Cheltuieli de judecată. Noţiunile de parte căzută în pretenţii şi culpă procesuală.

Cheltuieli de judecată. Noţiunile de parte căzută în pretenţii şi culpă procesuală.

Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin 1 C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 208/12 aprilie  2012

Prin decizia civilă nr. 574/19.12.2011 Tribunalul Sibiu, în aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin.1 Cod procedură civilă, a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta IM prin mandatar CI în contradictoriu cu OCPI Sibiu, DM şi DAI şi în consecinţă: a  anulat încheierile nr. 48631/10.09.2010 şi 37963/15.07.2010 ale OCPI Sibiu, a dispus întabularea în CF 4144 Sibiu a dreptului de proprietate al reclamantei IM asupra imobilului cu nr.top.6059/3/1 de 8514 mp cu titlu de uzucapiune. Au fost respinse celelalte cereri ca lipsite de interes. Au fost obligaţi pârâţii DM şi DAI la cheltuieli de judecată de 1550 lei către reclamantă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut şi motivat următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2222/27.03.2009 pronunţată de Judecătoria Sibiu, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta IM în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Mun. Sibiu prin primar şi în consecinţă, s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top 6059/3/1 arabil de 8514 mp prin efectul uzucapiunii şi s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului în cartea funciară în favoarea reclamantei.

La data de 15.07.2010, petenta IM prin mandatar a solicitat întabularea dreptului de proprietate statuat prin hotărârea judecătorească.

Prin încheierea OCPI Sibiu nr. 37963/26.07.2010, este respinsă cererea de întabulare, pentru neconcordanţa dintre situaţia de carte funciară şi situaţia din sentinţa pronunţată.

OCPI Sibiu a reţinut că proprietar asupra imobilului ce se solicită a fi întabulat este DA, cu titlu de cumpărare, iar acţiunea civilă soluţionată prin sentinţa ce se doreşte a fi întabulată este promovată împotriva Statului Român care nu mai este titular al dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 6059/3/1.

Verificând situaţia de carte funciară a imobilului în litigiu, tribunalul a constatat că terenul în litigiu a fost înscris iniţial în trei cărţi funciare distincte 4144, 4145 şi 4146 Sibiu întreaga suprafaţă de teren din aceste cărţi funciare devenind proprietatea Statului Român  prin expropriere în baza Legii Reformei agrare nr. 177/1947.

Prin sentinţa civilă nr. 2516/2009 a Judecătoriei Sibiu a fost admisă acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanta DM în contradictoriu cu pârâta CM, s-a constatat că numitul OS, decedat în 1983, a fost împroprietărit cu suprafaţa de un jugăr şi 800 stânjeni, prin titlul de proprietate nr. 210449,  iar masa sa succesorală se compune din acest  imobil, reclamanta fiind unica moştenitoare acceptantă, în calitate de nepoată de frate şi căreia îi revine întreaga masă succesorală, s-a dispus întabularea imobilului identificat mai sus pe numele reclamantei cu titlul de drept moştenire.

Constatând întabularea sentinţei anterior menţionate, OCPI a respins cererea reclamantei IM de întabulare, cu toate că toate operaţiile de carte funciară efectuate la cererea lui DM, au fost făcute cu încălcarea prevederilor art. 22 lit. a din Legea nr. 7/1996, potrivit căruia  înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.

Prin urmare, instanţa a constatat că nu se putea proceda la întabularea dreptului lui DM în CF prin încheierea  40541/2009 din moment ce Municipiul Sibiu nu a fost parte în dosarul 3867/306/2008, hotărâre nu a fost pronunţată împotriva titularului dreptului înscris în cartea funciară, astfel că nu se putea efectua înscrierea, ce a constituit ulterior un impediment al întabulării pentru reclamantă.

Din această perspectivă, s-a apreciat că cele două încheieri ale OCPI, atacate în prezentul litigiu, apar ca nelegale, impunându-se anularea acestora, piedicile la întabulare invocate neavând temei legal.

Împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâţii DM şi DAI, doar în ce priveşte obligarea acestora  la plata cheltuielilor de judecată.

În expunerea criticilor, recurenţii arată, în esenţă, că au fost de acord cu pretenţiile reclamantei, cum de altfel arată instanţa de apel, la fila 3 a deciziei, astfel că nu se poate reţine culpa procesuală în cadrul acestui litigiu.

Curtea a constatat recursul ca fiind fondat pentru următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin 1 C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Potrivit acestui text legal, la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală.

Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câştigătoare.

Astfel, ideea de culpă a părţii, care prin atitudinea sa, a determinat partea potrivnică să intenteze o acţiunii în realizarea dreptului, este o condiţie a acordării cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, partea reclamantă nu poate să pretindă cheltuieli de judecată ori de câte ori nerealizarea dreptului pretins nu este imputabilă părţii potrivnice.

În speţă, reclamanta a investit instanţa de judecată cu o plângere împotriva unor încheieri de carte funciară, întemeiată pe disp. art. 50 din Legea nr. 7/1996.

În procesele derulate cu privire la imobilul în litigiu şi asupra cărora intimata reclamantă a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, prezenţii recurenţi au depus la dosar înscrisuri prin care au arătat că sunt de acord cu anularea întabulării întrucât greşeala aparţine expertului ce a identificat greşit imobilul – şi restabilirea situaţiei anterioare. Aceste aspecte au fost susţinute şi de reclamantă prin motivele de apel formulate în prezentul dosar, şi chiar a depus înscrisurile relevante în acest sens.

Faţă de cele de mai sus, este evidentă lipsa culpei personale a recurenţilor în declanşarea acestui litigiu.

Faţă de considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., a admis recursul, a modificat în parte decizia atacată numai sub aspectul cheltuielilor de judecată la care au fost obligaţi recurenţii, pe care le-a înlăturat din hotărâre.

Domenii speta

Spete similare