instanţa a mai constatat că, datorită categoriei terenurilor aflate în extravilanul satului şi lipsei unor repere fixe şi clar determinate, coroborând cu concluziile celor doi experţi numiţi în cauză S. C. şi C. S., care au arătat că pârâtul nu deţine teren din proprietatea reclamantului, se impune soluţia respingerii cererii având ca obiect acţiunea în revendicare imobiliară pentru suprafaţa de 104 m.p. formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâţii R. D. şi R. M..

În ce priveşte imprescribilitatea acţiunii în revendicare, instanţa a constatat că aceasta este imprescriptibilă, datorită caracterului perpetuu al dreptului de proprietate.

În ce privesc efectele revendicării, acestea constau în principal, în restituirea bunului, liber de orice sarcini, cu toate accesoriile sale, în natură dar şi a fructelor, dacă posesorul a fost de rea credinţă, însă datorită respingerii acţiunii principale dar şi a renunţării reclamantului la aceste pretenţii, instanţa nu va  mai analiza aceste aspecte.

În privinţa acţiunii în grăniţuire, instanţa a arătat că aceasta este admisibilă, în condiţiile în care reclamantul D. M. este proprietarul suprafeţei de teren de 4800 m.p. în p.c.A XXX/XX, situată în extravilanul comunei Vorona, judeţul Botoşani, dobândită prin Sentinţa nr. XXXXX/xx.xx.xxxx în dosarul nr. XXXX/193/2011, iar pârâtul este proprietarul unei  suprafaţă de 2500 m.p. în p.c. nr. XXX/XX din extravilanul com. Vorona, jud. Botoşani, dobândite în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr. XXX/XXXX, suprafeţe de teren care se învecinează pe o singură latură în lungime de 136 metri liniari, conform schiţei de la fila 132 ds., astfel încât în temeiul art. 584 Cod civil vechi, care prevede că, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa, a admis cererea de grăniţuire şi a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantului D. M. şi proprietatea pârâtului R. D., între punctele 10,13,14 conform schiţei de la fila 132 ds., contur de culoare verde conform raportului de expertiză judiciară în specialitatea topo (filele 123-135 ds.), întocmit de către expert S. C. şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

 În privinţa cheltuielilor judiciare instanţa a constatat că ambele părţi sunt în culpă judiciară, în cote egale, astfel că, instanţa în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la suma de 625 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, sub forma taxei judiciare de timbru şi onorariu expert.

 Prin cererea înregistrată în data de xx.xx.xxxx reclamantul D. M., a solicitat  completarea dispozitivului Sentinţei nr. XXXX/xx.xx.xxxx, în sensul ca instanţa să se pronunţe şi cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor să-şi ridice gardul din tablă pe stâlpi din fier, implantaţi în temelie de beton amplasat ilicit pe terenul reclamantului.

În motivare, s-a arătat că, dispozitivul şi considerentele sentinţei civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2012 nu conţin nici o referire la acest petit.

A arătat că gardul a fost înfiinţat cu rea – credinţă pe terenul proprietatea sa şi nu pe lungimea din schiţa anexă integrantă din contractul de vânzare-cumpărare nr. XXX/XXXX.

Prin sentinţa civilă nr. XXXX/xx.xx.xxxx instanţa a admis cererea de completare a dispozitivului hotărârii, formulată de reclamantul D. M., şi a completat dispozitivul Sentinţei civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2012 în sensul că: „Respinge capătul de cerere accesoriu, având ca obiect obligaţia de a face – ridicare gard din tablă pe stâlp din fier, implantaţi în temelie de beton, ca nefondat ”.

 Prima instanţă a reţinut că  prin Sentinţa civilă nr. XXXX/xx.xx.xxxx pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2012, Judecătoria Botoşani a soluţionat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul  D. M., în contradictoriu cu pârâţii, R. D. şi R. M., prin care a solicitat ca instanţa să dispună obligarea acestora din urmă să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie o suprafaţă de 800 m.p teren ocupat fară drept şi fară titlu dintr-un total de 48 ari, din parcela cadastrală XXX/XXXX, sola XX, de pe raza comunei Vorona, din titlul de proprietate XXXXX/xx.xx.xxxx - dobândit printr-un act juridic de vânzare - cumpărare (promisiune bilaterală - care a făcut obiectul sentinţei XXXXX/xx.xx.xxxx din dosarul XXXX/193/2011 al Judecătoriei Botoşani, care a constatat vânzarea şi care reprezintă titlul autentic; grăniţuirea proprietăţii de 48 ari din PC XXX/XXXX, sola XX, extravilan Vorona, judeţul Botoşani, de proprietatea pârâţilor, în suprafaţă de 25 ari învecinată pe linia semnelor anterioare de hotar stabilite de comisie la eliberarea titlurilor autorilor , distruse ilicit de pârâţi, obligarea pârâţilor să-şi ridice gardul din tablă pe stâlp din fier, implantaţi în temelie de beton, amplasat ilicit pe proprietatea reclamantului, închizând terenul revendicat alături de cei 25 de ari, care sunt proprietatea acestora; obligarea pârâţilor să-i restituie c/v recoltei de pe terenul posedat de reclamant din 1996, respectiv o cultură de cartofi, pe anii agricoli 2009, 2010, 2011, 2012, cu obligarea la plata de cheltuieli de judecată în temeiul art. 274 C.P.C.

Prin sentinţa menţionată, instanţa a admis în parte cererea de chemare în judecată, în sensul că a dispus grăniţuirea celor două proprietăţi ale părţilor, a luat act pe parcursul procesului că reclamantul a renunţat la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor să-i restituie c/v recoltei de pe terenul posedat de reclamant din 1996, respectiv o cultură de cartofi, pe anii agricoli 2009, 2010, 2011, 2012 şi a dispus făcând referire la toate celelalte capete de cerere, respingerea restului pretenţiilor reclamantului, fără a arăta în considerentele hotărârii în mod expres, analiza motivelor care au dus la respingerea capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâţilor de a ridica gardul din tablă pe stâlp din fier, implantaţi în temelie de beton, aşa cum a făcut-o în cazul capătului de cerere principal privind acţiunea în revendicare, interpretând că, în mod implicit se înţelege faptul că, neocupându-se teren din proprietatea reclamantului, pe de o parte şi că împrejmuirea cu gard a proprietăţii pârâţilor, corespunde limitei de proprietate a pârâţilor, aşa cum a constat expertul dar şi limitei de hotar dintre cele două proprietăţi vecine, pe de altă parte, corespunde soluţiei de respingere din dispozitivul hotărârii a acestui capăt de cerere.

Totuşi, instanţa pentru identitate de raţiune şi rigoare juridică, aşa cum a analizat  toate capetele de cerere, atât în considerente cât şi în dispozitiv, a arătat că, simpla referire la situaţia de fapt descrisă precum că, între cele două proprietăţi exista un hat determinat sub forma unei cărări, până când pârâţii şi-au edificat construcţia unui gard în anul 2010, prin care s-a delimitat proprietatea acestora din urmă, nu echivalează cu arătarea expresă a considerentelor avute în vedere la pronunţarea soluţiei şi pentru capătul de cerere accesoriu referitor la obligaţia de a face -  ridicare gard din tablă pe stâlp din fier, implantaţi în temelie de beton, deşi prin dispozitiv prin expresia „restul pretenţiilor” a acoperit şi această chestiune,  evidenţiată din analiza de detaliu a celorlalte capete de cerere, revendicarea şi grăniţuirea.

În drept, instanţa constată că este învestită cu o acţiune privind completarea dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti, întemeiată pe dispoziţiile art. 2812 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 2812 Cod procedură civilă, se prevede că: „Daca prin hotararea data instanta a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotararii in acelasi termen in care se poate declara, dupa caz, apel sau recurs impotriva acelei hotarari, iar in cazul hotararilor date in fond dupa casarea cu retinere, in termen de 15 zile de la pronuntare.

Cererea se solutioneaza de urgenta, cu citarea partilor, prin hotarare separata. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplica in mod corespunzator.  Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul cand instanta a omis sa se pronunte asupra cererilor martorilor, expertilor, traducatorilor, interpretilor sau aparatorilor, cu privire la drepturile lor.”

Aşa cum a notat instanţa, este necesară analiza şi lămurirea în principal a considerentelor, pentru soluţionarea capătului de cerere accesoriu revendicării, având ca obiect obligaţia de a face -  ridicare gard din tablă pe stâlp din fier, implantaţi în temelie de beton, sub aspectul completării Sentinţei civilă nr. XXXX/xx.xx.xxxx pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2012, în acest sens.

Acest capăt de cerere accesoriu, este nefondat. Reiterând argumentele expuse mai sus, instanţa a constatat că, potrivit raportului de expertiză întocmit de către expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, S. C. (filele 123-135 ds.) şi pe care instanţa l-a avut în vederea la soluţionarea şi celorlalte capete de cerere ale cauzei de faţă, la punctul trei din obiectivele formulate de către reclamant, se evidenţiază solicitarea acestuia, ca expertul să identifice împrejmuirile şi toate bunurile pârâţilor existente pe porţiunea reclamată ca fiind ocupată de către pârâţi, iar prin concluziile raportului, expertul arătând în mod clar că nu este cazul de identificare a gardului pârâţilor aflat pe proprietatea reclamantului. Expertul a identificat pe schiţa existentă la fila 132 ds., între punctele 10 şi 13, sub formă de „x”, porţiunea de gard a cărei ridicare se solicită, care coincide întocmai, cu limita de hotar dintre cele două proprietăţi, fără a se regăsi în proprietatea reclamantului şi să justifice ridicarea gardului respectiv.

 Din această constatare a lipsei de ocupaţie a terenului proprietatea reclamantului, constată de expert, decurge şi soluţionarea tuturor celorlalte capete de cerere accesorii privind obligaţia de ridicare a gardului amintit, implicit prin conducerea la o soluţie de respingere, cu motivarea că, neocupându-se teren din proprietatea reclamantului, pe de o parte şi că împrejmuirea cu gard a proprietăţii pârâţilor, corespunde limitei de proprietate a pârâţilor, aşa cum a constat expertul dar şi limitei de hotar dintre cele două proprietăţi vecine, pe de altă parte.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Botoşani  a constatat că, este necesară completarea Sentinţei civile nr. XXXX/xx.xx.xxxx, în principal în considerente şi pentru rigoare juridică şi în dispozitivul hotărârii, în sensul că, se impune soluţia respingerii capătului de cerere accesoriu, având ca obiect obligaţia de a face – ridicare gard din tablă pe stâlp din fier, implantaţi în temelie de beton, ca nefondat.

La data de xx.xx.xxxx recurentul a declarat recurs la Sentinţa civila nr. XXXX din xx.xx.xxxx din Dosarul nr. XXXX/193/2012 a Judecătoriei Botoşani solicitând casarea totală cu privire la cele dispuse prin dispozitiv, in temeiul art. 3041 si 304 pct. 6,7,8,9 din C.P.C. anterior, cu recalcularea cheltuielilor de judecata de la fond si din recurs (reprezentând onorariu de avocat, onorariu expert, taxe timbru), conform art. 274 C.P.C. anterior.

A apreciat că este necesară refacerea probei expertizei cadastrale; cu ascultarea experţilor in instanţa efectuarea unei noi cercetări la faţa locului împreună cu experţii şi respectarea actelor de proprietate ale părţii parate  întrucât  li s-a considerat greşit amplasamentul raportat numai la conceptul de suprafaţă ocupată de pârâţi şi nu în raport cu schiţa Contractului autentic nr. XXX/XXXX rectificat prin încheierea nr. XXXX/XXXX. a B.N.P. C. H. din Botoşani - cu consecinţe de a stabili greşit întreaga situaţie de fapt, ceea ce determinat si aplicarea greşita a legii ; admiterea in parte a revendicării prin dispozitiv in condiţiile în care in considerente s-a dispus respingerea ca nefondata; omisiunea de a soluţiona tot  cererea de ridicarea împrejmuirii in condiţiile din acţiune (neregasindu-se analiza acest* cereri in considerente) - motiv pentru care a cerut separat in termen legal completarea  dispozitivului Sentinţei recurate in temeiul art. 2812 alin 1 din C.P.C. anterior (art. 444 N.C.P.C.).

În  cazul in care instanţa apreciază ca este vorba de o veritabile necercetare a fondului, cât şi  datorită analizei foarte sumare a condiţiilor de aplicare a art. 480 si art. 584 din C.( anterior, instanţa poate dispune si casarea cu trimitere conform art. 312 pet 5 din C.P.C anterior.

A cerut  ca tribunalul  sa verifice ca prim motiv aplicarea art. 304 pct 1 C.P.C. anterior –când  instanţa nu a fost alcătuita potrivit dispoziţiilor legale.

A  considerat că in cauză litigiul fiind tratat ca unul in principal de hotare  si cum cererea principala de stabilire a liniei de graniţa este o cerere neevaluabila,  in raport de dispoziţiile art. 282 alin 1 si art. 2821 alin l2, din C.P.C. anterior, calea de atac este  apelul.

Pe de altă parte a ceruta se verifica  dacă sunt date dispoziţiile art. 304 pct. 6 din C.P.C. anterior - daca instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. Prima  instanţă prin sentinţa recurata nr.XXXX/2015, a omis sa se pronunţe asupra unui capăt de cerere din petitul acţiunii care cerea: obligarea paraţilor sa-si ridice gardul din tabla pe stâlpi din fier, implantaţi in temelie de beton, amplasat ilicit pe proprietatea reclamantului,. Deşi am formulat cerere de completare sentinţă- formulează si ca motiv de recurs omisiunea de pronunţare menţionată.

Sunt date şi condiţiile aplicării art. 304 pct 7 din C.P.C anterior cand hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sau cand cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Astfel cer sa se observe prin verificarea conţinutului considerentelor prin raportare la dispozitiv, ca ne aflam in fata unei sentinţe cu considerente insuficiente/chiar sumare. Aceasta se deduce din elementele reţinute cu privire la situaţia de fapt in contextul căreia s-au enunţat si actele (începând cu aliniatul de dupa analiza actelor si lucrărilor dosarului de la pag. 2 a sentinţei, si pe care le prezentam in ordine:

a) s-au enunţat titlurile pârtilor insuficient (aici nu vorbim de interpretare ci doar de enunţare; enunţarea completa trebuia sa asigure si interpretarea ulterior ca probe). Astfel, in privinţa proprietăţii mele s-a enunţat Sentinţa nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani - lipsind nominalizarea titlului vânzătorilor lui, respectiv T.P. nr. XXXXX din xx.xx.xxxx pentru terenul de 4.800 mp din p.c. XXX/XX sola XX din Convenţia sub semnătura privata autentică nr. XXXX din xx.xx.xxxx a B.N.P. R. A.-L. B. din Botoşani).

In privinţa paratului, enunţarea s-a făcut la fel incomplet, referindu-se la Contractul de vanzare-cumparare nr. XXX/xx.xx.xxxx fara a arăta data contractului indicând ca se bazează pe Certificatul de moştenitor nr. XXX/xx.xx.xxxx pentru un teren de 5.000 mp dezmembrat in : loturi egale de 2.500 mp, fara a mai arata ca autorul este C. I.si ca acesta Ia dat contractului paratului nr. XXX/XXXX nu avea acte de proprietate - facandu-se o trimitere general la actele de reconstituire al Legea nr. 18 (adeverinţa de proprietate; fara menţionare ca această adeverinţa se afla in dosar si fara menţionare ca C. I.a avut si punere in posesie cu Procesul verbal din xx.xx.xxxx fila 196 dosar, cu dimensiuni ale proprietăţii primita in posesie de aici rezultă pentru interpretare datele privind posesia de autor transmisa paratului. Nenominalizarea acestor înscrisuri s-a răsfrâns asupra soluţiei .

Instanţa foloseşte inoportun in datele situaţiei de fapt, trimiterea la tulburarea de posesie, făcând referire la Rezoluţia de clasare din xx.xx.xxxx din Dosarul nr. XXXX/II/2 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani - care nu ar fi constatat existenta faptei întrucât  pârâtul a făcut o simpla prezentare a contractului care ii permitea sa invoce un drept de proprietate si sa isi faca susţinerea credinţei subiective ca ce stăpâneşte este proprietatea sa si nu s-a analizat situaţia de deposedare culpabila - de avut in vedere in cadrul aplicării art. 480 din CC. anterior - respectiva Rezoluţia neavand autoritate de lucru judecat pentru cauza - pentru că aici există propria cercetare a procesului in raport de normele substanţiale specifice (pentru fiecare petit din acţiune) astfel că menţiunile legate de aceste rezoluţii de tulburare de posesie, sunt irelevante .

Caracterizarea sentinţei constitutive de drepturi a pârtii reclamante nr. XXXX/2011 a Judecătoriei Botoşani, pentru proprietatea terenului de 4.800 mp din p.c. XXX/XXXX sola XX extravilan Vorona jud. Botoşani - ca fiind sub condiţie rezolutorie, cu specificarea ca o astfel de condiţie nu este de natura sa afecteze plenitudinea beneficiului apararii dreptului reclamantului prin acţiunea in revendicare — si nici superioritatea titlului sau, care deriva din superioritatea autorului pârtii reclamante, respectiv Titlul de Proprietate nr. XXXXX/xx.xx.xxxx (care este un act juridictional - fara condiţii) cu observarea ca autorul C. I. nu avea deloc titlu la data contactului paraţilor (aceştia dobândind de la un autor fara titlu.

In cadrul situaţiei de fapt s-a făcut trimitere la schiţele proprietăţilor vecine in litigiu in sensul ca " configuraţia geometrica cat si ca suprafaţa nu corespund cu realitatea măsurătorilor efectuate in teren de experţi" aspect nedemonstrat efectiv; sumara motivare ce se regăseşte in alin 4 pag. 3 sentinţa este o veritabila eroare determinata de greşeala că instanţa şi-a însuşit  conceptul de proprietate ocupată conform contractului- in realitate expertul S. si expertul C. au măsurat amplasamente de fapt, in căutarea de variante favorabile pentru parat ca sa poată incadra in respectivele schite terenul ocupat ilicit din proprietatea pârtii reclamante; pe niciuna dintre schite pentru proprietatea paraţilor nu se găsesc ,dimensiunile din schiţa contractului paraţilor, (schitele intabularii au alte dimensiuni decât schiţa contractului paraţilor) instanţa in respectivul aliniat menţionat concluzionând ca reclamantul ar avea o viziune simplista - bazandu-si susţinerea pe diferentele lăţimilor de la strada - ori problema principala era ca paratul împreuna cu S. I. de la acelaşi autor a suprafeţei de 50 ari - cu latimi egale la strada de 19,25 ml pentru fiecare - acestea însumând 38,5 ml - paratul intrând pe proprietatea reclamantului — are o latime ocupata de 20,26 ml, condiţii in  care si lungimea învecinată cu proprietatea de 48 ari a reclamantului nu se mai regăseşte in punctul de intersecţie cu lăţimea de 19,25 ci in punctul de intersecţie cu alta latime de 20,26 ml . Ocuparea s-a făcut prin strămutarea lăţimii de la stradă si a lungimii care intersectează această lăţime . Trimiterea la schiţa filei 132 dosar din pag. 3 sentinţa - este o trimitere la o schiţă- ulterior contrazisă de chiar acelaşi expert S. prin schiţa ultimei lucrări depuse in care a inventat un alt "artificiu"  privind  " încropirea" unei schite in care sa se realizeze o asa-zisa respectare a dimensiunilor din actele paratului insa cu strămutarea lăţimilor de 19,25 ml atat pentru proprietatea paratului cat si pentru proprietatea lui S. I. spre interiorul proprietăţii acestora abandonând lăţimile de ocupare de la strada ale celor doi contractanţi de 19,6 ml si de 20,60 ml  realizând o excludere a acelui triunghi cu lăţimile de la stradă , . S-a exclus o porţiune din proprietatea respectiva a ambilor contractanţi, la origini de 50 ari - paralel cu strada pentru a justifica extinderea lăţimilor de la stradă, care au alte dimensiuni decât cele din acte, tratându-le ca fara importanta in calculul ariei - desi sunt linii de perimetru care se regăsesc si in Procesul verbal de punere in posesie a autorului C. I., neretinut de instanţa si care nu poate fi exclus de la determinarea proprietăţii acestui autor, reconstituita legal.

Prin  sentinţă s-a omis reţinerea si interpretarea probei martorilor care confirmau întreaga situaţie de fapt din acţiune sub aspect cronologic. Existau doi martori relevanţi (martorul I. S. din Comisia Locala Vorona (care confirmă măsurătoarea si hatul si recomandarea de a se fixa garduri) si martorul P. (care confirmă existenta unui gard de nuiele pe respectivul hat care a fost stricat de parat cand reclamantul a fost plecat la spital, si a reînfiinţat un alt gard intrând cca 2 m spre interiorul proprietăţii reclamantului - ocazie cu care a înfiinţat si gardul nou pe alt aliniament diferit de propietatea reclamantului. Din aceasta proba rezulta situaţia deposedării culpabile prin strămutarea liniei de graniţa, distrugerea gardului vechi si înfiinţarea altui gard pe alt aliniament care lua teren de la reclamant si îl includea in proprietatea paratului - incat schitele experţilor redau tocmai aeeasta situaţie a faptului ocupării care a creat alte dimensiuni ale laturilor proprietăţii paratului, aceasta fiind adevărata cauza pentru  care nu se mai "regăseşte" proprietatea sa din contract .Lăţimea diferita mărită de la stradă  s-a creat prin ocupare culpabilă iar  gardul actual este conturul lungimii strămutate  existând interes sa nu se releve acest lucru din partea paratului, care a reuşit sa inducă in eroare instanţa si sa adopte o interpretare propusa de el si situaţia de fapt prezentata de el - nu cea care rezulta din proba martorilor, si cea care rezulta din schiţa contractului acestuia, posibil de delimitat si găsit . Prin urmare considerentele sumare se refera la aceste aspecte de situaţie de fapt.

Din cele relatate anterior rezultă si aspecte vădit contradictorii în ce priveşte raportarea situaţiei de fapt greşit reţinută la situaţia ca schitele proprietăţilor nu sunt valabile, ajungandu-se la concluzia contradictorie din considerente ca exista suprapunere de teren pe suprafaţa de 104 mp - suprafaţa care nu se regăseşte pe schiţa reţinuta in sentinţa de la fila 132 - prin urmare aceasta suprafaţa de 104 mp este o suprafaţa ocupata ilicit si care trebuia sa faca obiectul admiterii acţiunii de revendicare a părţii .A cerut  instanţei sa constate ca existenta suprapunerii este o eroare a instanţei fondului întrucât nu rezulta suprapunere din titluri in condiţiile in care autorul paratului nici nu avea titlu si in condiţiile in care raportând schiţa contractului de vanzare-cumparare la schiţa Procesului verbal de punere in posesie a lui C. I.- care sunt identice - rezulta categoric excluderea suprapunerii de terenuri .

Mai mult, la acest motiv de recurs sunt de avut in vedere si aspectele legate de motive străine de natura pricinii întrucât s-a considerat că are teren în  plus desi el a revendicat teren ocupat de parat doar din schiţa sentinţei si nu alt teren de la P. sau de la alte persoane. 

S-a mai reţinut ca aspect "imputabil" ca şi-a restrâns petitul de la 800 mp la 104 mp - insa - aceasta nu este o situaţie negativa care sa justifice dispozitivul si considerentele - cat timp a cerut constatarea deposedării ilicite din obiectul titlului lui si nu din alte terenuri vecine .

In aplicarea art. 304 pet 8 din C.P.C. anterior trebuie ca  instanţa să constate ca revendicarea si granituirea nu s-au judecat prin analiza conţinutului amplasamentului exact din actele de proprietate, nu s-au raportat posesiile la acele amplasamente, respectiv înscrise în actele de proprietate - judecata făcându-se pe alte amplasamente - cu reţinerea ca respectivele amplasamente ar fi din actele pârtilor, in realitate procesul s-a transformat intr-un cadru de a schimba obiectul proprietăţii paratului ca încadrare obiectiva pe alt contur, cu includerea a 104 mp teren de la parat, din titlul autorului acestuia, si prin strămutarea proprietăţii de 48 ari intr-o varianta deschisa, iar in alta prin lăsarea sa ca diminuata .

 A cerut să se observe ca sunt îndeplinite condiţiile aplicării art. 304 pct 9 din C.P.C. privind cazul hotărârii lipsite de temei legal dată cu  încălcarea sau aplicarea greşita a legii. Astfel art. 480,584 CC. anterior s-au enunţat formal ,  fiind greşit aplicate in condiţiile în care  nu s-a făcut distincţia intre suprafaţa pentru care are posesie de proprietar, de schiţa actului si diferenţa de suprafaţa de 104 mp care aparţine reclamantului. Deposedarea culpabila a paratului care atrăgea răspunderea conform art. 480 CC. anterior, nu s-a analizat deloc conform probei mărturiilor, nici culpa in ce priveşte strămutarea gardului de nuiele, stricarea sa si construirea gardului actual pe proprietatea reclamantului cu rea credinţa îngrădind si terenul revendicat in limita precizata.

Astfel, in revendicare aplicarea greşita a legii a fost cauzata de reţinerea acelei suprapuneri -care a condus la abordarea regulii cand pe terenul suprapus părţile revendicării au terenuri de la autori diferiţi. Instanţa concluzionează in bloc îndeplinirea in favoarea paratului a celor 3 ipoteze - insa cere să se constate nelegalitatea pentru lipsa de motivare a fiecărei ipoteze, prin reţinerea comparativa a titlurilor :

-situaţia mai buna a posesorului  nu aparţine paratului care este un deposedant culpabil de rea credinţa prin strămutarea hotarului si a împrejmuirilor; aceasta nu este posesie in sensul pretins de instanţa ci fapta care atrage raspunderea civila - si care s-a consumat cu mult ulterior contractului paratului - pentru ca un timp acesta a respectat linia de hotar a gardului cu nuiele făcut chiar de el.

- compararea titlurilor in raport de valabilitatea titlurilor autorilor - titlu valabil si primul titlu, cel mai vechi il are autorul reclamantului (dar instanţa nu 1-a reţinut), respectiv T.P. nr. XXXXX/xx.xx.xxxx - anterior certificatului de moştenitor din contractul paratului, care nu este titlu de proprietate - in raport de data emiterii sale (certificatul de moştenitor nr. XXX/xx.xx.xxxx fila 194) pe care s-a bazat contractul de vanzare-cumparare a paratului din xx.xx.xxxx nu are de titlu de proprietate, deci paratul este dobanditor de la un autor fara titlu in timp ce reclamantul este dobanditor de la un autor cu titlu si cu posesia respectata de autorul C. I.cu care nu a avut litigii de nici un fel . Simpla comparare a Procesului verbal al autorului paratului care nu are titlu cu schiţa contractului paratului denota si dovedeşte concludent deposedarea abuziva a paratului de teren revendicat de reclamant. Dealtfel dispozitivul spune ca se admite revendicarea in parte - dar nu s-a scris soluţia legala de admitere - nu s-a menţionat suprafaţa de 104 mp de restituit reclamantului ce are titlul cel mai vechi de la autorul cu titlul cel mai vechi si cu posesia cea mai veche . Nu se justifica reţinerea ca preferabil a titlului paratului in revendicare, mai mult nu sunt de comparat titluri pentru că nu exista suprapunere - terenul de 104 mp aparţine doar reclamantului si nu aparţine schiţei contractului paratului.

 S-a aplicat greşit legea si in privind judecării fondului granituirii - linia de graniţa nu era cea dintre punctele indicate de instanţa in dispozitiv, respectiv intre punctele 10,13,14 - care nu corespund schiţei contractului paratului si nici vechiului hotar cu gard de nuiele, ci schiţa anexei 2 a expertizei T. (cu reţinerea ca cercetarea la fata locului a fost mereu incompleta pentru ca instanţa nu a agreat insistenta reclamantului la judecata acţiunii conform cu schiţa contractului paratului  incat linia de hora este cea din .anexa 2 - care situează gardul pe proprietatea reclamantului făcut cu rea credinta si de aceea se impune a fi ridicat (cu aplicarea regulilor de la accesiune).

Schiţa de la fila 123 nu respecta dimensiunile din nici un act al pârâţilor - respecta doar suprafeţele ocupate samavolnic de parat - reflecta strămutarea hotarului dintre proprietăţi instanţa din eroare alegând hotarul strămutat,  ca fiind hotar legal de proprietate de transpus într-o sentinţa/sentinţa înlocuind cu încălcarea legii, actele de proprietate .

La data de xx.xx.xxxx a declarat recurs recurentul reclamant D. M. şi împotriva  sentinţei civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx pronunţată de  Judecătoria Botoşani în dosar nr. XXXX/193/2012 prin care a solicitat casarea totala a sentinţei recurate pentru aceleaşi motive indicate şi în cererea de recurs la Sentinţa anterioara din aceeaşi cauza , fiind si aici dată condiţia necercetarii fondului in totalitate . Sentinţa de fata a confirmat omisiunea de pronunţare - insa nu a realizat cercetarea fondului, fapt ce rezulta din conţinutul considerentelor care nu justifica dispozititul de respingere a sentinţei prezente.

Şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct 7,8,9 C.P.C. anterior, 312 si 315 din C.P.C. anterior, 3041 C.P.C. anterior.

Necercetarea fondului cererii pronunţate prin completarea dispozitivului Sentinţei nr. XXXX/xx.xx.xxxx din dosarul prezent. Desi in motivarea cererii din data de xx.xx.xxxx - am atenţionat instanţa ca intrucat sentinţa anterioara nu conţine nici o referinţa in considerente in legătura cu situaţia de fapt legata de acest gard instanţa nu a luat in considerare necesitatea acestei atenţionări, importanta acesteia pentru soluţia legala a cererii. Insa era vădit si pentru el, chiar si pentru orice observator care ar fi citit dosarul prin raportare la sentinţa anterioara nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani - ca nu erau şanse de soluţionare corectă, in raport de soluţionările total greşite ale cererii de revendicare si granituire si era de aşteptat o soluţie care nu putea contrazice cele statuate in soluţiile acelor cereri. Prin urmare instanţa nu a intrat in detalii de nici un fel, lipsind total analiza situaţiei de fapt din acţiune - in legatura cu împrejmuirea.

II. Nejustificat legal s-a omis de către instanţă analiza probelor existând doar o analiza eronata astfel ca soluţia de respingere s-a dat fara baza probatorie, in condiţiile in care răspunderea civila are la baza stabilirea situaţie de fapt printr-un probatoriu concludent. Respingerea cererii - nu demonstrează lipsa de culpabilitate in infiintarea imprejmuirii. Astfel, din proba martorilor care solicit a fi analizata in recurs, rezulta existanta gardului vechi lăsat de autorul vânzător - pana la care a cumpărat paratul proprietatea - respectând acel hotar cu gard pana in momentul cand 1-a stricat profitând de lipsa lui din localitate, fiind la un tratament in urma unui accident) . Pârâtul a înfiinţat  un gard nou prin care a realizat o asa-zisa aliniere a proprietăţii sale, cum i-a convenit lui, intrând pe proprietatea lui, luând porţiunea revendicata si infiintand gardul nou .

A solicitat ca instanţa sa constate, ca rezulta din considerentele sentinţei că părerile  expertului S. îl avantajează  pe parat întrucât  a afirmat că pârâtul nu ocupă teren iar instanţa s-a rezumat la insusirea acestei aprecieri ca suficienta. Instanţa neanalizand schiţa expertizei insusita nemotivat - nu a raportat-o la schiţa contractului paraţilor - deoarece daca o raporta rezulta ca traseul gardului din punctele 10-13 este in afara schiţei contractului si nu pe lungimea din schiţa contractului paratului . Sentinţa de fata cat si anterioara - prin dispozitivul lor - inlocuiesc schiţa contractului paratilor cu o noua schiţa pusa la dispoziţia paraţilor de către expertul S. - in mod fraudulos . Totuşi instanţa a dat soluţia fara analiza titlului paratului si fara raportarea dreptului de proprietate la schiţa actului. Susţinerea expertului privind neocuparea terenului este nedemonstrată, chiar contrazisa de toate probele. El nu şi-a bazat acţiunea pe conturul legal la terenului lui sau, ca ar avea plusuri - si ca el trebuie sa profite de aceste pretinse (nedemonstrate) plusuri - pentru ca sa se considere legala sentinţa - fara a ne mai interesa situaţia din actul sau. In aceasta maniera a deturnat discuţiile de la fond - care au fost impinse "spre o latura derizorie" de dezbatere - reuşind sa forţeze abaterea instanţei de la datele de dovada obligatorii - respectiv respectarea lăţimii de la strada din contractul său . A fost atât de corect incat a cerut măsurătoarea incepand de la proprietatea paratului conform cu dimensiunile din schiţa actului său  pentru că proprietatea lui cu conturul sau strict (fara plusuri sau minusuri) se aliniază la aceasta linie de graniţa din actul paraţilor si nu pe poziţia strămutată din schiţa insusita de sentinţa.

Cat despre analiza condiţiilor de construire a gardului cu rea credinţa şi stabilirea ca este pe proprietatea lui acestea lipsesc cu desăvârşire. Justifică ambele recursuri si cererea de admitere in intregime a acţiunii in toate petitele.

La data de xx.xx.xxxx au depus întâmpinare la dosar intimaţii R. D. şi R. M. prin care au solicitat respingerea recursurilor declarate de recurent precum şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Au cerut  să se constatate că recursul este calea extraordinară prevăzută de vechiul cod de procedură civilă care se poate exercita, având în vedere că principalul capăt de cerere îl constituie revendicarea suprafeţei de 800 m.p. teren ( diminuată ulterior la 104 m.p. ) din extravilan comuna Vorona. Celelalte capete de cerere sunt accesorii faţă de capătul principal constituit de revendicarea suprafeţei şi faţă de normele de competenţă materială şi după valoarea obiectului cererii recursul exercitat de pârâtul recurent este calea de atac legala în speţă.

Referitor la al doilea motiv de recurs invocat, acesta este nefondat, mai ales în condiţiile în care s-a pronunţat s.c. nr. XXXX din xx.xx.xxxx prin care s-a admis cererea recurentului de completare a dispozitivului .

Cu privire la motivul 3 de recurs prin care se critică soluţia pe fond pronunţată de prima instanţă prin s.c. nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, pe motiv că hotărârea ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, în mod corect prima instanţă a respins capătul principal de cerere având ca obiect revendicarea suprafeţei de teren.

Prima instanţă, contrar celor menţionate de recurent, a făcut o analiză detaliată şi comparativă a titlurilor de proprietate, observând în mod corect că titlul acestuia este sub condiţie rezolutorie întrucît nu s-a efectuat încă partajul între coproprietarii autori ai reclamantului.

Autorul lor C. I. V. a dobândit terenul printr-u mod originar, respectiv prin moştenire de la tatăl său C. I., conform certificatului de moştenittor nr. XXX/xx.xx.xxxx, dezmembrînd suprafaţa de 5000 m.p. în două loturi egale de 2500 m.p., pe care ulterior le-a vândut lui şi numitei S. I..

Nu este fondată critica recurentului potrivit căreia ar fi avut loc deposedare de teren proprietatea acestuia, în condiţiile în care recurentul a dobândit un drept de proprietate sub condiţie rezolutorie asupra terenului de 4800 m.p. abia în anul 2011, până atunci deţinînd terenul ca arendaş, fară contract de arendă.

Organele de cercetare penală au constatat prin rezoluţia de clasare din xx.xx.xxxx dată în dosar nr. 1289/2012 că fapta de tulburare de posesie, de care au fost acuzaţi de recurent, nu există în materialitatea ei.

Din nici o probă administrată în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată pe parcursul celor 3 ani de proces, nu rezultă că l-ar fi  deposedat pe reclamant de un teren proprietatea sa şi că l-ar fi ocupat în mod abuziv. Sarcina probei i-a revenit în totalitate reclamantului, ori prin toate probele administrate, respectiv 2 expertize dispuse de instanţă, martori, 2 cercetări la faţa locului, mai multe suplimente la expertiză, relaţii de la diferite instituţii ale statului, a rezultat fară putere de tăgadă că reclamantului nu-i lipseşte din teren, dimpotrivă deţine mai mult teren decât i s-a atribuit prin sentinţa de partaj.

Astfel, atît din expertiza efectuată de expert C. S., dar mai ales din expertiza efectuată de expert S. C., a rezultat că reclamantul nu respectă amplasamentul schiţei terenului atribuit prin sentinţa nr. XXXX/2011 a Judecătoriei Botoşani, aspect menţionat în anexa nr. 2 a raportului de expertiză efectuat de expert C. S.. Prin concluziile formulate la obiectivele stabilite chiar de reclamant, a rezultat că ei nu ocupă vreo suprafaţă din terenul reclamantului.

Nemulţumit de concluziile acestei prime expertize, reclamantul a solicitat, iar instanţa i-a admis, pentru a-i da posibilitatea încă o dată să probeze afirmaţiile nefondate ale unei ocupări ilicite din partea subsemnaţilor a terenului, o nouă expertiză topocadastrală, cu obiective mult mai ample, urmată de 2 cercetări la faţa locului, pentru edificarea în concret, prin măsurători în prezenţa expertului oficial desemnat.

Expertiza efectuată de expert S. C. a concluzionat acelaşi lucru, respectiv că nu ocupă nici un teren al reclamantului, doar modul greşit în care se interpretează noţiunea de lăţime de către acesta şi de expertul I. C., ducând la concluzia greşită şi fară suport probatoriu că ei i-ar ocupa teren.

Schiţele cu dimensiuni ale terenurilor sunt diferite,  respectiv într-o schiţă terenul recurentului are lăţimea la stradă de 33 m.L, iar în alta 29,08 m.l.

De altfel, expertul S. a menţionat extrem de precis şi clar că aliniamentul despărţitor dintre terenul proprietatea recurentului şi cel al vecinului P. P. este modificat prin suprapunerea peste terenul recurentului, aşa cum a fost acesta conturat la data contractării promisiunii de vânzare cumpărare încheiată de recurent.

Reclamantul nu acceptă ideea existenţei unei lăţimi a acestor terenuri, dorind să impună în mod indirect şi instanţei ideea existenţei unei dimensiuni, fară a justifica această solicitare din punct de vedere legal, având în vedere că nici în actele lor de proprietate, nici în ale reclamantului nu s-au folosit dimensiuni, ci lăţimi determinate liniar.

Ambele expertize au confirmat şi demonstrat ca reclamantului nu numai că nu îi lipseşte din terenul proprietatea sa, dar deţine mai mult teren decît are în actul de proprietate, rezultând că deţine 5228 m.p., în loc de 4800 m.p., dar despre care reclamantul nu menţionează absolut nimic pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Expertiza efectuată de expert I. C. este o probă extrajudiciară, subiectivă, efectuată la indicaţiile reclamantului, lipsită de contradictorialitate faţă de ei, realizată după indicaţiile şi solicitările reclamantului.

Chiar dacă subsemnaţii deţinem 2642 m.p. din măsurătorile expertului S.. nu înseamnă că ocupăm terenul recurentului, aşa cum se observă din planşa 2 a raportului de expertiză, recurentul deţine suprafaţa de 4902 m.p. în p.c. AXXX/XX, deci cu 102 m.p. mai mult decât suprafaţa din act de 4800 m.p. sau chiar 5228 m.p. din intabulări, iar terenul lor împreună cu cel al lui S. I. de 2344 m.p. din măsurători totalizează suprafaţa de 4986 m.p., deci mai puţin decît 5000 m.p. din titluri.

Esenţial este că expertul a constat că nu există nici o suprapunere a terenului subsemnaţilor peste terenul reclamantului, mai ales că recurentul deţine teren în plus.

Cu privire la motivul de recurs prin care se critică soluţia de grăniţuire a proprietăţilor noastre, arătăm că şi acesta este nefondat şi trebuie respins ca atare, întrucât grăniţuirea dispusă de prima instanţă, prin verificarea în teren de 2 ori a proprietăţilor în prezenţa experţilor la faţa locului, este una corectă.

Prin probele administrate trebuie să se dovedească numai traseul hotarului real, care urmează a fi marcat prin semne exterioare, fiind necesară şi dovedirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru acest teren. Ori tot probatoriul administrat a dus la ideea şi concluzia certă că ei nu au ocupat terenul reclamantului. Ei au construit gardul pe hatul preexistent.

La data de 27.10.2015 recurentul D. M.  a depus la dosar concluzii scrise  prin care a reiterat cele susţinute în recursurile declarate.

 Tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului stabileşte în primul rând că în prezenta cauză calea de atac ce putea fi exercitată împotriva sentinţelor civile XXXX din xx.xx.xxxx şi nr. XXXX din xx.xx.xxxx pronunţate de  Judecătoria Botoşani este recursul şi nu apelul aşa cum greşit a afirmat D. M.. Din acţiunea introductivă şi din precizările ulterioare inclusiv concluziile scrise aflate la filele 227-231 dosar rezultă că reclamantul D. M. a solicitat în principal admiterea capătului de cerere în revendicare întrucât a considerat că pârâţii i-au ocupat o suprafaţă importantă de teren de 800 metri pătraţi. Capetele de cerere privind grăniţuire şi ridicare împrejmuiri sunt accesorii acţiunii în revendicare întrucât reclamantul nu a invocat în principal că este necesară stabilirea unei linii de hotar şi eventual obligarea la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a unei suprafeţe de teren ce ar intra  în cadrul proprietăţii după trasarea liniei de hotar ci o mutare a hotarului dintre terenurile celor două părţi ca urmarea a admiterii capătului de cerere privind revendicare.

Cum acţiunea în revendicare este capăt de cerere principal atât competenţa de soluţionare a cererii cât şi calea de atac împotriva hotărârii de primă instanţă se stabilesc în funcţie de criteriul valoric indicat de art. 1 pct. 1 din vechiul Cod de procedură civilă . Conform precizărilor de la fila 25 dosar fond reclamantul a evaluat terenul revendicat la suma de 1000 lei astfel că acţiunea era în competenţa de soluţionare a judecătoriei iar conform art. 282 indice 1 din Vechiul Cod calea de atac ce putea fi declarată era recursul, cale de atac corect indicată de prima instanţă în cele două sentinţe.

Cu privire la recursul declarat în cauză Tribunalul observă că recurenţii au indicat prevederile art. 304 pct. 1,6,7,8,9 şi art. 304 indice 1 din vechiul Cod . Potrivit acestor texte

modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:

1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;

……………………………….

6. dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut;

7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;

8. când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;

9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;

Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs Tribunalul  constată că nu a explicat recurentul de ce instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale . A făcut acesta trimitere la calea de atac stabilită prin sentinţă dar calificarea corectă a căii de atac  nu priveşte alcătuirea completului de judecată de la primă instanţă. Din actele dosarului de fond rezultă că în cauză in vederea soluţionării a fost desemnat completul C21 compus din domnul judecător C. L , magistrat care a soluţionat cauza atât prin sentinţa civilă XXXX din 2015 cât şi  prin sentinţa în completare a dispozitivului XXXX/2015 .

În ceea ce priveşte prevederile art 304 punctul 6 din Codul de Procedură Civilă vechi recurentul a făcut trimitere la faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat în legătură cu capătul de cerere privind ridicare gard .Însă prin calea de atac declarată aduce la cunoştinţă că  a formulat o cerere de completare dispozitiv iar din actele dosarului rezultă că Judecătoria Botoşani s-a pronunţat în legătură cu acest capăt de cerere prin sentinţa civilă XXXX din xx.xx.xxxx . Mai mult conform art . 281 indice 3 din vechiul Cod de Procedură Civilă nepronunţarea asupra unui capăt de cerere nu poate fi invocată în calea de atac a recursului fiind necesar ca partea să  solicite completarea dispozitivului potrivit art 281 indice 2 din vechiul cod de procedură civilă .

În ceea ce priveşte dispoziţiile art.  304 punctul 7 din vechiul Cod de Procedură Civilă recurentul a considerat ne aflăm în faţa unei sentinţe cu numărul XXXX din 2011 considerate insuficiente chiar sumare .

 Conform art.261 din vechiul Cod hotărârea se dă în numele legi şi va cuprinde:

1. arătarea instanţei care a pronunţat-o şi numele judecătorilor care au luat parte la judecată;

2. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor;

3. obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea dovezilor;

4. arătarea concluziilor procurorului;

5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;

6. dispozitivul;

7. calea de atac şi termenul în care se poate exercita;

8. menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, precum şi semnăturile judecătorilor şi grefierului. Cum se observă legiuitorul nu a stabilit în dispoziţiile art . 261 din vechiul cod enunţate mai sus cât de întinse trebuie să fie considerentele unei hotărâri . Ceea ce trebuie sa indice instanţa sunt motivele de fapt şi de drept care au format convingerea acesteia sau cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor . Din analiza sentinţei XXXX/2015  rezultă că hotărârea cuprinde toate menţiunile arătate de art. 261 din vechiul Cod de Procedură Civilă . Ceea ce este important pentru o  hotărâre judecătorească este ca instanţa să stabilească în mod corect situaţia de fapt şi respectiv să facă aplicarea dispoziţiilor legale la această situaţie . Or Judecătoria Botoşani a învederat la soluţionarea cauzei faptul ca părţile deţin  titluri de proprietate şi  a verificat corespondenţa terenului stăpânit în fapt în raport cu aceste titluri , atâta timp cat a  desemnat în cauză 2 experţi topograf-cadastru care să verifice realitatea susţinerilor părţilor . A  arătat prima instanţă că are în vedere la soluţionarea cauzei părerile acestor specialişti şi că acestea sunt coroborate cu probele administrate în cauză respectiv declaraţii de martori .

Susţinerile recurentului cum că  R. D. şi R. M. au dobândit terenul de la un autor neproprietar sunt contrazise de documentele aflate la dosarul notarial,  în baza căruia a fost întocmit contractul de vânzare cumpărare numărul XXX/xx.xx.xxxx rectificat prin încheierea din 10 noiembrie 2008 . La solicitarea primei instanţe notarul care a instrumentat încheierea respectivului act a comunicat toată documentaţia ce a stat la baza întocmirii contractului ,  documentaţie ce se găseşte la filele 192-204 dosar . Din certificatul numărul XXXX/xx.xx.xxxx, depus la dosarul notarial, rezultă că Primăria Comunei Vorona a confirmat faptul că numitul C. D. este proprietarul unei suprafeţe de 36.235 metri pătraţi conform adeverinţei de proprietate numărul XX din xx.xx.xxxx şi a procesului verbal numărul XX/XX/XXXX .

Certificatul de moştenitor numărul XXXX/xx.xx.xxxx nu este un act constitutiv de drepturi ci un act declarativ dar în acesta s-a făcut menţiune că pentru suprafaţa respectivă de teren există eliberată adeverinţă de proprietate,  în baza căreia partea interesată avea posibilitatea să întocmească un contract de vânzare cumpărare. De altfel , la dosarul notarial, ulterior a fost depus şi titlul de proprietate XXXXXXX/xx.xx.xxxx emis în baza adeverinţei de proprietate XX/XXXX iar din acesta rezultă că in tarlaua XX parcela XXX / XXXX, C. I. avea în proprietate  o suprafaţă de teren de 5.000 de metri pătraţi după  reconstituire, învecinată cu Ş. D,  S. F , Drumul comunal XXX şi Drumul de exploatare XXX . În baza acestui titlu de proprietate a fost chiar îndreptată eroarea materială din contractul de vânzare cumpărare din 2001 în care s-a consemnat în mod greşit parcela cadastrală XX / XXX în loc de sola XX parcela cadastrală XXX/XXXX . Din acest punct de vedere pârâtul a demonstrat că este proprietarul unei suprafeţe de teren de 2.500 de metri pătraţi pe  raza Comunei Vorona fiind depus la dosar şi titlul autorului acestuia.

Prima instanţă a analizat în mod corect în continuare titlurile părţilor reţinând în mod legal că pârâţii nu au ocupat nici o suprafaţă de teren din cea aflată în proprietatea reclamantului . Potrivit art 201 si următoarele din vechiul Cod de Procedură Civilă Judecătoria Botoşani a procedat la numirea a doi experţi topograf-cadastral care să verifice susţinerile părţilor iar concluziile acestor 2 a fost că  R. D. şi R. M. nu ocupă nici o suprafaţă de teren din cea revendicată de D. M.. Prima instanţă nu putea avea în vedere un raport de expertiză extrajudiciară ,întocmit de către expert I. C. la solicitarea reclamantului din dosar, întrucât regulile de desemnare a expertului şi desfăşurare a lucrărilor expertizei sunt stabilite în mod expres de dispoziţiile art. 201 din vechiul Cod de Procedură Civilă . Numai instanţa putea să desemneze prin tragere la sorţi , dacă părţile nu se înţeleg,  un anumit expert iar lucrarea trebuia întocmită , mai ales pentru că a fost nevoie de cercetare la faţa locului, numai după citarea părţilor în aşa fel încât acestea să poată exprima punctul de vedere în legătură cu situaţia de fapt a terenurilor.

Cei doi experţi desemnaţi în cauză au explicat că schiţele iniţiale nu pot fi luate în considerare cu privire la lăţimea terenurilor la Drumul comunal 456 întrucât acestea nu reflectă realitatea din teren. S-a specificat în mod expres că suprafeţele de teren ale celor două părţi nu sunt perpendiculare pe drumul respectiv ci oblice şi din acest motiv există diferenţele sesizate de reclamant cu privire la lăţime.

În ceea ce priveşte martorii audiaţi în cauză Tribunalul stabileşte că nu poate avea în vedere declaraţia martorului P. întrucât acestea nu sunt întărite de ceilalţi martori audiaţi în cauză. Astfel niciunul dintre cei trei martori audiaţi I. D., Ş. M. şi I. S. (filele 83,84,103 dosar fond) nu a confirmat vreo faptă de ocuparea a terenului reclamantului de către pârâţi. Pe de altă parte martorul P. D. a menţionat că el este cel ce lucrează terenul reclamantului astfel că este în slujba uneia dintre părţi în sensul art. 192 alin. 3 din vechiul Cod. Nu în ultimul rând instanţa observă că acest martor a menţionat despre întinderea  suprafeţei  de teren stăpânită de către pârât în condiţiile în care nu a confirmat că ar fi participat vreodată la efectuarea unei măsurători a acestui teren. În consecinţă nu sunt aplicabile nici prevederile art. 304 pct. 7 şi 304 ind . 1 din vechiul Cod.

Cu privire la art. 304 pct. 8 din vechiul Cod Tribunalul observă că prima instanţă a soluţionat tocmai capetele de cerere formulate de reclamant respectiv revendicare imobiliară, grăniţuire şi obligaţie de a face-ridicare împrejmuiri.  Aceasta a avut în vedere contractele de vânzare cumpărare depuse de părţi şi a stabilit în mod corect ordinea de preferinţă atât timp cât nu s-a demonstrat o faptă de ocupare abuzivă a terenului de către pârâţi. În plus cât timp reclamantul a cerut grăniţuirea celor două proprietăţi prin pronunţarea unei soluţii privind aliniamentul 10,13,14  de la fila 132 dosar a fost soluţionat capătul de cerere chiar dacă aceasta înseamnă implicit neacordarea unei suprafeţe suplimentare reclamantului.

Privitor la prevederile art. 480 din vechiul Cod Civil în mod corect prima instanţă a stabilit că nu sunt date în cauză întrucât pârâtul nu ocupă nicio suprafaţă de teren din cea a reclamantului. Esenţial în confirmarea acestui punct de vedere este faptul că reclamantul nu cunoaşte în mod exact întinderea de teren ci i s-ar cuveni atâta timp cât iniţial a formulat o cerere în revendicare cu privire la o suprafaţă de 800 mp iar mai apoi şi-a restrâns pretenţiile la suprafaţa de 104 metri pătraţi fără a oferi nicio explicaţie în legătură cu această diminuare drastică de peste 7 ori a întinderii suprafeţei revendicate.

Nu în ultimul rând mai reţine Tribunalul că reclamantul stăpâneşte o suprafaţă de teren mai întinsă decât cea cumpărată cu contractul validat de instanţă prin sentinţa civilă XXXX din xx.xx.xxxx . În plus în raportul de expertiză ce a stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. XXXX /2011 lăţimea terenului la drumul comunal 456 era de 29.08 metri şi nu de 33 metri cum s-a consemnat în schiţa depusă de reclamant la fila 14 dosar. Nu sunt îndeplinite astfel nici prevederile art. 304 pct. 9 din vechiul Cod.

Cu privire la sentinţa civilă XXXX din 31.07.2005 atâta timp cât s-a reţinut că pârâţii nu au ocupat vreo suprafaţă de teren a reclamantului rezultă că nu este necesară obligarea acestora la ridicarea împrejmuirilor . Restul chestiunilor invocate de recurent ce privesc modalitatea de soluţionarea a cauzei în ansamblu au fost analizate de Tribunal mai sus în raport cu cele consemnate în prima sentinţă recurată. 

Pentru aceste motive

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul D. M.  cu domiciliul în sat Vorona Nouă, com. Vorona, jud. Botoşani în contradictoriu cu intimaţii pârâţi R. D. şi R. M., ambii cu domiciliul în sat Vorona Nouă, com. Vorona, jud. Botoşani împotriva sentinţelor civile nr. XXXX din xx.xx.xxxx şi nr. XXXX din xx.xx.xxxx pronunţate de  Judecătoria Botoşani pe care le menţine.

Obligă recurentul să plătească intimaţilor R. D. şi R. M. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Domenii speta

Spete similare