Bunuri dobândite în coproprietate pe cote-părţi anterior căsătoriei.Ieşire din indiviziune

Decizie 400 din 02.04.2015


Bunuri dobândite în coproprietate pe cote-părţi anterior căsătoriei. Ieşire din indiviziune

------------------------PRELUCRARE,ÎN EXTRAS------------------------------

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARADOperator 3207/2504

SECŢIA I CIVILĂ

DOSAR NR. 54/250/2014

  DECIZIA CIVILĂ NR. 400

Şedinţa publică din data de 02 aprilie 2015

-----------------------------------------

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului înregistrat la Tribunalul Arad la data de 8.01.2015, constată că prin sentinţa civilă nr.678 din 15.10.2014, pronunţată de Judecătoria Lipova în dosar nr.54/250/2014 s-a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâtul T. A.-M., având ca obiect partaj judiciar, ieşire din indiviziune.

S-a sistat starea de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 300.234 -C1-U9 Lipova, top 173-177/2/2/1 /LVIII provenită din conversia de pe hârtie a CF 7065 Lipova, situat în Lipova, Str.Aurel Vlaicu nr.4, bl.60-B, sc.C, et.IV, ap.58, compus din apartament cu 3 camere, baie, bucătărie, antreu, boxă, în suprafaţă totală de 63 mp şi cota de 63/3396 părţi şi cota de 14/716 din terenul proprietate de stat asupra căreia s-a transmis un drept de folosinţă, prin atribuirea întregului imobil cu valoarea de 62.335,98 lei către reclamantă, cu titlu de partaj, cu obligarea acesteia la plata unei sulte către pârât în sumă de 31.168 lei, în termen de 1 an de la data rămânerii definitive a sentinţei.

S-a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară prin Biroul local de cadastru şi publicitate imobiliară Lipova.

Au fost compensate cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Părţile au fost căsătorite de la data de 2.12.2012, căsătoria fiind desfăcută prin divorţ ca urmare a pronunţării Sentinţei civile nr.938/24.10.2012 de către Judecătoria Lipova în dosarul nr. 1051/250/2012.

Anterior încheierii căsătoriei,  părţile au fost raliate în concubinaj începând cu anul 2003.

Sub durata concubinajului părţile au dobândit imobilul înscris în CF 1870 Lipova, top 112/a- 1112/b-compus din casa de locuit în suprafaţă de 66 mp şi terenul aferent în suprafaţă de 180 mp, situată în Lipova, str.Mihai Viteazu nr.86 jud.Arad, prin încheierea contractului de întreţinere autentificat de BNP Hadrian Horaţiu Toader. Fiecare dintre părţi a dobândit câte o cotă de ½ din nuda proprietate.

Uzufructuarul viager a decedat la data de 20 octombrie 2008.

Ulterior decesului celui întreţinut, părţile au întocmit un contract de schimb achiziţionând imobilul înscris în CF 300.234 -C1-U9 Lipova, top 173-177/2/2/1/LVIII, provenita din conversia de pe hârtie a CF 7065 Lipova, situat în Lipova, Str.Aurel Vlaicu nr.4, bl.60-B, sc.C, et.IV, ap.58, compus din apartament cu 3 camere, baie, bucătărie, antreu, boxă, în suprafaţă totală de 63 mp şi cota de 63/3396 părţi şi cota de 14/716 din terenul proprietate de stat asupra căreia s-a transmis un drept de folosinţă.

Imobilul dobândit în schimb, conform contractului de schimb, a revenit reclamantei şi pârâtului în cote de câte ½.

La 2 decembrie 2010, părţile s-au căsătorit şi la 24 octombrie 2012 au divorţat prin sentinţa civilă nr. 983 a Judecătoriei Lipova.

Imobilul care face obiectul cererii de partaj se află în coproprietate indiviză a părţilor fiind dobândit înainte de încheierea căsătoriei.

Nefăcând parte din comunitatea de bunuri a soţilor nu mai este necesară şi nici admisibilă stabilirea cotei de contribuţie a fiecăruia la dobândirea lui.

Din cartea funciară rezultă că fiecare parte este proprietara a unei jumătăţi din imobil.

La solicitarea reclamantei nu se poate radia dreptul de proprietate al pârâtului înscris în cartea funciară.

Acest drept a fost înscris în cartea funciară, în baza unor acte autentice încheiate şi cu acordul reclamantei.

Cât timp actele în baza căruia dreptul de proprietate al pârâtului a fost înscris în cartea funciară, respectiv contractul de întreţinere şi contractul de schimb sunt în fiinţă nu se poate rectifica înscrierea din cartea funciară.

Cum reclamanta a indicat în cererea de chemare în judecată valoarea imobilului la suma de 62.335,98 lei, iar pârâtul a fost de acord cu această valoare, instanţa a reţinut că bunul de partajat are o valoare de 62.335,98 lei, iar din extrasul de carte funciară nr. 300234 Lipova a reţinut că reclamanta şi pârâtul sunt proprietarii a câte unei cote de ½ din imobil.

Faţă de probele administrate în cauză şi de cele reţinute, instanţa, în baza art. 989 Cod de procedură civilă, a admis, în parte acţiunea reclamantei, în modalitatea arătată mai sus.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta M. M. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că datorită faptului că imobilul situat în Lipova, Str. Aurel Vlaicu nr.4, bl.60-B, sc. C, et. IV, ap.58, înscris în CF 300.234 -C1-U9 Lipova, a fost dobândit de părţi anterior încheierii căsătoriei lor, nu se poate rectifica situaţia de carte funciară în sensul dorit. Ceea ce a omis instanţa de fond să analizeze este faptul că imobilul proprietate pe cote părţi egale de 1/2, a părţilor, a fost dobândit în timpul concubinajului lor, fără ca intimatul să îşi fi adus vreun aport la dobândirea lui.

Prin acţiunea introductivă de instanţă a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, dar căsătoria încheiată la data de 02.12.2012 a fost desfăcută prin divorţ ca urmare a pronunţării Sentinţei civile nr.938/24 10.2012 de către Judecătoria Lipova în dosarul nr. 1051/250/2012.

Anterior încheierii căsătoriei au fost raliaţi în concubinaj începând cu anul 2003. Concubinajul lor a fost de notorietate, martorii audiaţi în cauza confirmând acest aspect. Durata concubinajului s-a întins din anul 2003 şi până la data de 02.12.2010, data încheierii căsătoriei.

Sub durata concubinajului au dobândit imobilul din litigiu şi de la momentul în care s-au raliat în concubinaj a locuit împreuna cu pârâtul în casa bunicului său G. I. timp de aproximativ 3 ani.

În perioada în care au locuit în casa bunicului său, acesta l-a cunoscut pe defunctul M. T., decedat la data de 20.08.2008, întrucât acesta nu avea membri de familie care să îl sprijine cu cele necesare traiului şi care să se intereseze de persoana sa, a convenit cu bunicul său să încheie un contract de întreţinere care să aibe ca şi obiect nuda proprietate asupra imobilului înscris în CF 1870 Lipova, top  1112/a-1112/b compus din casa de locuit în suprafaţă de 66 mp şi terenul aferent în suprafaţă de 180 mp, situată în Lipova, Str.Mihai Viteazu nr. 86 jud.Arad.

Cunoscând faptul ca nu deţine o locuinţa a lor şi că intimatul-pârât nu realiza venituri decât ocazional, bunicul său a insistat ca să încheie ei, în calitate de întreţinători, contractul de întreţinere autentificat sub nr.661/12.09.2006 la BNP Toader Hadrian întrucât la acea data nu erau căsătoriţi, contractul de întreţinere a fost încheiat în modalitatea în care fiecăruia dintre ei îi revenea cota de 1/2 din nuda proprietatea asupra imobilului transmis prin acest contract de către întreţinutul M. T.

În realitate, apelanta arată că deşi s-a angajat, împreună cu pârâtul, în schimbul nudei proprietăţi asupra imobilului să îl întreţină pe defunctul M. T., întreţinerea a fost realizată în mod exclusiv de către ea, ajutată fiind de către bunicul său, acesta fiind cel care, după încheierea contractului, i-a furnizat, alături de ea, defunctului toate cele necesare traiului zilnic, s-a ocupat de persoana sa şi a suportat contravaloarea înmormântării acestuia după decesul său survenit în vara anului 2008. Pentru a putea acoperi costurile încheierii contractului de întreţinere, bunicul său a contractat un credit în valoare de 1500 lei de la Banca Cooperatistă Mureşul Arad.

De asemenea, arată că după decesul lui M. T., împreuna cu intimatul-pârât s-au mutat în imobilul obiect al contractului de întreţinere unde au locuit efectiv până la data de 29.01.2010.

În cursul anului 2009, pe fondul unor discuţii în contradictoriu, intimatul-pârât a dorit să vândă imobilul asupra căruia au dobândit dreptul de proprietate în cote de1/2 fiecare. La insistentele sale de a păstra imobilul întrucât acesta a fost dobândit ca urmare a eforturilor făcute de către bunicul său, pârâtul a propus să facă un schimb de imobile.

Astfel, au încheiat Contractul de schimb autentificat sub nr.219/29.01.2010 la BNP Toade Adrian prin care au predat în deplină proprietate şi posesie, liber de sarcini, imobilul înscris în CF 300.906 Lipova (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1870 Lipova), top 1112/a-1112/b/1 teren intravilan în suprafaţă de 180 mp şi top 1112/a-1112/b/1 cad.C1 casa de locuit în suprafaţă de 66 situata în Lipova, str. Mihai Viteazu nr.86, jud.Arad numiţilor B. I. şi M. I. în schimbul imobilului înscris în CF 300.234 -C1-U9 Lipova, top 173-177/2/2/1/LVIII, provenită din conversia de pe hârtie a CF 7065 Lipova, situat în Lipova, str. Aurel Vlaicu nr. 4, bl.60-B, sc. C, et. IV, ap. 58, compus din apartament cu 3 camere, baie, bucătărie, antreu, boxa, în suprafaţă totală de 63 mp şi cota de 63/3396 părţi şi cota de 14/716 din terenul proprietate de stat asupra căreia s-a transmis un drept de folosinţă.

în urma încheierii contractului de schimb, dreptul lor de proprietate asupra imobilului înscris în CF 300.234-C1-U9 Lipova, top 173-177/2/2/1/LVIII a fost înscris în cartea funciară pe cote părţi egale de 1/2 fiecare.

Doctrina şi practica judiciară sunt constante în a arata că „în cazul concubinilor nimic nu împiedică să se constate existenţa unui drept de proprietate comună pe cote-părţi al concubinilor asupra bunurilor dobândite de ei, în raport de contribuţia fiecăruia la dobândirea lor, stabilită prin probe. Rezultă că, în cazul concubinilor, bunurile devin proprietatea comună pe cote-părţi pentru fiecare în proporţia cu care a contribuit la achiziţionarea lor, indiferent pe numele căruia dintre ei s-a făcut actul de cumpărare, iar dovada cu martori este admisibilă pentru a se dovedi contribuţia concubinului la achiziţionarea unui bun. Contribuţia concubinilor la dobândirea bunurilor în timpul convieţuirii lor este o chestiune de fapt şi poate fi lămurită pe baza probelor ce se administrează”. Aceasta este şi situaţia din speţa dedusă judecaţii.

Apelanta mai arată că starea de fapt existentă între părţi la momentul încheierii contractului de întreţinere cu defunctul M. T. este confirmată prin depoziţia fiecăruia dintre martorii pe care i-a  propus.

Chiar şi martora pârâtului – B. C. A., a arătat în depoziţia sa că bunicul reclamantei a fost cel care a suportat toate costurile legate de încheierea contractului de întreţinere.

Apărările intimatului-pârât formulate în fata instanţei de fond potrivit cărora el a fost cel care i-a prestat efectiv defunctului întreţinere pe durata vieţii acestuia prin realizarea unor mici îmbunătăţiri la imobilul obiect al contractului de întreţinere sunt contrazise de depoziţiile celor trei martori care au arătat că pe durata concubinajului său cu pârâtul şi, ulterior, pe durata căsătoriei, acesta nu a realizat venituri din muncă sau alte surse constante, nu a adus niciun fel de îmbunătăţire imobilului obiect al contractului de întreţinere.

Pe perioada derulări contractului de întreţinere, bunicul său a fost cel care i-a asigurat în fiecare an defunctului M. T. lemnele de foc şi un porc gras în contul întreţinerii asumate, întreţinutul nu a avut nicio rudă care să fi dorit să îl întreţină şi a insistat să încheie contractul de întreţinere cu ei în considerarea persoanei bunicului său cu care a avut o relaţie apropiată.

În privinţa imobilului dobândit prin Contractul de schimb autentificat sub nr.219/29.01.2010 la BNP Toader Adrian, apelanta arată că micile îmbunătăţiri aduse apartamentului - schimbarea uşilor interioare, zugrăvitul, au fost realizate exclusiv din veniturile sale salariale şi din banii primiţi de la bunicul său, fără ca intimatul-pârât să contribuie în vreun fel la achiziţionarea materialelor sau la realizarea manoperei.

De asemenea, arată că în cursul lunii februarie 2010, după încheierea contractului de schimb şi după ce au preluat imobilul situat în Lipova, str. Aurel Vlaicu nr.4, bl 60-B, sc. C, et. IV, ap. 58, au angajat contractul de credit de consum nr.276963A /02.02.2010 în valoare de 1134,06 euro cu TBI Credit IFN SA pentru a putea achiziţiona mobila necesară mobilării apartamentului. Acest contract de credit se află în prezent în derulare, fiind singura care a achitat şi achită şi în prezent ratele acestui contract de credit.

Susţinerile pârâtului potrivit cărora facturile emise pe numele său ar reprezenta dovada contribuţiei sale la achiziţionarea apartamentului situat în Lipova, str. Aurel Vlaicu nu pot fi primite. Astfel arată că a explicitat prin răspunsurile la interogatoriu că o parte din facturile emise pentru utilităţile apartamentului au fost emise pe numele pârâtului însă contravaloarea lor a fost suportată de către ea în condiţiile în care acesta nu realiza niciun fel venit.

Comportamentul denaturat manifestat de către intimatul-pârât, folosirea abuzivă a apartamentului, pagubele aduse acestuia şi lipsa de interes în plata utilităţilor au determinat-o să promoveze cererea de ordonanţă preşedinţiala care a format obiectul dosarului nr.291/25072014 al Judecătoriei Lipova.

Nu există niciun argument care să justifice comportamentul abuziv al pârâtului raportat la apartamentul obiect al prezentei cereri de partaj şi distrugerile cauzate acestuia în condiţiile în care el susţine ca a contribuit în mod direct şi egal la dobândirea lui.

În mod evident, instanţa de fond a omis să analizeze faptul că imobilul obiect al cererii de împărţeală a fost dobândit în timpul concubinajului părţilor şi nu a analizat toate probele administrate în susţinerea acţiunii introductive de instanţă care ilustrează faptul că intimatul-pârât nu a avut nicio contribuţie la dobândirea niciunuia dintre imobilele pe care le-au avut în proprietate atât pe durata concubinajului cât şi pe durata căsătoriei, desfăcută prin divorţ.

În drept apelanta invocă dispoziţiile art. 451, 453, 466, 471, 480 şin994 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare intimatul T.A.M. a solicitat respingerea apelului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că instanţa de fond, pe baza întregului material probator administrat în cauza, a pronunţat o hotărâre care reflectă situaţia reală a imobilului din litigiu, coproprietate, de 50%/fiecare parte.

Aşa cum a susţinut şi demonstrat şi în faţa instanţa de fond, imobilul din litigiu l-au dobândit ca urmare a unui schimb, efectuat cu un alt imobil, dobândit tot în cote de 50%-50% fiecare, în urma unui contract de întreţinere încheiat cu M. T., decedat. Menţionează că M. T. li s-a dat în întreţinere, iar din 2006 până în 2008 când a decedat, nu şi-a manifestat vreo nemulţumire faţă de el, ba chiar l-a tratat şi considerat ca pe fiul său. Astfel a fost un act de voinţă expresă, a unui om, de a lăsa un bun, cui doreşte de cuviinţă.

La imobilul din litigiu, aşa cum rezultă şi din depoziţiile martorilor şi chiar interogatoriul reclamantei-apelante, arată că a contribuit la îmbunătăţirile aduse, atât financiar cât şi prin munca fizică şi s-a ocupat de întreţinerea şi administrarea lui. Apelul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Atât contractul de întreţinere cât şi contractul de schimb încheiat ulterior au fost încheiate anterior căsătoriei părţilor, prima instanţă reţinând în mod corect că bunurile astfel dobândite nu fac parte din masa bunurilor comune ale soţilor.

Potrivit art. 31 lit. a) din fostul Cod al familiei (sub efectul căruia părţile au încheiat căsătoria), bunurile dobândite anterior căsătoriei sunt bunuri proprii ale fiecărui soţ, aceeaşi fiind soluţia instituită şi de noua legislaţie (art. 340 Cod civil).

În atare situaţie, în speţă nu se pune problema partajului bunurilor comune şi deci nici aceea a aplicării regulilor specifice, reclamanta formulând de altfel, în mod corect, o cerere de ieşire din indiviziune cu privire la imobilul deţinut în coproprietate pe cote-părţi.

Se constată că atât contractul de întreţinere, cât şi contractul de schimb nu au fost desfiinţate, astfel încât au produs efecte juridice, în sensul că pârâtul a dobândit ca bun propriu, cota-parte din imobil, astfel că este nejustificată pretenţia reclamantei ca ieşirea din indiviziune să se realizeze fără plata vreunei sulte.

Din declaraţiile martorilor B.A. I. şi B.C.A. rezultă de altfel că pârâtul s-a achitat de sarcina întreţinerii pe care şi-a asumat-o, lucru dovedit şi de faptul că persoana întreţinută, până la sfârşitul vieţii, nu a solicitat rezoluţiunea contractului. De altfel, nici reclamanta nu a promovat împotriva pârâtului o acţiune în restituirea de la codebitorul solidar a cotei sale de contribuţie (prin prisma pretenţiei de prestare a întreţinerii doar de către unul dintre codebitori), acţiune ce ar fi trebuit formulată în termenul general de prescripţie calculat de la data decesului persoanei întreţinute (20 octombrie 2008) şi cu luarea în considerare a perioadei de suspendare a cursului prescripţiei pe perioada căsătoriei părţilor.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată să plătească suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul T.A. M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de reclamanta M.M. împotriva sentinţei civile nr. 678/15 octombrie 2014, pronunţată de Judecătoria Lipova în dosarul nr. 54/250/2014.

Obligă apelanta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul T.A.M.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 2 aprilie 2015.

Preşedinte,  Judecător, Grefier,

------------------------------------------------------------------------------------------