Aplicarea legii penale mai favorabile. obiectul judecăţii

Prin sentinţa penală nr. 229 din data de 20 iunie 2014, pronunţată de Judecătoria Gura Humorului în dosarul nr. 894/237/2014, s-au dispus următoarele:

În temeiul art.5 C.pen. s-a constatat că prevederile art. 336 alin. 1 Cod penal reprezintă noua calificare juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi constituie totodată legea mai favorabilă pentru inculpat.

A fost condamnat inculpatul P.J., cercetat în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l  alcool pur în sânge – prev.şi ped de art.336 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.5 din actualul Cod Penal, art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 8.000 lei amendă penală, respectiv 160 zile amendă în cuantum de 50 lei fiecare.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 569/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gura Humorului s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului P.J. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. şi ped. de art. 336 alin.1 C.pen..

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei faţă de inculpatul P.J. sub aspectul săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia prev.şi ped.de art.338 alin.1 Cod penal întrucât fapta nu există.

În sarcina inculpatului, s-a reţinut că în seara zilei de 07.05.2013, ora 20.37, prin serviciul SNUAU 112 s-a primit sesizarea numitei A.C. cu privire la producerea unui accident de circulaţie în zona Mănăstirea Voroneţ din oraş Gura Humorului, jud. Suceava soldat cu o victimă.

 În urma cercetării s-a stabilit faptul că în data de 07.05.2013, jurul orei 20.30, autoturism marca Volkswagen Golf de culoare gri cu numărul de înmatriculare SV…… a intrat în coliziune cu gardul imobilului aparţinând numitei Z.V. distrugându-l parţial.

Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana numitului P.J. care a declarat că se îndrepta spre locuinţa de vacanţă pe str. Voroneţ, nu a adaptat viteza la condiţiile de carosabil, a pierdut controlul volanului şi a intrat în coliziune cu gardul şi poarta locuinţei numitei Zus Viorica. În urma impactului a suferit leziuni în zona frunţii drept pentru care a ieşit din autoturism şi s-a deplasat la locuinţa de vacanţă pentru a se pansa în vederea opririi sângerării.

Iniţial nu a recunoscut că a condus autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice declarând că a consumat bere după impact în timp ce se afla la locuinţa de vacanţă, unde a fost depistat de organele de poliţie sosite imediat la faţa locului.

S-a încercat testarea conducătorului auto cu aparatul etilotest dar nu s-a reuşit acest lucru motiv pentru care conducătorul auto a fost condus la spital unde i s-au recoltat două probe de sânge la interval de o oră.

Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.713/10.05.2013 eliberat de S.M.L. Suceava la ora 21.40 numitul P.J. avea o o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,40 şi la ora 22.40 de 1,30 alcool pur.

Audiat în calitate de suspect, numitul P.J. a recunoscut că a condus pe drumurile publice autovehiculul sub influenţa băuturilor alcoolice, că pe fondul neatenţiei a intrat în coliziune cu gardul locuinţei numitei Z.V. dar nu a avut intenţia de a părăsi locul accidentului ci, doar a mers până la locuinţa sa pentru a pansa rana din zona frunţii. Suspectul a luat cunoştinţă de valoarea alcoolemiei fără a o contesta.

În cursul urmăririi penale a fost administrată următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu 22.05.2013; procesul de constatare a efectuării actelor premergătoare; procesul de cercetare la faţa locului împreună cu planşa fotografică anexată; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr.713/10.05.2013 SML Suceava; proces verbal de prelevare şi buletin de examinare clinică; adresă nr.96869/21.11.2013 IPJ Suceava; proces verbal de prezentare pentru reconoaştere după fotografii împreună cu planşa fotografică anexată; adresa nr.3892/11.06.2013 Primăria Oraşului Gura Humorului; declaraţiile martorilor; declaraţiile suspectului/inculpatului.

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Inculpatul, legal citat, s-a prezentat în faţa instanţei de fond, la primul termen, pe data de 20 iunie 2014, şi a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, arătând că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare al instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitare pe care instanţa a admis-o, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile legale.

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale instanţa de fond a constatat vinovăţia inculpatului pe care a apreciat-o ca fiind dovedită cu privire săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. şi ped. de art. 336 alin.1 C.pen. şi a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul P.J. a condus autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare SV …….., pe data de 07.05.2013, în preajma orei 2040, pe strada Voroneţ din oraşul Gura Humorului, jud. Suceava, fiind depistat de lucrătorii de poliţie având o îmbibaţie alcoolică de 1,40 g/l alcool pur în sânge la ora 2140, respectiv o îmbibaţie alcoolică de 1,30 g/l alcool pur în sânge la ora 2240.

Fiind audiat în calitate de făptuitor la data de 07.05.2013, inculpatul a arătat că în timp ce circula pe un drum de piatră de râu din Voroneţ, a ferit nişte lemne din drum, iar autoturismul a lovit gardul din dreapta al unei porţi private. A mai arătat că fiind întrebat de proprietari dacă solicită intervenţia ambulanţei a răspuns că nu doreşte şi că deoarece locuieşte mai sus revine după ce se spală pe faţă şi pansează fruntea. La aceeaşi dată a declarat că a consumat înainte de sosirea ambulanţei, după accident, din sticla de „Timişoreana” din faţa terasei o parte din sticlă, iar restul a rămas pe terasă. A consumat înainte până într-un litru între 1300 – 1900 şi restul din sticlă după accidentul produs.

Ulterior, inculpatul a declarat în faţa organului de urmărire penală că nu a consumat alcool după producerea accidentului şi până la recoltarea probelor biologice.

În procesul verbal de cercetare la faţa locului din 07.05.2013 s-a consemnat că datorită faptului că s-a lovit la cap, inculpatul s-a deplasat la casa sa de vacanţă care se află în apropiere la circa 200 m unde s-a spălat şi s-a pansat, după care s-a întors la locul accidentului.

Din declaraţia martorului S.A.A. rezultă că imediat după producerea accidentului martorul s-a apropiat de autoturismul condus de inculpat. Martorul a arătat că inculpatul a ieşit din maşină, că acestuia îi curgea sânge pe faţă şi că l-a întrebat dacă are nevoie de ajutor, la care inculpatul i-a răspuns că totul este în regulă, plecând pe strada Voroneţ înspre pădure.

În drept, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului P.J. de a conduce pe drumurile publice a un autovehicul cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l  alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 alin.1 C.pen. actual.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat de către instanţa de fond că fapta inculpatului este săvârşită cu intenţie directă.

Referitor la legea penală aplicabilă în cauză, instanţa de fond a avut în vedere că prin rechizitoriu s-a arătat că în ceea ce priveşte săvârşirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia prev.şi ped. de art.338 alin.1 Cod penal s-a dispus clasarea faţă de inculpat întrucât fapta nu există având in vedere prevederile alin. 3) ale art. 338 Cod penal potrivit cărora ”nu constituie infracţiunea de părăsirea locului accidentului când în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale”.

Anterior, prin rezoluţia de începere a urmăririi penale organelor de urmărire penală din 10.12.2013 ora 10.00, confirmată de procuror, a fost începută urmărirea penală faţă de numitul P.J. pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul autovehiculului implicat într-un accident rutier ca urmare a comiterii unei infracţiuni prev. şi ped. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968. În fapt, s-a reţinut că la data de 07.05.2013 în jurul orelor 20,40 a condus autoturismul marca Volkswagen Golf, cu numărul de înmatriculare SV……….., pe str.Voroneţ din oraşul Gura Humorului, jud. Suceava, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, având o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,40g/l la ora 21,40 respectiv 1,30 la ora 22,40, după care a părăsit locul accidentului. În consecinţă, instanţa apreciază că organul de urmărire penală a avut în vedere în contextul aducerii acestei învinuiri dispoziţiile art. 89  (1) din O.U.G. 195/2002, în vigoare la acea dată, potrivit cărora părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulaţie, dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Prin ordonanţa din data de 07.03.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunile de infracţiunilor de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prev. şi ped. de art.336 alin.1 Cod penal şi părăsirea locului accidentului ori modificarea sau şteregerea urmelor acestuia prev. şi ped. de art. 338 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 33 alin.1 lit. a) Cod penal din 1968.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că organul de urmărire penală a reţinut inexistenţa faptei de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia nu ca urmare a analizării probatoriului administrat, ci ca urmare a dezincriminării acesteia prin intrarea în vigoare a Noului Cod Penal, care nu mai incriminează modalitatea de săvârşire acestei infracţiuni avută în vedere de organul de urmărire penală în momentul începerii urmăririi penale pentru această infracţiune. Potrivit deciziei C.C.R. nr. 265 din data de 6 mai 2014, dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile. Cum inculpatul a beneficiat deja în această cauză penală de aplicarea legii noi care s-a dovedit a-i fi mai favorabilă prin dezincriminarea faptei de „părăsirea locului accidentului”, instanţa de fond a apreciat că singura lege aplicabilă în cauză este cea nouă care a fost deja aplicată de organul de urmărire penală prin dispunerea soluţiei de netrimitere în judecată mai sus indicate.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate de dispoziţiile penale speciale reduse ca urmare a judecării potrivit procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii, de circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei, de gradul de pericol social concret al faptei, de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, poziţia avută în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei (recunoscând şi regretând săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată), vârsta acestuia, poziţia procesuală a inculpatului, scopul pedepsei astfel încât să se asigure reeducarea inculpatului, dar şi conştientizarea de către inculpat a gravităţii faptelor comise. Referitor la gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite instanţa are în vedere că alcoolemia cu care a fost depistat inculpatul nu poate fi apreciată ca fiind una mare, iar zona unde a acesta a condus autoturismul cu o alcoolemie peste limita legală nu poate fi apreciată ca fiind una cu un trafic intens, având în vedere şi ora reţinută. Chiar dacă fapta a avut drept urmare producerea unui accident de circulaţie, acesta s-a soldat doar cu pagube materiale şi accidentarea uşoară a inculpatului.

În consecinţă, pentru ca pedeapsa să fie proporţională cu gravitatea faptei, instanţa de fond i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8000 lei amendă penală, respectiv 160 zile amendă în cuantum de 50 lei fiecare. Pedeapsa amenzii penale aplicate a fost orientată spre minimul special redus ca urmare a aplicării art. 396 alin.10 Cod procedură penală, prevăzut de art. 61 alin.4 lit. c C.pen., dat fiind pericolul social concret al infracţiunii săvârşite care nu a fost apreciat de instanţă ca fiind unul ridicat. În stabilirea cuantumului unei zile amendă instanţa de fond a avut în vedere, dispoziţiile art. 61 alin.3 c.pen., reţinând totodată că inculpatul este căsătorit, are 2 copii dintre care unul minor. De asemenea, instanţa a avut în vedere că potrivit celor declarate de inculpat, rezultă că acesta are o situaţie materială bună, fiind în posesia unei case de vacanţă şi administrând o afacere personală.

De asemenea, din motivele mai sus indicate, instanţa a apreciat ca nefiind necesar aplicarea în cauză a unei pedepse complementare.

 Referitor la modalitatea de executare a pedepsei stabilite instanţa de fond a avut vedere că cel puţin în faza de debut a cercetării penale, care a urmat imediat săvârşirii faptei, inculpatul nu a avut o atitudine complet sinceră încercând din contră să zădărnicească aflarea adevărului. Astfel, acesta a susţinut în declaraţia iniţială că a consumat alcool şi după producerea accidentului şi până la sosirea ambulanţei, intenţionat pentru a arunca o umbră de îndoială cu privire la rezultatul analizei alcoolemiei pe care acesta o avea în momentul producerii accidentului şi implicit în momentul conducerii autoturismului pe drumul public. De asemenea, instanţa a apreciat ca fiind nejustificată susţinerea inculpatului că a plecat de la locul accidentului pentru a-şi acorda singur îngrijiri medicale, în contextul în care martorul S.A.A .a arătat că s-a oferit să-i acorde acestuia ajutor, iar martora Cojocaru Adelina a arătat chiar că a adus imediat apă şi un prosop, dar inculpatul plecase deja. De asemenea, instanţa a avut în vedere că inculpatul putea să obţină ajutor medical specializat, dacă ar fi apelat serviciul de urgenţă, însă acest lucru l-a făcut martora A.C. şi nu inculpatul, care a plecat de la locul accidentului fără a aştepta sosirea echipajului medical specializat.

Fată de aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că prin plecarea de la locul accidentului fără a anunţa autorităţile cu privire la accidentul produs şi prin declaraţia dată iniţial, inculpatul a încercat să împiedice organul de cercetare penală să stabilească alcoolemia avută în momentul producerii accidentului, fie prin prelevarea tardivă a probelor biologice, fie prin inducerea unui dubiu cu privire la rezultatul analizei toxicologice. Faţă de această constatare instanţa a apreciat că nu sunt aplicabile în cauză instituţiile prevăzute de art. 80 C.pen. şi art. 83 C.pen. referitoare la renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei.

În consecinţă, instanţa a apreciat că este necesară executarea efectivă a pedepsei cu amenda penală care a fost dispusă în cauză.

Instanţa a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinţei penale nr. 229 din 20.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului, în termen legal a formulat apel inculpatul P.J., conform motivelor depuse la dosarul cauzei (f. 6, 7 ds.apel) şi susţinute oral de apărătorul ales. În esenţă, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei amenzii aplicate în sensul diminuării acesteia ca urmare a reconsiderării circumstanţelor personale ale inculpatului, precum şi reducerea cuantumului amenzii cu o pătrime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Codul de procedură penală.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, cât şi a celor care pot fi invocate din oficiu conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este fondat, însă pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpatul apelant P.J. a comis fapta dedusă judecăţii în împrejurările reţinute de prima instanţă şi arătate în considerentele sentinţei penale apelate, vinovăţia sa fiind în mod corect stabilită.

Astfel, din întregul material probator administrat în cauză rezultă că la data de 07.05.2013, în jurul orei 20.30, autoturism marca Volkswagen Golf de culoare gri cu numărul de înmatriculare SV………… a intrat în coliziune cu gardul imobilului aparţinând numitei Z.V. distrugându-l parţial.

Conducătorul autoturismului a fost identificat în persoana numitului P.J. care a declarat că se îndrepta spre locuinţa de vacanţă pe str. Voroneţ, nu a adaptat viteza la condiţiile de carosabil, a pierdut controlul volanului şi a intrat în coliziune cu gardul şi poarta locuinţei numitei Z. V.. În urma impactului a suferit leziuni în zona frunţii drept pentru care a ieşit din autoturism şi s-a deplasat la locuinţa de vacanţă pentru a se pansa în vederea opririi sângerării.

Iniţial nu a recunoscut că a condus autoturismul sub influenţa băuturilor alcoolice declarând că a consumat bere după impact în timp ce se afla la locuinţa de vacanţă, unde a fost depistat de organele de poliţie sosite imediat la faţa locului.

S-a încercat testarea conducătorului auto cu aparatul etilotest dar nu s-a reuşit acest lucru motiv pentru care conducătorul auto a fost condus la spital unde i s-au recoltat două probe de sânge la interval de o oră.

Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.713/10.05.2013 eliberat de S.M.L. Suceava la ora 21.40 numitul P.J. avea o o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,40 şi la ora 22.40 de 1,30 alcool pur.

Fiind audiat în calitate de făptuitor la data de 07.05.2013, inculpatul a arătat că în timp ce circula pe un drum de piatră de râu din Voroneţ, a ferit nişte lemne din drum, iar autoturismul a lovit gardul din dreapta al unei porţi private. A mai arătat că fiind întrebat de proprietari dacă solicită intervenţia ambulanţei a răspuns că nu doreşte şi că deoarece locuieşte mai sus revine după ce se spală pe faţă şi pansează fruntea. La aceeaşi dată a declarat că a consumat înainte de sosirea ambulanţei, după accident, din sticla de „Timişoreana” din faţa terasei o parte din sticlă, iar restul a rămas pe terasă. A consumat înainte până într-un litru între 1300 – 1900 şi restul din sticlă după accidentul produs.

Ulterior, inculpatul a declarat în faţa organului de urmărire penală că nu a consumat alcool după producerea accidentului şi până la recoltarea probelor biologice.

În faţa instanţei inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei (f. 22-23 ds.fd), solicitând judecarea în baza procedurii simplificate prevăzute de art. 375 Codul de procedură penală.

Referitor la aplicarea în favoarea inculpatului a legii penale mai favorabile, Curtea reţine că prima instanţă nu era obligată se reţină dispoziţiile noului Cod penal, cu motivarea că procurorul a dispus deja în cauză clasarea cu privire la infracţiunea de părăsirea locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. 1 Codul penal, în baza noii legi. Conform art. 371 Codul de procedură penală, judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei; în consecinţă, instanţa nu a fost sesizată cu infracţiunea de părăsire a locului accidentului, ci doar cu cea de conducere sub influenţa alcoolului, astfel că analiza aplicării legii penale mai favorabile comportă exclusiv asupra infracţiunii cu care a fost sesizată, nu şi asupra celei/celor analizate de către procuror şi pentru care acesta nu a dispus sesizarea instanţei. Decizia 265/2014 a CCR trebuie aplicată în limitele în care instanţa a fost sesizată.

Însă, în concret, legea penală mai favorabilă inculpatului este legea nouă, care prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, spre deosebire de vechea reglementare care prevedea exclusiv pedeapsa închisorii. Această concluzie se impune cu atât mai mult în speţa concretă, în condiţiile în care în mod corect prima instanţă s-a orientat către aplicarea pedepsei amenzii.

Referitor la limitele acesteia, Curtea constată că judecătoria a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 396 alin. 10 Codul de procedură penală, individualizând pedeapsa amenzii în limite reduse cu o pătrime. De altfel, aplicarea acestor dispoziţii a şi fost menţionată în mod expres în motivare (f. 4 paragraful 2 din sentinţă) şi rezultă în mod evident din însăşi numărul zilelor de amendă stabilite. Astfel, conform art. 61 alin. 4 lit. c Codul penal, minimul special al pedepsei amenzii pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 180 zile amendă, iar diminuarea acestora la 160 de zile amendă (pedeapsa aplicată în concret de către prima instanţă) a fost posibilă doar ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Codul de procedură penală. De asemenea, suma corespunzătoare unei zile amendă este, conform art. 61 alin. 2 Codul penal, de la 10 lei la 500 lei, iar conform art. 61 alin. 6 Codul penal fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare se aplică limitelor speciale ale zilelor amendă – nefiind prevăzută de lege posibilitatea reducerii fracţionate şi a cuantumului unei zile amendă. De altfel, aşa cum rezultă în mod expres din dispoziţiile legale, ceea ce se reduce cu o pătrime nu este pedeapsa amenzii, ci limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate de către prima instanţă inculpatului, Curtea reţine că au fost avute în vedere dispoziţiile art. 74 Codul penal, însă, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului (aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în apel, f.8-12, referitoare atât la obligaţiile de întreţinere ale acestuia, cât şi la situaţia sa financiară), Curtea va acorda o eficienţă sporită dispoziţiilor art. 61 alin. 3 Codul penal conform cărora cuantumul sumei corespunzătoare unei zile amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

În consecinţă, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Codul de procedură penală urmează a admite apelul declarat de inculpatul P.J. împotriva S.p.229 din 20.06.2014 a Judecătoriei Gura Humorului. Se va casa în parte sentinţa apelată şi în rejudecare se va dispune condamnarea inculpatului P.J., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev.şi ped de art.336 alin.1 Cod penal, cu aplic.art.5 din actualul Cod Penal, art.396 alin.10 Cod procedură penală, la pedeapsa de 4000 lei amendă penală, respectiv 160 zile amendă în cuantum de 25 lei fiecare.

Va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 63 alin. 1 Cod penal privind condiţiile în care pedeapsa amenzii se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii şi vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt în contradicţie cu prezenta decizie.

În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură Penală cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare