Potrivit art.430 C.proc.civ., „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat

Prin sentinţa civilă nr. 3133 pronunţată la data de 28 aprilie 2015 de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 294/182/2015 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocate de pârât. Prin aceeaşi hotărâre a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul  V L, în contradictoriu cu pârâtul F C, astfel că a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2480 lei (reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosar nr. 7414/182/2012).

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut faptul că prin sentinţa civilă nr. 11958 pronunţată de Judecătoria Baia Mare la data de 5 decembrie 2013 în dosar nr. 7414/182/2012, instanţa a respins acţiunea formulată de reclamantul F C în contradictoriu cu pârâţii F Z, T.F., T.E., V.B..

Numitul V L a învestit instanţa, în cadrul dosarului nr. 7414/182/2012, inclusiv cu un petit privind obligarea reclamantului F C la plata cheltuielilor de judecată, solicitare respinsă în considerarea constatării conform căreia, hotărârea nu se poate întemeia decât pe înscrisuri depuse după închiderea dezbaterilor, apreciindu-se că o soluţie opusă echivalează cu nerespectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.

Pronunţarea de către instanţă asupra acestei solicitări, nu generează premisa autorităţii de lucru judecat în raport de prezenta acţiune, în contextul în care, depunerea înscrisurilor privind probarea cheltuielilor de judecată după închiderea dezbaterilor, a reprezentat un impediment în analiza şi verificarea pe fond a temeiniciei petitului vizând acordarea cheltuielilor de judecată.

Întrucât pricina finalizată prin pronunţarea sentinţei civile nr. 11958 din 5 decembrie 2013 a fost guvernată de dispoziţiile vechiului cod de procedură civilă, instanţa a apreciat că, în cauza dedusă judecăţii, sunt incidente prevederile art. 274, în conformitate cu care, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Caracterul cert, real, efectiv şi rezonabil al cuantumului cheltuielilor de judecată, emerge din înscrisurile anexate acţiunii, respectiv factura nr. 265 din data de 14.11.2013 şi chitanţa nr. 77 din data de 14.11.2013.

Având în vedere considerentele în precedent expuse, instanţa a admis  acţiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel F C. Apelul declarat nu a fost motivat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţţinut că apelul declarat de F C nu a fost motivat. Potrivit art. 476 C.proc.civ., în măsura în care apelul nu se motivează, ori motivarea apelului nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond numai pe baza celor invocate în faţa primei instanţe. Instanţa urmează, raportat la articolul arătat anterior să reanalizeze solicitările şi apărările formulate de părţi în faţa primei instanţe.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul V L a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată achitate de acesta în dosarul nr. 7414182/2012 al Judecătoriei Baia Mare, cheltuieli care nu au fost acordate în dosarul amintit.

S-a arătat că cererea formulată de F C a fost respinsă, însă reclamantul nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată. Aceasta este motivul pentru care a fost formulată cerere care face obiectul prezentului dosar.

Instanţa constată că prin sentinţa civilă nr. 11958 pronunţată la data de 5 decembrie 2013 în dosarul nr. 7414/182/2012 a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul F C. Prin aceeaşi sentinţă depusă în copie la filele 9-14 din dosarul Judecătoriei Baia Mare, s-a respins cererea pârâtului V L, privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa constată că susţinerea din cererea de chemare în judecată în sensul că nu au fost acordate cheltuieli de judecată în dosarul nr. 7414/182/2012, trebuie avută în vedere în sensul că nu au fost acordate cheltuieli de judecată deoarece, instanţa a respins capătul de cerere formulat de pârâtul V L având acest obiect.

În considerentele hotărârii atacate s-a menţionat faptul că dovada achitării cheltuielilor de judecată s-a depus la dosarul cauzei ulterior reţinerii cauzei spre soluţionare, astfel că înscrisurile respective nu au fost avute în vedere, cererea fiind respinsă.

Potrivit art.430 C.proc.civ., „Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.”

În prezenta cauză, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost soluţionată de instanţă, în mod irevocabil în dosarul nr. 7414/1882/2012. Nu are importanţă în reţinerea autorităţii de lucru judecat, motivul pentru care a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Cererea fiind respinsă, iar soluţia devenind irevocabilă, această solicitare nu mai poate fi pusă în discuţie într-un nou proces.

Instanţa nu poate reţine susţinerea intimatului care a arătat că în cauză nu poate fi reţinută excepţia autorităţii de lucru judecat deoarece instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei. Dimpotrivă, potrivit art. 274 C.proc.civ. 1864 aplicabil în cauza înregistrată sub nr. 7414/182/2012, partea care cade în pretenţii poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câştigat procesul.

În dosarul nr. 7414/182/2012, partea care a câştigat procesul este pârâtul V L, cererea de chemare în judecată formulată de F C fiind respinsă. Instanţa în  considerentele expuse a reţinut faptul că nu s-a depus dovada achitării cheltuielilor de judecată decât după închiderea dezbaterilor, astfel că respectivele înscrisuri nu au fost avute în vedere.

Astfel, instanţa nu a respins cerere privind cheltuielile de judecată pentru că s-a depăşit un termen pentru a se depune înscrisurile la dosarul cauzei, nu a lăsat nesoluţionată cererea ci constatând că anumite mijloace de probă care trebuiau administrate într-un anumit termen nu au fost depuse la dosarul cauzei ulterior închiderii dezbaterilor, nu au fost avute în vedere. Raportat la acest fapt, instanţa a considerat că cererea formulată nu a fost probată, deşi partea interesată avea obligaţia de a face dovada avansării respectivelor cheltuieli de judecată. Cu alte cuvinte, instanţa a considerat nedovedită, cu probele administrate până la reţinerea cauzei spre soluţionare), cererea privind cheltuielile de judecată.

În prezenta cauză nu poate fi reanalizat raţionamentul instanţei în dosarul nr. 7414/182/2012, deoarece nu a fost învestită cu o astfel de cerere. În prezenta cauză instanţa poate verifica dacă o instanţa de judecată s-a pronunţat asupra cererii care face şi obiectul prezentului dosar. Având în vedere considerentele anterior expuse, se constată că există identitate între cele 2 cereri formulate.

Susţinerea faptului că dezbaterile au avut loc la data de 7.11.2013, la această dată fiind formulate concluziile părţilor, iar onorariul avocaţial  a fost achitat doar la data de 14.11.2013, este un argument în sensul considerentelor arătate anterior.

Reţinând că în ambele dosare,-dosarul nr. 7414/182/2012, respectiv în prezentul dosar, cererea intimatului-reclamant V L a formulat cererea care are ca obiect cheltuielile de judecată efectuate pentru dosarul nr. 7414/182/2012, instanţa consideră excepţia autorităţii de lucru judecat fondată, astfel că apelul declarat va fi admis, iar excepţia arătată urmează să fie admisă, cererea fiind respinsă.

Având în vedere soluţia ce urmează a fi pronunţată, instanţa consideră că solicitarea pârâtului F C prin care acesta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată la fond este fondată, cheltuielile fiind justificate cu chitanţa nr. 150 din data de 24.04.2015 (f.36 din dosarul Judecătoriei). Astfel pentru procedura în faţa primei instanţe, urmează a fi acordate cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.

În privinţa solicitărilor formulate în faţa instanţei în apel, se constată că apelul declarat urmează să fie admis, astfel că sunt îndeplinite condiţiile art. 453 C.proc.civ., instanţa urmând să acorde în apel cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 500 ei justificată cu chitanţa nr. 1 din 11.11.2015 (f. 36 din prezentul dosar).

Domenii speta

Spete similare