Cerere cu valoare redusă. Admisibilitate proba cu martori

Art. 1029 alin.9 prevede că pot fi încuviinţate orice probe, mai puţine cele care ar fi prea costisitoare în raport de valoarea obiectului cererii. Aşadar, prima instanţă a instrumentat corect cauza, mai ales că, raportat la susţinerile părţilor, aspectele referitoare la starea de fapt nu puteau fi verificate decât prin proba testimonială.

Decizia nr. 1306/A/18.12.2015 - Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Oraviţa sub nr.1529/273/2014 reclamantul SANDU ILIE a chemat in judecata pârâta S.C. I.M.B. MILOŞ S.R.L., solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 6.500 lei reprezentând contravaloarea tichetului valoric seria RBL5 nr. 2013003501 emis în cadrul programului „Rabla”.

Judecatoria Oraviţa, prin sentinţa civila nr.325/4.05.2015 a  respins  acţiunea formulata de reclamantul  SANDU ILIE, in contradictoriu cu parata S.C. I.M.B. MILOŞ S.R.L,fără cheltuieli de judecată.

 Pentru a hotarî astfel, prima instanţă a reţinut că  reclamantul a predat către pârâta S.C. I.M.B. MILOŞ S.R.L. autoutilitara marca Aro 10 eliberându-i-se în schimbul acesteia tichetul valoric din data de 17.06.2013 în valoare de 6500 lei.

În curpinsul tichetului valoric în mod eronat a fost indicat CIF-ul , acesta fiind tăiat şi completat ca fiind RO 11516300.

Ca urmare a erorii produse, tichetul nu a putut fi valorificat, însă anterior expirării perioadei de 45 de zile în care acesta putea fi uzat s-a dispus remedierea erorii prin eliberarea foii de însoţire nr. 270040/8.08.2013 de către Administraţia Fondului pentru Mediu.

Martorul DR a relatat faptul că reclamantul s-a prezentat la sediul societăţi solicitând să i se prezinte cea mai ieftină maşină şi înmânând dosarul pentru programul RABLA, pe care îl are în custodie şi în prezent. Arată că voucherul prezenta o eroare minoră, iar reclamantul i-a comunicat ca nu poate să-i facă înscrierea în program datorita respectivei erori. Arată că la dosarul pe care îl deţine nu se regăseşte adeverinţa de îndreptare a erorii şi din câte îşi aminteşte aceasta trebuia să fie depusă de către reclamant, însă arată că nu-şi aminteşte cu exactitate acest lucru procedura modificându-se de-a lungul timpului. Nu poate preciza dacă reclamantul avea suficient timp pentru a se prezenta la sediul societăţii în vederea finalizării procedurilor de achiziţionare a unui autoturism. Apreciază că reclamantul nu a dorit cu adevărat să achiziţioneze un autoturism.

Potrivit dispozitiilor art. 14 al. 1 Cod civil orice persoana fizica sau juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute obligatiile civile cu buna credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri iar conform dispozitiilor art. 15 cod civil nici un drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubii pe altul ori intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei credinte. Practic, abuzul de drept consta in exercitarea unui drept subiectiv civil contrar scopului economico-social in care a fost recunoscut de lege. Sanctiunea abuzului de drept poate consta in refuzul fortei de constrangere a statului respectiv in respingerea actiunii in justitie prin care se solicita ocrotirea dreptului exercitat abuziv.

Conform dispozitiilor art. 1371 Cod civil, in cazul in care victima a contribuit cu intentie sau din culpa la cauzarea sau marirea prejudiciului sau nu l-a evitat in tot sau in parte desi putea sa o faca, cel chemat sa raspunda va fi tinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

Din probele administrate rezulta faptul ca reprezentantii paratei au luat masurile necesare pentru corectarea erorii materiale din tichet si pentru foaia de insotire. Acestia au incercat cu buna credinta sa comunice in termen reclamantului foaia de insotire prin care se confirma indreptarea erorii materiale si valabilitatea tichetului. Reclamantul nu a raspuns la telefon, nu a fost gasit la domiciliu si nu a dovedit faptul ca a avut vreo initiativa pentru a intra in posesia foii de insotire si a valorifica cu buna credinta tichetul valoric. In aceste conditii, culpa pentru prejudiciul suferit de reclamant ii apartine acestuia si nu paratei. In consecinta actiunea formulata este nefondata si şi a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul SI solicitând admiterea apelului.

În motivarea apelului arată că, prima instanţă a soluţionat cauza potrivit dreptului comun.

Arata că prima instanţă nu a luat în calcul faptul că apelantul a efectuat inclusiv cheltuielile suplimentare (deplasare la Timişoara pe cheltuiala sa e.t.c.) fără să fie în culpă şi l-a obligat să le suporte din vina pârâtei.

Ulterior rămânerii în pronunţare pe baza procedurii speciale instanţa de fond a repus cauza pe rol şi în urma audierii unor martori mincinoşi propuşi de pârât, prin reprezentant legal, contrar prevederilor art.315 şi urmat.NCPC, a pronunţat o hotărâre pe fondul cauzei potrivit dreptului comun.

Însăşi audierea martorei MR era inadmisibila, susţine apelantul, deoarece se afla atât în relaţii de interese cât şi de duşmănie cu celălalt asociat administrator al societăţii Miloş Ion care a depus mai multe plângeri penale împotriva ei. Martorul DR se afla în aceeaşi situaţie de interese, societatea la care lucreaza SC Autoglobus SRL fiind una care prelucrează şi valorifica tichetele emise de către SC IMB MIloş SRL de unde rezulta şi strânsa  relaţie de prietenie şi colaborare.

Arata că prima instanţă s-a pronunţat în sensul respingerii acţiunii apelantului pe baza unor prezumţii judiciare (art.329 NCPC) întemeiate pe marturii mincinoase.

Mai arata că a solicitat, la audierea martorului DR, încuviinţarea interogatoriului pârâtei. Nu a formulat interogatoriul în condiţiile art.194 NCPC deoarece nu a investit instanţa cu o cerere potrivit dreptului comun, neavând de unde să ştie şi că pârâta va propune şi îi va fi admisa proba cu acest martor, şi a suplimentarii acestuia contrar art.6, 7,8 NCPC raportat la art.6 CEDO respectiv la prevederile Constituţionale

Intimatul  IMB MIloş SRL depus la dosar întâmpinare- filele 19- 20 solicitând respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legala a sentinţei primei instanţe.

Examinând sentinţa atacată, în raport de motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 480 N.C.P.C şi sub aspectul temeinicei şi legalităţii, Tribunalul a constatat că apelul este nefundat.

Apelantul critică sentinţa pe motivul că în procedura cererilor de valoare redusă nu este admisibilă proba cu martori, aspect total eronat. Art. 1029 alin.9 prevede că pot fi încuviinţate orice probe, mai puţine cele care ar fi prea costisitoare în raport de valoarea obiectului cererii. Aşadar, prima instanţă a instrumentat corect cauza, mai ales că, raportat la susţinerile părţilor, aspectele referitoare la starea de fapt nu puteau fi verificate decât prin proba testimonială.

Cum celelalte argumente, sunt, în fapt, reiterări ale aspectelor cuprinse în cererea de chemare în judecată şi cu privire la care prima instanţă s-a pronunţat corect prin analiza ei, tribunalul a constatat că sentinţa pronunţată este corectă, respingând apelul ca nefundat.

Domenii speta

Spete similare