Revocarea executarii pedepsei sub supraveghere

Dosar nr. XXXX/193/2014 Revocarea executării pedepsei sub supraveghere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI

SECŢIA PENALĂ

Şedinţa publică din xx.xx.xxxx

PREŞEDINTE -

GREFIER -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani - reprezentat de:

PROCUROR –

DECIZIA PENALĂ NR. XXX

La ordine judecarea contestaţiei formulate de Inspectoratul de Poliţie Judeţean împotriva sentinţei penale nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2014 al Judecătoriei Botoşani.

La apelul făcut în şedinţa publică răspunde avocat P. B., desemnat din oficiu pentru intimatul V. M., care lipseşte, lipsă fiind şi contestatorul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la dosar adresa nr. XXX.XXXdin xx.xx.xxxx a Postului de Poliţie Răuseni, judeţul Botoşani, de înaintare  a procesului-verbal de executare a mandatului de aducere din care rezultă că intimatul V. M. este plecat din localitate fără a se cunoaşte adresa sau alte date de identificare.

Avocat P. B. apreciază că în cauză nu este legal îndeplinită procedura de citare cu intimatul V. M. atâta vreme cât acesta nu a semnat personal dovada de citare, faptul că nu se cunoaşte locul unde acesta este plecat.

Întrebată fiind, reprezentanta parchetului apreciază că în cauză este necesară repetarea procedurii de citare a intimatului, solicitând să fie citat prin afişare, ca o ultimă soluţie.

Instanţa constată că procedura de citare este legal îndeplinită, faptul că intimatul este plecat nu înseamnă că nu ştie de proces, citaţia a fost primită de mama intimatului.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat ori excepţii de invocat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi, acordă cuvântul asupra dezbaterilor.

Procurorul, având cuvântul, solicită admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei primei instanţe, iar pe fond, în rejudecarea cauzei să se admită cererea de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, motivat de faptul că intimatul cu rea-credinţă nu a achitat despăgubirile civile la care a fost obligat prin sentinţa de condamnare către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani. Totodată solicită obligarea condamnatului la plata şi nici cheltuielile judiciare.

Avocat P. B., având cuvântul pentru intimatul V. M., solicită respingerea contestaţiei şi menţinerea sentinţei atacate.

În motivare arată că s-a susţinut de către I.P.J. Botoşani că printr-o adresă emisă la data de xx.xx.xxxx a solicitat inculpatului achitarea sumei de 825,83 lei la care a fost obligat prin sentinţa de condamnare, până la data de xx.xx.xxxx, însă acesta cu rea-credinţă nu s-a achitat de obligaţii.

Prima instanţă a reţinut că din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că intimatul nu realizează venituri, beneficiază de ajutor social şi locuieşte împreună cu fiul său într-o casă compusă din două camere în care nu are nici strictul necesar. A mai reţinut prima instanţă că nu s-a dovedit prin probe reaua-credinţă a intimatului, o simplă adresă nu poate determina acest lucru.

Mai arată că intimatul se află în cursul termenului de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. XXXX/2012 a Judecătoriei Botoşani, fiind în termenul de achitare al obligaţiilor civile stabilite de această hotărâri.

Mai mult, intimatul suferă de o serie de afecţiuni, anterior a fost obligai si la tratament medical.

Deliberând,

T R I B U N A L U L,

Asupra contestaţiei de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, se reţine că prin sentinţa penală nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2014 al Judecătoriei Botoşani a fost respinsă cererea de revocare a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei formulată de petentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, reprezentat prin comisar şef C. C., în contradictoriu cu intimatul V. M., fiul lui M. şi E., născut la data de xx.xx.xxxx, CNP XXXXXXXXXXXXX, domiciliat în satul Lupăria, comuna Prăjeni, judeţul Botoşani.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului; onorariul pentru avocat oficiu, în sumă de 100 lei, se vor avansa Baroului Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.xxxx, partea civilă  I.P.J. Botoşani a solicitat revocarea beneficiului  suspendării condiţionate a executării pedepsei  principale şi a pedepsei accesorii  stabilite prin sentinţa penală nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, arătând că inculpatul V. M., cu rea-credinţă,  nu s-a achitat de obligaţiile civile stabilite în sarcina sa.

La cerere s-a ataşat o copie a adresei nr. XXXXXX din xx.xx.xxxx înaintată inculpatului prin care i s-a solicitat să achite  suma de  825,83 lei la care a fost  obligat cu titlu de despăgubiri civile.

Astfel investită cu soluţionarea cauzei, instanţa a dispus citarea părţilor, desemnarea unui apărător din oficiu  pentru condamnat şi s-au  solicitat  relaţii de la Primăria comunei Prăjeni cu privire la starea materială  a  condamnatului.

Condamnatul, legal citat la adresa de domiciliu, nu s-a prezentat în instanţă, dar a fost reprezentat de avocat din oficiu care a pus concluzii pe fondul cauzei.

Analizând actele dosarului instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr.  XXXX din  xx.xx.xxxx  a Judecătoriei Botoşani, inculpatul V. M., cu domiciliul în satul Lupăria, comuna Prăjeni, judeţul Botoşani, a  fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

-ultraj contra bunelor  moravuri  şi  tulburarea  ordinii şi liniştii  publice, prev. şi ped.  de art. 321 alin. 1 Cod penal din 1969, la pedeapsa  de  1  (un) an închisoare;

-distrugere, prev. şi ped.  de art. 217 alin. 1 Cod penal din 1969, la pedeapsa  de 6  luni închisoare.

În temeiul art. 86 ind. 5  rap. la art. 85 Cod penal din 1969,  s-a anulat  suspendarea  sub supraveghere  a executării  pedepsei  de 2 ani închisoare aplicate prin  sentinţa penală  nr.  XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, rămasă definitivă  la data de xx.xx.xxxx.

S-au repus în individualitatea  lor pedepsele  aplicate  prin sentinţa  penală  menţionată anterior.

În temeiul art. 33  lit. a,  art. 34  alin. 1 lit. b  Cod penal din 1969 s-au contopit  pedepsele aplicate  prin prezenta  hotărâre  cu pedepsele  de 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare şi 6 luni închisoare,  aplicate  prin sentinţa penală nr.  XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani  şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa  cea mai  grea  de 2 (doi) ani închisoare.

S-au aplicat dispoziţiile  art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal din 1969.

În temeiul  art. 81, 82, 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a  executării pedepsei  principale şi a pedepsei accesorii pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare ce se calculează de la data de  xx.xx.xxxx, când a rămas definitivă sentinţa penală nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani.

S-a atras atenţia  inculpatului  asupra dispoziţiilor  art. 83 şi 84 Cod penal din 1969 care  prevăd revocarea acestui beneficiu şi executarea în întregime a pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni, cu intenţie, în cursul termenului de încercare sau în cazul  neexecutării, cu rea-credinţă, a obligaţiilor  civile stabilite  prin hotărârea  de condamnare.

S-a dedus  din pedeapsă  durata  reţinerii  şi arestării preventive de la data de  xx.xx.xxxx la data de xx.xx.xxxx.

S-a menţinut măsura  de siguranţă  luată  faţă de inculpat  prin sentinţa penală  nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, respectiv obligarea  acestuia, în temeiul art.  113 Cod penal, de a se prezenta  în mod regulat  la  tratament  medical  până  la însănătoşire.

Inculpatul a  fost obligat să plătească părţii civile  I.P.J. Botoşani suma de 825,83 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Sentinţa  a rămas  definitivă, prin nerecurare, la data de  xx.xx.xxxx.

Ulterior acestui moment a avut loc o succesiune de legi penale în timp, în sensul că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare noul Cod penal şi, în acelaşi timp, s-a abrogat Legea  nr. 15/1968 privind Codul penal anterior. Potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal. La alineatul al doilea al aceluiaşi text de lege se menţionează că regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alineatul 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

Prin urmare, instanţa a analizat sesizarea de faţă din perspectiva dispoziţiilor art. 84 Cod penal din 1969, care prevăd revocarea suspendării executării pedepsei în cazul în care, până la expirarea termenului de încercare, condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când se dovedeşte că cel condamnat nu a avut putinţa de îndeplini acele obligaţii.

Dat fiind faptul că sentinţa penală nr.  XXXX/xx.xx.xxxx  a Judecătoriei Botoşani prin care a fost condamnat inculpatul  V. M.  a rămas definitivă, prin nerecurare, la data de xx.xx.xxxx, iar termenul de încercare de  4 ani urmează să expire la data de xx.xx.xxxx, dacă nu va interveni vreo cauză de revocarea a beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei, instanţa a reţinut ca atare această situaţie.

Situaţia este însă greşit reţinută în conţinutul sentinţei, întrucât termenul de încercare de 4 ani, pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, urmează să fie calculat începând cu data de xx.xx.xxxx, când a rămas definitivă sentinţa penală nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, termen  reţinut ca atare de către instanţă în prima parte a motivării sentinţei, ceea ce înseamnă că acest termen urmează să se epuizeze la xx.xx.xxxx şi nu xx.xx.xxxx, cum greşit a reţinut instanţa în motivare.

În continuarea motivării, prima instanţă a reţinut că în ancheta socială efectuată la solicitarea instanţei de către Primăria comunei Prăjeni, judeţul Botoşani se menţionează că intimatul V. M. nu realizează venituri, beneficiază de ajutor social în sumă de 213 lei lunar, potrivit Legii nr. 416/2001, şi locuieşte împreună cu fiul să V. C. S., în vârstă de 17 ani, într-o casă compusă din două camere în care nu are nici strictul necesar.

A mai reţinut prima instanţă că în aceste condiţii, este mai mult decât evident faptul că intimatul V. M. nu a avut putinţa de a plăti despăgubirile civile în cuantum de 825,83 lei stabilite prin hotărârea de condamnare, motiv pentru care instanţa a respins cererea de faţă, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 84 Cod penal din 1969.

Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând  admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei, iar în rejudecarea, cu revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei principale cât şi a celor accesorii dispuse prin sentinţa de condamnare, întrucât, în realitate inculpatul cu rea-credinţă nu s-a achitat de obligaţiile ce-i revin conform sentinţei de condamnare cu nr. XXXX/2013 a Judecătoriei Botoşani, în sensul că nu a achitat suma la care a fost obligat de 825,83 lei, mai mult, faptul că intimatul n u realizează venituri nu constituie un motiv de a fi exonerat de la răspundere şi de la obligaţiile stabilite prin sentinţă, arătând că intimatul a fost pus în întârziere în prealabil în legătură cu plata daunelor, dar acesta nu s-a achitat de obligaţiile ce-i revin.

Contestaţia formulată, sub aspectul motivelor invocate, se dovedeşte a fi neîntemeiată, urmând să fie respinsă ca atare, în aplicarea art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, în considerarea celor ce vor urma.

Conform dosarului de fond anexat şi conţinutului sentinţei contestate, condamnatului V. M. i s-a aplicat prin efectul concursului real de infracţiuni şi a contopirii mai multor pedepse concurente o pedeapsă rezultantă principală de 2 ani închisoare, cât şi o serie de pedepse accesorii, care au fost suspendate condiţionat, pe o perioadă de 4 ani, termen care a început să curgă la data de xx.xx.xxxx, când a rămas definitivă sentinţa penală nr. XXXX din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani şi care urmează să se epuizeze la xx.xx.xxxx.

În cadrul acestui interval, la data de xx.xx.xxxx, deci cu circa 3 ani de zile înainte de epuizarea acestui termen de încercare, petentul I.P.J. Botoşani, care a avut calitate de parte civilă în sentinţa de condamnare a solicitat ca, în temeiul art. 84 Cod penal 1969, aplicabil în cauză după abrogarea sa din 1 februarie 2014, prin efectul aplicării legii penale mai favorabile şi al art. 15 din  Legea nr. 187/2012, să se dispună revocarea suspendării condiţionate al ambelor categorii de pedepse întrucât condamnatul nu s-a achitat de obligaţiile civile stabilite prin sentinţă, iar prima instanţă a respins cererea, întrucât nu este dată reaua-credinţă a condamnatului în ceea ce priveşte neachitarea până în prezent a daunelor, iar din verificarea situaţiei sale materiale, se dovedeşte că acesta nu are nici un fel de avere, beneficiind de asistenţă socială, situaţii la cere se adaugă starea de sănătate a condamnatului, care la condamnare a fost obligat la tratament medical.

Contestatorul nu a fost de acord cu aceste concluzii ale primei instanţe, formulând actuala contestaţie sub aspectul motivelor sus-arătate, iar actuala instanţă apreciază că punctele de vedere exprimate în contestaţie sunt neîntemeiate, atât în drept cât şi în fapt.

În cadrul situaţiei de drept aplicabilă în cauză, instanţa reţine că, potrivit art. 81 - 84 Cod penal 1969, pe lângă revocarea obligatorie a suspendării executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, legea prevede şi o revocare facultativă, în cazul în care condamnatul nu şi-a îndeplinit, în decursul termenului de încercare, obligaţiile civile, stabilite prin hotărârea de condamnare.

Potrivit art. 84 Cod penal 1969, instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, dacă constată că cel condamnat nu şi-a îndeplinit obligaţiile civile. Dacă se dovedeşte însă că acesta a fost în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile, revocarea nu poate fi dispusă.

Această posibilitate acordată instanţei de judecată, de a revoca suspendarea executării, pentru unicul motiv că cel condamnat n-a reparat pagubele pricinuite prin infracţiunea săvârşită, are la bază ideea că neîndeplinirea, cu rea-credinţă de către condamnat, în decursul termenului de încercare, a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, constituie un indiciu că infractorul nu manifestă dorinţa de a se îndrepta, dorinţă care, trebuie să se manifeste şi prin repararea pagubelor pricinuite altora prin infracţiunea săvârşită, această repararea relevând regretarea sinceră a faptei şi hotărârea de a şterge, pe cât posibil, urmele sale.

Reaua-credinţă este prezumată de lege, aşa încât instanţa nu are obligaţia de a o stabili, revenind celui condamnat sarcina de a dovedi că nu a avut putinţa de a-şi îndeplini obligaţiile, iar instanţa, apreciind temeinicia probelor de la dosar va decide asupra existenţei sau inexistenţei relei-credinţe. Dacă probele sunt recunoscute ca temeinice, instanţa nu mai poate revoca suspendarea executării pedepsei.

Pe lângă aceste prevederi legale şi de practică judiciară, tot în cadrul situaţiei de drept aplicabilă în cauză, instanţa reţine că trebuie avută în vedere la soluţionarea prezentei contestaţii şi Decizia penală nr. XX din xx.xx.xxxx a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată cu ocazia judecării unui recurs în interesul legii, decizie care a fost obligatorie pentru instanţe conform art. 4155 alin. 4 din vechiul Cod de procedură penală şi este obligatorie în prezent, conform art. 474 alin. 4 din actualul Cod de procedură penală.

Potrivit acestei decizii s-a stabilit faptul că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 447 alin. 2 din vechiul Codul de procedură penală raportat la art. 84 şi art. 864 din vechiul Cod penal, sesizarea instanţei în vederea revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, trebuie făcută înainte de expirarea termenului de încercare, indiferent dacă judecarea cauzei are loc anterior sau ulterior expirării acestui termen.

Pentru a se pronunţa aşa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut faptul că soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti din România în această materie sunt diferite, trebuind a fi unificată practica judiciară, reţinându-se în acest sens următoarele:

Într-o primă ipoteză, instanţele, sesizate înăuntrul termenului de încercare cu cererea de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile:

- au admis cererea dacă s-a dovedit reaua-credinţă a condamnatului în neexecutarea obligaţiilor civile, indiferent dacă cererea a fost soluţionată după împlinirea termenului de încercare; s-a reţinut, potrivit acestei orientări, că procurorul sau partea interesată are posibilitatea de a cere oricând, pe parcursul termenului de încercare, revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile;

- au respins cererea, ca neîntemeiată, dacă nu s-a dovedit reaua-credinţă a condamnatului în neexecutarea obligaţiilor civile;

- au respins, ca prematur introdusă sau ca neîntemeiată, cererea, cu motivarea că aceasta poate fi formulată numai după expirarea termenului de încercare, întrucât până la acel moment condamnatul are posibilitatea executării obligaţiilor civile;

- au respins cererea ca urmare a constatării intervenirii reabilitării de drept a condamnatului pe parcursul judecării cauzei.

Într-o a doua ipoteză, instanţele, sesizate după expirarea termenului de încercare cu cererea de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile:

- au respins cererea de revocare, ca tardivă sau neîntemeiată, cu motivarea că, potrivit art. 84 din Codul penal, partea civilă are dreptul de a obţine recuperarea debitului stabilit prin hotărârea de condamnare şi este îndreptăţită să solicite revocarea suspendării executării numai pe durata termenului de încercare, până la împlinirea acestuia, ulterior acestui moment intervenind reabilitarea de drept a condamnatului, astfel că nu mai poate opera revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile;

- au admis cererea de revocare, reţinând ca o condiţie esenţială a promovării cererii tocmai împlinirea termenului de încercare, moment până la care condamnatul are posibilitatea să execute obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, partea civilă neavând dreptul să ceară revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiţionate a executării pedepsei până la acel moment.

Decizia a unificat aşadar practica judiciară divergentă sus-arătată, statuând prin dispozitiv asupra modului şi termenului de sesizare al instanţei în vederea revocării suspendării condiţionate, cât şi a suspendării sub supraveghere a pedepselor, iar în considerente a arătat şi alte aspecte ale acestor revăcări, în sensul celor ce urmează.

A reţinut curtea că, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 81 şi 861 din Codul penal 1969, că în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 şi 2, respectiv art. 861 alin. 1 şi 2 din Codul penal, instanţa poate dispune suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, suspendarea executării pedepsei neatrăgând, potrivit art. 81 alin. 5 din Codul penal, la care face referire şi art. 861 alin. 4 din Codul penal, suspendarea măsurilor de siguranţă sau a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

Potrivit art. 447 alin. 2 din vechiul Codul de procedură penală, dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligaţiile civile prevăzute de art. 84 din Codul penal sau cele prevăzute de art. 864 din Codul penal 1969, partea interesată sau procurorul sesizează instanţa care a pronunţat în prima instanţă suspendarea, în vederea revocării suspendării executării pedepsei.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 84 din Codul penal (la care face trimitere şi art. 86 ind. 4 alin. 1 din Codul penal), dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, în afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

Curtea a constatat, de asemenea, că, potrivit art. 86 şi 866 din Codul penal 1969, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei, el este reabilitat de drept. Se impune totodată a se observa că potrivit art. 83 alin. 1 şi 2 din Codul penal (la care face trimitere şi art. 864 din Codul penal), în situaţia în care în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit o nouă infracţiune, descoperită înăuntrul acestui termen, se dispune revocarea suspendării executării chiar dacă pentru noua infracţiune comisă condamnarea definitivă se pronunţă ulterior împlinirii termenului de încercare.

Interpretând prin coroborare normele anterior menţionate, curtea a constatat că cererea de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere sau a suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul neîndeplinirii de către condamnat a obligaţiilor civile, poate fi introdusă doar anterior împlinirii termenului de încercare, deoarece, ulterior acestui moment, intervine reabilitarea de drept a condamnatului, o concluzie contrară echivalând cu nerespectarea dispoziţiilor art. 86 şi 866 din Codul penal, dar şi a art. 81 alin. 5 şi art. 861 alin. 4 din Codul penal.

Se reţine astfel că cererea de revocare trebuie introdusă la un moment care poate să evidenţieze intenţia condamnatului de a se sustrage de la executarea obligaţiilor civile, respectiv să demonstreze reaua-credinţă a acestuia, deoarece, din interpretarea per a contrario a art. 84 teza finală din Codul 1969 penal reiese că revocarea suspendării executării pedepsei nu se poate dispune dacă persoana condamnată dovedeşte că neîndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare nu s-a datorat relei sale credinţe.

Curtea a reţinută că, opinia potrivit căreia cererea de revocare a suspendării formulată în cursul termenului de încercare ar fi prematură, întrucât până la acest moment condamnatul îşi poate executa obligaţiile, nu poate fi primită deoarece ar însemna că persoana condamnată ar beneficia de un termen de graţie pentru executarea acestora egal cu termenul de încercare. Acest lucru ar echivala cu recunoaşterea unui drept neprevăzut de lege şi ar face ineficiente dispoziţiile cuprinse în art. 81 alin. 5 şi art. 861 alin. 4 din Codul penal 1969, potrivit cărora suspendarea executării pedepsei nu atrage suspendarea măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

În sfârşit, curtea a statuat că în ceea ce priveşte momentul la care instanţa, sesizată cu soluţionarea cererii de revocare anterior expirării termenului de încercare, poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, acesta se poate situa fie înainte de împlinirea termenului de încercare, fie după, câtă vreme legiuitorul nu prevede că revocarea trebuie pronunţată înăuntrul termenului.

Curtea a concluzionat că judecarea cauzei poate avea loc şi ulterior expirării termenului de încercare, dar după ce în prealabil cererea a fost introdusă înainte de expirarea acestui termen, concluzie susţinută şi de împrejurarea că legea penală, în ceea ce priveşte un alt caz de revocare a suspendării executării pedepsei - pentru comiterea unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, infracţiune descoperită în acest termen - a prevăzut expres în cuprinsul art. 83 alin. 1 şi art. 864 alin. 1 din Codul penal că revocarea suspendării executării pedepsei se dispune chiar dacă rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru noua infracţiune săvârşită este ulterioară împlinirii termenului de încercare. Aceeaşi concluzie, în sensul că soluţionarea cererii de revocare şi dispunerea revocării sunt posibile şi după expirarea termenului de încercare, reiese şi din interpretarea art. 86 şi 866 din Codul penal, care prevăd drept condiţie a reabilitării de drept absenţa unei revocări dispuse potrivit art. 83, art. 84 sau 864 din Codul penal, fără a distinge cu privire la momentul când revocarea trebuie să intervină, o asemenea distincţie nefiind reglementată nici de dispoziţiile art. 84 din Codul penal.

Comparând situaţia de fapt dedusă judecăţii, cu situaţia drept sus-arătată, cât şi cu punctele de vedere exprimate de către contestatoare în actuala cauză, rezultă că potrivit legii şi practicii judiciare, trebuie să se facă dovada în cauză pentru ca cererea de revocare să fie respinsă a faptului că cel condamnat a fost în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţiile, situaţie care este dată în cauză, întrucât în mod real condamnatul V. M. este în această situaţie, atât din punct de vedere al stării sale materiale cât şi al stării sale de sănătate.

De asemenea, trebuie să se facă dovada că neachitarea nu s-a datorat relei-credinţe a intimatului pentru neachitarea obligaţiilor, situaţie care de asemenea este dată în cauză, întrucât instanţa nu are elemente din care să deducă că cel condamnat a fost de rea credinţă, reaua-credinţă însemnând potrivit legii, o situaţie echivalentă cu intenţia directă sau indirectă, care presupune o activitate de incorectitudine, o atitudine a unei persoane care săvârşeşte un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de convieţuire socială, pe deplin conştientă, de caracterul ilicit al conduitei sale.

În sfârşit, instanţa reţine că pentru admisibilitatea unei asemenea cereri trebuie să se aibă în vedere recursul în interesul legii sus-arătat şi conţinutul deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a statuat în această materie, conţinut din cadrul căruia se deduce faptul că, cererea de revocare trebuie făcută până la epuizarea termenului de încercare, care în speţă este xx.xx.xxxx, judecarea cauzei poate avea loc atât anterior, cât şi ulterior împlinirii acestui termen, cu condiţia introducerii cererii înainte de expirarea termenului, iar datorită faptului că starea materială a unei persoane, asociată cu reaua-credinţă a acestuia, cât şi cu situaţia personală a condamnatului sunt situaţii aleatorii, poate fi dedus faptul că pot exista mai multe cereri de revocare în timp,care să analizeze aceste criterii la un moment dat.

Cum în cauză, potrivit probelor de la dosar, neachitarea obligaţiilor civile se datorează stării materiale a condamnatului; cum nu există reaua-credinţă a acestuia, iar neachitarea obligaţiilor se datorează şi stării de sănătate a condamnatului, instanţa reţine că în mod corect prima instanţă a respins cererea, deducându-se, potrivit celor de mai sus, faptul că până la epuizarea termenului de încercarea, această cerere poate fi reînnoită, în funcţiei de schimbarea criteriilor care stau la baza revocărilor, iar nu în ultimul rând, pentru satisfacerea pretenţiilor contestatoarei, aceasta a putut şi poate şi în viitor să parcurgă o procedură de executare silită a sentinţei de condamnare, potrivit legii civile.

Cum din analiză, nu rezultă elemente de nelegalitate ale sentinţei, actuala contestaţie urmează să fie respinsă, ca atare.

Văzând şi art. 272 şi următoarele Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani împotriva sentinţei penale nr. XXXX din xx.xx.xxxx, pronunţată în dosarul nr. XXXX/193/2014 al Judecătoriei Botoşani, pe care o menţine.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Suma de 130 lei onorariu avocat oficiu se va achita Baroul de Avocaţi Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare