Proces-verbal de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate. Lipsa certificării pentru autenticitate de către procuror. Sancţiuni

Lipsa certificării pentru autenticitate de către procuror a procesului verbal de redare a convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor interceptate şi înregistrate, nu reprezintă un viciu care se regăseşte printre ipotezele expres şi limitativ prevăzut de art. 281 C. pr. pen privind regimul nulităţilor absolute.

Singurul criteriu prin prisma căruia poate fi analizată vătămarea dreptului la apărare al inculpatului este cel al nulităţii relative, însă lipsa semnăturii procurorului de pe procesul verbal, nu atrage nici această sancţiune, întrucât nu se poate susţine că lipsa acestei semnături, a produs vătămarea drepturilor inculpatului de o asemenea manieră, încât aceasta nu ar putea fi înlăturată decât prin desfiinţarea procesului verbal menţionat.

Art. 143 alin. 4 rap. la art. 281 şi art. 282 C. pr. pen.

A. Prin încheierea penală nr. x, pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. xxx, judecătorul de cameră preliminară a dispus următoarele:

În baza art.345 C.proc.pen a admis, în parte, excepţiile formulate de inculpaţii  XXX şi XX şi în consecinţă;

În temeiul art.102 alin.2 C.proc.pen a dispus excluderea următoarelor probe;

- proces verbal din data de xxxxxxxxxxxxxxx.

A respins celelalte cereri şi excepţii invocate de inculpaţii  XXX şi XX.

Totodată, s-a dispus comunicarea acestei încheieri Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  Direcţia Naţională Anticorupţie, urmând ca procurorul care a întocmit rechizitoriul să comunice judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată.

B. Prin încheierea penală nr. 3/CP din data de 18 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. xxx, judecătorul de cameră preliminară a dispus următoarele:

I. În baza art. 346 alin. (4) Cod procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x din 06.15.2015, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei, privind pe inculpaţii: XXX, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de „abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, „abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru  altul un folos necuvenit”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, „conflict de interese”, prev. de art. 301 al. 1 din Codul penal, „abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal,  cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal şi XX, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, şi „instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale”, prev. de art. 47 din Codul penal  rap. la art. 320 al. 1, 2 din Codul penal, „abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, „abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru  altul un folos necuvenit”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, „abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei.

II. S-a admis cererea inculpatului XX, privind modificarea obligaţiilor impuse inculpatului prin încheierea penală nr. 1  din 18.06.2015, în dosarul nr. xxx de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita, definitivă prin încheierea  judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Târgu Mureş nr. 28/CU/CP din 22 iunie 2015, astfel:

S-a permis inculpatului să ia legătura cu AS, MIT, AA şi SI, în cadrul şedinţelor ordinare şi extraordinare ale Consiliului Local Miercurea Ciuc şi în cadrul şedinţelor comisiilor de specialitate.

Împotriva dispoziţiilor cuprinse la pct. II din această încheiere PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE – SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREŞ a formulat contestaţie, care prin Încheierea penală nr. x, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a fost admisă şi în urma desfiinţării integrale a dispoziţiilor cuprinse la punctul II din încheierea atacată s-a respins cererea precizată formulată de inculpatul XX, referitoare la modificarea obligaţiilor impuse în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar dispusă prin încheierea penală nr. 1 din 18.06.2015 de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, rămasă definitivă prin încheierea nr. x  din 22.06.2015 a Curţii de Apel Tg. Mureş – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie. 

Pentru a hotărî în sensul celor dispuse la pct. I, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x din 06.15.2015, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei, au fost trimişi în judecată inculpaţii XXX, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. - abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal,

2. - abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru  altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal,

3. - conflict de interese, prev. de art. 301 al. 1 din Codul penal,

4. - abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal,  cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal şi

XX pentru săvârşirea infracţiunilor de:

1. - abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru  altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal, şi instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 47 din Codul penal  rap. la art. 320 al. 1, 2 din Codul penal,

2. - abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru  altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal,

3. - abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal,

4. - abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru  altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 al. 1 din Codul penal,  cu aplicarea art. 38 al. 1 din Codul penal,

În fapt s-a reţinut că, inculpatul XX, în calitate de viceprimar al municipiului Miercurea Ciuc, a determinat modificarea ilegală, în favoarea lui  BA, a contractului de închiriere nr. 99 din 26.03.2014, ce are ca obiect închirierea de către S.C. X S.R.L., (C.F. 6832896), din municipiul Gheorgheni, a unui spaţiu comercial proprietate privată a administraţiei locale Miercurea Ciuc, utilizat de societate ca punct de lucru. 

La data de 22.06.2014, în biroul său, XX a fost solicitat de BA să altereze conţinutul contractului nr. 99 din 26.03.2014, în sensul ştergerii sau modificării interdicţiei chiriaşului de a subînchiria spaţiul dat în administrarea S.C. X S.R.L., pentru a permite chiriaşului să subînchirieze parte din imobil. Modificarea conţinutului contractului s-a solicitat în contradicţie cu prevederile contractuale iniţiale adoptate prin Hotărâre a Consiliului Local, constituind în acelaşi timp şi o instigare la  fals material în înscrisuri oficiale prin alterarea unui înscris oficial perfectat anterior.

La data de 23.06.2014, în biroul său, XX s-a conformat solicitării din ziua precedentă formulată de BA, de a schimba prevederea contractuală referitoare la interdicţia chiriaşului de a subînchiria spaţiul dat în administrarea S.C. X S.R.L. Pentru modificarea, prin fals material în înscrisuri oficiale, a clauzelor iniţiale ale contractului, în sensul stabilirii posibilităţii de a subînchiria în parte spaţiul comercial, XX, la data de 23.06.2014, i-a ordonat subordonatei sale SI, din cadrul Compartimentului de evidenţă a patrimoniului, concesionări şi închirieri, să modifice ilegal paragraful care priveşte interdicţia subînchirierii. SI, la scurt timp s-a conformat ordinului nelegal dat de XX şi a falsificat prin alterare contractul menţionat, săvârşind astfel infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

XX, în calitate de preşedinte al Comisiei de evaluare a ofertelor depuse pentru procedura de achiziţie publică aferentă anunţului de participare publicat în SEAP nr. 129155 din 26.08.2011, iniţiată de autoritatea contractantă municipiul Miercurea Ciuc, a acceptat şi declarat câştigătoare o ofertă neconformă depusă de către S.C. XXX S.R.L. (C.F. xx) din Bucureşti, avându-l ca asociat şi administrator unic pe XX, iar ulterior a semnat acte administrative pe baza cărora au fost aprobate decontări ilegale în favoarea firmei, în temeiul unei documentaţii neconforme realităţii care atesta lucrări pentru suprafaţă de teren mai mare decât cea reală.

Procedura de achiziţie publică a fost derulată pentru atribuirea unui contract de lucrări având ca obiect „Amenajare zona verde str. Ret” (tip procedură „licitaţie publică”, criteriu de atribuire „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, în valoare estimată de 1.320.170 lei), obiectiv de investiţii co-finanţat din bugetul Administraţiei Fondului de Mediu, prin contractul pentru finanţare nerambursabilă nr. 231/N din 25.05.2011, încheiat între Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi administraţia locală Miercurea Ciuc în cadrul „Programului naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi”.

Finanţarea obiectivului de investiţii a fost iniţiată în baza unui studiu de fezabilitate întocmit de S.C. EH S.R.L. (C.F. 1x), din Bucureşti, avându-l printre asociaţi şi administratori pe XX, studiu de fezabilitate fiind aprobat la nivelul administraţiei locale prin H.C.L. Miercurea Ciuc nr. 143 din 25.09.2009.

Prin raportul procedurii de atribuire nr. 11679 din 23.09.2011, semnat şi aprobat de către XX, achiziţia publică a fost atribuită în favoarea singurului ofertant,  S.C. XXX S.R.L. Ulterior a fost încheiat contractul nr. 533 din 03.10.2011, în valoare de 1.035.327,52 lei, cu privire la lucrări pentru un teren în  suprafaţă de 184.500 m2, supradimensionat de 100 de ori faţă de documentaţia tehnică aferentă proiectului, referitoare la suprafaţa de 1.845 m2. În concret lucrările au constat în degajarea de deşeuri şi corpuri străine a zonei verde şi amenajarea unui parc de mici dimensiuni, cu loc de joaca, bănci, măsuţe şi flori.

Proiectul de execuţie a lucrărilor aferente obiectivului de investiţii a fost efectuat tot de către S.C. XXX S.R.L., în baza contractului de servicii nr. 309 din 27.06.2011, încheiat cu administraţia locală Miercurea Ciuc.

După executarea lucrărilor, XX a semnat şi avizat documentaţii justificative prin care au fost acceptate plăţile pentru lucrări aferente unei  suprafeţe  de teren de 100 de ori mai mare decât cea reală.

Respectivele centralizatoare conţineau şi articolul de deviz TSH01A1, pentru o suprafaţă de 184.500 m2, în loc de 1.845 m2, rezultând plăţi nejustificate de minim 188.011  lei, pentru terenul lipsă  de  182.655 m2.

S-a produs prejudicierea bugetelor Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Municipiului Miercurea Ciuc cu  minim 188.011  lei, cauzată de către XX prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu cu ocazia atribuirii, în calitate de preşedinte de comisie, a contractului „Amenajarea zona verde str. Ret”, referitor la efectuarea de lucrări de amenajare  pentru o suprafaţă de teren de 100 de ori mai mare decât cea reală de 1.845 m2, ce rezultă chiar din documentaţia tehnică aferentă proiectului, întocmită anterior atribuirii. 

XXX, în calitate de primar al Mun. Miercurea Ciuc, a aprobat ilegal autorizaţia de construcţie pe baza unor documentaţii incomplete, aferentă reabilitării/modernizării imobilului situat în x, în care îşi desfăşoară activitatea filiala din Miercurea Ciuc a Universităţii Sapientia. În baza relaţiilor dintre XXX şi conducerea instituţiei de învăţământ, primarul fiind şi cadru didactic la filiala din municipiu a universităţii, acesta a aprobat, în septembrie-octombrie 2014, autorizaţia  pentru efectuarea unor lucrări de construcţie la imobil şi amenajare a spaţiului aferent – parcări şi alei în proximitatea acestuia - demarate anterior, în condiţiile în care  documentaţiile depuse pentru aprobare nu îndeplineau condiţiile legale. Nu s-a ţinut cont la emiterea autorizaţiei de construcţie pentru lucrări demarate anterior de lipsa avizului necondiţionat de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură. Acest aviz era o condiţie obligatorie  prealabilă autorizării, datorită lipsei acordului proiectantului iniţial al clădirii şi vecinătăţii construcţiilor cu monument cultural istoric, Biserica ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Miercurea Ciuc.

Prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către XXX au fost vătămate drepturile şi interesele legitime ale persoanei juridice care administrează monumentul cultural istoric aflat în vecinătatea lucrărilor de construcţie, Biserica ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Miercurea Ciuc, drepturi şi interese legitime ce ar fi putut fi ocrotite doar dacă, anterior începerii lucrărilor de construcţie, s-ar fi obţinut, conform procedurilor legale, avizul necondiţionat de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Harghita.

XXX este cadru universitar la Universitatea Sapientia, din anul 2003 – prezent. Acesta predă în cadrul universităţii la disciplinele x – seminarii şi bazele contabilităţii – seminarii. Pentru activitatea depusă, XXX este remunerat de Universitatea Sapientia.

Faţă de acestea rezultă comiterea de către XXX a infracţiunii de conflict de interese, prev. de art. 301 al. 1 din Codul penal, întrucât, în calitate de funcţionar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-au obţinut foloase patrimoniale pentru Universitatea Sapientia, constând în autorizarea nelegală a unor lucrări de construcţie.

XXX, în calitate de ordonator de credite, şi XX în calitate de ordonator delegat de credite, au aprobat efectuarea de plăţi nejustificate, în mai multe tranşe, în Mun. Miercurea Ciuc, în favoarea S.C. XX S.A. (CF x) în lipsa recepţiei legale a lucrărilor  de cadastru general efectuate de această firmă. Plăţile nejustificate s-au efectuat în baza contractului nr. 1/2006, încheiat de Mun. Miercurea Ciuc cu S.C. XX S.A., în care s-a menţionat iniţial preţul de 640.904 lei, majorat la 961.304 lei prin actul adiţional din 24.07.2009. 

Plăţile s-au efectuat în favoarea S.C. XX S.A., în perioada 2007-2011, în Miercurea Ciuc. Documentaţia întocmită de această firmă a fost restituită  de OCPI Harghita, urmare depunerii spre avizare, datorită neîndeplinirii condiţiilor tehnice şi a celor  de legalitate, fiind refuzată recepţia lucrărilor de către singura autoritate abilitată pentru aprobarea lucrărilor de cadastru general - Autoritatea Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi organul din subordine la nivel de judeţ, respectiv OCPI Harghita. 

OCPI Harghita, la fiecare din cele 3 restituiri ale documentaţiei de cadastru întocmită de S.C. XX S.A., a înştiinţat Primăria Mun. Miercurea Ciuc şi executantul S.C. XX S.A.,  că actele nu pot fi luate în considerare la realizarea cadastrului general din localitate şi sunt lipsite de orice efecte în domeniul de activităţi pentru care au fost realizate.

Plăţile nejustificate în favoarea firmei S.C. XX S.A. sunt în valoarea de 961.304 lei. Parte dintre plăţi, de circa 250.000 lei, a fost efectuate ulterior semnării de către inculpaţi a protocolului încheiat de primărie cu ANCPI, şi notificărilor succesive transmise, începând cu vara anului 2010 de către OCPI Harghita. Toate plăţile efectuate de Primăria Mun. Miercurea Ciuc în favoarea S.C. XX S.A. pentru lucrări de cadastru general în localitate, au fost nejustificate şi constituie prejudiciu material adus unităţii administrativ teritoriale.

De asemenea, XXX şi XX, în cursul anului 2014, pentru  municipiul Miercurea Ciuc,  au derulat două proceduri de achiziţie publică având ca obiectiv atribuirea contractului de cadastru general din localitate, contract care în anul 2006 fusese atribuit către S.C. XX S.A. Procedurile demarate în 2014 au fost finalizate prin neîncheierea contractului, datorită unor carenţe ale procedurii de achiziţie publică demarate de primărie. Actele întocmite de S.C. XX S.A., pentru care aceasta a primit sumele de bani menţionate în contractul şi actul adiţional întocmit, nu au avut ca rezultat deschiderea cărţilor funciare ori realizarea unei evidenţe actualizate de cadastru şi publicitate imobiliară, dovada clară rezultând din reluarea, în anul 2014, a procedurii de atribuire a aceloraşi lucrări.

Parchetul a mai reţinut că inculpatul XX a luat autoturismului de serviciu, cu nr. de înmatriculare  XXX, din dotarea primăriei, şi s-a deplasat cu el strict în interes personal, de la domiciliul din Miercurea Ciuc, în perioada 18-21.07.2014, în concediu la rude din jud. Tulcea. Cheltuielile cu combustibilul au fost imputate Primăriei Mun. Miercurea Ciuc, iar valoarea combustibilului şi uzura autovehiculului constituie prejudiciu material cauzat Mun. Miercurea Ciuc.

În perioada 27-29.03.2015, XXX s-a deplasat cu autovehiculul de serviciu cu nr. de înmatriculare XXX, de la Miercurea Ciuc în Mun. Hunedoara, în interese personale, fără legătură cu atribuţiile de serviciu.

Cheltuielile cu combustibilul au fost imputate Primăriei Mun. Miercurea Ciuc, iar valoarea combustibilului şi uzura autovehiculului constituie prejudiciu material cauzat Mun. Miercurea Ciuc. XXX s-a deplasat cu familia pentru participarea/asistarea la Concursul de Orientare derulat în Mun. Hunedoara, la data de 28.03.2015.

Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă:

• xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Prin încheierea nr. x din 08.10.2015,l judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita a constatat că rechizitoriul nr. x  al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 328 C.proc.pen.

Astfel, rechizitoriul se referă în cazul fiecărui inculpat la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi cuprinde în mod corespunzător menţiunile prevăzute de art. 286 alin. 2 C. proc. pen., datele privitoare la faptele reţinute în sarcina fiecărui inculpat şi încadrarea juridică a acestora, probele şi mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, dispoziţia de trimitere în judecată.

De asemenea, rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul şef-secţie.

În ce priveşte legalitatea administrării probelor invocat de inculpatul XXX, cerere la care a achiesat şi inculpatul XX, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de prim grad a constatat următoarele ;

Art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, garantează dreptul la viaţă privată.

Interceptarea convorbirilor telefonice de către autorităţi constituie o restrângere a dreptului la viaţă privată.

În mod cert s-a stabilit că exercitarea acestui  drept (art. 8) nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea, prevăzute de lege, şi trebuie să constituie măsuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea naţionala, siguranţa publică, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertăţilor altora.

S-a  statuat că ingerinţa în dreptul la corespondenţă pe care o asemenea prerogativă o presupune nu ar putea fi considerată conformă dispoziţiilor Convenţiei decât dacă este însoţită de toate garanţiile necesare împotriva folosirii ei excesive.

Reglementarea internă oferă garanţii adecvate contra unor abuzuri ce puteau fi comise printre aceste garanţii se regăseşte şi art. 143 alin. 4 C. proc. pen. care impune procurorului obligaţia de a certifica pentru autenticitate procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice.

Nu este însă suficientă existenţa unor norme legale interne compatibile cu dispoziţiile convenţiei compatibilă cu acestea trebuie să fie şi aplicarea lor, în cazul de faţă de procuror. În cazul de faţă în dosarul de urmărire penală există o serie de procese verbale  care nu au fost certificate pentru autenticitate  de procuror.

Dacă procedura impune certificarea pentru autenticitate lipsa certificării face ca actul să nu poată fi considerat autentic, în atare situaţie se află procesele verbale din data de xxxxxxx dos. UP.

O altă categorie de nereguli priveşte indicarea în cuprinsul proceselor-verbale mandate a căror valabilitate a expirat, fie mandate care la data purtării conversaţiei nu erau încă emise lipsind astfel inculpatul de un control eficace al măsurii căreia a fost supus.

xxxxxxxxxxxxxxxx;

În privinţa lipsei semnăturii traducătorului autorizat de pe unele din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, s-a reţinut că inculpatul nu a contestat corectitudinea traducerii, posibilitate pe care o are în cursul judecăţii şi nu în faza  camerei preliminare, iar în ce priveşte forma şi rigurozitatea actului acesta spre deosebire de lipsa certificării sau indicarea unor mandate greşite în conţinutul proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, nu afectează valabilitatea probei contestate.

În privinţa constatării nulităţii relative a mandatelor de supraveghere tehnică emise de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza Legii 53/1991 şi corelativ nelegalitatea proceselor-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate în baza acestora judecătorul de cameră a ţinut să reamintească apărării că nu exercită un control de legalitate şi nu efectuează o analiză sub aspectul temeiniciei emiteri acestor mandate.

Cu privire la audierea martorilor XX şi XX în afara cadrului procesual din analiza actelor de urmărire penală rezultă că la data de 09.04.2015 urmărirea penală era începută in rem, etapă în care  procurorul are posibilitatea legală să administreze orice probă care-i permite identificarea persoanei pretins vinovate şi continuarea urmăririi penale faţă de acesta art. 305 alin. 3 C. proc. pen.

Audierea martorei Xx nu s-a efectuat cu încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, nu a fost identificat în dosarul de urmărire penală vreo solicitare din partea apărătorilor inculpaţilor în acest sens, situaţie în care procurorul nu avea obligaţia de a încunoştinţa apărătorii despre audierea martorei.

Pentru aceste considerente în baza art. 345 C. proc. pen.,  au fost admise în parte excepţiile formulate de inculpaţii  XXX şi XX şi în consecinţă;

În temeiul art. 102 alin. 2 C. proc. pen., s-a dispus excluderea următoarelor probe;

- xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

 Faţă de acestea procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  Direcţia Naţională Anticorupţie, care a întocmit rechizitoriul în termen legal a comunicat judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Harghita că menţine dispoziţia de trimitere în judecată.

În raport cu cele mai sus menţionate, în temeiul art. 346 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea rechizitoriului nr. x din 06.15.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei.Totodată, s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

Împotriva dispoziţiilor cuprinse la pct. I din încheierea mai sus menţionată, precum şi împotriva încheierii nr. 5 din 08 octombrie 2015, au formulat contestaţie inculpatul XXX şi PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE – SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREŞ.

În motivarea căii de atac declarate de procuror, se arată că soluţia pronunţată este netemeinică, arătându-se că excluderea probelor este o sancţiune procesuală aplicabilă în materia probelor administrate cu încălcarea prejudiciului legalităţii şi loialităţii, precum şi în cazul în care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Convenţia europeană.

În prezenta cauză s-a invocat incidenţa art. 102 alin. 2 C.p.p., care, însă, nu prevede excluderea automată, in abstracto, a oricărei probe administrate nelegal. Nu orice încălcare a unei prevederi legale ar putea atrage excluderea probei nelegale, ci numai acelea care reprezintă o încălcare substanţială şi semnificativă a codului de procedură penală ce reglementează administrarea probelor, dacă prin aceasta se aduce atingere caracterului echitabil al procesului penal prin vătămarea drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, sau care poate ridica un dubiu serios cu privire la credibilitatea probei (a se vedea Mihail Udroiu - "Procedură penală. Partea generală", Editura C.H. Beck, 2014, Bucureşti, pag. 658, 659).

Interpretând şi dispoziţiile art. 102 alin. 3 C.p.p., se afirmă că excluderea probelor nu este o sancţiune procesuală autonomă, ci este subsecventă sancţiunii nulităţii, intervenind numai în măsura în care se constată nulitatea, fie absolută, fie relativă, a actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unor probe ori prin care aceasta a fost administrată.

Ca urmare, dacă înlăturarea dispoziţiei legale nu atrage sancţiunea nulităţii unui asemenea act, proba - chiar nelegală - va putea fi folosită în cadrul procesului penal.

Aplicând aceste consideraţii teoretice cauzei de faţă, se arată în primul rând, că lipsa menţiunii privind certificarea pentru autenticitate, ce ar fi trebuit să fie făcută de procuror pe procesul verbal de redare a convorbirilor, comunicărilor, conversaţiilor interceptate şi înregistrate (art. 143 alin. 4 C.p.p.), nu atrage sancţiunea nulităţii nici absolute si nici relative.

Condiţiile de valabilitate ale unui mandat de supraveghere tehnică, prevăzute de art. 141 C.p.p., sunt respectate în integralitatea, aşa cum - de altfel - şi judecătorul de cameră preliminară a constatat.

De asemenea, procedura de punere în executare a mandatelor de supraveghere corespunde celei impuse de art. 142 C.p.p.

În realitate, vătămarea invocată nu are legătură cu legalitatea dispunerii şi punerii în aplicare a măsurii de supraveghere tehnică, ci cu procedura de transpunere scriptică a probelor (împrejurărilor de fapt) obţinute. Or, lipsa semnăturii procurorului pentru atestarea autenticităţii mijlocului de probă obţinut nu atrage sancţiunea nulităţii. Astfel, nu putem reţine că ar fi aplicabilă sancţiunea nulităţii absolute, deoarece obiectul acesteia este exclusiv şi limitativ prevăzut de art. 281 C.p.p.

Nu este aplicabilă nici sancţiunea nulităţii relative, deoarece, în esenţă, nu s- a produs vreo vătămare drepturilor inculpaţilor, de o asemenea tărie încât aceasta nu ar putea fi înlăturată decât prin desfiinţarea proceselor verbale de consemnare a rezultatelor obţinute prin măsurile de supraveghere. în fapt, inculpaţii nu au dovedit, în concret, care ar fi vătămarea suferită de dânşii, în condiţiile în care mandatele de supraveghere tehnică se află la dosar, au continuitate temporală, iar suporturile care conţin rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică sunt depuse la dosar pentru comparaţie.

Reţinând că operaţiunea de redare a convorbirilor, comunicărilor sau conversaţiilor interceptate s-a făcut direct de către procuror, certificarea pentru autenticitate a propriilor acte efectuate este superfluă.

În concluzie, excluderea, ca sancţiunea procesuală, nu îşi poate produce efectele, deoarece dispunerea şi punerea în executare a mandatelor de supraveghere s-au făcut în condiţii de legalitate, astfel încât probele obţinute profită cauzei. Nici sancţiunea nulităţii relative a actelor prin care se materializează din punct de vedere probatoriu probele obţinute (adică procesele verbale de redare) nu este aplicabilă, nefiind făcută dovada unei vătămări efective a inculpaţilor.

În al doilea rând, nici indicarea eronată a mandatelor de supraveghere tehnică în cuprinsul proceselor verbale de redare a activităţilor de supraveghere tehnică desfăşurate nu poate atrage sancţiunea excluderii probelor obţinute.

Şi în această ipoteză vătămarea invocată nu are vreo legătură cu legalitatea dispunerii şi punerii în aplicare a măsurilor de supraveghere tehnică, ci doar cu mijloacele de probă prin care s-a trecut la valorificarea probelor legal obţinute. Deci, şi în această ipoteză singura sancţiune procesuală ce ar putea fi luată în discuţie ar fi nulitatea.

În mod evident cerinţele de aplicabilitate a sancţiunii nulităţii absolute (art. 281 C.p.p.) nu sunt îndeplinite, astfel încât analiza se va opri la realizarea cumulativă sau nu a condiţiilor pentru incidenţa sancţiunii nulităţii relative (art. 281 alin. 1 C.p.p.).

Nici sub acest aspect nu s-a făcut dovada vreunei vătămări concrete, efective a drepturilor inculpaţilor, deoarece indicarea greşită a numărului mandatului de supraveghere tehnică în conţinutul procesului verbal de redare a activităţilor efectuate este o simplă eroare.

O asemenea inadvertenţă poate fi remediată în modul cel mai simplu, printr-un examen comparativ al actelor de dispoziţie cu suporturile pe care sunt arhivate rezultatele activităţilor de supraveghere, ce se află deja la dosar.

In concluzie, în ambele ipoteze analizate excluderea nu este o sancţiune de aplicat, probele fiind obţinute în condiţii de legalitate, iar pentru sancţiunea nulităţii relative nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 282 alin. 1 C.p.p., actele procedurale criticate putându-şi produce efectele.

Inculpatul XXX, în actul intitulat „Memoriu” şu depuis în faţa noastră, a arătat că încheierea atacată este netemeinică şi nelegală, sub aspectul soluţiilor pronunţate cu privire la cele invocate în „Cererea de constatare a neregularităţilor actului de sesizare a instanţei" şi a reiterat criticile formulate în cuprinsul cererii depuse în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul instanţei de prim grad (pct. I).

Totodată, la pct. II din „Memoriu”, s-a mai arătat că încheierea atacată este nelegală si netemeinică sub aspectul soluţiilor dispuse de judecătorul de cameră preliminară vizând nelegalitatea administrării mijloacelor de probă indicate în excepţia depusă la dosarul cauzei la punctele:

- XXX.

Examinând contestaţiile formulate, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 347 alin. 1şi 2 Cod procedură penală, raportat la art. 346 alin. 1 şi la art. 4251 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş găseşte calea de atac declarată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE – SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREŞ fondată, iar contestaţia declarată de inculpatul XXX nefondată, pentru considerentele pe care le vom expune în continuare:

Subliniem, pentru început, că prezentele contestaţii sunt formulate împotriva dispoziţiilor cuprinse la punct. I din încheierea nr. 3/CP din data de 18 noiembrie 2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, în dosarul penal nr. xxx. În acelaşi timp căile de atac vizează şi încheierea nr. 5 din data de 08 octombrie 2015, pronunţată în cursul procedurii de cameră preliminară, în acelaşi dosar penal, fiindcă în cuprinsul ei sunt analizate cererile şi excepţiile formulate de cei doi inculpaţi referitoare, atât la legalitatea actelor de urmărire penală, cât şi a rechizitoriului.

Lecturând piesele dosarului, observăm că, în faţa judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita inculpaţii au invocat mei multe cereri şi excepţii după cum urmează:

A. Inculpatul XXX, în actul intitulat „Cerere de constatare a neregularităţilor actului de sesizare” (filele 99-104), a arătat că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie este neregulamentar întocmit pentru următoarele considerente:

1. Imposibilitatea stabilirii limitelor judecăţii cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului la pct. III din rechizitoriu.

Observând descrierea faptei de la pct. III din rechizitoriu se poate constata că instanţa a fost sesizată cu o altă stare de fapt decât cea faţă de care s-a exercitat acţiunea penală în cauza. Mai precis, nu a mai fost reţinută îndeplinirea defectuosă a actului de aprobare a autorizaţiei de construire pentru persoana care utiliza imobilul şi nici prejudiciul de 80.000 lei cauzat Municipiului Miercurea-Ciuc. Totodată, s-a apreciat că totuşi documentaţia îndeplinea condiţia existenţei unui aviz din partea DJC Harghita, însă acesta era doar unul formal.

În aceste condiţii,  inculpatul a fost trimis în judecată cu o acuzaţie faţă de care nu a putut formula apărări.

2. Imposibilitatea stabilirii limitelor judecăţii cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului la pct. IV din rechizitoriu.

Sub aspectul acestei acuzaţii există necorelări în privinţa perioadei infracţionale imputate inculpatului. Astfel, acuzaţia adusă prin ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale vizează perioadă 2007-2014, în timp ce actul de sesizare reţine perioada infracţională ca fiind 2007-2011.

3. Imposibilitatea stabilirii limitelor judecăţii în raport de toate faptele care au făcut obiectul dosarului penal nr, 127/P/2014.

Neregularitatea actului de sesizare constă în încălcarea dispoziţiilor art. 328 alin. (3) din C. proc. pen.. Concret, nu a fost dispusă soluţie in cauză cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, cu referire la fapta privind Parcul Ret. în condiţiile în care prin ordonanţa de extindere a urmăririi penale din 14.04.2015, a fost extinsă urmărirea penală cu privire la pretinse infracţiuni de abuz în serviciu, reţinându-se în acest context şi implicarea inculpatului XXX prin acte materiale de semnare a documentelor de dispoziţie de plată, nu pot fi stabilite limitele sesizării instanţei sub aspectul acelor acte materiale.

4. Nelegala stabilire a cadrului procesual în raport de persoana vătămată - Biserica Ortodoxă Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Miercurea-Ciuc.

Sub acest aspect, rechizitoriul încalcă dispoziţiile art. 328 alin. (2) din C. proc. pen. Actul de sesizare indică persoana vătămată prin infracţiunea de abuz în serviciu, descrisă la pct. III din rechizitoriu, ca fiind Biserica Ortodoxă Sf. Ap. Petru si Pavel din Miercurea-Ciuc.

Din corespondenţa purtată în cursul urmăririi penale între DNA (adresa de la filele 37-39 vol. V dos. UP) şi persoana vătămată, rezultă că Episcopia Ortodoxă, reprezentant legal al Bisericii Ortodoxe, şi-a manifestat poziţia în sensul că nu doreşte să participe la procesul penal şi nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză (fila 3 vol. V dos. UP).

5. În privinţa acuzaţiilor reţinute în sarcina inculpatului la pct. III din rechizitoriu (filele 6-7), se omite descrierea faptelor de abuz in serviciu, dacă funcţionarul a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit şi conflict de interese, într-un mod detaliat şi precis prin prisma tuturor elementelor constitutive ale infracţiunilor imputate, conform exigenţelor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Adrian Constantin c. României, par. 17şi 18).

6. Cu privire la  acuzaţia de abuz în serviciu reţinută în sarcina inculpatului la pct. IV din rechizitoriu, neregularitatea actului de sesizare constă în omisiunea descrierii folosului necuvenit obţinut de către inculpat ori de către o altă persoană, element constitutiv impus de dispoziţiile art. 135 din Legea nr. 78/2000. În esenţă, nu s-a specificat care este folosul efectiv obţinut, persoana care 1-a obţinut şi din ce rezultă caracterul necuvenit al acestuia.

Acelaşi inculpat a mai depus, în faţa judecătorului de cameră preliminară din prim grad, un alt înscris denumit „Excepţie cu privire la legalitatea administrării mijloacelor de probă” (filele 87-98), în care a solicitat excluderea probelor nelegal administrate, după cum urmează:

1. Procesele verbale, de redare a convorbirilor telefonice şi ambientale interceptate in baza mandatelor de supraveghere tehnică emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, întocmite cu nerespectarea dispoziţiilor art. 143 alin. 3 C. proc. pen.

1.1. Potrivit doctrinei în materie, atât în actualul cod de procedură penală, cât şi în codul de procedură penală anterior, mijlocul de probă care rezultă în urma procedeului probatoriu al interceptărilor şi înregistrărilor telefonice, respectiv a supravegherii tehnice este procesul-verbal în care sunt redate activităţile interceptate.

Procesul-verbal de redare a convorbirilor interceptate trebuie să cuprindă, potrivit dispoziţiilor legale o serie de menţiuni, dintre care cele mai importante se referă la numărul şi data autorizaţiei sau a încheierii în "baza căreia au fost efectuate, numărul sau numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legăturilor între care s-au purtat convorbirile sau comunicările [A. Petre, C. Grigoraş, înregistrările audio ii audio-video, Ed. Ch. Beck, Bucureşti, 2010, p. 73].

În acest context, trebuie precizat că la dosarul cauzei exista o serie de procese-verbale care nu corespund acestor cerinţe şi în privinţa cărora nu se poate susţine că prezintă convorbiri interceptate în baza unei autorizaţii emise în condiţiile legii.

a. xxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

În ceea ce priveşte procesele-verbale enumerate mai sus se poate constata că mandatele indicate şi în baza cărora se susţine că ar fi fost realizate interceptările convorbirilor telefonice vizează altă persoană decât cele despre care se susţine că ar fi purtat conversaţiile.

Astfel, prin mandatul nr. x emis în baza încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti din data de 03.04.2015 pronunţată în dos. nr. 11491/3/2015 a fost autorizată interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul XXX de la posturile telefonice cu numerele de apel xxxxxxx. De asemenea, numărul de telefon indicat în procesele-verbale, respectiv xxxxxx şi de la care se susţine că numitul AA a purtat conversaţiile redate, a fost autorizat ca fiind folosit de numitul XX. Pentru persoana indicată ca fiind cea care poartă toate conversaţiile, respectiv AA au fost autorizate alte posturi telefonice, respectiv x şi x şi prin alt mandat.

b. xxxxxxxxxxxxxxx;

În acest proces-verbal este indicat mandatul nr. x precum şi postul telefonic cu numărul de apel x autorizat pentru numitul XX, iar convorbirile se susţine că ar fi fost purtate de numitul AA.

Procesul-verbal xxxxxxxxxxxxx.

În aceste procese-verbale este indicai mandatul nr. x precum şi postul telefonic cu numărul de apel x autorizat pentru numitul AA, iar convorbirile se susţine că ar fi fost purtate de numitul XX.

1.2. a. La dosarul cauzei există o serie de procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice care nu au fost certificate de procuror.

În concret este vorba despre: xxxxxxxxxxxxxxxx.

Potrivit dispoziţiilor art. 143 alin. 4 teza finală C.proc.pen. „procesul verbal este certificat pentru autenticitate de către procuror". Certificarea presupune printre altele şi contrasemnarea procesului-verbal de către procuror, dincolo de aplicarea ştampilei „certificat pentru autenticitate".

Lipsa certificării de către procuror are drept consecinţă înlăturarea proceselor-verbale din ansamblul materialului probator, în condiţiile in care nu sunt respectate condiţiile impuse de textul de lege indicat pentru a avea calitatea de mijloc de probă.

b. Lipsa semnăturii traducătorului de pe unele dintre filete proceselor-verbale mai jos indicate:

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

1.3. În cuprinsul proceselor-verbale mai jos menţionate sunt indicate fie mandate a căror valabilitate a expirat, fie mandate care la data purtării conversaţiei nu erau încă emise:

xxxxxxxxxxxxxxx;

2. Nulitatea relativă a mandatelor de supraveghere tehnică emise de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în baza Legii 51/1991 şi corelativ nelegalitate proceselor-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate în baza acestora.

În concret se face referire la următoarele:

a. mandate: xxxxxxxxxxxxxxxxxx şi

b. Procese-verbale:

xxxxxxxxxxxxxxxxx.

2.1. Cu titlu preliminar trebuie precizat faptul că obiectul procedurii de cameră preliminară vizează verificarea legalităţii actelor de urmărire penală, a mijloacelor de probă etc., cu alte cuvinte a dosarului înaintat instanţei conform art. 329 alin. 2 C. proc. pen..

Totodată, conform art. 327 C. proc. pen. rezolvarea cauzelor are loc atunci când se constata că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate. Cu alte cuvinte legalitatea administrării probelor trebuie să rezulte din actele dosarului care este înaintat instanţei de judecată.

Plecând de la aceste considerente şi raportat la actele dosarului, legalitatea mandatelor emise de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate fi în mod corespunzător analizată atâta timp cât la dosarul cauzei nu există încheierile în baza cărora acestea au fost emise.

2.2. Chiar în lipsa încheierilor de autorizare a măsurilor de supraveghere tehnică din succesiune actelor procesuale ale dosarului de urmărire penală transpare neîntrunirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 51/1991 conform căruia "Activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentate ale omului se efectuează numai în situaţiile în care; a) nu există alte posibilităţi ori sunt posibilităţi limitate pentru cunoaşterea, prevenirea sau contracararea riscurilor ori ameninţărilor ta adresa securităţii naţionale; b) acestea sunt necesare şi proporţionale, date fiind circumstanţele situaţiei concrete."

2.3. În plus, procesele-verbale la care s-a făcut trimitere mai sus nu au fost întocmite potrivit dispoziţiilor art. 143 alin. 4 C. proc. pen., nefiind certificate pentru autenticitate de procuror,

Astfel cum rezultă din cuprinsul proceselor-verbale mai sus enumerate, ele au fost întocmite de către procurorul care a efectuat urmărirea penală, însă nu cuprind menţiunea „certificat pentru autenticitate''' şi contrasemnarea de către procuror a proceselor-verbale.

3. Declaraţiile de martori luate cu încălcarea dreptului Ia apărare a inculpatului XXX şi cu încălcarea dispoziţiilor legale privind audierea martorilor: în concret se face referire la declaraţiei XX din data de xxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

3.1. Audierea martorilor XX si XX din data de 09.04.2015,  s-a realizat în afara unui cadru procesual.

Astfel, din conţinutul declaraţiilor la care s-a făcut trimitere rezultă cu certitudine că obiectul audierii acestora era reprezentat de „atribuirea de către Primăria Miercurea Ciuc a contractului de cadastru şi derularea acestuia", aceşti doi martori fiind audiaţi de către procuror la data de 09.04.2015. Totodată, analizând declaraţiile în discuţie se poate constata că ele au vizat exclusiv contractul de cadastru general, neavând vreo legătură cu celelalte fapte imputate inculpatului, astfel că nu se poate susţine că aceste mijloace de probă ar fi fost administrate în mod legal în cadrul urmăririi penale demarate pentru, alte fapte.

3.2. Declaraţia numitei Xx din data de 27.03.2014 (filele 24-25 voi. ÍV dos. UP).

Astfel cum rezultă din declaraţia la care s-a făcut trimitere anterior audierea susnumitei s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 119,120,121 şi 123 C proc. pen.

În concret, susnumitei nu i-a fost adusă la cunoştinţă calitatea în care urmează să fie audiată, obiectul audierii, drepturile şi obligaţiile pe care le are în calitate de martor, nu a depus jurământul prevăzut de lege şi declaraţia nu a fost consemnată conform normelor înscrise în art. 110 C. proc. pen. Cu alte cuvinte audierea numitei Xx s-a realizat cu încălcarea tuturor dispoziţiilor legale incidente cu privire la procedura audierii martorului, ceea ce conduce la excluderea acestei declaraţii ca nelegală, conform art. 102 alin. 2 C. proc. pen.

De altfel, din înscrisul la care s-a făcut referire anterior nu rezultă nici calitatea în care această persoană a fost audiată, fiindu-i ulterior atribuită calitatea de martor.

Nu în ultimul rând, declaraţia a fost dată înafara procesului penal, în condiţiile în care urmărirea penală în prezenta cauză a fost demarată în data de 31.03.2014 sens în care se face trimitere la Procesul verbal de sesizare din oficiu din aceeaşi dată (filele 100-102 vol. I dos. UP) şi Ia Ordonanţa de începere a urmăririi penale nr. xxxxx.

3.3. Declaraţia martorei Xx din data de 23.04.2015 (filele 65-69 voi. I dos, UP).

Audierea martorei a avut loc ulterior emiterii Ordonanţei de efectuare a urmăririi penale in personam din data de 20.04.2015 (filele 40-52 vol. I dos. UP), însă anterior aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect numitului XXX, din data de 29.04.2015.

Audierea martorei în acest interval de timp a încălcat dreptul la apărare a inculpatului XXX, drept care presupune printre altele posibilitatea inculpatului prin intermediul apărătorului ales de a participa la efectuarea actelor de urmărire penală.

B. Inculpatul XX, în actul intitulat „Cerere de constatare a neregularităţilor actului de sesizare” (filele 105-109), a arătat că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie este neregulamentar întocmit pentru următoarele considerente:

1. Imposibilitatea stabilirii limitelor judecăţii/ a caracterului penal aş faptei cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu şi instigare la fals în înscrisuri oficiale reţinută în sarcina inculpatului la pct. I din rechizitoriu, în condiţiile în care în fapt lipsesc elementele constitutive de care depinde caracterul penal al faptei.

2. În ceea ce priveşte neregularităţile de la pct. IV din rechizitoriu, acuzatul a achiesat în totalitate la excepţia invocată de inculpatul XXX.

3. Neindicarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările privind acuzaţia de la pct. III din actul de sesizare a instanţei, în sensul că se reţine răspunderea inculpatului, ultima persoană semnatară a actelor de achiziţie publică şi nu acelor care au avut calitatea de responsabil de proiect şi diriginte de şantier, cei care răspund pentru lucrare atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ. 

4. Raportat la acuzaţia de la pct. V referitor la folosirea autoturismului de serviciu în scopuri personale, procurorul avea obligaţia ca în actul de sesizare a instanţei să aducă elemente noi în sprijinul acuzaţiei, raportat la motivarea încheierii pronunţate de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. 15.664/3/2015 în care s-a soluţionat propunerea de arestare preventivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi statuând că raportat la modalitatea în care este descrisă fapta şi la periclitarea minimă a valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu există interes public în urmărirea acestei fapte.

Remarcăm că, în conformitate cu prevederile art. 342 Cod procedură penală: „Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.”

În cadrul procedurii reglementate de prevederile art. 342 şi următoarele din Codul procedură penală, judecătorul de cameră preliminară efectuează un control de legalitate, atât a actului de sesizare, cât şi a probelor pe care se bazează aceasta, astfel încât întreaga fază de urmărire penală să fie verificată, iar actele procesuale, procedurale, probele efectuate sau obţinute cu nesocotirea prevederilor legale să fie eliminate. Judecătorul de cameră preliminară nu face acte de urmărire penală, dar nici nu judecă şi nici nu are posibilitatea de a ordona Ministerului Public efectuarea unor acte de urmărire penală.

Referitor la cererile formulate de cei doi inculpaţi şi descrise în considerente la pct. A 1-6, în cazul inculpatului XXX şi la punctul B 1-4 în situaţia inculpatului XX, în opinia noastră, acestea sunt neîntemeiate şi pentru a formula acest punct de vedere arătăm următoarele:

Contrar opiniei inculpaţilor, apreciem că în expozitivul rechizitoriului la secţiunile intitulate „În fapt” şi „Încadrare juridică”, procurorul a descris în mod detaliat activităţile pretins ilicite, efectuate de cei doi acuzaţi şi care în opinia procurorului formează elementul material al fiecărei infracţiuni pentru care acuzaţii au fost deferiţi justiţiei. Totodată, în actul de sesizare, procurorul a realizat o analiză detaliată a probelor administrate în cursul urmăririi penale, descriind mijloacele de probă care fundamentează temeinicia învinuirilor aduse inculpaţilor şi care au stat la baza adoptării soluţiei pronunţate.

Aşadar, apreciem că, în rechizitoriu faptele sunt descrise într-o manieră clară şi precisă, în aşa fel încât, atât inculpaţii, cât şi instanţa pot să le identifice, fără dificultăţi, iar probele administrate în cursul urmăririi penale au fost analizate de procuror, în mod corespunzător şi în consecinţă susţinerile inculpaţilor potrivit cărora nu se pot stabili limitele judecăţii nu au un suport real.

Reamintim că nu cade în sarcina judecătorului de cameră preliminară să cerceteze temeinicia trimiterii în judecată şi a efectuării urmăririi penale, problemele legate de temeinicia urmăririi penale şi a sesizării instanţei urmând să fie dezbătute şi dezlegate de către instanţa de judecată pe parcursul fazei judecăţii, care este fixată de prevederile art. 371 Cod procedură penală, la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare.

În ceea ce priveşte menţionarea Episcopiei Ortodoxe a Harghitei şi Covasnei în citativul rechizitoriului în calitate de persoană vătămată, deşi această entitate prin înscrisul înaintat la dosar a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză şi nu doreşte să participe la procesul penal (fila 3, vol. V dosar de urmărire penală), nu conduce la nelegala stabilire a cadrului procesual şi nu constituie un motiv de nelegalitate a rechizitoriului, aspectul semnalat poate fi remediat, fără dificultăţi, în cursul judecăţii.

În aceeaşi ordine de idei, mai notăm că prerogativa strângerii mijloacelor de probă şi aprecierea asupra administrării materialului probator şi în final asupra oportunităţii trimiterii/sau nu în judecată aparţine procurorului, iar aceste împrejurări nu pot forma obiectul unor discuţii în procedura camerei preliminare.

Referitor la excepţiile formulate de inculpatul XXX şi menţionate în considerente la pct. A 1.1 - 3.3, în opinia noastră, nici acestea nu sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:

Aşa cum rezultă din actele dosarului, în cauză, prin încheierea din 03.04.2014, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, în dosarul nr. 11.491/3/2014 s-a încuviinţat supravegherea tehnică, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 04.04.2014, până la data de 03.05.2014 constând în:

-xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx;

Totodată, în baza art. 144 Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea pe o durată de 30 de zile, de la data de 04.05.2014 şi până la data de 02.06.2014 a mandatelor de supraveghere tehnică nr. xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

În baza acestei încheieri au fost emise mandatele de supraveghere tehnică nr. xxxxxxxxxxxxxxxxx (filele 143-148, vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin încheierea penală din 26.05.2014 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, în dosarul nr. x, s-a dispus prelungirea mandatelor de supraveghere tehnică nr. xxxxxxxx, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03.06.2014 până la data de 02.07.2014 (filele 169-175, vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin încheierea penală din 25.06.2014 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, în dosarul nr. xxx, s-a dispus prelungirea pe o durată de 30 de zile, de la data de 03.07.2014 până la data de 01.08.2014 mandatelor de supraveghere tehnică nr. xxxxxxxx (filele 188-194, vol. IV dosar de urmărire penală).

Aşa cum rezultă din conţinutul mandatelor nr. x (filele 122-124, vol. I dosar de urmărire penală), judecătorul desemnat din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a autorizat, în temeiul art. 14, art. 15 şi art. 17 din Legea nr. 51/1991, raportat la art. 3 lit. a, f, h şi l din Legea nr. 51/1991, pe o perioadă de 6 luni, de la data de 01.08.2014, orele 15,00, până la data de 31.01.2015, orele 15,00, printre altele:

-xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Ulterior judecătorul desemnat din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a autorizat, în temeiul art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 51/1991, raportat la art. 3 lit. a, h şi l din Legea nr. 51/1991, prelungirea măsurilor de supraveghere dispuse, în cazul numiţilor XXX, XX, AA şi XXX, pe o perioadă de 3 luni, de la data de 31.01.2015, orele 15,00, până la data de 30.04.2015, orele 15,00, emiţând mandatele nr. xxxxxx.

Prin încheierea din 04.09.2014, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, în dosarul nr. x s-a încuviinţat supravegherea tehnică, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 05.09.2014, până la data de 04.10.2014 constând în:

1. Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice purtate de numiţii:

- xxxxxxxxxxx;

2. interceptarea convorbirilor şi comunicărilor purtate în mediul ambiental ce către numiţii xxxxxxxxxxxxxx;

3. supravegherea video, audio şi prin fotografiere a numiţilor xxxxxxxxxxxxx;

4. localizarea şi urmărirea prin mijloace tehnice a numiţilor xxxxxxxxxxx, precum şi a aparatelor telefonice şi a mijloacelor de transport utilizate de aceştia (filele 241-247, vol. IV dosar de urmărire penală).

În baza acestei încheieri au fost emise mandatele de supraveghere tehnică nr. xxxxxxxxxxxxxxxxxx (filele 248-265, vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin încheierea penală din 02.10.2014 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, în dosarul nr. x, s-a dispus prelungirea pe o durată de 30 de zile, de la data de 05.10.2014 până la data de 03.11.2014 mandatelor de supraveghere tehnică nr. xxxxx (filele 289-296, vol. IV dosar de urmărire penală).

Menţionăm că, procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică este reglementată de prevederile art. 140 Cod procedură penală, unde în alin. 5 sunt descrise condiţiile de valabilitate  atât ale încheierii pronunţate, cât şi cele referitoare la conţinutul unui mandat de supraveghere tehnică. 

Mijlocul de probă care rezultă în urma procedeului probatoriu al interceptării convorbirilor este procesul verbal în care sunt redate activităţile de supraveghere tehnică efectuate şi care în acord cu prevederile art. 143 alin. 4 teza finală Cod procedură penală, se impune să fie certificat pentru autenticitate de procuror.

• În ceea ce priveşte cele patru procese verbale descrise la pct. 1.2.a din considerente, care nu ar fi fost certificate de procuror conform susţinerii apărătorului inculpatului XXX, observăm că dintre cele arătate, doar Procesul-verbal din data de xxxx, nu poartă semnătura procurorului.

Dispoziţiile art. 281 Cod procedură penală, reglementează cazurile în care intervine sancţiunea nulităţii absolute, însă viciul anterior semnalat nu se regăseşte printre ipotezele expres şi limitativ prevăzut de prevederile legale menţionate.

Aşadar, singurul criteriu prin prisma căruia poate fi analizată vătămarea dreptului la apărare al inculpaţilor este cel al nulităţii relative, însă lipsa semnăturii procurorului de pe procesul verbal arătat, nu atrage nici această sancţiune, întrucât nu se poate susţine că lipsa acestei semnături, a produs vătămarea drepturilor inculpaţilor de o asemenea manieră, încât aceasta nu ar putea fi înlăturată decât prin desfiinţarea procesului verbal menţionat.

În concret, inculpaţii nu au dovedit care ar fi vătămarea suferită şi menţionăm că la sfârşitul tuturor proceselor verbale întocmite, conţinând rezultatele activităţilor de supraveghere tehnică, sunt indicate seriile suporturilor optice pe care sunt stocate înregistrările efectuate şi prin urmare conţinutul fiecărei înregistrări şi redarea acesteia în formă scrisă poate fi comparat, cu uşurinţă, în cursul cercetării judecătoreşti.

• În privinţa lipsei semnăturii şi a ştampilei traducătorului de pe fila 2 a procesului-verbal din data de xxxxxx,  precum şi a lipsei semnăturii de pe fila 11 a procesului-verbal din data de xxxxxxxxxxxxx, (pct. 1.2.b din considerente), este adevărat că nici prima filă arătată, nu este semnată şi ştampilată de traducător şi nici cea ce a doua filă menţionată, nu este semnată de traducător, însă în condiţiile în care toate celelalte file ale proceselor verbale analizate poartă atât semnătura cât şi ştampila traducătorului, aceste aspecte reprezintă omisiuni regretabile şi punctul de vedere anterior expus, prin prisma nulităţii relative, rămâne valabil şi în această situaţie.

• În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia în cazul proceselor-verbale enumerate la pct. 1.1.a  şi 1.1.b din considerente, mandatele indicate şi în baza cărora se susţine că ar fi fost realizate interceptările convorbirilor telefonice vizează altă persoană decât cele despre care se susţine că ar fi purtat conversaţiile, punctul de vedere exprimat nu poate fi primit pentru următoarele:

În cauza pendinte, măsurile de supraveghere tehnică au fost încuviinţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, prin încheierea din 03.04.2014, pronunţată în dosarul nr. xxxxx, începând cu data de 04.04.2014 - încheiere în care sunt enumerate atât persoanele vizate cât şi posturile telefonice utilizate - după care prin încheierile penale din 28.04.2014, din 26.05.2014 şi din 25.06.2014, pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul aceleiaşi instanţe, măsurile încuviinţate au fost prelungite succesiv, până la data de 01.08.2014.

 Ulterior, prin încheierea din 04.09.2014, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti, în dosarul nr. xx s-au încuviinţat mai multe metode se supravegherea tehnică, pentru o perioadă de 30 de zile, de la 05.09.2014, până la data de 04.10.2014 şi în final, încheierea penală din 02.10.2014, prelungirea acestor măsuri până la data de 03.11.2014.

Aceste măsuri de supraveghere au fost încuviinţate în temeiul art. 139 şi urm. Cod procedură penală şi ulterior prelungite, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 Cod procedură penală.

Mai notăm că, aşa cum rezultă din conţinutul mandatelor nr. xxx din 31.07.2014 (filele 122-124, vol. I dosar de urmărire penală), judecătorul desemnat din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a autorizat, în temeiul art. 14, art. 15 şi art. 17 din Legea nr. 51/1991, raportat la art. 3 lit. a, f, h şi l din Legea nr. 51/1991, pe o perioadă de 6 luni, de la data de 01.08.2014, orele 15,00, până la data de 31.01.2015, orele 15,00, printre altele, interceptarea şi înregistrarea comunicaţiilor electronice efectuate de numiţii XXX, XX şi AA.

Ulterior judecătorul desemnat din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a autorizat, în temeiul art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 17 din Legea nr. 51/1991, raportat la art. 3 lit. a, h şi l din Legea nr. 51/1991, prelungirea măsurilor de supraveghere dispuse, în cazul numiţilor XXX, XX şi AA, pe o perioadă de 3 luni, de la data de 31.01.2015, orele 15,00, până la data de 30.04.2015, orele 15,00 (filele 126-128, vol. I dosar de urmărire penală).

În condiţiile în care, în conţinutul încheierilor pronunţate în baza Codului procedură penală şi mandatele de supraveghere emise, sunt arătate atât numele persoanelor supuse măsurilor de supraveghere tehnică, cât şi elementele de identificare ale fiecărui număr de telefon, greşita menţionare a unui post telefonic, prin inversarea acestora, în conţinutul unui mandat care se referă la o altă persoană supusă măsurii, reprezintă o eroare materială şi nu este în măsură să atragă nelegalitatea proceselor verbale menţionate, în condiţiile în care în încheierea de încuviinţare a metodelor de  supraveghere tehnică s-au avut în vedere toate persoanele menţionate, precum şi toate posturile telefonice mobile şi fixe vizate. Împrejurarea semnalată referitoare la numerele de telefon inversate şi trecute în mandatele emise faţă de numiţii XX şi AA a fost remediată prin încheierea  penală din 28.04.2014.

În aceeaşi ordine de idei, mai notăm că nu am identificat nicio situaţie în care faţă de vreo persoană fizică sau post telefonic mobil/fix s-ar fi realizat interceptări, fără ca elementele de identificare ale acestora să nu fie menţionate în încheierile emise de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Totodată, observăm că nu există întreruperi în privinţa valabilităţii mandatelor de supraveghere tehnică emise şi prin urmare putem conchide că acestea au continuitate temporală.

Mai notăm că, normele procedural penale nu prevăd un termen limită până la care organele de urmărire penală ar avea obligaţia să întocmească procesele verbale care conţin rezultatul măsurilor de supraveghere tehnică dispuse, sens în care actele respective, credem că pot fi întocmite în cursul urmăririi penale, oricând.

• În privinţa susţinerii referitoare la procesele-verbale menţionate la pct. 1.3 din considerente, potrivit căreia în conţinutul acestora sunt indicate fie mandate a căror valabilitate a expirat, fie mandate care la data purtării conversaţiei nu erau încă emise, menţionăm că aspectele semnalate sunt reale, însă raportându-ne la data efectuării convorbirilor telefonice/în medii ambientale sau trimiterii mesajelor SMS, ale căror conţinuturi sunt redate şi anume:

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx;

- data de 21.07.2014, în situaţia procesului-verbal din data de xxxxxxxxxxxxxxxxxxx,

remarcăm că datele arătate se situează în interiorul termenelor de valabilitate ale mandatelor de supraveghere tehnică emise şi menţionarea unor alte numere de mandate, în cuprinsul proceselor verbale întocmite, decât cele aferente zilelor în care s-a procedat la interceptarea comunicaţiilor, reprezintă, în aprecierea noastră, greşeli de tehnoredactare evidente care nu sunt în măsură să afecteze valabilitatea procedurilor.

• În ceea ce priveşte nulitatea relativă a mandatelor de supraveghere tehnică emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în baza legii nr. 51/1991 şi corelativ nelegalitatea celor 26 de procese-verbale de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate în baza acestora, menţionate la pct. 2 din considerente, în aprecierea noastră solicitarea inculpatului nu poate fi primită având în vedere următoarele:

Procedura emiterii mandatului de interceptare pe motive de siguranţă naţională este una specială, diferită de procedura de drept comun, prevăzută de Codul de procedură penală şi este reglementată de prevederile Legii nr. 51/1991, privind securitatea naţională a României.

În cauză, mandatele emise în baza legii speciale de judecătorul desemnat de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având numerele xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Aşa cum rezultă din conţinutul mandatelor emise pe motive de siguranţă naţională, acestea au fost emise de un judecător, care a efectuat un control a priori asupra condiţiilor prevăzute de lege şi care trebuiau să fie îndeplinite în cadrul procedurii speciale, dispunând în consecinţă, context în care putem conchide că în situaţia persoanelor vizate, în speţă, a fost respectat principiului dezvoltat în practică şi statuat în numeroase hotărâri pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului potrivit căreia, orice persoană care face obiectul unei măsuri întemeiate pe motive de siguranţă naţională trebuie să aibă garanţii împotriva caracterului arbitrar (cauza Geleri contra României, cauza Dumitru Popescu contra României, nr.2).

În acest moment, întreprinderea unui control asupra temeiniciei interceptării convorbirilor efectuate în baza mandatelor emise în temeiul legii speciale, în aprecierea noastră, excede obiectului camerei preliminare.

Observăm că în cazul tuturor celor 26 de procese verbale menţionate mai sus, operaţiunea de redare a convorbirilor s-a făcut direct de către procuror şi în aceste condiţii, în aprecierea noastră, necesitatea certificării acestor mijloace de probă, de acelaşi procuror care le-a şi întocmit sub propria semnătură, este lipsită de finalitate juridică, iar solicitarea inculpatului, în acest sens, este nefondată.

• Referitor la susţinerile inculpatului XXX, arătate la pct. 3 din considerente, potrivit cărora declaraţiile martorilor XX din data de xxxxxxxxxxxxx ar fi fost luate cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatului XXX şi cu încălcarea dispoziţiilor legale privind audierea martorilor, în aprecierea noastră nu sunt susţinute de materialul probator administrat în etapa prealabilă judecăţii.

În cauză, prin Ordonanţa emisă la data de 31.03.2014, orele 15,30 procurorul a dispus începerea urmăririi penale, sub aspectul comiterii infracţiunilor menţionate în acest act procesual (filele 103-109, vol. I dosarul de urmărire penală), precum şi în procesul verbal de sesizare din oficiu, întocmit la aceeaşi dată, la orele 14,30 (filele 103-109, vol. I dosarul de urmărire penală).

În conformitate cu prevederile art. 306 alin. 1 Cod procedură penală, după începerea urmăriri penale organele de cercetare penală au obligaţia, ca din proprie iniţiativă - în respectarea principiului oficialităţii procesului penal - să caute şi să strângă date/informaţii cu privire la existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor care au comis infracţiuni şi să strângă probe pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele. Cu alte cuvinte, după începerea urmăriri penale, organele de urmărire penală au obligaţia să administreze materialul probator necesar referitoare la realitatea faptelor sesizate, stabilirea caracterului ilicit al acestora şi identificarea făptuitorului.

Analizând data audierii martorilor XX şi XX ….. (filele 52-55 şi 56-62, vol. II dosarul de urmărire penală), observăm că la data de 09.04.2015, data administrării acestor mijloace de probă, urmărirea penală era începută în rem, împrejurare care permitea ascultarea acestor persoane în calitate de martori.

În urma administrării materialului probator cu privire la fapta ce formează obiectul urmăririi penale, este posibil ca în cursul anchetei desfăşurate să fie descoperite fapte noi, situaţie în care organul de urmărire penală, în acord cu prevederile art. 311 alin. 1 Cod procedură penală, dispune extinderea urmăririi penale şi pentru noile fapte.

Notăm că, la baza constatării acestor fapte noi nu pot să stea decât mijloace de probă administrate în timpul urmăririi penale şi în speţa de faţă declaraţiile celor doi martori satisfac aceste cerinţe şi se încadrează în categoria mijloacelor de probă administrate după debutul primei faze a procesului penal şi prin urmare nu se poate susţine că aceste declaraţii au fost luate fără o urmărire penală începută, adică în afara unui proces penal.

În privinţa declaraţiei date de numita Xx, la data de 27.03.2014, aflată la filele 24-25, din vol. IV al dosarului de urmărire penală, observăm că cele relatate în conţinutul acestei declaraţii reprezintă încunoştinţarea organelor de urmărire penală cu privire la posibila comitere a unor activităţi ilicite, împrejurare care – raportat şi la forma actului - în opinia noastră, conferă acestui înscris caracterului unui denunţ scris.

În acest context, în momentul redactării acestui act d-na Xx nu avea calitatea de martor şi prin urmare nu erau incidente regulile procedurale aplicabile în cazul audierii martorilor. În aceeaşi ordine de idei, ţinând cont de aspectele anterior relatate, remarcăm că nici punctul de vedere exprimat de inculpat, potrivit căruia „declaraţia” respectivă ar fi fost dată în afara procesului penal, nu are acoperire faptică.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului potrivit căreia declaraţia martorei Xx din data de 23.04.2015 (filele 65-69, vol. I dosarul de urmărire penală)  a fost luată cu încălcarea dreptului la apărare, în condiţiile în care audierea martorei a avut loc ulterior emiterii Ordonanţei de efectuare a urmăririi penale in personam din data de 20.04.2015 (filele 40-52, vol. I dosarul de urmărire penală), însă anterior aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect acuzatului XXX din data de 29.04.2015, nici această critică nu este fondată.

Pentru a formula acest punct de vedere, menţionăm că prevederile art. 10 alin. 3, raportat la art. 307 Cod procedură penală, reglementează dreptul persoanei care a dobândit calitatea de suspect dreptul de a i se aduce la cunoştinţă de procuror, de îndată şi înainte de prima audiere această calitate, fapta pentru care se efectuează urmărirea penală, încadrarea juridică a acesteia, precum şi drepturile şi obligaţiile procesuale înserate în economia art. 83 Cod procedură penală şi respectiv 108 Cod procedură penală.

În speţă observăm că dl. XXX a dobândit calitatea de suspect la data de 20.04.2015, care este data emiterii ordonanţei prin care procurorul a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam, însă aşa cum rezultă din conţinutul procesului verbal aflat la filele 202-208, vol. I din dosarul de urmărire penală procurorul i-a adus la cunoştinţa acuzatului calitatea lui de suspect, precum şi drepturile şi obligaţiile procesuale doar la data de 29.04.2015.

În intervalul de timp cuprins între 20.04.2015 – 29.04.2015 organele de urmărire penală au procedat la audierea martorei Xx, mijlocul de probă fiind administrat la data de 23.04.2015.

Prin această manieră a procurorului de audiere a martorei amintite, în perioada de timp cuprinsă între momentul dispunerii efectuării în continuare a urmăririi penale in personam şi aducerii la cunoştinţă a calităţii de suspect, dl. XXX se consideră lezat în dreptul său la apărare, apreciind totodată că prin aceasta a fost încălcată  echitatea procedurilor.

Notăm că, încălcarea drepturilor procesuale poate atrage nulitatea relativă a actelor de urmărire penală efectuate cu nesocotirea dispoziţiilor legale, însă acuzatul trebuie să arate şi să probeze care a fost în concret vătămarea care i s-a adus prin actul procurorului.

De altfel, necesitatea arătării şi dovedirii în toate cazurile a vătămării procesuale din partea celui care invocă o nulitate relativă în procesul penal este elementul primordial, iar nedovedirea acestora atrage neaplicarea acestor sancţiuni. 

În aprecierea noastră, nu reprezintă o vătămare a dreptului la apărare simpla afirmaţie a inculpatului că audierea martorei la data de 23.04.2015, i-a adus atingere acestui drept, în condiţiile în care administrarea acestei probe nu pune nicio problemă de ilegalitate. În plus, acuzatul nu a indicat în concret cum s-ar fi schimbat soarta urmăririi penale dacă el sau apărătorul lui ar fi asistat la audierea martorei.

Totodată, remarcăm faptul că inculpatul a avut acces la materialul dosarului de urmărire penală, putea să conteste credibilitatea martorei şi temeinicia celor relatate de aceasta şi a avut deschisă posibilitatea să propună noi probe în apărare care să le demonteze pe cele anterioare. 

În orice caz, şi în cursul judecăţii inculpatul va avea ocazia adecvată să conteste temeinicia probelor, să obţină reaudierea martorilor, să adreseze întrebări acestora şi să le discute declaraţiile în condiţii de contradictorialitate şi publicitate.

În speţa analizată, nu am identificat vreo neregularitate a rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie – Secţia de Combatere a Corupţiei, emis în dosarul nr. 127/P/2014. Astfel, actul de sesizare se limitează la faptele şi persoanele pentru care s-a efectuat urmărirea penală, conţine datele prevăzute de art. 328 Cod procedură penală, fixează fără echivoc limitele judecăţii şi a fost supus verificărilor de legalitate şi temeinicie din partea procurorului ierarhic superior.

Sintetizând cele mai sus menţionate:

I. În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,  raportat la art. 347 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală, vom respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpatul XXX, împotriva punct. I din încheierea nr. 3/CP din data de 18 noiembrie 2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, în dosarul nr. xxx.

II. În baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,  raportat la art. 347 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală, vom admite contestaţia formulată de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE – SERVICIUL TERITORIAL TÂRGU MUREŞ, împotriva punct. I din încheierea nr. 3/CP din data de 18 noiembrie 2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita, în dosarul nr. xxx şi în consecinţă:

Vom desfiinţa integral, atât dispoziţiile cuprinse la punct. I din încheierea menţionată, cât şi încheierea nr. 5 din data de 08 octombrie 2015, pronunţată în acelaşi dosar şi soluţionând cauza:

În temeiul art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, vom respinge, ca neîntemeiate, toate cererile şi excepţiile formulate şi ridicate de inculpaţii XXX şi XX.

Vom constata legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, a administrării probelor şi regularitatea rechizitoriului emis la data de 15.06.2015, în dosarul nr. 127/P/2014 de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE  - SECŢIA DE COMBATERE A CORUPŢIEI, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

a.) XXX, sub aspectul comiterii infracţiunilor de:

- abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 din Codul penal,

- abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru  altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 din Codul penal,

- conflict de interese, prevăzută de art. 301 alin. 1 din Codul penal şi

- abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 din Codul penal, 

toate în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

b.) XX, sub aspectul comiterii infracţiunilor de:

- abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 din Codul penal şi instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 47 din Codul penal, raportat la art. 320 alin. 1, 2 din Codul penal,

- abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 din Codul penal,

- abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru  altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 din Codul penal şi

- abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. 1 din Codul penal,

toate în concurs real, cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.

În baza art. 346 alin. 4 Cod procedură penală vom dispune începerea judecăţii,

Pornind de la soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, vom obliga inculpatul XXX să plătească în favoarea statului suma de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale avansate de stat în procedura soluţionării prezentelor contestaţii şi în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, suma de 280 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare parţiale avansate de stat, vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 360 lei, reprezentând contravaloarea onorariului avocatului desemnat din oficiu în favoarea inculpatului XX, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, în favoarea Baroului Mureş.

Domenii speta

Spete similare