Revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art.145/1 Cod procedură penală se impune în cazul în care aceasta ar depăşi durata rezonabilă la care se referă art. 5 pct. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din data de 16.03.2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava- Secţia Penală şi pentru cauze cu minori s-a admis cererea formulată de inculpatul S.V. şi s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art.145/1 Cod procedură penală, dispusă prin încheierea din data de 16.01.2007 a Tribunalului Botoşani - secţia penală.

 Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T.  – Biroul Teritorial Botoşani, inculpatul S.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 şi de complicitate la contrabandă, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 274 din Legea nr. 86/2006 şi art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a şi b Cod penal.

Prin sentinţa penală nr. 415/17.11.2010 a Tribunalului Botoşani - secţia penală,  inculpatul S.V. a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru săvârşirea infracţiunii  prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003. De asemenea, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.

S-a dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 05.10.2006 la data de 19.01.2007.

S-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

Curtea a constatat că inculpatul S.V. a fost arestat preventiv începând cu data de 06.10.2006 până la data de 16.01.2007, când prin încheierea Tribunalului Botoşani - secţia penală - s-a dispus înlocuirea  măsurii arestării preventive a acestuia, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 145/1 Cod procedură penală.

Prin urmare, faţă de inculpatul S.V. a fost luată măsura arestării preventive pentru o perioadă de peste 3 luni, iar ulterior, faţă de acesta s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, măsură care durează de mai mult de 4 ani.

Potrivit art. 25 din Constituţia României, dreptul la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate este garantat, fiecărui cetăţean fiindu-i asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară, iar potrivit art. 53 din legea fundamentală, restrângerea unor drepturi sau a unor libertăţi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, cu condiţia ca această măsură să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o.

Curtea a apreciat că menţinerea faţă de inculpatul S. V. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, nu ar reprezenta o măsură proporţională cu situaţia care a determinat-o, întrucât restrângerea, în continuare, a libertăţii sale de circulaţie, ar depăşi durata rezonabilă la care se referă art. 5 pct. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Deşi la data de 07.12.2004 inculpatul S.V. a fost arestat preventiv în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, motivat de faptul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate ar fi  reprezentat un pericol concret pentru ordinea publică, instanţa apreciază că, dacă iniţial, prin faptele deduse judecăţii s-a putut provoca o tulburare a ordinii de drept şi o stare de insecuritate în rândul colectivităţii din care inculpatul face parte, odată cu trecerea timpului acest pericol s-a diminuat, până la dispariţie.

Având în vedere faptul că în cauză a fost deja pronunţată o hotărâre judecătorească, fiind, deci, administrat probatoriul, cauza aflându-se în apel, instanţa a apreciat că nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea faţă de inculpatul S.V. a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara, motiv pentru care, în temeiul art. 139 alin. 2 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare