Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive. cazuri în care se poate face recurs

ÎNLOCUIREA SAU REVOCAREA MĂSURILOR PREVENTIVE. CAZURI ÎN CARE SE POATE  FACE RECURS

-art. 139 alin. 1 Cod procedură penală;

-art. 3859 pct. 9 Cod procedură penală.

Măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Hotărârea este supusă casării atunci când nu cuprinde motivele pe  care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 ianuarie 2009, ce a fost pronunţată de Tribunalul Teleorman - Secţia Penală, în dosarul nr.3.963/87/2008, printre altele, s-a dispus, în baza art.139 Cod procedură penală revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei S. F. şi, totodată, punerea în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.201/U.P. emis la 12 august 2008 de către Tribunalul Teleorman, în baza încheierii nr.35/C/12.08.2008 a Tribunalului Teleorman, dacă aceasta nu este arestată în altă cauză.

În baza art.139 al.35 Cod procedură penală, Tribunalul a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei S. F. cu măsura preventivă prevăzută de art.136 lit.c Cod procedură penală, respectiv obligarea inculpatei de a nu părăsi ţara (România).

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a apreciat că faţă de momentul procesual în care se afla cauza, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatei s-au modificat, în sensul că judecarea în libertate a acesteia nu mai constituie un pericol concret ridicat pentru ordinea publică.

De asemenea, Tribunalul a avut în vedere faptul că inculpata S. F. a fost deja audiată după citirea rechizitoriului.

Deşi se reţine că nu poate fi negat sau înlăturat gradul de pericol social concret al faptei pentru care este judecată inculpata şi neavând nici un dubiu cu privire la comportamentul irascibil şi la tendinţa spre agresivitate a inculpatei, având în vedere şi împrejurarea că a fost condamnată la 700 lei amendă penală pentru infracţiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal (într-o cauză în care a avut dublă calitate), totuşi, faţă de împrejurările comiterii faptei şi având în vedere că inculpata a fost arestată preventiv la data de 12 august 2008, fiind în stare de arest preventiv de aproape 6 luni, Tribunalul a apreciat că timpul petrecut în penitenciar a fost în măsură să conducă la conştientizarea de către inculpată a gravităţii deosebite a faptei sale şi să o determine la adoptarea unei conduite corespunzătoare normelor societăţii.

În acelaşi context, faptul că inculpata are 3 copii minori, care de aproape de jumătate de an sunt lipsiţi de prezenţa şi îngrijirea maternă, a constituit un temei nou, care a condus instanţa de fond la concluzia că este justificată lăsarea în libertate a inculpatei şi judecarea acesteia în continuare în libertate, apreciindu-se că nu există probe că inculpata ar influenţa în sens negativ administrarea de probatorii.

Împotriva acestei soluţii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, considerând că măsura arestării preventive luată faţă de inculpată se impunea a fi menţinută, în raport de natura infracţiunilor şi gravitatea acestora, respectiv pericolul social pentru ordinea publică ce decurge din acestea.

În subsidiar, reprezentantul Ministerului Public, în susţinerile orale, arată că dispozitivul încheierii este contradictoriu, instanţa arătând în primul rând că revocă măsurii arestării preventive, pentru ca apoi, să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi ţara. Se mai susţine că, oricum, faţă de măsura dispusă în final (înlocuire) instanţa trebuia să impună inculpatei anumite obligaţii. 

Examinând cauza, sub aspectul motivelor de recurs promovat de Parchet, cât şi sub celelalte aspecte cerute de dispoziţiile art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca fiind întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art.139 al.(1) Cod procedură penală, măsura arestării preventive luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Din analiza dosarului cauzei, rezultă că, prin rechizitoriul nr.198/P/2008 din 30 octombrie 2008 s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatei S. F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, constând în aceea că, împreună cu inculpatul S. M. (S. M. având o furcă în mână şi S. F. un cuţit) au alergat după N. M. şi respectiv U. C. I., i-au lovit pe aceştia cu pumnii, după care, inculpata ajutată de soţul său, a imobilizat victima şi a lovit-o cu cuţitul pe la spate. În raportul de constatare medico-legal s-a reţinut ca diagnostic: plagă înjunghiată lombar stânga cu secţionarea rinichiului stâng, cozii pancreasului, splinei, cu hematom perinenal masiv, hematom peripancreatic şi hemoperitoneu; Şoc hemoragie, leziunile i-au pus viaţa în pericol.

În dispoziţiile art.3859 alin.1, pct.9 Cod procedură penală, se arată că este te supusă casării acea hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta nu se înţelege.

În raport de exigenţele textului precitat, se constată că, deşi în considerentele încheierii se reţine că inculpata a fost deja audiată, astfel încât s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Tribunalul nu menţionează care sunt temeiurile care justifică luarea altei măsuri preventive şi nici în ce măsură aceste temeiuri justifică revocarea.

Lipsa acestei motivări duce la pronunţarea unei soluţii contradictorii, în sensul că - mai întâi - se revocă o măsură preventivă şi, prin aceeaşi hotărâre, măsura preventivă a arestului este înlocuită o altă măsură preventivă.

În plus, în cazul în care s-ar fi dispus numai înlocuirea măsurii arestării preventive, potrivit art.1451 alin.(11)2 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de nu părăsi ţara, instanţa trebuia să impună inculpatei obligaţiile prevăzute la lit.a - d, ale acestui text de lege, dar şi să atragă atenţia asupra consecinţelor nerespectării acestora.

Faţă de aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman apare ca fiind întemeiat şi, drept consecinţă, în temeiul art.38515 pct.2 lit.c1 Cod procedură penală, Curtea îl va admite, va casa - în totalitate  - încheierea de şedinţă din data de 27 ianuarie 2009, ce a fost pronunţată de Tribunalul Teleorman - Secţia Penală, în dosarul nr.3.963/87/2008 şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă. 

(Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I-a Penală - Decizia penală nr. 175/03 februarie 2009).

Domenii speta

Spete similare