Exercitarea autoritatii parintesti.Locuinta minor. Program de vizitare.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 15.11.2012  sub nr. 35078/245/2012 reclamantul F.I.E a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta M.N.G să dispună exercitarea in comun a autorităţii părinteşti pentru minorul M.G.A., stabilirea locuintei minorului la domiciliul mamei şi obligarea reclamantului la plata pensiei de intretinere raportat la venitul realizat de acesta, precum si stabilirea unui program de exercitare a legaturilor personale cu minorul.

In motivare a aratat in esenta ca din convietuirea cu parata, la data de 24.10.2010 s-a nascut minorul M.G.A., filiatia paterna fiind stabilita prin recunoastere, in temeiul declaratiei notariale autentificate sub nr.906/30.07.2012.

Intrucat partile nu locuiesc impreuna si au aparut dificultati de comunicare, reclamantul isi doreste sa se inplice efectiv in cresterea si educarea minorului, sens in care solicita si stabilirea unui program de vizitare in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, in ziua de luni, in intervalul 12.00-16.00.

In drept, art.397, art.483, art.496, art.499, art.503, art.505, art.529 NCC, Conventia Onu privind drepturile copilului; art.30 din Legea nr.272/2004.

Cererea a fost legal timbrata.

In sustinerea cererii au fost depuse inscrisuri (filele 4-8)

La termenul din 18.12.2012 reclamantul a completat actiunea introductiva in sensul precizarii programului de vizitare cu continut amplu, solicitand program de vizitare a minorului si in timpul vacantelor scolare, a sarbatorilor legale, precum si de ziua de nastere a minorului si a parintilor.

Legal citata, parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului sub aspectul exercitarii in comun a autoritatii parintesti, precum si continutul programului de vizitare. A mai formulat parata si cerere reconventionala prin care a solicitat exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti, obligarea reclamantului la plata pensiei de intretinere raportat la veniturile realizate de acesta precum si stabilirea unui program de vizitare in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, sambata in intervalul orar 8,30-12,30.

In motivare a aratat in esenta ca relatia partilor s-a intrerupt inainte de nasterea copilului, cand, pe fondul unor probleme emotionale si de sanatate ale reclamantului, acesta a decis sa se retraga din relatie.

Desi parata a incercat sa-i ofere sprijin, reclamantul s-a implicat din ce in ce mai putin, astfel incat absenta acestuia s-a facut simtita atat fizic cat si financiar, parata fiind la randul ei afectata de presiunea creata, conditii in care copilul s-a nascut prematur, la 32 de saptamani, la 24.10.2010.

Reclamantul nu a dorit sa se prezinte la unitatea sanitara si ulterior la serviciul de stare civila pentru a se declara ca tata al minorului, acest lucru realizandu-se in anul 2012, cand s-a prezentat si a modificat certificatul de nastere al copilului, fiind trecut la rubrica tata conform declaratiei notariale autentificate sub nr.906/30.07.2012.

Parata solicita instantei, raportat la criteriile ce se vor analiza pentru determinarea interesului superior al minorului, dat fiind si lipsa de implicare si dezinteresul manifestat de reclamant, precum si faptul  ca parata a fost singura persoana care in mod concret si in timp util l-a ingrijit si a dovedit responsabilitate in relatia cu minorul, sa se dispuna exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti, precum si programul de vizitare astfel cum l-a precizat parata, respectiv in week-end pentru a nu afecta activitatile prescolare ale copilului.

In drept, art.398, art.486, art.499, art.505, art.525, art.529 NCC, art.8 CEDO, Legea nr.272/2004.

La termenul din 18.12.2012 instanta a incuviintat judecarea prezentei cauze in sedinta secreta.

La termenul din 12.02.2013 reclamantul a formulat intampinare la cererea reconventionala, solicitand respingerea acesteia dat fiind indreptatirea reclamantului in a cere autoritate parinteasca comuna, iar comportamentul paratei este generat doar de faptul ca aceasta a aflat ca reclamantul s-a casatorit, astfel incat a refuzat total si a intrerupt brusc orice legatura tata-fiu.

La termenul din 02.04.2013 instanta a incuviintat si ulterior s-au administrat proba cu inscrisuri (filele 82-161; 163-446; 470-484, vol I; filele 9-111; 112-343; 344-357 etc) proba interogatoriu (filele 447-450; 451-456, volI), proba testimoniala cu martorii D. B. (fila 376-vol II), F.E. (fila 488-489, vol I), B.M. (fila 490, vol I) si V.M.R (fila 491, vol I)

La termenul din 10.09.2013 reclamantul a precizat si a modificat din nou continutul programului de vizitare al minorului, detaliind in fapt continutul unui plan parental fata de care instanta a admis exceptia tardivitatii modificarii.

Analizând susţinerile părţilor coroborate cu ansamblul probelor administrate în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:

In urma relatiei de concubinaj in perioada 2008-2010 intre partile din prezenta cauza, s-a nascut la data de 24.10.2010 minorul M.G.A. Pe fondul unor neintelegeri intre parti, relatia acestora s-a racit inainte ca minorul sa se nasca, reclamantul luand contact pentru prima oara cu copilul sau cand acesta avea varsta de opt-noua luni, prilej cu care si-a manifestat si dorinta de a-l recunoaste legal.

Prin declaratia notariala autentificata sub nr.906/30.07.2012 reclamantul a recunoscut pe minor ca fiind copilul sau, si a inscris numele sau la rubrica „tatal”  din certificatul de nastere al minorului.

De la nasterea si pana in prezent, minorul s-a aflat in grija mamei sale, locuind cu aceasta in Iasi, reclamantul avand domiciliul in municipiul G.

In drept, instanta retine ca, potrivit art.503 din Noul Cod Civil „Parintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea părintească, iar potrivit disp.art.505 alin.2 NCC, „daca parintii copilului din afara casatoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritarii parintesti se stabileste de catre instanta de tutela, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort”.

„Dacă exista motive intemeiate, instanta poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitata numai de către unul dintre părinti, celalalt părinte păstrând dreptul de a veghea la modul de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia sau la casatoria acestuia” (art.398 C.civ.).

Avand in vedere solicitarea reclamantei in sensul exercitarii exclusive a autoritatii parintesti in privinta minorului M.G.A., instanta constata neintemeiata cererea acesteia, dat fiind ca din coroborarea probatoriului administrat in cauza nu rezulta că reclamantul ar fi un părinte iresponsabil şi nici că ar exista vreun motiv întemeiat ca acesta să nu poată exercita asupra copilului lui autoritatea părintească.

Astfel, desi martorii audiati in cauza au aratat ca la nasterea minorului reclamantul nu a dorit sa recunoasca paternitatea acestuia, nu a asistat la nastere si nici la botezul copilului, instanta nu va aprecia atitudinea reclamantului, care ulterior a revenit asupra deciziei sale, (recunoscand pe copil ca fiind al sau) ca fiind una oscilanta si in nici un caz drept motiv care sa-l califice ca un parinte nedemn de exercitiul drepturilor parintesti.

In acelasi mod, parata a afirmat iar martorii propusi de aceasta au confirmat „din spusele paratei” ca reclamantul a trecut printr-o depresie si a dorit sa se sinucida, insa nici o proba administrata in cauza nu se coroboreaza cu cele sustinute de parata, dimpotriva reclamantul a aratat (in raspunsul la intrebarea 14-fila 452, raspunsul la intrebarea 27-fila 453) ca discutiile dintre parti privind problemele psihoemotionale ale reclamantului nu au avut o baza reala sau de natura medicala, aspecte care se coroboreaza cu concluziile fisei psihologice atasata la fila 345-vol I, reclamantul neprezentand elemente de instabilitate psihoemotionala sau agresivitate.

In plus, insistenta reclamantului in stabilirea unor contacte cu mama copilului in scopul vizitarii minorului (telefoane, e-mailuri, plangeri adresate autoritatilor) nu poate in nici un caz sa fie apreciata de instanta ca o dovada a agresivitatii din partea acestuia, asa cum a afirmat parata.

Ambele parti au incercat sa contureze relatia defectuoasa de comunicare dintre ele, cu listingurile unor convorbiri purtate in spatiul virtual sau prin transcrierea unor convorbiri telefonice, insa cu privire la acestea, instanta nu a dat valoare probatorie nici unuia dintre ele, intrucat nu au valoare de inscris, nefiindu-le atasata o semnatura electronica.

In concluzie, cu toate ca parata a probat existenta unor elemente consistente care sa pledeze pentru faptul ca mama este perfect capabila sa exercite singura atributele autoritatii parintesti, instanta va retine ca regula in aceasta materie este cea a autoritatii parintesti in comun, si numai in situatii exceptionale aceasta poate primi o derogare, or in cauza nu a fost dovedita nici una din situatiile de exceptie la care s-a facut referire in cererea reconventionala.

Desi instanta nu-si intemeiaza solutia data acestui capat de cerere pe dispozitiile art.31 alin.2 ind 5 din Legea nr.272/2004, articol introdus in lege dupa pronuntarea prezentei solutii, trebuie amintit si faptul ca daca la momentul pronuntarii solutiei, dispozitiile legale nu explicau in nici un fel care ar fi exceptiile care sa permita derogarea de la regula generala a exercitarii autoritatii parintesti de catre ambii parinti, lasand practicii judiciare conturarea unei jurisprudente in materie, interventia legislativa vine sa explice si sa exemplifice motivele întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte, intarind astfel dezlegarea data cererii in prezenta cauza.

Retinand deci ca nu exista motive exceptionale in cauza care sa justifice acordarea exclusiva a exercitiului autoritatii parintesti, că reclamantul prin conduita sa ar pune in primejdie traiului firesc al copilului, instanta va respinge cererea reconventionala a reclamantei cu privire la acest aspect, iar in temeiul disp.art. 397 NCC urmand a  dispune  ca exercitarea autorităţii părintesti in privinta minorului M.G.A. să se facă in comun de catre ambii părinti.

In temeiul art.400 alin.1 C.civ., instanta va stabili locuinta minorului la domiciliul mamei, aceasta fiind locuinta statornica in care aceasta a crescut si s-a dezvoltat, apreciind că ocrotirea interesului superior al minorului impune în acest moment menţinerea acestuia în mediul familial cu care este familiarizat şi care ii oferă stabilitate, in plus, chiar partile in cauza cazand de acord asupra acestui aspect.

Întrucât legea prezumă starea de nevoie a minorului (art.499  si 525 C.civ.),  faţă de solicitarea ambelor parti, instanta va dispune obligarea reclamantului la plata pensiei de intretinere pentru minor in cota de ¼ din veniturile realizate, retinand ca in present acesta este angajat al.T.F.T., cu incepere de la data introducerii actiunii (15.11.2012) si pana la majoratul minorului.

In ceea ce priveste dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, 401 C.civ, contine o dispozitie de principiu, potrivit careia părintele separat de copilul său are dreptul de a avea legături personale cu acesta.

Aceste legături personale vizează relaţii şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care minorul a dezvoltat legături de ataşament, relaţii ce se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea lui pe o perioadă determinată de către părintele la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul, transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente şi evaluării medicale, către părintele care are dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.

Cat priveste continutul acestui program de vizitare, instanta va avea in vedere ca desi legatura dintre tata si fiu a fost intrerupta o perioada, nu va retine ca motiv nici dezinteresul reclamantului, care dupa recunosterea paternitatii copilului a intreprins demersuri pentru a intretine legaturi personale cu acesta si a trimis diverse cadouri si pachete,  si a manifestat interes in a se implica in cresterea si educarea minorului, aspect recunoscut de toti martorii audiati in cauza, dar nu va retine nici existenta unei impiedicari din partea paratei, care nu si-a manifestat niciodata dezacordul in ceea ce priveste vizitele tatalui copilului, raspunsul paratei la intrebarea 23-fila 449 fiind retinut de instanta la nivel declarativ, si nu intentional.

De altfel, din intreg probatoriul administrat in cauza, in ansamblu, rezulta faptul ca dificultatile de relationare dintre tata si fiu au intervenit pe fondul lipsei de comunicare dintre parinti, care, desi nu mai formeaza un cuplu, sunt in egala masura responsabili de viitorul copilului lor.

Apreciind ca minorul, dupa parcurgerea unei etape de reacomodare si de creare a unei legaturi familiare cu tatal sau, va putea fi vizitat si in absenta mamei, precum si necesitatea ca minorul sa poata mentine legatura cu toate rudele sale, atat din partea mamei cat si din partea tatalui, va incuviinta urmatorul program de vizitare:

-sambata, o data la trei saptamani, intre orele 11,00 si 17,00. Programul de vizitare se va desfasura in primele 12 luni in prezenta mamei, iar ulterior minorul va putea fi vizitat fara prezenta mamei, intre orele 11,00-17,00, si cu posibilitatea luarii minorului de la domiciliu, insa in orasul Iasi.

-de Craciun si de Paste, la domiciliul si in prezenta mamei pana la varsta de 5 ani inclusiv, ulterior minorul putand fi deplasat la domiciliul tatalui in mod alternativ, un an de Craciun si un an de Paste, in prima si a doua zi a sarbatorilor.

-ziua de nastere si ziua onomastica a copilului, la domiciliul si in prezenta mamei, iar dupa implinirea varstei de 5 ani inclusiv, minorul putand fi deplasat la domiciliul tatalui in mod alternativ, un an la mama si unul la tata.

-de ziua de nastere a reclamantului, la domiciliul acestuia, dupa implinirea de catre minor a varstei de 5 ani.

-doua saptamani in vacanta de vara, la domiciliul tatalui, dupa implinirea de catre minor a varstei de 5 ani.

In temeiul disp.art.274 C.pr.civila, instanta constata ca desi reclamantului i-a fost admisa in totalitate actiunea, va respinge cererea acestuia de acordare a cheltuielilor de judecata, dat fiind ca la dosar au fost inaintate doar copii ale chitantelor care atesta efectuarea cheltuielilor de judecata, or, in acord cu practica ICCJ (Decizia nr. 1378/2010 din 23 aprilie 2010 ) „In ceea ce priveste onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitantei reprezentand achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plata, insotite de un exemplar al facturii fiscale, care sa mentioneze numarul contractului de asistenta juridica sau numarul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Justificarea acestui rationament are in vedere ca in raport de actele justificative ale platilor efectuate, instanta va acorda cheltuielile de judecata, iar dispozitivul hotararii poate fi pus in executare silita in ceea ce priveste aceste cheltuieli. Deci, dreptul de creanta al partii careia i-au fost acordate cheltuieli de judecata este stabilit prin hotararea instantei, care va constitui inscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli” .

In temeiul aceluiasi rationament, nu vor fi acordate nici cheltuielile reprezentand contravaloarea deplasarilor la Iasi precum si a celorlalte cheltuieli de judecata, toate regasindu-se la dosar in copie, chiar daca acestea sunt certificate cu originalul.

In temeiul aceluiasi articol, 274 C.pr.civila, va admite in parte cererea paratei de acordare a cheltuielilor de judecata, urmand a obliga reclamantul la plata cheltuielilor solicitate de parata dar in parte, respectiv 1000 lei, reprezentand onorariu avocat, astfel cum a fost acordat in parte si redus de instanta in temeiul disp.art.276 C.pr.civila.

Domenii speta

Spete similare